Despre libera exprimare pe internet

Articolul despre cum campania „Fără Penali” a generat niște discuții foarte aprinse pe Facebook și pe blog. Discuțiile de pe blog au fost nu doar civilizate ci și foarte utile pentru mine și informative. Cele de pe Facebook în schimb au fost obositoare din cauza lipsei totale de argumentare și a atacurilor la persoană.

Nu mă plâng de asta pentru că sunt obișnuit cu astfel de reacții ori de câte ori public ceva critic la adresa USR. De data asta însă a trebuit să șterg mai multe comentarii decât de obicei. Și evident că am fost acuzat că las doar comentariile care îmi convin și că încalc dreptul la liberă exprimare al săracului om.

Atunci mi-am dat seama că nici măcar suporterii USR, considerați ceva mai ok nu au nici cea mai vagă idee ce înseamnă ”liberă exprimare” și care sunt limitele ei. Așa că m-am  gândit că ar fi o idee bună să scriu un pic pe subiectul ”libera exprimare pe internet”. Concret, vom acoperi:

  • Care e doctrina de bază când vine vorba de liberă exprimare în cercurile civilizate
  • Care sunt limitele exprimării libere
  • Exemple pozitive și negative de liberă exprimare

Să le luăm pe rând:

Paradoxul toleranței și libera exprimare

Karl Popper, unul din cei mai influenți filozofi ai secolului XX a venit cu un concept foarte interesant: ”Paradoxul toleranței”. El zicea așa:

Less well known is the paradox of tolerance: Unlimited tolerance must lead to the disappearance of tolerance. If we extend unlimited tolerance even to those who are intolerant, if we are not prepared to defend a tolerant society against the onslaught of the intolerant, then the tolerant will be destroyed, and tolerance with them. — In this formulation, I do not imply, for instance, that we should always suppress the utterance of intolerant philosophies; as long as we can counter them by rational argument and keep them in check by public opinion, suppression would certainly be unwise. But we should claim the right to suppress them if necessary even by force; for it may easily turn out that they are not prepared to meet us on the level of rational argument, but begin by denouncing all argument; they may forbid their followers to listen to rational argument, because it is deceptive, and teach them to answer arguments by the use of their fists or pistols. We should therefore claim, in the name of tolerance, the right not to tolerate the intolerant.

Pe românește: nu trebuie să fim toleranți cu cei intoleranți, nu trebuie să acceptăm extremismul în numele toleranței.

Când vine vorba de liberă exprimare lucrurile stau la fel: nu trebuie acceptat discursul extremist în numele liberei exprimări pentru că altfel cei toleranți vor fi distruși de cei intoleranți.

Trăim într-un secol în care orice idiot are acces la internet și își poate exprima ideile. Sunt oameni pe planeta asta care cred că Pământul e plat, dar restul planetelor sunt sfere. Sunt alții care cred că vaccinurile duc la autism pentru că așa au citit ei pe internet undeva.

Ar trebui tolerate aceste opinii? Nu, nu ar trebui, pentru că oamenii aceștia nu au opinii bazate pe argumente ci pe credințe și sentimente, nu pe argumente logice.

Tocmai de aceea siteurile serioase nu admit:

  • Înjurăturile
  • Atacurile la persoană
  • Comentariile off-topic
  • Comentariile care nu sunt bazate pe argumente

Atacul la persoană pe internet

În ciuda a ceea  ce se crede în România dreptul ”liberă exprimare” nu înseamnă că poți spune orice. Dacă te apuci și aduci injurii la adresa unei persoane în public atunci acele injurii sunt considerate calomnie iar cel înjurat poate cere daune în instanță.

Chiar în România sunt cazuri în care diverse persoane au zis chestii pe Facebook și s-au trezit date în judecată:

Treaba asta se întâmplă pentru că Facebook e considerat spațiu public atât timp cât o postare e accesibilă tuturor (detalii juridice aici).

Liberă exprimare așadar funcționează doar în limitele legii!

Iar spațiu public nu se rezumă la Facebook ci la orice mediu virtual cu acces din partea publicului, adică inclusiv pe:

  • forumuri (adică și reddit),
  • bloguri publice ca al meu,
  • tweeturi, postări pe Facebook sau alte rețele sociale.

Tocmai de aceea nici pe blog nici pe pagina de facebook a blogului nu am tolerat, nu tolerez și nu voi tolera vreodată atacurile la persoană, jignirile și discuțiile denigratoare!

Pe internet (și pe blogul meu + pagina de facebook), regula de bază sună așa: Atacați ideea, nu persoana! Dacă atacați persoana vă expuneți la aceleași riscuri cu a ieși în piață ziua în amiaza mare și a urla acolo ce ați scris pe Facebook. 

Înjurăturile generice

Asta e altă problemă, dar un pic (nu mult) mai subtilă.

Eu vorbeam despre USR în postarea respectivă, dar diverse persoane au considerat de cuviință să înjure PSD. Nu era atac la persoană, nu deranja pe nimeni altcineva decât PSD, nu? De fapt, nu, e mai complicat de atât.

