Ce ar face Keynes în locul tău? – Tejvan Pettinger: Recenzie

Știți seria de cărți „Ce ar face Freud/Nietsche/Marx/de Beauvoir în locul tău?”. Ei bine am găsit ”Ce ar face Keynes în locul tău?” sau „Cum ar rezolva problemele de zi cu zi marii economiști ai lumii”.

Despre ce e cartea?

”What would Keynes do?” e o carte de popularizare a economiei, Tejvan Pettinger oferă lecții de economie pentru toate vârstele și răspunsuri pragmatice la întrebări și situații cu care ne confruntăm zilnic.

Cuprinsul este următorul:

E bine să fim egoiști? Cum fac să cer o mărire de salariu? Ar trebui să boicotez haine făcute în fabrici unde muncitorilor nu li se asigură condiții minime de muncă și sunt plătiți cu un salariu derizoriu? La câtă datorie personală pot să ma înham? Cât ar trebui să contribui la economiile personale? sau E bine ca sistemul de sănătate să fie public sau privat?

Cartea promite să răspundă la 40 de întrebări pe care ni le punem zilnic, făcând trimitere la teoriile celor mai mari economiști ai tuturor timpurilor: John Maynard Keynes, Adam Smith, Milton Friedman sau John Forbes Nash Jr șamd. Nu contează dacă îmbrățișezi sau nu ideile lor, cartea e instrumental perfect pentru a-ți pune la încercare gândirea critică în speranța de a-ți arăta că o situație economică poate fi privită din mai multe perspective și poate îți va oferi un nou fel de a aborda următoarea dilemă.

Iată câteva exemple concrete:

Ar trebui să fac o facultate?

Poate pentru mulți dintre voi nu a existat opțiunea de a nu merge la facultate. Trebuie făcută o facultate, altfel ești rușinea familiei, nu? Între colegii mei de muncă din Anglia, sunt destul de mulți care nu au făcut facultate, dar au ajuns în funcții destul de înalte, inclusive de management (da, există directori de multinaționale fără facultate). Care a fost logica lor?

Ei bine, capitolul aduce în discuție folosirea unui instrument la îndemâna oricui pentru a lua această decizie extrem de importantă: analiza cost-beneficiu.

Teoria capitalului uman promovată de economistul Gary Becker analizează educația și formarea în general, ca beneficiu pentru îmbunătățirea capitalului uman și creșterea productivității. Sună complicat, nu? Nu e. Ce zice el e că o educație superioară înseamnă un job mai bine plătit. Mai mult, aceasta aduce cu sine și beneficii nemateriale: un job bine plătit îți poate aduce și timp liber mai mult, te poate ajuta să apreciezi artele sau a evenimentele culturale (e fain să îți permiți un bilet de 200 de lire la un concert).

Nu trebuie să uităm și cealaltă parte a monedei: costul de oportunitate al educației. Multe țări nu au conceptul de educație de stat, universitățile fiind adesea private. Tinerii fie primesc bani de la părinți pentru a plăti costurile cu facultatea fie pot lua un credit. Varianta a doua înseamnă că absolventul va intra în câmpul muncii și societate cu o datorie în spate, care va trebui stinsă la un moment dat. In SUA, costurile pentru programul de licență de patru ani poate ajunge lejer la $100.000, iar cel vocational de doi ani la $33.000. Trebuie avut în vedere însă că dacă optezi să intri la facultate, nu garantează nimeni că vei absolvi sau că vei avea o slujbă care să îți permită să acoperi ulterior creditul de studii.

S-ar putea să vedem astfel de dileme din ce în ce mai des și în România.

Merită să cumpăr produse fabricate local?

De unde vă faceți cumpărăturile? Cumpărați legume de la producători români? Hainele sunt din Bangladesh sau de la APACA? Ar trebui să ajutăm producătorii locali sau sunt bani irosiți?

Susținătorii acestei idei spun că e bine să încurajezi micii comercianți locali, în ideea că banii vor circula și rămâne în comunitate. Cu toate acestea, economiștii sunt de părere că e mai bine să cumperi bunuri de import dacă ele sunt mai ieftine sau mai bune (în funcție de ce cauți). Adam Smith avertiza despre pericolul de a te baza exclusiv pe producătorii locali cu toate bunele intenții, deoarece exită riscul de a cumpăra scump și nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Utilitariștii precum Friedrich Hayek ne sfătuiesc de asemenea să ne urmărim propriul interes înainte de a fi partiot. De exemplu, să crești roșii în Norvegia presupune să folosești multă căldură și lumină, așa că ar fi mai convenabil și mai puțin poluant să imporți roșii din Spania, unde e mereu cald și soare.

