De ce sunt WC-urile de la școlile din sat scumpe

De fiecare dată când începe școala apar fix același tip de articole: X% din școlile din România au WC în curte. Existența acestor articole e posibilă din doua motive:

  1. Românilor nu le pasă de educație și școală decât ca loc unde să scape de copii o perioadă de timp.
  2. Presiunea media e orientată spre cost, nu utilitate.

Punctul 1 cred că e destul de clar,e suficient să vă uitați cât preț pune populația pe faptul că Guvernul României subfinanțează permanent educația. Iese cineva în stradă pentru asta? Nu! A fost sancționat vreun guvern (de orice culoare) pentru faptul că a nu s-a ținut de cuvânt pe partea de educație? Nu! S-a ofuscat populația când doamna Andronescu a ajuns iar ministru al educației în 2019? Nu!

Punctul 2 în schimb e mai interesant și ca să le explic vreau să iau o știre ca exemplu (sursă):

Lume, lume! In comuna Tataranu din judetul Vrancea vor fi construite cele mai scumpe WC-uri din tara, care vor costa circa 100.000 de euro. Vrancenii bat astfel recordul detinut de botosanenii din Cotusca, unde edilii locali au investit 50.000 de euro in doar doua grupuri sanitare.

De la primarul comunei aflăm că:

Sunt toalete scolare standard, cu dotarile aferente. Proiectul a fost realizat de o firma specializata, iar eu nu am expertiza in domeniu ca sa contest ceea ce au facut ei. Nu am informatii daca in alte parti s-a construit mai scump sau mai ieftin si cred ca nici n-ar trebui sa ne intereseze asemenea lucruri avand in vedere ca vorbim de confortul copiilor nostri”, a declarat Banel Barbieru.

Apoi vine și persoana care a scris articolul și zice:

Ce expertiza si de cate informatii aveti nevoie, domnule primar? Dati un search pe “goagal” si vedeti imediat ce puteti face cu 100.000 de euro pentru a asigura cu adevarat confortul copiilor: o masa calda, un transport mai bun daca e cazul, sali de clasa dotate cu material didactic, o sala de sport, un teren de fotbal…

De ce sunt grupurile sanitare de la sate scumpe

Atitudinea articolului de mai sus e una de bășcălie și hlizeală deși autorul articolului nu ne spune și cât ar trebui să coste o toaletă. Contează? Da, contează, pentru că sunt două chestii importante pe care oamenii care scriu articole de genul ăsta nu le spun:

  1. O toaletă de școală nu e ca toaleta de acasă – Dacă îți construiești casă și vrei să îți faci toaletă atunci îți trebui o chiuvetă, o cadă sau duș plus un WC. Dar într-o școală nu ai nevoie de 1 WC ci de mai multe. Nu ai nevoie de 1 chiuvetă ci de mai multe. În afară de asta școlile de la sate nu au efectiv spațiul necesar pentru toalete. Adică el pur și simplu nu există și trebuie construit de la zero. Banii ăia mulți de îi vedeți prin articole includ și construcția efectivă a locului unde va fi toaleta, care presupune de multe ori construcția unei camere separate lipite de școală. Ori asta evident că va costa bani mai mulți.
  2. Canalizarea – Oamenii care scriu articolele astea și cei care le citesc sunt în general oameni de la oraș. Așa că nu realizează probabil că la sat nu prea există canalizare. Acel WC care urmează a fi construit e complet inutil dacă nu e conectat și la canalizare. Și aici apare problema: care canalizare? Câte sate din România au canalizare de apă menajeră? Majoritatea nu au așa, nici că școala nici că satul întreg. Și atunci ce faci cu apa menajeră și dejecțiile de la WC? Banii ăia mulți pe care îi vedeți prin presă includ de cele mai multe costul construcției de la zero a unui sistem de canalizare al școlii care să lege WC-ul de canalizarea satului, dacă așa ceva există. Când așa ceva nu există atunci trebuie să presupună construcția unor compartimente pentru fose septice. Credeți că asta se poate face cu câteva mii de lei sau euro? Nu, nu se poate, materialele costă, oamenii costă, proiectul arhitectului costă șamd.

