Cine face bani și cine îi pierde din speculații financiare

Am dat recent peste o anecdotă foarte interesantă din lumea oamenilor care fac bani. Și cum multă lume se gândește să investească banii economisiți în perioada asta, m-am gândit că nu ar strica să o explic un pic aici.

Anecdota asta circulă de ceva vreme prin lumea oamenilor din zona fondurilor de investiții din Vest având statut de legendă urbană aproape.

Acțiunea se petrece la finalul anilor 90, început de 2000. În acea vreme internetul ajunsese să se răspândească rapid în rândul populației din Vest, motiv pentru care apăruseră o grămadă de site-uri. Pare ciudat când o spun acum, dar dacă sunteți mai tineri, exista o vreme când nu erau foarte multe site-uri pe internet. Pe la finalul anilor 90 mai toate firmele își făceau site și încercau să vândă chestii online. Și evident că toți investitorii cu bani voiau să intre pe piața asta care creștea rapid.

Piața a început să se încălzească rapid și a început să capete toate caracteristicile unei bule. Adică prea mulți bani băgați în niște site-uri a căror monetizare era puțin probabilă. Bula asta speculativă a rămas în istorie drept ”the .dotcom bubble”, de la domeniul .com folosit de siteurile corporate americane.

Ca orice altă bulă s-a spart la un moment dat lăsând mulți investitori cu pierderi. Vă spun chestiile astea ca să înțelegeți contextul pentru poveste:

O anecdotă cu Soroș și Druckenmiller

Puteți citi singuri anecdota cu un click aici. Dar rezumatul ei ar fi următorul:

De Soroș ați auzit și probabil nu trebuie să vă mai explic cine e. Druckenmiller la rândul lui e unul din cei mai cunoscuți manageri de hedge funds (un tip de fonduri speculative). Ambii lucrau în perioada respectivă în același fond de investiții, Quantum.

La finalul anilor 90 se pare că relația dintre Soroș și Druckenmiller era destul de rea, până la punctul la care cei doi nu își vorbeau deloc. Fiind doi manageri de fonduri foarte experimentați, firma era ruptă în două și cei doi concurau pentru banii investitorilor.

Investitorii, adică oamenii care veneau la Quantum cu bani pentru a fi investiți, trebuiau practic să aleagă între cei doi manageri. Soroș de regulă atrăgea mult mai mulți bani, cu Druckenmiller pe un loc doi, dar la ceva distanță.

Soroș considera că mare parte din creșterea sectorului online din acea perioadă era o bulă de mari dimensiuni. Din punctul lui de vedere era doar o chestiune de timp până când bula urma să se spargă.

Druckenmiller pe de altă parte considera că există valoare adăugată în ceea ce fac acele firme și, prin urmare, investind în acele companii online puteai face bani buni.

Atât Soroș cât și Druckenmiller au folosit banii primiți de la investitori pe pariuri că piața va pica (Soroș) respectiv că va continua să crească (Druckenmiller).

Aici trebuie să vă spun o chestie: hedge fundurile sunt fonduri speculative care fac bani din ”pariuri” pe tendințe ale pieței sau ale anumitor companii. Spre exemplu dacă un astfel de fond consideră că o anumită firmă listată la bursă urmează să înregistreze o scădere drastică atunci va paria împotriva ei, făcând bani dacă treaba asta chiar se întâmplă sau pierzând bani dacă nu.

Așadar cei doi erau pe poziții complet diferite: unul spunea că piața va continua să crească, dar celălalt spunea că va pica.

Cei care mergeau pe mâna lui Soroș vedeau cum piața crește și crește și crește fără să dea semne că va veni o corecție drastică. În timp ce piața creștea ei pierdeau bani pentru că Soroș pariase pe o spargere a bulei și o scădere.

În tot acest timp cei care merseseră pe mâna lui Druckenmiller făceau bani pe pariul că piața va continua să crească. Evident că o parte din cei care investeau bani în Soroș se uitau cu jind la ce se întâmplă cu portofoliul lui Druckenmiller.

La finalul anului 1999 mulți dintre cei care merseseră pe mâna lui Soroș au decis să sară în barca cealaltă, la Druckenmiller.

Primul trimestru al lui 2000 a fost bun și cei care au mutat banii de la Soroș la Druckenmiller au făcut bani. Dar la finalul lui trimestrului 1 piața a început să cadă. Evident că Soroș și cei care rămăseseră cu el au făcut bani din acea cădere. Druckenmiller a continuat însă să parieze pe creștere în ciuda căderii pieței.

Care e morala poveștii?

Soroș a făcut mulți bani din pariul ăsta mizând pe căderea pieții în perioada 2001 – 2003.

Druckenmiller a făcut bani înainte de căderea pieței, dar a făcut bani și după căderea ei. Pentru că a cumpărat acțiuni în timp ce bula se spărgea și a mizat pe revenirea pieței a făcut bani ținând de acel portofoliu de acțiuni până în 2007.

Altfel spus atât Soroș cât și Druckenmiller au făcut o gălăgie de bani deși au mizat pe tendințe complet diferite ale pieței.

Știți cine a pierdut însă în toată povestea asta? Cei care au sărit dintr-o barcă în alta și au stat cu Soroș în timp ce pierdea bani, dar nu au avut răbdare să aștepte până la căderea pieței. S-au mutat la Druckenmiller în cel mai prost moment posibil, fix când piața urma să pice. Mulți nu au mai așteptat apoi ca piața să își revină și au ieșit complet din joc, înregistrând pierderi masive (se pare că ar fi rămas cu 10 -25% din banii investiți inițial).

Repet însă: atât Soroș cât și Druckenmiller au făcut bani mulți pe pariurile lor. Care e deci morala poveștii?

Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul. Dacă vă bate gândul să vă băgați în speculații poate ar trebui să țineți minte că e periculos și riscați să pierdeți cam tot. Inclusiv profesioniștii în domeniul ăsta fac bani pe termen mediu și lung nu prin speculații de pe o zi pe alta.