Ce e Gardul lui Chesterton și de ce e important

Un om vrea să ajungă undeva și, în timp ce merge pe drum dă la un moment dat peste un gard care îi blochează drumul.

Se uită la gard și vede că nu e nimic dincolo de el, dar îi blochează drumul.

Situația asta și-a imaginat-o Gilbert K. Chesterton un filozof britanic, care spunea că un om normal s-ar gândi probabil:

”Nu îmi dau seama de ce e gardul ăsta în drum, dar îmi blochează calea. Prin urmare îl voi demola ca să nu mai blocheze drumul.”

Dar un om cu capul pe umeri i-ar spune însă acelei persoane:

”Dacă nu reușești să îți dai seama care era scopul gardului, atunci cu siguranță nu ar trebui să îi dărâmi. Mai bine du-te înapoi și gândește-te. Când ai să te întorci și ai să îmi spui care era motivul pentru care acel gard a fost pus acolo, atunci am să te las, poate, să îl dărâmi”.

Chesterton folosea anecdota gardului pentru a explica felul în care politicienii și oamenii vremii sale abordează diverse probleme și vin cu legi noi sau vor să anuleze legi vechi.

El credea că e important să nu distrugi ceva (sau să anulezi o lege) doar pentru că ți se pare inutilă. Dimpotrivă, dacă nu înțelegi care e scopul ei ar trebui să te gândești în primul rând că poate îți scapă ție ceva, nu că acel lucru (sau lege) e inutilă.

”Second order thinking” (nu știu dacă există expresie echivalentă în limba română) numea Chesterton modalitatea asta de a privi lucrurile și presupune să te gândești la care ar fi rezultatele acțiunilor tale ipotetice (dărâmarea gardului) înainte de a lua efectiv decizia.

Ideea gardului lui Chesterton nu spune să nu dărâmi gardul ci să te asiguri că înțelegi de ce e acolo. Sunt garduri bune și garduri rele, unele trebuie dărâmate, altele nu. Dar toate au avut un scop la un moment.

Mă rog, dacă cei de la Cards Against Humanity ar face un gard probabil că nu ar avea nici un scop (ca atunci când au săpat o groapă doar pentru că puteau să sape o groapă). Dar ați prins ideea…

Gardul lui Chesterton și legile 

Cel mai evident loc unde gardul lui Chesterton poate fi folosit e în politică. Vine politicianul Cutărescu să îți explice cum vrea el să desființeze nush ce instituție? Ar trebui întrebat: de ce există instituția asta de la bun început?

E simplu să spui: aia e o instituție politizată, trebuie să o desființăm! Dar dacă îi provocați să treacă dincolo de explicația asta încep să dea din colț în colț. Același lucru se aplică și pentru abrogarea unei legi: nu o anula până nu îți dai seama ce a avut în minte cel care a scris legea aia.

Când vine vorba despre sisteme juridice sau legislative complexe, acel gard e probabil doar o parte dintr-un sistem mai mare de garduri. E posibil ca prin distrugerea lui (adică desființarea instituției sau abrogarea legii) să te trezești cu o turmă de oi în mijlocul drumului.

Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la gardul lui Chesterton nu e paradoxal din politica românească ci din cea britanică (sursă):

Boris Johnson scrapped a team of Cabinet ministers tasked with protecting the UK from a pandemic six months before coronavirus arrived, a Mail investigation has found.

The Government’s ‘anti-pandemic committee’, which included senior ministers Michael GoveMatt Hancock and Gavin Williamson, was disbanded without discussing virus control plans.

The group, officially known as the Threats, Hazards, Resilience and Contingency Committee (THRCC), was supposed to ensure the UK was ready to cope with a pandemic.

But it was mothballed by former prime minister Theresa May on the advice of Cabinet Secretary Sir Mark Sedwill so ministers and officials could focus on Brexit. 

It was abolished by Mr Johnson days after he entered No10 last July as part of a vow to streamline Whitehall.

Six months later Covid-19 arrived.

Deci Theresa May și Boris Johnson au dezmembrat respectiv desființat o instituție care trebuia să se ocupe de pandemii cu 6 luni înainte de începerea pandemiei de coronavirus.

Nu vorbim așadar de concepte filozofice ci de o decizie care a făcut din Marea Britanie țara cu cel mai mare număr de morți din Europa, deși nu are cea mai mare populație:

  • 41.662 morți raportat oficial față de 34.301 în Italia.
  • peste 60.000 de morți dacă avem în vedere mortalitatea în exces.

De ce se repetă istoria

”Cei ce nu își cunosc istoria sunt sortiți să îi repete greșelile” zic niște oameni înțelepți. În spatele acestui aforism se află oameni care au renunțat la concepte, legi și instituții ale vechii generații considerându-le inutile, dar fără a își pune problema dacă nu cumva renunțând la ele își fac un mare deserviciu.

În 1996 a ajuns la putere CDR (ăia de dreapta), luând locul PSD-ului de atunci. Ei bine, acea coaliție au reușit performanța de a băga economia României în gard atât de rău încât 3 ani la rând am avut recesiune economică. Principala problemă a fost austeritatea bugetară impusă de Guvern. Iar oamenii au votat pe cale de consecință: PSD și PRM au luat împreună 2/3 din totalul voturilor iar PNȚCD a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei.

În 2009, în plină criză economică Guvernul de dreapta al lui Boc a impus fix aceleași măsuri de austeritate bugetară. Consecința?

Cum ar fi fost dacă oamenii de la PDL s-ar fi întrebat: nu cumva cheltuielile astea bugetare ajută economia? Nu cumva dacă eliminăm cheltuiala asta economia va fi afectată mult mai rău decât banii economisiți?

