Fanatismul religios și Europa laică

Nu știu dacă ați văzut recent știrile, dar se pare că în Franța a avut loc o crimă religioasă destul de urâtă. Un profesor care preda cultură civică a arătat elevilor săi o serie de poze în care era caricaturat profetul Mahomed ca parte a lecției despre libertatea de exprimare. Un tânăr de 18 ani l-a ucis câteva zile mai târziu decapitându-l. Puteți citi mai multe despre știrea asta la Reuters.

Francezii țin foarte mult la libertatea de exprimare liberă pe care de altfel au câștigat-o foarte greu (mă gândesc doar la Revoluția Franceză, Revoluția de la 1848). Tot ei s-au străduit mult să scape de absolutismul monarhic, dar și de atotputernica biserică. De ce și de biserică? Pentru că aceasta i-a băgat în războaie religioase care au ținut sute de ani, plus episoade de extremism religios precum Noaptea Sfântului Bartolomeu sau Revolta Huguenotilor. Rezultatul tuturor acestor evenimente nefericite e ceea ce vedeți azi: o Franță profund laică, în care 63% din populație se declară non-religioasă.

Francezii înțeleg foarte bine prozelitismul religios și efectele pe care acesta le are asupra unei națiuni. Episodul de azi arată din nou de ce francezii și-au dorit atât de tare să lase în urmă fervoarea religioasă și au militat pentru o republică laică construită pe concepte iluministe.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, subliniază foarte bine problema: atacul a avut loc asupra unui profesor, cel care îi învață pe copii conceptele care stau la baza statului francez.

O tactică veche

În secolul IX cel mai bogat regat din Europa era Al Andalus (califatul de Cordoba), condus de descendenți ai familiei Umayyad. Al-Andalus era în acea perioadă și cel mai tolerant stat din Europa și lumea arabă, adăpostind musulmani, creștini și evrei în numere mari.

În același timp însă prozelitismul religios începuse să prindă rădăcini atât în lumea arabă cât și în cea creștină. Eulogius, un călugăr foarte influent din Cordoba musulmană, a început prin sec. IX o campanie de incitare a creștinilor împotriva conducerii musulmane a regatului. A reușit să convingă mai mulți dintre adepții săi să facă gesturi publice de sfidare a religiei musulmane care să aducă după sine pedeapsa cu moarta asupra lor.

Spre exemplu un călugăr și discipol al lui Eulogius pe nume Isaac a dat buzna într-o zi în biroul judecătorului șef din Cordoba și i-a zis acestuia că Mohamed arde în iad. Alți discipoli ai lui Eulogius au făcut gesturi similare în zilele următoare, mergând la autorități sau în locuri publice și făcând chestii care să genereze revoltă în rândul musulmanilor. Unii dintre ei chiar au intrat în moschei în timpul rugăciunilor și au început să citească din Biblie.

Însă conducătorul califatului (Abd al Rahman) a fost suficient de înțelept încât să nu accepte provocarea lor. Deși au fost rapid executați cei care aduseseră atingere religiei musulmane, niciun alt creștin nu a pățit nimic.

Care a fost motivația din spatele acestor gesturi? Ei bine, Eulogius spera că acești oameni vor reuși prin gesturile lor să stârnească ura musulmanilor împotriva creștinilor și apoi pe cea a creștinilor împotriva musulmanilor. Eulogius era teribil de nemulțumit de faptul că în califatul Cordobei creștinii stăteau la masă și beau cu evreii și musulmanii, că ocupau funcții în statul condus de musulmani și că, în general, creștinii nu luptă împotriva musulmanilor și evreilor.

A reușit Eulogius să obțină ceea ce și-a dorit? Ei bine, nu prea. Gesturile discipolilor săi au fost mult prea provocatoare iar majoritatea creștinilor au vrut să se distanțeze de ele. Mulți creștini au făcut chiar opusul a ce își dorea Elogius și au decis să se convertească la religia musulmană, de teamă ca musulmanii să nu înceapă persecuții împotriva creștinilor.

Până și episcopul creștin al Sevilliei, Reccafred, a declarat că oamenii care provocaseră pe musulmani nu puteau fi considerați martiri din moment ce și-au căutat singuri moartea. Abia după Reconquista (recucerirea Spaniei de către creștini) discipolii lui Eulogius au fost considerați martiri de biserică iar Eulogius a fost făcut sfânt. De atunci au rămas cunoscuți în Spania și în lumea catolică drept ”martirii din Cordoba”.

