Există risc de inflație în următorii ani?

Întrebarea din titlu mă cam roade de ceva vreme. De ce? Pentru că nu vreau să îmi dau seama într-o zi că banii pe care i-am pus deoparte nu mai valorează mare lucru.

Așa că citesc cam tot ce pot pe tema asta și vine din surse credibile. În continuare vă prezint niște concluzii pe care le-am tras pana acum.

Chiar si asa trebuie să înțelegeți o chestie importantă: nimeni nu știe sigur ce urmează. Luați ce citiți în continuare cu o doză de scepticism și precauție.

Argumente pentru creșterea inflației

Principalul motiv pentru care au reapărut discuțiile referitoare la creșterea inflației sau chiar hiperinflație este creșterea datoriilor publice în majoritatea țărilor dezvoltate și a economiilor emergente. Creșterea a avut loc subit pe fundalul intervenției guvernamentale în economie din cauza crizei anterioare si apoi a coronavirusului.

Argumentul sună cam așa:

  • Guvernele au intervenit injectând în piață sume considerabile de bani publici.
  • Acei bani vor trebui returnați, dar sunt șanse mari să vedem falimente în masă și, prin urmare, banii aceia nu se vor întoarce la stat.
  • Guvernele nu vor avea capacitatea financiară de a plăti acei bani înapoi, motiv pentru care vor recurge la devalorizarea propriilor monede pentru a putea plăti datoriile. Chestia asta va duce la inflație.

Aceste temeri nu sunt fără fundament. Partea cu devalorizarea monedei si inflație sau hiperinflație a avut loc de multe ori de-a lungul istoriei. Noi românii am pățit asta pe propria piele în anii 90 când cursul de schimb al leului față de principalele valute ale vremii (dolar, marcă) s-a prăbușit complet. Așa am ajuns să avem bancnote de 500.000 lei spre exemplu. Căderea cursului a adus după sine și o inflație foarte ridicată, care s-a potolit abia târziu în anii 90. Chestia asta nu a fost specifică doar României ci întreaga regiune a trecut printr-un proces masiv de devalorizare a monedei naționale și inflație.

Când vorbesc însă de risc de inflație nu mă refer neapărat la hiper inflație în stil Zimbabwe sau România anilor 90. E suficient să avem inflație de 2 cifre timp de câțiva ani pentru ca o parte considerabilă din economiile cetățenilor să își piardă consistent din valoare.

Ei bine, se pare că mulți investitori se tem de posibilitatea ca lucrurile astea să se repete din moment ce de câteva luni de zile (de prin aprilie, mai mai exact) investitorii aleargă ca găinile fără cap încercând să cumpere orice fel de active considerate cât de cât sigure. Panica asta vine pe fondul faptului că mulți investitori au cash grămadă, dar nu prea au ce să facă cu el. Panica asta și disperarea de a scăpa de cash explică parțial de ce bursa americană crește deși economia americană a înregistrat o scădere record a activității economice. Sunt mulți investitori care preferă să își asume un risc și să investească în acțiuni la bursă decât să stea cu bani la ciorap sau în bănci.

Argumente împotriva creșterii inflației

Argumentul de mai sus legat de datorie publică și criza cauzată de o scădere a economiei pare destul de convingător, nu?

Ei bine, e convingător, dar în același timp sunt câteva chestii foarte importante care pot face ca acea inflație să nu apară.

O descriere excelentă a problemei deflatiei cu care se confruntă țările dezvoltate a fost explicată de economista Francess Coppola în acest articol. Articolul atinge multe subiecte interesante și face o paralelă între actuala perioadă și ce s-a întâmplat în secolul XIX în Europa de Vest. Vă recomand să citiți întreg articolul pentru că impresia mea e că în principiu cam asta ne așteaptă în continuare.

Pe scurt:

În prezent trecem printr-o perioadă în care inegalitatea socială și îmbătrânirea populației în lumea occidentală conduc la rate reduse de consum și investiții. Știu că sună ciudat, dar dacă vizitați Germania o să observați infrastructură din anii 70 spre exemplu.