Ar fi fost bine dacă s-a întâmplat asta, dar știm cu toții cum au decurs lucrurile. Cea mai adâncă criză economică de după 89 și PDL, partidul lui Boc, aruncat la coșul de gunoi al istoriei (prin ”fuziunea” cu PNL). Plus 8 ani pentru PSD la conducerea României.

Gardul lui Chesterton și stima de sine

De ce a fost luată decizia de a desființa acea instituție care se ocupa de pandemii? Probabil pentru că oamenii de la conducere s-au uitat la ea și nu au înțeles ce scop are din moment ce nu am avut pandemii de nu știu cât timp.

Dar eu cred că e vorba și de altceva: prea mult încredere de sine.

Stați un pic și vă gândiți la următorul scenariu: dacă ați fi prim-ministru (voi cititorilor) și ar trebui să luați decizia de a desființa o instituție care se ocupă de pandemii, ce ați face?

Eu dacă aș fi în situația asta mi s-ar face teamă. Nu sunt neapărat fricos de fel, dar mi-ar fi frică să fac să dispară din pix o instituție care se va ocupa de pandemii. Am fost atent la orele de biologie din liceu, știu ce sunt virușii și cum funcționează, dar de atunci nu am studiat domeniul. Nu aș ști ce să fac în cazul unei pandemii dacă aș fi prim-ministru.

Dar oamenii care ajung prim-miniștri nu gândesc așa (de aia eu nu o să ajung niciodată în poziția asta). Oamenii ăștia au atât de multă încredere în ei înșiși încât cred că s-ar putea descurca în astfel de situații. Iar rezultatul e fără echivoc: toții marii bărbați ai politicii ultimilor ani au dat chix în pandemie. Dacă vă uitați pe numărul de decese la nivel mondial puteți constata cum Trump, Bolsonaro și Johnson sunt lideri la momentul acesta. Macron e și el pe acolo.

Politica modernă și gardul lui Chesterton

Gardul lui Chesterton e un concept care ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori înainte de a lua o decizie. Dar când eziți și ai dubii asupra propriilor tale idei riști să lași impresia unui om indecis. Iar oamenii indeciși nu au ce căuta în politica modernă. Acolo totul e clar, alb-negru, ori ești cu noi ori împotriva noastră. În politica modernă nu are nimeni timp să se gândească de 2 ori.

Ce s-ar întâmpla dacă un politician de la Partidul Albastru ar merge pe drum și ar da peste un gard? Probabil ar privi acel gard ca pe o oportunitate. Imediat ar scoate telefonul și ar face un live pe Facebook în fața lui. Ar explica doct că acel gard este un simbol al oprimării cetățeanului născut liber de către Partidul Roșu. Ba mai mult gardul blochează drumul și îngrădește creșterea economică. Politicianul albastru va promite o autostradă care să treacă prin acel gard și să lege cele două provincii istorice separate de gard.

Apoi va dărâma acel gard în aplauzele fanilor săi fără să se întrebe sau să verifice dacă Partidul Roșu chiar a pus acel gard și de ce. Însă nimeni nu are timp să verifice, dincolo de gard se află alte cauze politice aducătoare de voturi.

Dar în politica modernă e loc pentru toată lumea. În spatele politicianului albastru se află un alt politician, de data asta de la Partidul Roșu. Partidul Roșu zice și face fix pe dos ce zice și face partidul Albastru. Politicianul roșu va ajunge în dreptul gardului dărâmat și le arată fanilor ce dezastru a rămas după politicianul anterior. Va explica apoi cât de complicat este pentru Partidul Roșu să curețee  mizerie și cum vor aloca resurse din alte părți (spitale, educație etc.). Greaua moștenire nu e invenție românească, dar politicienii români au dus conceptul ăsta la nivel de artă.

Apoi politicianul roșu va explica faptul că acel gard e un simbol, dar și un instrument eficient de apărare pentru că ținea imigranții musulmani mâncători de copii și icoane departe de cetățenii onești. El ca politician și reprezentant al poporului va ridica un nou gard acolo, mai bun, mai trainic. Se va apuca de treabă și va da contractul unei firme de partid care va ridica doar 1/3 din gard până să rămână fără bani. Iar în loc să folosească beton și fier va folosi borduri, rămase de la alt contract.

Dar și Politicianul roșu va merge mai departe, pentru că în lume sunt alte cauze care trebuie dezbătute și unde trebuie să își exprime părerea.

La final nu îi va păsa nimănui ce era cu gardul acela, cine l-a ridicat prima oară și de ce. Scandalul a trecut, lumea și-a mutat atenția în altă direcție.

Stau și mă întreb dacă un astfel de concept are sens în politica modernă sau e ceva pentru alte vremuri.

Educația

Știu că toate problemele României s-ar rezolva prin mai multă educație, dar niciodată nu se rezolvă în realitate. Însă privind la anii petrecuți în școală îmi dau seama că ar ajuta mult dacă astfel de instrumente de gândire critică ar fi predate.

În școala generală se face cultură civică, prin liceu se studiază logică și filozofie la un moment dat. Dar de cele mai multe ori materiile astea sunt făcute la mișto pentru că sfânta matematică și limba română au prioritate.

De aia România e o țară plină de oameni care știu reguli obscure de gramatică, dar cred că vaccinul injectează în oameni nanoboți controlați prin turnuri 5G sau că țara e plină de asistați sociali pentru că au văzut ieri un cerșetor pe stradă.

Așa că da, vreau Gardul lui Chesterton predat în școală. Și cu ocazia asta educăm și copiii și profesorii.

Versiune de printat
Spune-le si altora
Subscribe
Notify of
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x