Comicul Locke & Key: Recenzie

Guest post: Diana

”Welcome to Keyhouse, kid.
Was it weird to grow up in a house with a name?
You have no idea.”

Diana citește benzi desenate. Uau! N-am crescut cu benzi desenate în casă în afară de Asterix și Obelix iar restul cărților pe care le aveam de citit la școală și liceu erau seci și fără poze. Noroc cu jumătatea mea mai bună că mai cumpără chestii noi. Și cum pe mine mă roade curiozitatea să văd ce și cum, apuc să le citesc înaintea lui (trebuie mă conving că n-a dat banii degeaba pe ele).

Așa am ajuns să citesc seria Sandman și Lucifer, The League of Extraordinary Gentlemen și altele.

Azi însă e despre cea mai recentă descoperire în materie de comicuri, strania poveste recent transformată în serial Netflix: Locke & Key.

Despre ce e cartea?

Locke&Key urmărește povestea unei familii care încearcă să își refacă viața după ce a trecut recent printr-o tragedie – familia e atacată de doi adolescenți iar capul familiei moare împușcat.

Mama alături de cei trei copii Tyler, Kinsey și Bode, decid să se mute în casa unde a copilărit tatăl lor, în orașul Lovecraft, Massachussetts. Dacă sunteți familiar cu poveștile horror clasice numele orașului ar trebui să vă sune cunoscut.

Casa nu e un loc obișnuit după cum probabil vă așteptați având în vedere fascinația americanilor pentru case bântuite. Dar casa nu e presărată cu fantome ci cu … chei. Care chei deschid uși atât la propriu cât și metaforic. Poveștile din spatele cheilor sunt legate de casă și de istoria familiei Locke timp de nenumărate generații, mergând până la Războiul de Independență american.

Lucrurile pe care le pot face cu aceste chei personajele sunt spectaculoase. Câteva exemple:

Ghost Key (Cheia Fantomă) – e o cheie care deschide doar o anumită ușă în casă. Cine trece pragul ei își vede spiritul părăsind corpul, corpul căzând inert, dar spiritul putând zbura liber în jurul casei. Atât timp cât corpul rămâne lângă ușă spiritul se poate întoarce oricând înapoi în corp prin ușă.

Anywhere Key (Cheia Oriunde) – o cheie care deschide o ușă către orice loc de pe Pământ, atât timp cât știi cum arată acel loc.

Head Key (Cheia Minții) – Poate cea mai faină cheie din poveste. Cheia asta nu deschide o ușă în sensul clasic ci o ușă către mintea oamenilor. Și nu la modul metaforic, ci la propriu pentru că majoritatea oamenilor au o încuietoare în spatele capului. Folosind această cheie le poți deschide capul și vedea cele mai intime gânduri, temeri și ce mai ascundem noi oamenii în minte.

Comicul nu e doar o prezentare a acestor chei.

Bode, mezinul familiei începe să exploreze casa fascinat ca orice alt copil de misterele unei case uriașe.

Dintre cei trei, Bode e cel care găsește chei, iar prima este Cheia fântânii din curtea casei. Ce e special la acea fântână? Ei bine, pe fundul acelei fântâni locuiește amintirea unei femei, un personaj care murise în urmă cu mulți ani.

Tyler și Kinsey sunt adolescenți care încearcă să își trăiască cât de bine pot viața de liceeni: dragoste, școală, prietenii și drame, tot tacâmul de întâmplări specifice vârstei. Amândoi se împrietenesc cu enigmaticul Dodge, un tânăr apărut de nicăieri în oraș, dar care trezește amintiri în mai mulți oameni care îl cunoscuseră pe tatăl copiilor Locke.

Tyler și Kinsey află la rândul lor despre o întâmplare teribilă ce avusese loc în noaptea balului de absolvire a liceului în urmă cu mulți ani. Câțiva adolescenți muriseră și alții abia scăpaseră cu viață după o serie de accidente și crime ce se petrecuseră în acea noapte. Tatăl copiilor fusese unul din cei care scăpaseră cu viață, dar întreaga poveste era învăluită în mister.

Povestea urmărește în principal pe cei trei copii ai familiei Locke alături de misteriosul Dodge și le împletește povestea cu misterul femeii din fântână, al cheilor din casă, al nopții în care prietenii tatălui copiilor muriseră și nu în ultimul rând al originii cheilor.

Cine e autorul?

Joe Hill e autor cărții Locke & Key. E cunoscut de asemenea și pentru romanele ”Heart-Shaped Box” (2007), ”Horns” (2010), ”NOS4A2” (2013) sau ”The Fireman” (2016).

Pentru ”Locke & Key” a luat premiul Eisner în 2011, echivalentul Oscarului pentru benzi desenate. Fun fact – Joe Hill e fiul lui Stephen King, binecunoscutul autor de ficțiune horror, așa că n-ai cum să nu observi gena sau măcar influența stilului tatălui în scrierile sale.