În momentul în care admiți înjurături gratuite creezi un mediu propice pentru trolli și atragi alte înjurături. E dacă vreți similar cu ”broken window theory” care spune că există o legătură directă între dezordine și frică.

Teoria are limitele ei, e adevărat, dar merge ca o mănușă când vine vorba de internet.

Pe scurt lucrurile stau cam așa: dezordinea atrage și mai multă dezordine și frică. Dacă o persoană sparge un geam și nimeni nu îl pune la loc, atunci altcineva va sparge în curând un al doilea geam, apoi va apărea gunoiul și ușor ușor tot locul se transformă într-o gaură prin care îți va fii teamă să treci.

Pe internet asta înseamnă că un loc unde unul înjură va înjura și al doilea, apoi și al treilea și în scurt timp acel loc va atrage doar lume care doar asta face iar oamenii decenți se vor duce în altă parte.

De asta siteurile serioase au moderatori și oameni care fac curățenie între comentarii. Siteurile serioase nu vor să devină locuri de scuipat, pentru că atunci comentatorii decenți nu vor mai comenta și, poate mai rău, nu vor mai intra deloc.

Nu veți vedea înjurături pe New York Times, The Guardian, the Atlantic sau alte locuri care vor oameni inteligenți pe platforma lor.

Înjurăturile nu sunt tolerate așadar, în ciuda faptului că se clamează de multe ori dreptul la liberă exprimare pentru că nici o platformă serioasă nu vrea să devină locul unde se duc energiile negative și se scuipă pe jos.

Comentariile off-topic

Asta e chestia cel mai greu de explicat pentru omul de rând. Am să revin la postarea mea despre ”Fără penali”. Articolul era unul destul de clar: eu cred că „Fără penali” e o idee proastă, motiv pentru care am adus o serie de argumente.

Au fost mulți comentatori care și-au luat ban și au avut comentariul șters pentru că scris chestii de genul:

  • dar ei măcar fac ceva, tu ce faci?
  • partidul X (altul decât USR) e un partid de căcăt
  • Dar și cutare a făcut chestia aia nasoală, de ăia de ce nu zici nimic, de ce te iei de ăștia?

Problema aici e următoarea: Orice comentariu off topic deturnează discuția spre altceva. Dacă eu vorbesc despre nemurirea sufletului uman iar tu te apuci să îmi spui că panseluțele sunt flori pentru fraieri atunci poți muta discuția la tine pe wall sau pe blog.

Subiectul discuției e altul și nu voi admite ca oamenii să deturneze discuția în altă direcție.

De ce? Pentru că asta e o modalitate clasică de a transfera energiile de la un subiect important în altă parte și apoi a omorî discuția acolo sau a o trivializa.

Adică nu îți convine subiectul, nu ai argumente, dar muți discuția spre un alt subiect unde poți să îți faci de cap. Asta e o tehnică foarte des folosită de trolli și postaci pe internet.

Și nu fiți naivi, nu doar PSD și PNL au postaci ci și USR, drept dovadă fiind numărul mare de oameni care atacă virulent orice articol care critică USR.

Cum îți dai seama că sunt postaci și nu idioți utili? Simplu: niciodată nu critică ideea cu argumente ci atacă persoana sau încearcă să mute discuția.

Deși în baza conceptului de liberă exprimare atfel de comentarii ar trebui teoretic admise, majoritatea platformelor serioase (adică alea care au moderatori) nu admit comentariile off-topic.

Un exemplu foarte bun în sensul ăsta sunt reddit-urile de istorie sau știință, acolo unde moderatorii șterg comentariile care nu au treabă cu subiectul fix pentru că nu vor ca discuția să fie deturnată.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!


Afirmațiile fără argumente

Mai e apoi și vechea strategie de a face afirmații pe subiect, dar lipsite de argumente, de genul: ”Nu e așa, habar nu ai despre ce vorbești, ia și informează-te”.

Ok, poate că eu sunt prost și nu mă duce capul. Luminează-mă dacă zici că mă înșel! Nu am pretenția să îmi dai mură în gură, dar dă-mi niște argumente: ”te înșeli pentru că (motiv 1), (motiv 2), (motiv 3)”.

Cu ce ajută o afirmație de genul ăsta? E ca și cum ai spune: ”Te înșeli, dar nu știu să îți dau argumente!”.

Astfel de comentarii și afirmații dispar de pe siteurile serioase pentru că nu aduc nicic un fel de valoare adăugată sunt menite să discrediteze autorul, nu ideea.

Pe lângă asta nu poți combate o astfel de afirmație cu argumente pentru că afirmația în cauză nu a spus de fapt nimic. Poți să mergi pe un contra-argument de genul ”ba pe-a mătii”, dar atunci valoarea adăugată e tot zero.

