Despre educatoarea care a ascuns un copil cu autism la inspecție

În cazul în care nu ați auzit deja (via Adevărul):

O fetiţă în vârstă de 5 ani, din Bucureşti, care suferă de autism, a fost ascunsă de educatoare, la grădiniţă, într-o clasă goală, alături de alţi doi copii, în timpul unei inspecţii.Totul s-a întâmplat într-o grădiniţă din Sectorul 1 al Capitalei, miercuri, în timpul unei inspecţii pe care directoarea unităţii şi educatoarea au pregătit-o intens pentru ca totul să iasă bine.

Reacțiile după chestia asta au fost evident de revoltă la adresa educatoarei, ceea ce e perfect normal și sănătos.
Ceea ce a făcut educatoarea e un gest anormal și ilegal. Dar în același timp e și un gest logic și ușor de anticipat din punct de vedere utilitarist.

Utilitarismul și oamenii

Ne place să credem că noi, fiind oameni, suntem cumva mai sus față de animale pentru că ne ghidăm după logică, nu după nevoia de a ne îndeplini anumite nevoi primare. Cu toate astea, atunci când aceiași logică ne trimite într-un domeniu cu o moralitate discutabilă dăm înapoi deși are sens din punct de vedere logic.

Pledoarii imposibile a lui Walter Block trebuie citită de oricine indiferent de meserie. De ce? Pentru că autorul ia mai multe cazuri de meserii care, deși moral nu sunt acceptabile în societatea noastră, există piață pentru ele. Cartea abordează meserii de genul:

  • prostituată
  • pește
  • cămătar
  • spărgător de grevă
  • vânzător de droguri

De ce o recomand? Pentru că te va ajuta să rupi legătura dintre etică și utilitarism. Ceea ce e etic, nu maximizează neapărat fericirea unui om. Acea fericire înseamnă de cele mai multe mai mulți bani.

Așa că oamenii ajung în situația de a alege între a face bani și etică.

Gândiți-vă: ați face pe cămătarul, riscând 10 ani de pușcărie, pentru a face un profit de 500 RON pe lună? Cu siguranță nu! Dar dacă pedeapsa ar fi 2 ani și ați face un profit de 100.000 RON pe lună?

De multe ori abandonarea eticii e o chestiune de preț, nu de ”dacă am face sau nu acel lucru”.

Iar cartea asta explică mecanismele și logica din spatele acestor meserii. Meseriile astea vor exista atât timp cât vor exista oameni pe pământ și, deși s-a încercat eliminarea lor, eforturile au fost zadarnice.

Ce legătură are Pledoarii imposibile cu educatoarea de mai sus?

Simplu: educatoarea a lăsat etica la o parte și a urmărit interesul financiar direct. E frumos? Nu! E logic? Din perspectiva pur utilitaristă, da! Știu că sună groaznic, dar știm cu toții că salariile educatorilor nu sunt nemaipomenite. A trece cu bine inspecțiile astea e crucial nu doar pentru educatoare ci și pentru directoarea grădiniței.
Dacă educatoarea ieșea prost la inspecție, chestia asta se răsfrângerea asupra:
  • ei personal, diminuând șansele unei promovări (grad) și mărire de salariu
  • directoarei, diminuând șansele unei promovări și mărire de salariu
  • grădiniței, prin prisma fondurilor alocate

Existau așadar toate condițiile pentru a evita orice fel de complicație în organizarea inspecției. Așa că, deși moral greșit, directoarea și educatoarea au decis să o izoleze pe copila care suferea de autism. Un gest urât moral, dar care are sens dacă privești lucrurile din perspectivă utilitaristă. Atât valorează etica acelor educatoarei: câteva sute de lei în plus pe lună la salariu.

Ne place să credem că suntem mai buni decât animalele, dar adevărul e că oamenii își urmăresc interesele și cam atât.

Ce se poate face în privința asta?

Dacă aveți curiozitatea de a citi legislația privind salarizarea personalului din învățământ (ăsta e doar punctul de plecare) veți observa că pe nicăieri nu spune că dacă educatorii, învățătorii sau profesorii care au la clasă copii cu autism, handicap sau alte nevoi speciale primesc bani în plus.

Asta înseamnă că pentru ei un copil cu nevoi speciale e doar o potențială sursă de probleme în cadrul unei inspecții. Ar putea primi aceiași notă și același salariu fără prezența acelui copil în clasă!

Soluția: profesorii care au copii cu nevoi speciale ar trebui să primească stimulente în plus față de ceilalți. Aici nu discutăm dacă o astfel de măsură e etică sau nu, ci de faptul că astfel de stimulente ar face cadrele didactice mai receptive și mai interesate să se implice când au astfel de copii.

Două măsuri concrete:

  • un spor salarial acordat cadrelor didactice atunci când au la clasă copii cu nevoi speciale(autism, down, dizabilități cognitive etc.).
  • Puncte în plus la evaluare față de profesorii care nu au astfel de copii la clasă dacă arată că au reușit să îi integreze și să lucreze cu ei la un nivel similar cu restul clasei.

Cu cele două măsuri cadrele didactice ar avea un stimulent concret, separat de cel etic, pentru a-și da interesul vis-a-vis de acești copii la clasă. Iar situații precum cele de mai sus ar apărea considerabil mai rar.

Spune-le si altora

Be the first to comment on "Despre educatoarea care a ascuns un copil cu autism la inspecție"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*