Cine vrea să ne întoarcem la birou?

De vreo 2 săptămâni îmi tot apar prin feed tot felul de știri sponsorizate (marcate ca atare sau nu) despre cum lucratul de acasă e nasol și o dai în depresie dacă faci asta prea mult.

De exemplu Digi24 are articolul ăsta:

Partea cea mai mișto a articului e acel ”Exclusiv” din titlu. Adică persoana care a scris acel articol vrea să ne spune că a publicat o informație exclusivă, pe care cititorul nu o găsește nicăieri în altă parte. Adică Digi24 e prima publicație care scrie despre faptul că lucratul de acasă duce la depresie, singurătate șamd.

Vă scutesc de efortul de a citi articolul pentru că nu merită. Nu se bazează pe nimic concret, nu tu studiu științific, nu tu publicație serioasă sau altceva care să inspire încredere. Avem în schimb niște cuvinte de la un sociolog (Gelu Duminică) care își dă cu părerea despre psihologie și un arhitect care își dă cu părerea despre normele de igienă și protecție a muncii. Și clasicul ”un articol din prestigioasa publicație cutare, dar nu dăm link că pierdem la page rank”:

Potrivit The Wall Street Journal, proiectele durează mai mult, colaborarea este mai dificilă, iar integrarea noilor colegi se face mult mai greu.

Link? Nu. Cifre? Nu. Autor al articolului? Nu. Practic tot articolul se bazează pe fraza asta lipsită de orice fel de informație concretă sau posibilitate de a verifica de unde vine.

Unde ești mai productiv, mă băiatule?

Tipul ăsta a ajuns cumva pe BBC, în Marea Britanie, spunând că angajații trebuie să se întoarcă la muncă:


Cică pe acasă ar fi prea multe lucruri care îi distrag atenția angajatului de la muncă și că oamenii pot fi mai productivi la birou. Ar fi fost mișto dacă omul ar fi și urmat propriul sfat și ar fi înregistrat filmulețul de mai sus din biroul firmelor pe care le deține. Dar nu a făcut asta.

Știți unde a fost înregistrat clipul însă? Pe un iaht, în Mediterana!

Să repetăm: voi oameni de rând mergeți la birou, că nu sunteți productivi altfel. Eu în schimb sunt mai productiv pe iaht, nu la birou. La mine pe iaht nu sunt atât de multe chestii care să îmi distragă atenția.

Sectorul imobiliar și retail stradal

Guvernul britanic e sub presiune din partea mediului de afaceri de a forța oamenii să se întoarcă la birou:

Business leaders have warned of damage being done to city centres as people stay away from offices. (sursă)

De ce? Pentru că sunt firme care dețin spații de birouri ce stau goale și care făceau bani din cafenele și magazine de pe lângă birouri:

City centres could become “ghost towns” if the prime minister does not do more to encourage workers to go back to the office, the head of the CBI says.

Dame Carolyn Fairbairn said allowing staff to work from home had helped keep firms afloat during the pandemic.

But as offices stood empty, thousands of local businesses that relied on the passing trade were suffering, she said. (sursă)

Aici e o manipulare ieftină din partea sectorului de retail de spații de birouri. Oamenii nu mai plătesc sume exorbitante pentru o cafea și un covrig, e adevărat, dar acei bani economisiți se duc de regulă către magazinele din cartierul lor sau orașul lor (dacă fac naveta). Banii aceia nu dispar din economie, pur și simplu se duc în altă parte.

Ceea ce duce la următoarea întrebare: ar trebui guvernul să decidă ce business-uri supraviețuiesc și care nu? Dacă da, de ce să forțezi oamenii să cheltuie bani la birou, când acei bani ar putea să rămână în comunitatea angajatului? Impozite se plătesc (teoretic) peste tot, nu doar de către firmele de retail din clădiri de birouri.

Ah, ba da, mint, e o diferență: dacă te duci la birou ai șanse mai mari să mori de Covid 19 care, ce să vezi, se transmite al dracului de bine în spații închise. Știți…gen birouri? Adică acele clădiri unde stau foarte mulți oameni într-un spațiu închis, dar care îngrămădește pe toată lumea în același loc (adică în ”open office”), cu sisteme de ventilație cu circuit închis și filtre neschimbate. Oare sunt șanse mari să se răspândească virusul în condiții de genul ăsta?