Există întotdeauna excepții: Anglia nu mai are industrie textilă, așadar mult timp a fost greu să găsești măști odată ce a început pandemia pentru că mulți producători au interzis exportul de astfel de bunuri. Anumite bunuri strategice e bine să rămână local.

E bine ca sistemul de sănătate să fie public sau privat?

Acesta e un subiect fierbinte în România în momentul de față.

Susținătorii privatizării sănătății spun că firmele private pot oferi servicii mai eficiente decât cele oferite de sectorul public. De asemenea piețele oferă consumatorilor mai multe opțiuni de alegere și vor crea competiție pentru servicii medicale mai bune. Un sistem de sănătate public e ineficient și greoi spun ei, iar controlul de către stat îl face să fie parazitat de tot felul de rețele de influență, corupție și alte probleme.

Însă economiști precum Paul Krugman sunt de părere că un sistem public de sănătate e o opțiune mai bună. Într-un sistem privat toată lumea trebuie să scoată bani din buzunare. Problema e că unii își permit, alții nu. Un accident sau o boală cronică te pot însă îngropa din punct de vedere financiar. Un sistem privat de sănătate adâncește inegalitatea socială și per total diminuează accesul populației la servicii de sănătate.

În astfel de sisteme oamenii renunță la a mai face consultații de rutină, preventive din motive financiare, ceea ce îi va face să ajungă la medic abia în ultimul moment. La o scară mai mare există riscul ca populația unei țări să devină mai vulnerabilă și mai fragilă deoarece nu își poate permite să plătească pentru servicii medicale, vezi cazul SUA.

Alte exemple de subiecte tratate în carte:

Cine e autorul?

Tejvan Pettinger este profesor de economie și locuiește în Oxford, iar ca să îmbine utilul cu plăcutul practică ciclismul cu succes. Sportul i-a adus două premii naționale în 2013 și 2014.

Pentru cine e cartea?

Cartea este pentru toate vârstele, atât pentru cei profani într-ale economiei cât și pentru cei inițiați. Celor din prima categorie le sunt prezentate concepte economice cu aplicație practică iar pentru cei din a doua categorie va fi o lectură plăcută, inteligentă și plină de umor.

Ce mi-a plăcut?

Cartea are un format ingenios și atractiv, e ușor de citit și presărată cu anecdote și conțiunt umoristic. După părerea mea, multe din manualele școlare ar trebui să îmbrățișeze un format similar pentru a face disciplina mai atractivă și mai ușor de înțeles.

Economia nu e o disciplină plată, inertă, care necesită niște calcule și cam atât. Trăim într-o economie de piață ai cărei factori externi și efecte ne influențează deciziile zilnice.

Ce nu mi-a plăcut?

E greu să găsesc ceva ce nu mi-a plăcut la carte.

Unde găsiți cartea?

Din păcate cartea încă nu e tradusă în română, dar o puteți găsi în limba engleză pe Book Depository.

Singura carte a lui Tejvan Pettinger pe care o puteți găsi în România e ”Cracking Economics”, o introducere în economie pentru cei care vor să înțegeagă mai multe despre inflație, recesiune, cum funcționează piețete, globalizare, model Keynesian sau piața muncii. O puteți găsi la Antic ExLibris (anticariatul cu cărți noi de la Universitate), Cărturești, sau Emag.

Verdictul

10/10 pentru limbaj și aplicabilitate.

Versiune de printat
Spune-le si altora
Subscribe
Notify of
2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
anonim
7 days ago

„Anumite bunuri strategice e bine să rămână local”…
Aici e de fapt o problema: care sunt bunurile alea strategice? mastile? bustenii din defrisarile ilegale? banii? sparanghelezii trimisi in jermania?
normal ca e bine sa ai la dispozitie tot timpul diverse bunuri „strategice” de care sa dispui cum si cand vrea muschii tai.

Admin
7 days ago
Reply to  anonim

Ce e strategic si ce nu depinde de interesele fiecarei tari. Nu e musai sa fie doar chestii militare sau medicale (desi astea mi se pare de bun simt), dar pot fi si chestii de cercetare-dezvoltare, software si multe altele. Totul depinde de tara si de ce cred oamenii care o conduc ca e strategic pentru ei. Pun pariu ca italienii nu ar accepta niciodata sa li se vanda paste fabricate in afara Italiei. Romanilor li se falfaie de problema asta.

2
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x