Despre ”taxa pe lăcomie” sau noua taxă bancară a PSD

Având în vedere că majorarea dobânzilor ROBOR la 3 luni și ROBOR la 6 luni afectează segmentul de populație care a utilizat această formă de finanțare, se impune instituirea unei taxe pe active datorată de instituțiile financiar – bancare,  diferențiată în funcție de depășirea unei anumite valori procentuale,

Am să vă scutesc de efortul de a citi toate mizeriile din presă pe tema asta: Taxa asta e băgată la derută în OUG!

Ce zice OUG-ul despre taxa pe lăcomie

Iată cu copy și paste ce zice textul (luat direct din OUG):

Art. 84 –  (1) Taxa pe lăcomie se datorează trimestrial prin aplicarea cotelor prevăzute la alin. (3) asupra activelor contribuabilului existente la sfârșitul trimestrului de calcul, astfel cum sunt înregistrate în patrimoniu, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

(2) Media trimestrială ROBOR se stabilește pe baza ratelor ROBOR la 3 luni și la 6 luni, calculate și publicate de Banca Națională a României pentru ultimul trimestru/semestru anterior trimestrului de calcul. Stabilirea mediei trimestriale se efectuează de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză și se publică pe site-ul acestei instituții.

(3) Cotele taxei pe lăcomie se diferenţiază în funcţie de amploarea depăşirii pragului de referinţă, astfel:

a) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este până la 0,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,2%;

b) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 0, 51 – 1 punct procentual, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,4%;

c) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,01 – 1,5 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,6%;

d) dacă media trimestrială a ratelor ROBOR este între 1,51 – 2,0 puncte procentuale, inclusiv, peste pragul de referinţă, cota este de 0,9%.

(4) Dacă media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referință, cota taxei pe lăcomie de 0,9 % se majorează progresiv cu câte  0,3 puncte procentuale la fiecare depășire cu câte 0,5 puncte procentuale, inclusiv, a pragului de referință majorat cu 2 puncte procentuale.

Cum funcționează taxa pe lăcomie

Plecând de la cele de mai sus taxa pe lăcomie ar funcționa așa:

  1. Te uiți cât e ROBOR-ul
  2. Compari ROBOR cu cotele de mai sus
  3. Aplici impozit de x% pe activele contribuabilului

Simplu, nu? Păi…nu prea. Sunt câteva probleme:

Cum funcționează ROBOR

În primul rând ROBOR nu e ceva stabilit din pix de cineva ci rata la care se împrumută băncile între ele. Sunt foarte mulți factori care influențează ROBOR, între care:

  • Rata inflației – Nimeni nu vrea să piardă bani așa că ROBOR e influențat de rata inflației. Inflație mare, ROBOR mare, așa cum s-a văzut și în 2018.
  • Rata dobânzii BNR – Băncile comerciale pot depune bani la și se pot împrumuta de la BNR la o anumită rată a dobânzii (rata de referință). Există și posibilitatea de a acorda împrumuturi pe termen scurt contra colateral la o altă rată (Lombard).
  • Lichiditatea din piață – BNR e și ea bancă și participă la piața bancară. Spre deosebire de alte bănci comerciale însă BNR nu are (teoretic) limită de capacitate de a genera monedă. Banca Națională poate deci influența nivelul ROBOR prin infuzia sau retragerea de bani de pe piață.
  • Riscul din piață – Dacă există risc de insolvență sau faliment pe piața bancară (i.e. adică există riscul ca o bancă să dea faliment) atunci celelalte bănci nu vor vrea să o împrumute la o dobândă mică. ”Riscul” de a da un împumut pe piața interbancară se vede și el în nivelul ROBOR.

Pare complicat? Da, pentru că e o chestie complicată. ROBOR nu se stabilește din pix și depinde de mulți factori. O parte din elementele de mai sus pot fi controlate de BNR (lichiditatea, rata dobânzii), altele nu (inflația în cazul României și riscul de piață).

Care e problema cu ”taxa pe lăcomie”

Problema e următoarea: felul în care e concepută poate conduce la situația aberantă în care taxa depășește 100%!

Concret: are loc un șoc petrolier (crește prețul la petrol) și prețul petrolului se dublează în 1 lună. Creșterea asta se va vedea imediat în prețul benzinei, energiei, transport, import de alimente etc. Toată creșterea asta va conduce la o rată a inflației care poate sări de 10, 20 sau, de ce nu 50%. Au băncile vreo vină pentru asta? Nu.

Inflație de 20% înseamnă ROBOR la 20% sau mai sus. Cât va fi taxa pe lăcomie? Păi: 0,9% (ROBOR până în 2%) + 0,3% x (20%-2%) / 0,5 = 0,9% + 10,8%, deci un total de 11,7%.

Atenție, acel 11,7% s-ar aplica asupta tuturor activelor bancare, adică inclusiv asupra stocului de credite acordat de bancă.

Ori un astfel de procent ar băga toate băncile din România în faliment. Oricât de tare se înfoaie Dragnea și Orlando la bănci, tot la ele se vor duce cu coada între picioare pentru împrumuturi. Nimeni nu își permite să falimenteze băncile. Tocmai de aceea cred că felul în care arată taxa acum nu va fi implementat.