Oricum, dacă aveți impresia că în România politicul trage într-o direcție, stați să vedeți aici declarație de la Prim Ministrul Boris Johnson:

“We want employees to be careful what working arrangements they accept. Suddenly the word ‘restricted’ is bandied about and people who have been working from home find themselves in the most vulnerable position.” (sursă)

Adică, aveți grijă băieți și fete de unde lucrați că s-ar putea să rămâneți fără muncă dacă stați acasă.

Ar trebui să te intereseze chestia asta?

Da, ar trebui să te intereseze, pentru că România copiază chestii de afară. Apoi, așa cum arată și acel articol de la Digi24, există deja presiune pentru ca un număr cât mai mare de angajați să se întoarcă la birouri.

Partea amuzantă e că România era a doua țară din coada clasamentului când venea vorba de lucratul de acasă înainte de pandemie (vedeți mai jos mulțumită Eurostat):

Spun că e amuzantă pentru că foarte mulți români au mers în continuare la muncă, inclusiv în martie și aprilie. Bătălia se dă pe spațiile și angajații care lucrează acasă din marile orașe ale României.

Dar firmele ce vor?

În vremuri normale putem avea o întreagă discuție dacă munca de acasă e sau nu mai ok. Dar în contextul unei pandemii astfel de discuții mi se par irelevante. Până la urmă cât de mult va crește productivitatea unei firme dacă i se îmbolnăvesc angajații? Câți vor mai vrea să lucreze pentru acea firmă dacă își văd colegii bolnavi?

De când cu lucratul de acasă au apărut o grămadă de sondaje legate de munca de acasă. Dacă îi întrebi pe angajați, ei se simt mai productivi. Dacă îi întrebi pe angajatori, șefi și HR majoritatea spun că nu se vede diferență în productivitate între munca de acasă și cea de la birou. Nimeni nu vorbește așadar de scădere a productivității când vine vorba de majoritatea angajaților.

În condițiile astea de ce ai vrea să adaugi pe lista de probleme a firmei faptul că există o șansă de 1% de a muri? Angajații au nevoie de locuri de muncă, dar imediat ce găsesc un loc de muncă marginal mai bun vor sări în altă barcă, nu vrea nimeni să își riște viața dacă are de ales. Iar companiile știu asta și, în ciuda recesiunii, vor vrea să își păstreze angajații buni și nu vor forța nota. Iar firmele care vor încerca totuși să forțeze nota se vor trezi cu angajați bolnavi și productivitate în scădere.

Apoi mai e și problema costurilor. Credeți că firmele vor vrea să cheltuie bani pe spații de birouri fix acum când vânzările în mare parte din economie au scăzut? Dimpotrivă, acei bani economisiți sunt mană cerească. Ba mai mult, au reușit să externalizeze o parte din costuri (curent, apă, internet etc.). La un birou mare chiar și costurile astea se adună.

Care va fi viitorul?

Discuțiile în privința viitorului muncii de birou par să meargă spre o soluție de compromis între cele două lumi:

  • biroul nu va dispărea, lumea va continua să meargă la birou și să se întâlnească față în față.
  • Dar se pare că atât firmele cât și angajații și-au dat seama că prezența la birou 5 zile din 7 nu e necesară.

Cel mai probabil vom lucra 2-3 zile de la birou și 2-3 zile  de acasă.

Și știți ce? Ar fi bine pentru toată lumea în felul ăsta: pe de o parte îți cunoști colegii, interacționezi cu ei și te bucuri de beneficiile muncii de birou. Dar pe de altă parte 2-3 zile pe săptămână nu trebuie să stai în aglomerație, nu pierzi timpul pe drum și ai liniște, spre deosebire de zumzetul continuu din birourile de tip open office.

Aranjamentul acesta va permite și firmelor să reducă suprafața birourilor și oamenilor să economisească timp, bani și nervi.

Dar asta nu se va întâmpla până nu pandemia e adusă sub control și numărul de îmbolnăviri nu scade.