Care e scopul atentatelor?

Scopul atentatelor, indiferent că sunt provocate de fanatici religioși musulmani sau creștini, e acela de a provoca o reacție adversă din partea populației majoritare. Atentatorii vor să creeze ură și să genereze un răspuns care să facă populația majoritară să discrimineze populația minoritară.

Așadar atentatele provocate de fanaticii religioși islamiști din Vest urmăresc să provoace un val de ură religioasă împotriva musulmanilor care locuiesc în aceste țări. Acești extremiști își doresc ca musulmanii să nu se mai amestece cu Vestul laic și să nu le adopte obiceiurile. Ba mai mult, ar vrea să provoace ură suficientă încât să ducă la violență și radicalizare în sânul musulmanilor.

Poate părea contra-intuitiv, dar atentatele au ca țintă finală nu să bage frica în creștini ci în musulmani. E același mecanism precum cel descris mai sus, în cazul ”martilor din Cordoba”.

Și opusul e aplicabil: fanaticii religioși creștini vor să creeze teamă și ură în rândul populației musulmane, astfel încât aceștia să se radicalizeze, chestie care să ducă apoi și la radicalizarea creștinilor. Am văzut deja asta în Germania și Noua Zeelandă.

Radicalizarea creștină

Radicalizarea e o placă veche pe care o folosesc mai toate marile religii monoteiste. Despre creștinism spuneam mai sus dând exemplu Franța că motivul principal pentru care Vestul a devenit non-religios (nu ateu) e acela că oamenii s-au săturat de războaie. Ca să înțelegeți la ce mă refer, acestea sunt doar războaiele religioase din sânul bisericii creștine:

Rezoluție mai bună a graficului găsiți aici. Vi se par multe? Sunt multe! Vi se par lungi? Chiar sunt lungi ca durată.

Și știți ce? Mai sus nu sunt incluse și cruciadele, atenție. Dacă le adăugăm și pe acelea avem 600 de ani de războaie religioase în Europa.

Cum s-a ajuns aici? Ei bine radicalizarea creștinismului a avut loc în două puncte cheie:

  • insistența pe interpretarea ad-literam a Bibliei din timpul Sf. Augustin (citiți ”The Rise and Fall of Adam and Eve” pentru explicații)
  • Reforma Cluniacă (nu știu dacă așa se scrie pentru că știu doar termenul în engleză) – numită după Abația Cluny din Franța sub ordinul Benedictin. Călugării de la Cluny erau complet devotați credinței, munceau de dimineața până seara, renunțaseră la bunurile pământești și nu aveau voie să vorbească. Această formă ”pură” de a-l venera pe Dumnezeu a avut un succces fenomenal și stilul acesta sever de a face religie a dus la răspândirea sa în toată Europa de Vest și Centrală. Atitudinea de puritate în practicarea religiei a avut însă ca efect secundar creșterea intoleranței religioase față de cei de alte religii și implicit a dus la ură față de evrei și musulmani. Reforma Cluniacă coincide cu prima cruciadă creștină. De aici a fost drum liber spre inchiziție, rupturi și războaie în interiorul creștinătății.

Cum s-a radicalizat religia musulmană?

Se pare că într-un mod similar, adică tot prin intermediul unui teolog ascet musulman (Ibn Hanbal). Similar cu reforma cluniacă, el a practicat și încurajat o formă puritană de a-l venera pe Mahomed. Stilul ascetic și puritan era incompatibil cu toleranța față de celelalte religii. Ibn Hanbal a ajuns într-un final să conducă echivalentul musulman al inchiziției în secolul IX.

Însă dacă vreți să ne uităm cu mai multă atenție asupra istoriei religiei musulmane lucrurile se complică destul de tare pentru că religia islamică e destul de diferită de cea creștină iar diferențele dintre diferitele curente ale ei sunt subtile pentru profani.

Ce pot să vă spun eu ca om care citește pe subiect, dar nu îl stăpânește e că în islam sunt curente conservatoare care, între altele, militează și pentru jihad împotriva necredincioșilor. Un astfel de curent e Salafismul și subramura sa wahabbismul.