Cifrele astea nu au sens! Mergând pe un exemplu ipotetic cu ROBOR la 200% (hiperinflație ca în anii 90):

Taxa va fi de: 0,9% (ROBOR până în 2%) + 0,3% x (200%-2%) / 0,5 = 0,9% + 118,8%, deci un total de 119,7%. Deci la hiperinflație, băncile ar trebui să plătească impozit aproape 120%. Adică ar ajunge să plătească impozit mai mare decât activele pe care le dețin. Repet: cifrele și modul de calcul nu au sens!

Alte probleme cu taxa

Nu o să pot intra foarte mult în detaliu nici aici pentru că fițuica aia de OUG nu prea zice mare lucru despre taxa asta. Dar vă las mai jos niște idei legate de taxa asta:

Ideea de bază e că BNR nu poate controla simultan:

  1. fluxurile de capital,
  2. cursul de schimb,
  3. rata dobânzii.

Poți controla 2 din cele 3, dar nu pe toate 3. Chestia asta se numește ”trinitatea imposibilă”. Așa că:

  • Vom vedea ieșiri masive de capital din România. Odată ce a devenit membră a UE România a renunțat la posibilitatea de a controla fluxurile de capital. Asta înseamnă că dacă vor, băncile mamă din Franța, Germania, Austria etc. pot retrage capitalul alocat băncilor reținute în România. Nimic nu le poate opri să facă asta atât timp cât băncile stau ok din perspectiva acordului Basel III. Dar asta se poate atinge foarte ușor oprind brusc creditarea.
  • Cursul de schimb va deveni mult mai instabil – Retragerile de capital din România vor conduce inevitabil la o monedă națională mai slabă și la o depreciere a cursului. BNR nu are resursele necesare pentru a ține cursul stabil o perioadă lungă de timp.
  • Dacă ratele dobânzii BNR rămân jos (pentru a evita destabilizarea pieței bancare) atunci ROBOR nu va mai reflecta riscul de pe piață. Prin urmare băncile se vor orienta spre alte modalități de a include riscul în credite. Un instrument eficient sunt creditele cu rate fixe. Asta e posibil pentru credite pe cel mult 5 ani. Nu e posibil însă pentru credite pe o perioadă lungă, acolo unde dobânzile sunt legate de ROBOR. Rezultatul final va fi o contracție puternică pe piața de credite și omorârea creditării pe termen lung. Chestia asta va afecta inclusiv statul român căruia îi va fi mai greu să se împrumute pe termen lung la dobânzi mici.
  • Încetinire puternică a activității economice sau recesiune – Economia României se bazează destul de mult pe creditare. Dacă creditarea se duce în cap atunci la fel o va face și economia. Nu va fi cazul pentru toată lumea ci doar pentru companiile dependente de creditare, adică în mare parte cele cu capital românesc. Cele străine vor avea acces la finanțare decentă prin firmele mamă.
  • Paradoxal statul s-ar împrumuta mai ieftin pe termen scurt – Creditarea companiilor devine dificilă în condițiile în care riscul nu poate fi corect reflectat în dobândă. Creditarea statului pe termen scurt însă devine mult mai atractivă. Așa cum spuneam mai sus însă, creditarea pe termen lung a statului nu prea are cum să fie atractivă.

Care e miza taxei atunci?

Ce v-am povestit mai sus sună destul de nasol. Nu trebuie să se întâmple toate odată iar înrăutățirea mediului economic se poate petrece treptat. Cu toate astea orice puseu inflaționist va reprezenta un risc major pentru sistemul bancar.

Nu mă înțelegeți greșit, nu țin partea băncilor, dimpotrivă, aș vrea să văd o creștere a impozitului pe profit pentru ele. Problema e că impozitul ăsta, așa cum e conceput acum, riscă să le pună permanent în cap.

Oare Orlando și Dragnea știu chestiile astea? Eu cred că da. Eu cred că ei încearcă să meargă la negocieri cu OUG-ul ăsta. Ce anume vor negocia? Nu știu, dar pot să bănuiesc:

  • libertatea unui anumit personaj poate – ori mă lăsați în pace cu dosarele, ori vă bag economia în șanț
  • viitoare taxe – știu și ei că taxa pe lăcomie e prost concepută și are potențial a face pagube masive. Așa că vor fi dispuși să facă niște concesii, modificări etc. dacă primesc la schimb altceva? Ce anume? Păi poate aplicarea unei cote de impozitare mai mici, poate modificarea plafoanelor acelea. E greu de spus. La negocieri trebuie să pleci de sus, ca să ai de unde lăsa mai apoi, nu?
  • pârjolirea terenului – poate fi și asta o strategie, pur și simplu vor să lase haos în urma lor în cazul în care sunt debarcați sau se debarcă singură de la putere.

Am serioase dubii însă că taxa asta va rămâne așa. Cel mai probabil vor avea loc negocieri în perioada următoare. Nu le vom vedea însă, dar vom vedea rezultatul în câteva săptămâni probabil.

Spune-le si altora

Be the first to comment on "Despre ”taxa pe lăcomie” sau noua taxă bancară a PSD"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*