Apoi a mai venit și momentul 2008 – 2010 când a început cea mai mare criză economică din ultima sută de ani. La momentul respectiv guvernele din majoritatea țărilor dezvoltate nu au vrut să intervină masiv în economie pentru a ajuta la revenirea economică. Au făcut în schimb altceva: au pus presiune pe băncile centrale să intervină pe piață și să rezolve problemele prin creditare. FED-ul american și BCE-ul în UE, dar și Banca Angliei și echivalentele în majoritatea țărilor dezvoltate au inundat piețele financiare cu sume impresionante de bani, în încercarea de a stimula creditarea.

Lipsa de interveniție a guvernului pe partea bugetar fiscală, dar infuzia masivă de capital pe piețele financiare a făcut ca activitatea economică să se reia, dar în mare parte prin creditare.

Aici trebuie făcută o precizare: Eu nu sunt unul dintre puritanii care cred că toate creditele sunt rele. E nevoie de creditare pentru dezvoltare economică. Orice lucru în exces însă duce la efecte negative la un moment dat. Din păcate e cazul și cu creditarea.

Excesul de lichidități din piețele financiare a făcut ca foarte mulți investitori să aibă foarte mulți bani, dar puține posibilități de investiții. De ce spun că sunt puține posibilități de a investi?

Pentru că revenirea economică reală nu s-a produs pentru majoritatea populației în Vest. Abia prin 2019 începuse să se simtă o revenire a salariilor la un nivel apropiat de cel din 2008! Iată cum arată lucrurile pentru Statele Unite:

Infographic: Average Hourly Earnings Climb to Unprecedented High | Statista

You will find more infographics at Statista

Dacă vă uitați cu atenție se pare că problema e chiar mai veche și datează de prin anii 70.

Iată o altă distribuție a salariilor 2009 vs. 2019, tot în SUA:

Așadar revenirea economică din ultimii ani, cel puțin în Vestul Europei nu a avut loc pe fondul unei reveniri a consumului pentru că pur și simplu veniturile majorității populației nu au crescut.

Contează chestia asta pentru discuția cu inflația? Da, contează, pentru că inflația nu prea are cum să apară pe fondul unui consum scăzut. Acesta e motivul pentru care deși se pompează bani masiv în piețele financiare, inflația stă pe loc din 2009 până în prezent. Acei bani pur și simplu nu ajung în partea de jos a economiei, adică la populație.

Unde ajung însă acei bani?

Asta e una dintre cele mai interesante idei ale lui Francess Coppola: acei bani crează bule peste tot. În căutare de oportunități de investiții noi investitorii bagă bani în anumite clase de active. Acea bulă se sparge sau vine guvernul și le dă peste mână investitorilor. Ce fac investitorii? Încep să caute alte oportunități de investiții și crează noi bule în alte părți.

Un exemplu clasic sunt investițiile imobiliare. Investitorii cu bani investesc în imobiliare ceea ce crește prețul locuințelor pentru întreaga populație. Întrebare însă: când se sparge bula imobiliară, ea se sparge complet? Adică toți cei care și-au luat case la prețuri prea mari renunță la ele? Nu! majoritatea continuă să plătească ratele deși bula s-a spart. Fenomenul acesta este deflaționist, adică opusul inflației. De ce? Pentru că ajustarea prețurilor în jos după spargerea bulei nu e bruscă ci se face pe o perioadă lungă de timp.

Și nu e vorba doar de imobiliare, treaba asta are loc cu orice lucru care poate fi considerat un activ. Spre exemplu de ani buni de zile cresc prețurile operelor de artă. De ce? Pentru că au devenit investiții, ca urmare a faptului că operele de artă sunt, în principiu, unice. Odată pus un preț exorbitant pe o operă de artă acel preț de regulă nu coboară.

Spargerea bulelor create de acești investitori cu excesiv de mulți bani are drept efect crearea unui mediu puternic deflaționist pe termen mediu și lung pentru că prețurile respective nu coboară imediat.

Altfel spus, dacă ai salarii care nu cresc, dar prețuri la active precum locuințe care se duc mult în sus, atunci sunt șanse mici să vezi inflație ridicată.

Aici mai apare o problemă: cu cât crește creditarea într-o economie cu atât crește și influența creditorilor asupra guvernelor și instituțiilor financiar bancare. Altfel spus, interesul investitorilor va fi de a își vedea banii înapoi, ceea ce duce implicit la presiuni ca banca centrală să intervină la cel mai mic semn de creștere a inflației. În fond orice creștere a inflației înseamnă bani pierduți pentru creditori.