Acesta din urmă e dat de mulți drept potențială cauză a radicalizării multor musulmani. Wahhabismul e un curent ultra-conservator de interpretare a Coranului care a devenit predominant în Arabia Saudită. Nu e singurul curent ultra-conservator, dar spre deosebire de altele are parte de susținerea financiară a Arabiei Saudite, care cheltuie se pare sume consistente de bani pentru promovarea sa.

Tot din Salafism s-a născut și o interpretare vădit militantă a Coranului, dar de data asta venind din Egipt, creație a teologului Sayyid Qutb. Cei care știu un pic de istorie a Orientului Mijlociu știu că acesta a fost unul din oamenii acuzați că ar fi încercat să îl asasineze pe Nasser, președintele Egiptului.

Învățăturile lui Qutb au fost atât populare în rândul extremiștilor încât au fost menționate de Osama Bin Laden, între alții, ca fundament al orientării sale.

O altă cauză, ceva mai recentă de data asta, care explică radicalizarea e social media și internetul.

Ce treabă are una cu alta? Pentru musulmani Coranul e cuvântul lui Dumnezeu. Ce scrie în Coran i-a fost spus lui Mahomed iar acesta a pus apoi în scris cuvânt cu cuvânt.

Coranul nu are structura Bibliei și nu urmărește ordinea cronologică a faptelor ci este structurat în funcție de lungimea cuvântărilor. Avem așadar un text sacru, vechi de 1500 de ani așezat într-o ordine care nu ține cont de cronologie. Din cauza asta, ca principiu Coranul nu ar trebui interpretat de credinciosul obișnuit de unul singur. Pentru întrebări despre cum se interpretează Coranul credinciosul musulman ar trebui să meargă la un teolog.

Cu internetul și social media însă treaba asta nu prea mai e necesară. Dai un google search și ajungi pe un site care îți explică ce înseamnă X sau Y. Problema e ce te faci dacă acel site îți oferă o interpretare ultraconservatoare sau militantă?

Unde suntem?

Franța vrea să își păstreze statul laic cu orice preț, la pachet cu ideile iluministe pe care a fost construit. Europa de Vest a văzut războaie, moarte și prozelitism mult prea mult și nu mai vrea așa ceva. Dar sunt mulți pentru care asta a inacceptabil, unii din ei militanți musulmani, alții militanți creștini.

Crizele economice și războaiele aduc după sine astfel de momente, dar până acum Europa a știut să țină lucrurile sub control. Sper să reușească în continuare pentru că ultimul lucru de care are lumea nevoie acum sunt mai mulți fanatici religioși și o nouă inchiziție.

Dacă vă pasionează subiectul acesta și în general cum s-au discriminat și omorât creștinii și musulmanii între ei în ultimii 1500 – 2000 de ani vă recomand ”In the name of God” scrisă de Selina O Grady, pe care o citesc și eu de vreo 2 săptămâni. Cartea se găsește în România la Elefant.ro (cartonată și necartonată) sau la Book Depository pentru comenzi internaționale.

Probabil îi voi face o recenzie după ce o termin (mai spre finalul anului că are vreo 420 de pagini).

Versiune de printat
Spune-le si altora
Subscribe
Notify of
10 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
Malcolm
1 month ago

Felicitari, ai reusit ca in contextul unui atentat islamist sa vorbesti mai mult despre nenorocirile facute de crestini, exemplu clasic de whataboutism si un pic de vina alba. Pune asta in context cu articolul cu dilaul ala din Germania care a omorat musulmani si acolo tonul e mult, mult mai drastic. Ala taie capete pe strada ca l-a necajit profu’ cu un desen cu profetul dar tu iti pui problema de “militanti crestini”, bineinteles. De parca ar mai fi vorba de asa ceva prin Vest care se fereste de crestinism mai rau decat de covid.

Last edited 1 month ago by Malcolm
Malcolm
1 month ago
Reply to  Daniel

E whataboutism pt ca Europa se confrunta cu o problema grava si stringenta deja de ani buni iar in tot timpul asta raspunsul autoritatilor a fost dat rahatul sub pres, degetele bagate adanc in urechi si repetat pavlovian “e rasist sa condamnam comunitatea musulmana” iar articolul tau e in aceeasi nota. Ala decapiteaza oameni pe strada si tu vii sa povestesti ce facea Eulogius acum peste 1000 de ani de parca ar fi relevant astazi. Intrebarea mea e unde sunt militantii crestini din Europa care te ingrozesc pe tine, ca mie imi scapa. Acum trei luni a luat foc catedrala din Nantes, incidentul fiind provocat de un musulman. Daca situatia era inversa, adica un crestin sa dea foc unei moschei, cred ca esti constient ca zilele lui erau numarate. Ideea e ca Vestul a ignorat cu buna stiinta un pericol grav la adresa securitatii ei iar bulgarele ala de zapada… Read more »