De asemenea, nu pot să nu observ afinitatea lui Hill pentru H.P. Lovecraft care i-a servit drept inspirație nu doar în denumirea orașului unde se petrece acțiunea, cât și în ceea ce privește stilul întunecat spre horror a întregii serii.

O colaborare surprinzătoare a lui Hill cu Gabriel Rodriguez, arhitect chilean și artist de benzi desenate. Au lucrat împreună atât la seria ”Locke & Key” cât și la romanul ”NOS4A2”. Gabriel Rodriguez are un stil expresiv, reușește să transmită exact mesajul lui Hill. Cred că cele mai spectaculoase desene din seria Locke & Key au fost cele referitoare la piesa ”Furtuna”(The Tempest). Meritele lui Rodriguez au fost recunoscute cu un premiu Eisner pentru cel mai bun ilustrator.

Pentru cine e cartea?

Cartea e pentru orice adult în căutarea unei povești horror, dar care nu se cramponează pe ideea că doar copiii citesc benzi desenate. Povestea din Locke & Key e din punct de vedere creativ o capodoperă care te ține cu sufletul la gură și căreia nu îi poți intui continuarea. E de asemenea și foarte violentă și descriptivă așa că n-aș recomanda-o cititorilor sub 14 ani.

Dacă ați văzut filmul atunci puteți lua cu încredere cartea, care e mult mult mai bună decât ecranizarea Netflix. Dacă nu ați văzut filmul atunci luați cartea mai întâi.

Ce mi-a plăcut?

Seria e scrisă inteligent, Joe Hill presară mici indicii încă din primul volum, dar până nu ajungi la capăt nu ai să te prinzi de ele. Povestea e construită cu multă atenție la detalii și la faptul că firul narativ trebuie să fie consistent.

Una din chestiile care mi-a plăcut e faptul că de multe ori Hill apelează la jocuri de cuvinte folosind aceeași frază pentru a face trecearea de la o conversație între două personaje din trecut la o conversație din prezent.

E adevărat, personajele urmează un oarecare șablon specific Hollywood-ului:

  • Tyler e fratele cel mare care se simte responsabil pentru moartea tatălui său și încearcă să protejeze întreaga familie.
  • Kinsey, sora mijlocie care l-a salvat pe Bode iar acum încearcă să se reintegreze în viața de adolescent obișnuit.
  • Bode, fratele cel mai mic care intră tot timpul în belele.

Dar Hill construiește aceste personajel cu mare grijă și atenție la detalii pentru a le aduce cât mai aproape de cititor. Toți, inclusiv personajele negative au temeri și crize existențiale, trec prin schimbări de opinii și își dezvăluie fața umană și slăbiciunile. Nu are cum să nu îți pară rău inclusiv de personajele negative în anumite situații.

Lui Daniel i-au plăcut foarte mult personajele secundare, un englez care seamănă cu solistul de la Prodigy sau copilul autist care se juca cu soldați.

Și toate complexitatea astea doar prin poze și text cât încape într-o bulă. Din punctul ăsta de vedere repet meritele lui Rodriguez de a reda într-o singură poză ceea ce o carte ar fi redat în 10 pagini.

E o serie originală, care te ține cu sufletul la gură, un mix fabulos de horror, fantasy și comedie. Nu cred să mai fi citit ceva similar ca și poveste.

Ce nu mi-a plăcut?

Pe măsură ce se derulează acțiunea ajungi să ai așteptări mari în ceea ce privește finalul. Atunci când creezi o poveste atât de bună cum a făcut Hill devine din ce în cem ai greu să găsești un final pe măsura așteptărilor cu care să nu strici ce ai construit până în acel punct.

Poate unii cârcotași or să acuze un deus ex machina spre finalul seriei, dar eu cred că are parte de un final echilibrat și realist (pentru genul și subiectul ales). Rămâne să îmi spuneți părerea voastră.

Alte păreri

Ce părere au avut alții despre carte? Ei bine:

“Solid pacing and plot twists, combined with Rodriguez’s clean lines and detailed pencils make Locke & Key a lock for best horror book of the week.” — Wizard Magazine

Sau asta:

”In case my past reviewes didn’t prase him enough, let me reiterate that Gabriel Rodriguez is a master storyteller. As such, Hill once again illustrates complete faith in Rodriguez’s ability to show the reader everything they need in order to piece together the story.” – IGN .com

Și încă una:

”Writer Joe Hill takes as muh delight in making your sh*t your pants with fear as he does making you p*ss yourself laughing.” – ComicsBulletin.com

Unde găsiți cartea?

Ediția pe care am citit-o eu este în limba engleză, necartonată, publicată de editura IDW Publishing. În România din păcate seria nu are circulație foarte mare și nu am găsit-o online decât la Cărturești. Dar BookDepository poate fi o alternativă bună pentru că livrează și în România.

Verdictul

10/10 din partea mea.

Având în vedere că fiecare volum te lasă în suspans, vă dați seama că nu m-am putut abține să nu mă arunc pe următorul. Pot zice că am făcut binging pe benzi desenate.

Alte recenzii de benzi desenate și alte cărți găsiți aici.