Homofobia ne costă locuri de muncă și bani

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

Destul de mulți oameni nu fac legătura între toleranța față de minoritățile sexuale și nivelul de dezvoltare economică al unei țări. Legătura asta poate nu e evidentă la prima vedere, dar nu dă nimănui de gândit că majoritatea țărilor bogate nu au o problemă cu minoritățile sexuale în timp ce țările sărace au? Nu știu cum face Soroș ăsta și oculta mondială, plus reptilienii că imediat ce pun mâna pe o țară, acea țară devine bogată și legalizează homosexualitatea!

Lăsând gluma la o parte, am început să scriu postarea asta după ce am văzut știrea că niște zeloți religioși (ca să nu folosesc un termen mai nasol) au întrerupt difuzarea filmului 120 BPM în sala de proiecții de la Muzeul Țăranului Român, un film despre cât de nasoală era viața homosexualilor francezi în anii 90. Și incidentul acesta va trece probabil neobservat de majoritatea românilor care vor o țară ca afară, dar printre multe altele, fără homosexuali.

Ei bine, ce nu înțeleg acești oameni e că atitudinea asta agresivă față de minorități e motivul pentru care suntem de multe ori evitați atunci când se pune problema de deschiderea unor afaceri în România care presupun altceva decât asamblarea de piese auto sau textile.

Un exemplu concret e selecția pentru relocarea Agenției Europene pentru Medicamente după ieșirea Marii Britanii din UE. Agenția va fi mutată la Amsterdam, întâmplător sau nu cel mai prietenos oraș cu minoritățile sexuale din lista de orașe înscrise în competiție.

Bucureștiul, alături de alte orașe est-europene s-au înscris în competiția pentru găzduire a agenției, dar au pierdut în favoarea Amsterdamului. Lăsând la o parte faptul că nu avem infrastructura necesară pentru a găzdui o astfel de instituție, înainte de a se anunța decizia angajații agenției și-au manifestat îngrijorarea față de posibilitatea de a fi relocați într-o țară în care drepturile minorităților sexuale nu sunt respectate. Acela a fost punctul în care a devenit clar pentru toată lumea că niciunul dintre orașele est europene nu are nici cea mai mică șansă de a găzdui această agenție pentru că Europa de Est are o problemă în general cu LGBT.

Și uite așa Bucureștiul a pierdut din start orice șansă de a găzdui o agenție care ar fi adus în România mii de locuri de muncă plătite cu salarii de mii de euro pe lună, o mare parte din bani rămânând în România sub formă de chirii și alte cheltuieli.

Nu infrastructura deficitară ci homofobia a însemnat pentru România milioane de euro pierdute în bani de taxe și impozite plus prestigiul adus de existența unei astfel de agenții pe teritoriul țării. 

Și puteți fi siguri că aceasta nu e nici prima și nici ultima șansă de a avea locuri de muncă bine plătite ratată de România din cauza atitudinii populației și nu neapărat a infrastructurii sau mediului de afaceri.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!


About the Author

Daniel
De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist. Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

Be the first to comment on "Homofobia ne costă locuri de muncă și bani"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*