Malcolm
1 month ago
Reply to  Daniel

De unde intelegi tu ca eu regret perioade de macelareli si ca am chef de razboaie religioase, habar n-am. Mai degraba am impresia ca incerci sa joci ping-pong si in loc sa raspunzi la ce te intreb eu, ma acuzi pe mine de chestii de care nu ma fac vinovat. Eu doar am incercat sa iti prezint un dublu standard al tau. Cand dementul ala a omorat musulmani in Germania de prajit ce era, incepusei ca gata, extrema dreapta se ridica, deja ma uitasem pe geam sa vad camasile negre pe strada, o dadusei intr-o isterie completa. Cand asta decapiteaza profesorul asta in schimb (si e al n-spelea incident de genul asta, nu e primul si nu va fi nici ultimul), vii foarte calm si linistit si explici ce facuse Eulogius acum 1000 de ani incercand un argument istoric gen Trump, ca tot ti-e tie drag, cu “both sides”. Nu… Read more »

Last edited 1 month ago by Malcolm
Malcolm
1 month ago
Reply to  Daniel

Pai tu creezi omul de paie “militantul crestin”, fa-ti singur autocritica. Sa stii ca nu esti mai cult daca perorezi despre Eulogius cand astia decapiteaza oameni pe strada si se arunca in aer, doar pari un fel de Vadim Tudor care cauta mereu sa impresioneze cu cunostintele lui desi nu avea nimic de zis. Cam la fel faci si tu aici, bati campii pe langa subiect si avertizezi tu despre pericole care nu exista, un fel de “Prostia omeneasca” a lui Creanga, ne cade drobul de sare in cap. Cat despre atentatul din Germania, am mai zis atunci ca ala era nebun si nu stiu daca a fost cu tema religioasa dar si daca il punem la socoteala, tot e un caz rar, in timp ce tabara cealalta sta bine cu statistica pe partea asta.

Phaff
1 month ago

2 erori: · Pleci de la premisa că teroristul ăla a lucrat organizat. Descreieratul era de unul singur în ce a făcut, nu a avut o rețea în spate, cum au avut-o ăia de la Hebdo, Bruxelles, atentatul eșuat în TGV, respectiv Toulouse. Ăluia nu i-a fost frică de niciun alt musulman. · Macron a venit iritat „din principiu” în fața camerelor, așa zic unii, dar eu l-am perceput iritat că nu ajunge mai repede acasă. Era mult, mult mai tact dacă venea în fața camerelor cu aceleași desene/caricaturi cu Mahomed pentru care profesorul ăla a fost ucis, zicând: „Uitați, pentru ăstea a fost ucis compatriotul nostru. Pentru ăstea! Eu vi le arăt să înțelegeți nebunia intrinsecă pentru care extremismul curmă vieți. Vi le arăt în așa fel încât să nu se irosească lecția importantă a domnului profesor privind chintesența valorii noastre a expresiei libere [și laice] din republică.” Așa,… Read more »

Malcolm
1 month ago
Reply to  Phaff

Vorbesti despre Macron care pus fata in fata cu comunitatea musulmana din Marseille afirma fara niciun dram de ironie ca “nu exista cultura franceza”. Mesajul subliminal perceput de aia a fost, evident, “nu va ingrijorati, indiferent ce grozavii faceti, n-aveti ce distruge”. Asa ca n-ai ce pretentii sa emiti de la Macron in sensul asta, mesajul lui a fost un fel de “urmaresc cu atentie si ingrijorare situatia” cu un dram de empatie afisata pe deasupra, ca spre deosebire de al nostru care nici macar nu incearca, Macron stie sa mimeze mai bine emotia umana. In rest, toate “condamnarile” lui recente si discursul mai pronuntat impotriva extremismului musulman e doar campanie electorala si incercarea lui de a rupe din electoratul lui Le Pen, nimic mai mult, nu ca ar mai avea Le Pen vreo sansa la presedintie, n-a avut niciodata. Trist e ca la ora asta Macron pare singurul lider… Read more »

10
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x