Mihai Șora ca simbol al ultimilor ani

Zilele astea e o discuție foarte aprinsă în bula mea de Facebook: E Mihai Șora un simbol sau nu pentru lupta străzii împotriva PSD?

Discuția a fost stârnită de Sidonia Bogdan, unul din cei mai cerebrali jurnaliști din România. Cred (sper) că era conștientă că a pune în discuție unul din simbolurile protestelor anti-PSD va aduce după sine un adevărat linșaj mediatic.

Totul a început cu postarea asta:

A urmat evident linșajul al unor oameni apăruți de nicăieri în conversație. Chestia interesantă e următoarea: românii nu vor, sub nici o formă, să se uite cu spirit critic la simbolurile alese.

De ce spun asta? Pentru că Mihai Șora a fost legat de regimul comunist anterior 1989 și de regimul Iliescu după 1989. Apoi, după Revoluția din 89 a fost parte din Guvernul Petre Roman, ca ministru al educației. Informația asta e publică și se găsește pe pagina de Wikipedia dedicată lui.

Mihai Șora și comunismul

Mihai Șora a câștigat în 1978 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului. De ce e importantă chestia asta? Pentru că în perioada comunistă nu se câștigau premii de genul ”Premiul Uniunii Scriitorilor” dacă erai împotriva regimului. Mihai Șora nu a fost un dizident comunist, nu a fost marginalizat de comuniști. Ba dimpotrivă, câștigarea premiului acela arată că regimul avea o părere bună despre el.

Iar cariera sa a fost strâns legată de cea a aparatului de stat comunist. E adevărat pare să fi fost presărată cu episoade de dezacord (unul pre 1948), dar odată instalat comunismul totul pare să fi fost ok. Tot de la Wikipedia citire:

A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948–1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru Limbi Străine (1951–1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954–1969), unde are meritul editorial de a fi fost fondatorul noii serii BPT (acronim pentru „Biblioteca Pentru Toți”).

Nu se lucra la Ministerul de Externe în 1948 din postură de dizident sau om în dezacord cu doctrina comunistă. Haideți să nu fim naivi. La fel cum nu se ajungea șef de secție la Editura pentru Limbi Străine sau redactor șef la Editura de Stat pentru Literatura ca om care se opuna totalitarismului comunist. România era în plin proces de colectivizare și încă avea armata roșie staționată pe teritoriul său. În perioada asta erau zdrobite urmele de rezistență armată din munți.

A se observa de asemenea că aparent, chestia cea mai anti-comunistă făcută de el a fost să publice poezii ale unor poeți pe care regimul nu îi agrea neapărat:

În urma publicării Antologiei poeziei interbelice, în care erau prezenți poeți ca Nichifor Crainic și Radu Gyr, foști deținuți politici, iar, din emigrație, Aron Cotruș, Ștefan Baciu și Horia Stamatu, este imediat înlăturat și trimis ca simplu redactor la Editura Enciclopedică.

Supărarea nu a fost neapărat permanentă din moment ce în 1978 a câștigat premiul Uniunii Scriitorilor.

Iar numirea sa ca Ministru al Educației în Guvernul Roman indică faptul că era agreat de noua conducere a lui Ion Iliescu. Știți voi…Ion Iliescu de la FSN apoi PDSR, apoi PSD? Adică partidul ăla numit ”ciuma roșie” de protestatari? Apoi a circulat povestea că și-a dat demisia din Guvernul Roman după mineriade. Ei bine Petre Roman zice că nu și-a dat nimeni demisia din acel guvern, care și-a dus mandatul până la capăt.

Simbolurile

Nu spun că este / a fost un om bun sau un om rău. Habar nu am! Ce spun însă e că nu poate fi folosit ca simbol de stradă împotriva PSD. Un simbol e simbol atât timp cât oamenii cred în el. Dacă oamenii cred în Mihai Șora, luptător împotriva ”ciumei roșii” fain. Dar problema e că eticheta asta poate fi ușor demontată printr-o căutare simplă pe Wikipedia.

Repet, nu pun în discuție umanitatea sa, opiniile sale sau în ce măsură are dreptul să critice. Ce spun eu e că imaginea sa nu poate fi folosită ca simbol al luptei împotriva ”ciumei roșii” sau a ”comunismului”. El a făcut parte din aparatul de stat comunist.

Știu că nu vă convine să auziți asta, dar Mihai Șora a fost un apropiat al regimului comunist pre-1989 și al celui condus de Iliescu post 1989. Nu poate fi folosit ca simbol al luptei împotriva PSD.

Doina Cornea, un adevărat dizident al regimului comunist a murit uitată de lume. Străzii nu i-a păsat de Doina Cornea, politicienilor de dreapta nu le-a păsat în mare parte de Doina Cornea. Femeia aceea era un adevărat simbol al luptei împotriva comunismului, dar ea nu scria statusuri pe Facebook. Așa că nu i-a păsat nimănui.

Apropo, am să las pagina de Wikipedia în engleză dedicată Doinei Cornea pentru că are mai multe informații decât cea în Română (asta apropo de interesul publicului român).

În fine, aveți mai joș și argumentația Sidoniei Bogdan pe tema asta:

Concluzii

Concluzia e de fapt trista reamintire a faptului că Românilor nu le place substanța ci formele. Vrem ceva ușor și evident și nu ne place să înțelegem nuanțele.

Iar la capitolul gândire critică lucrurile stau și mai prost…e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.

Fotografia din cover provine din Revista 22, nr. 2, 27 January 1990 și se află în domeniul public.

Spune-le si altora

Be the first to comment on "Mihai Șora ca simbol al ultimilor ani"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*