Și atenție, în analiza de mai sus nu am avut deloc în vedere faptul că milioane de oameni și-au pierdut locurile de muncă și încă ne confruntăm cu scăderi masive ale consumului plus o pandemie globală.

Cum se încheie acest ciclu?

Ultima oară când am trecut printr-un ciclu similar acesta s-a încheiat printr-un război mondial. Sunt destul de mulți care spun că acel război a fost consecința firească a politicilor economice ale secolului anterior care a dus la expansiunea colonială și a creat premizele unor confruntări de acea magnitudine. Dar ăsta e alt subiect, unul pe care sper să îl explic în altă postare.

Cert e că, dacă ne uităm la istorie astfel de cicluri s-au încheiat doar prin evenimente grave. De ce? Pentru că doar atunci guvernele au avut motivația necesară pentru a face efectiv ceva în acest sens.

Există un astfel de moment în prezent? Adică există o temă care să aibă suficientă susținere politică încât să determine guvernele să investească masiv în economie și să creeze inflație? Există o temă care să determine guvernele să ignore creditorii și să își asume riscul de a da faliment sau de a crea inflație cu două cifre?

Pentru moment nu cred că există o astfel de temă. Poate dacă:

  1. Pandemia devină mult mai gravă decât e în prezent – în cazul acesta guvernele vor face orice pentru a susține economiile, inclusiv să își asume riscul inflației vs. riscul unui colaps economic. Cred că acesta e candidatul principal din punctul meu de vedere.
  2. Riscul unei catastrofe climatice – aici mă refer la un șir consecutiv de evenimente climatice grave care să afecteze lumea dezvoltată direct până la punctul la care guvernele sunt convinse că nu au de ales și trebuie să lupte cu orice preț împotriva schimbărilor climatice.
  3. Războiul – Un război în anumite regiuni ale planetei (Asia de Est sau Asia de Sud Est) poate schimba dramatic lucrurile, deși s-ar putea să nu schimbe mult lucrurile pentru economiile vestice dacă nu sunt implicate în el.
  4. Revoluții – Actuala generație de millenials sau generația Z se satură de credite, case scumpe și lipsă de oportunități și iese cu scandal până la punctul la care ajung la putere oameni care vor lua măsuri economice și politice care duc la inflație.
  5. O combinație din factorii de mai sus.

Și totuși România e diferită

Am vorbit mai sus despre Europa de Vest și America în mare parte. Dar România nu face parte din Europa de Vest, având propriile aspecte de care trebuie ținut cont.

Apropo, voi ignora din start ce zice BNR în materie de inflație pentru că BNR nu prea a fost niciodată pasionat de inflație.

Problema României și a altor țări emergente când vine vorba de inflație ține de stabilitate financiară. Ce treabă are una cu alta?

Ei bine, odată cu aderarea la UE România a acceptat faptul că banii pot să circule liber înspre și dinspre România. Altfel spus, dacă un investitor austriac vrea să își scoată banii din România o poate face oricând. Dacă un singur investitor face asta, nu e problemă, dar dacă un număr mare de investitori fac asta în același timp atunci o cantitate mare de valută de pe piață probabil va dispărea (că austriecii vor pleca cu euro din România, nu cu RON).

O retragere mică de valută nu schimbă mare lucru în materie de curs valutar, dar retragerea unui număr mare de investitori poate genera o depreciere puternică a cursului de schimb. Am explicat pe larg procesul într-o postare mai veche pe care vă invit să o citiți.

Ce treabă are asta cu inflația? Ei bine, roșiile pe care le cumpărați sunt românești? Nu prea, multe din ele vin din Olanda. Dar cartofii? Vin din Polonia. Ceapa? Turcia. Cu ce sunt plătite oare? Păi cu valută. Altfel spus, orice depreciere a cursului de schimb face produsele din import mai scumpe și implicit duce la creșterea inflației.

Ce poate cauza deprecierea cursului? Păi de regulă unul din următoarele:

  1. Retrageri simultane ale mai multor investitori – chestia asta se întâmplă de regulă când are loc o panică financiară, cum a fost în 2009 – 2010 de exemplu. Iar acei investitori nu sunt entități abstracte ci bănci spre exemplu, care au acordat credite guvernului sau altor bănci din România și acum vor să își retragă banii.
  2. Guvernul care se împrumută – atunci când guvernul trebuie să dea înapoi împrumuturi în monede străine, va încerca să cumpere valută de pe piață. Dacă suma retrasă de pe piață nu e înlocuită rapid (de regulă de BNR) atunci cursul se depreciază.