Eu procedez în felul următor cu astfel de persoane: le dau 45 de mintue să vină cu argumente. Dacă nu apar argumentele pentru acel comentariul atunci se șterge.

Mulți iau asta ca pe o încălcare a dreptului lor la liberă exprimare, dar trebuie înțeles că exprimarea e liberă în măsura în care rămâne în limitele toleranței. Ori pentru a rămâne în limitele toleranței trebuie să poată fi combătută prin argumente.

O afirmație la nivel imperativ (ex: ”eu cred că”) fără argumente nu poate fi combătută prin argumente așadar nu se încadrează în limitele toleranței.

Liberă exprimare la altcineva în curte

O limitare finală a liberei exprimări (și din păcate cea trecută cu vederea cel mai des) se referă la locul unde vrei tu, cetățean al internetului, să te exprimi liber.

Dreptul la liberă exprimare e poate specific unei democrații, dar el se aplică de regulă în spații publice, nu când ești la altcineva în curte. Poți ieși să protestezi în piață împotriva PSD-ului, dar nu te poți duce în grădina lui Liviu Dragnea și să protestezi acolo, pentru că e la el pe proprietate și te poate da afară fără explicații.

Nu e o limitare a dreptului la liberă exprimare pentru că atunci când ești la altcineva în curte trebuie să înțelegi că alte drepturi primează.

Pe internet asta înseamnă că dacă postezi pe Facebook te supui în primul rând regulilor de pe Facebook. Iar Facebook nu admite anumite cuvinte, anumite tipuri de poze, anumite tipuri de linkuri și așa mai departe.

Încalci regulil Facebook îți șterge postarea și/sau îți dă ban. E o încălcare a dreptului tău la liberă exprimare? Nu, ești la Facebook în curte așa că respecți regulile lor.

Libera exprimare e condiționată de regulile casei, nu îți convine, te duci în altă parte. Și nu, nici aici nu e o încălcare dreptului la liberă exprimare.

Haideți să încercăm un mic exercițiu mental: maginați-vă că sunteți la voi acasă, aveți mai mulți oameni invitați la cină și unul din ei începe să vă înjure. Cum ar fi dacă nu ați putea să îl dați afară pentru că are dreptul la liberă exprimare așa că vă poate înjura la voi în casă cât vrea fără ca voi să puteți face ceva?

La rândul meu aplic principiul acesta pe blog și pe pagina de facebook: Respectați regulile casei, vă puteți exprima.

Încălcați regulile casei, comentariul se șterge și dacă insistați luați și ban.

 

Exemple pozitive și exemple negative de aplicare a liberei exprimări

Sunt două exemple foarte bune care explică aplicarea liberei exprimări într-un mod decent și unul extremist:

  • Reddit și
  • 4chan.

Reddit e un site similar cu forumurile. Fiecare forum (subreddit) are o echipă de moderatori care se asigură că regulile sunt respectate. Acele reguli pot fi foarte diferite, dar în general siteul nu acceptă extremismul.

Limitarea liberei exprimări în cazul extremiștilor crează condițiile necesare pentru ca oamenii normali să se poată exprima. Sunt și excepții bineînțeles, dar sunt puține și în general acele reddituri nu sunt publice.

4chan e contraexemplul însă. 4chan e un site construit pe același principiu ca reddit: siteul e împărțit în mai multe forumuri pe subiecte diverse. Spre deosebire de reddit însă, pe 4chan se admite orice (cu mici limite). Prin urmare libera exprimare e la cote maxime pe 4chan iar moderare aproape inexistentă.

Rezultatul: 4chan nu e o platformă de idei ci o platformă de trolli, dubioși, unde revenge porn-ul e la el acasă, umilirea persoanelor e ceva recurent. Atunci când extremismul e tolerat el atrage și mai mult extremism, motiv pentru care 4chan nu e platformă de discuții ci una de hate speech, trolling și orice altceva în afară de discuții civilizate.

Concluzii

Libera exprimare a ideilor funcționează doar atunci când pozițiile extremiste, trolli și postaci sunt scoși din discuții.

Extremismul atrage mai mult extremism iar oamenii cu poziții moderate se retrag din astfel de discuții. Siteurile serioase nu vor admite niciodată astfel de lucruri în comentarii sau în postări.

Regula de bază în astfel de situații e să nu faceți pe internet ceva ce nu ați face într-un loc public în persoană.

Anonimitatea pe internet e de domeniul trecutului pentru că platformele pe care postați, telefoanele pe care le folosiți, până și browserul transmit informații despre voi.

Și ca să evităm discuțiile inutile: eu vorbesc aici de libera exprimare pe siteuri comerciale, nu de limitările liberei exprimări în regimuri dictatoriale. Nu vorbesc nici de manipulări și propagandă venite de la instituții de stat, cenzură practicată de guverne prin diverse mijloace sau alte chestii din astea. Pentru alea există tratate de filozofie separate.

Poză din cover: wiredforlego de pe Flickr

Be the first to comment on "Despre libera exprimare pe internet"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*