Într-un studiu foarte interesant realizat de Bank of International Settlements (BIS), economiștii de acolo au observat următoarele:

Our analysis suggests that, for AEs, the output collapse due to the Covid crisis is associated mainly with greater downside risks to inflation in the near term. For some EMEs, the exchange rate depreciation appears to lead to a prominent increase in upside risks to inflation. Moreover, tighter financial conditions seemingly contribute to both downside and upside inflation risks.

AEs sunt economiile avansate (Advanced Economies), iar în cazul lor riscul de inflație se află în scădere consideră BIS.

EMEs sunt în schimb economiile emergente, precum România. Ei bine în cazul economiilor emergente, cei de la BIS consideră că principalul factor care poate duce la inflație este deprecierea cursului de schimb. Iar acest risc este într-o creștere puternică în ultima vreme.

De ce? Pentru că economiile emergente nu se bucură de încrederea celor avansate, ceea ce înseamnă că investitorii nu vor fi dispuși să împrumute guvernele la dobânzi mici. Cu cât riscul acestor împrumuturi crește cu atât investitorii vor vrea să se retragă mai rapid din acea țară iar guvernele vor avea probleme în a găsi valută pentru a se împrumuta. Practic ambele scenarii de mai sus care duc la deprecierea cursului de schimb se pot petrece simultan in cazul acesta.

Sunt șanse ca așa ceva să se întâmple în cazul României?

Probabil cā știați asta deja, dar o repet: România a avut de mai multe ori probleme cu devalorizarea monedei. De fiecare dată când s-a devalorizat moneda, Romania a trebuit să se ducă la FMI pentru ajutor. Wikipedia are o listă întreagă cu situații în care România a tras bani de la FMI (marcat cu roșu mai jos).

Start End Value (XDR) Reference
October 3, 1975 October 2, 1976 95 million [28]
September 9, 1977 September 8, 1978 64.1 million [28]
June 15, 1981 January 14, 1984 817.5 million (of 1102.5 million) [28]
April 11, 1991 318.1 million (of 380.5 million) [28]
May 29, 1992 261.7 million (of 314 million) [28]
May 11, 1994 94.3 million (of 320.5 million) [28]
April 22, 1997 120.6 million (of 301.5 million) [28]
August 5, 1999 139.75 million [28]
October 31, 2001 October 15, 2003 300 million [28]
July 7, 2004 July 6, 2006 0 (of 250 million) [28]
May 4, 2009 10569 million (of 11443 million) [28]
March 31, 2011 0 (of 3090.6 million) [28]
September 27, 2013 0 (of 1750 million) [29]

Având în vedere de câte ori România s-a confruntat cu riscul unei deprecieri a cursului de schimb, credeți că treaba asta se poate repeta?

Mie raspunsul mi se pare evident.

Deci va fi inflație sau nu?

În Vest, pentru moment nu sunt premizele pentru inflație ridicată în următorii ani. Am pus mai sus o listă de circumstanțe care pot schimba fundamental lucrurile. În absența lor însă cel mai probabil nu vom vedea inflație ridicată.

În România lucrurile sunt diferite totuși pentru că inflația poate veni de pe partea de depreciere a cursului de schimb. Iar acest risc este real și, dacă ne uităm la istoricul României, o criză economică ceva mai adâncă poate băga guvernul în corzi, ceea ce implicit poate duce la o pierdere a increderii si o depreciere considerabilă a monedei. Iar asta duce la inflație.

În viață nu există lucruri sigure, în economie cu atât mai puțin. Așa că luați ce vă spun cu o doză de scepticism pentru că nu am glob de cristal ca să pot vedea viitorul.

Însă dacă aș fi în locul vostru aș avea grijă să nu îmi țin toate economiile în lei și să am ceva pus la ciorap și în euro și/sau USD ori altă monedă mai sigură.

Versiune de printat
Spune-le si altora
Subscribe
Notify of
2 Comments
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
anonim
1 month ago

„la ciorap” – adica nu in banci! Traiasca cashul!
Si, ca de obicei, nemtii castiga: https://www.g4media.ro/germanii-au-cumparat-de-doua-ori-mai-mult-aur-decat-anul-trecut.html

2
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x