Oamenii care scriu articolele astea nu au nici cea mai vagă idee cum arată o școală de la sat din România pentru că nu au pus vreodată piciorul de acolo. Probabil își imaginează că un WC pentru școală înseamnă doar vasul de toaletă și chiuveta și aia e.

De curiozitate am căutat și grupurile sanitare din comuna Coțușca, la care se face referire în articolul de mai sus. Iată câteva declarații interesante (sursă):

În satul botoşănean Coţuşca se află toalete mai scumpe decât apartamente cu trei camere de la oraş. Este vorba despre două toalete amenajate pentru Liceul Tehnologic din localitate, care au costat aproximativ 50.000 de euro. S-a făcut, însă, „economie“, pentru că, iniţial, WC-urile erau estimate la 90.000 de euro.
„De comun acord cu constructorul, fiind un contract deja semnat, am redus proiectul. În principal era vorba de o canalizare specială care trebuia făcută cu fosă septică pentru acel WC de 90.000 de euro. Am găsit că putem face racord la o reţea deja existentă. Şi aşa am scăpat de construit aceea canalizare specială. Plus alte detalii”, spune edilul din Coţuşca. Investiţiile spectaculoase la Liceul Tehnologic, nu se opresc aici. Primăria a găsit fonduri europene pentru a construi încă un corp de clădire cu şase clase, la care vor mai fi adăugate două toalete şi de această dată cu etaj.

Deci prețul a scăzut de la 90.000 de euro la 50.000 de euro doar pentru că au renunțat la canalizarea specială. Dar spune asta cetățeanului revoltat de pe internet care se revoltă că se construiesc toalete scumpe, dar nu știe cum e să nu ai canalizare la discreție. Și dacă citiți articolul puteți vedea și că fiecare toaletă are 40 de metrii pătrați. Ah da, ca să nu uit: din acei 50.000 de euro, aproximativ 10.000 de euro sunt TVA-ul aferent lucrării, bani care se întorc în buzunarul statului român.

De ce nu se face?

Primarii știu să se ferească de toalete din școli pentru că au ajuns subiect de rușine prin presă. Nu zic că nu se fură și pe acolo, posibil să se fure ca în orice alte contracte publice din România, dar mare parte din acele prețuri sunt justificate iar presa din România aleargă aiurea după subiecte senzaționale.

Așadar sunt șanse mari ca oamenii din administrația locală să evite să își bată capul cu construcția unor astfel de proiecte pentru că nu face altceva decât să le aducă probleme. Iar asta e o chestie și politică: primarii nu vor să își pună în cap electoratul pentru niște copii care oricum nu votează.

Iar școlile de la sate au nevoie disperată de grupuri sanitare. Suntem într-o pandemie acum în care spălatul pe mâini contribuie la limitarea răspândirii virusului. Ar fi bune niște toalete la sate, indiferent de costul lor. Dar ani de zile românii s-au tras de fund hlizindu-se la articole din presa pe care oricum nu le-au înțeles.

Presiunea nu ar trebui să fie orientată în direcția limitării costurilor acestor toalete ci în direcția construirii a cât mai multe grupuri sanitare la sat. Tot ce face însă Ministerul Educației e să se roage de primari să facă toalete. Ce bine ar fi fost dacă măcar o parte din acei primari erau din partidul doamnei ministru. Ah, da…sunt! Și ce bine ar fi fost dacă ar fi avut timp înainte de deschiderea noului an școlar să facă treaba asta. Ah, da…au avut.

Toaletă sau tabletă?

Unul din primele articole de pe blogul acesta e despre o declarație ușor bizară a unui tip de la Samsung România din 2016:

Cristian Cojocaru, Samsung: Zona rurală ne doare pe toţi, la nivel de ţară, şi ca dezvoltare a economiei în ansamblu. Cred că este de preferat să avem tablete în şcoli întâi şi abia apoi să rezolvăm cu toaleta din curte. (…) este alegerea corectă pentru că dacă aducem toaleta din curte înăuntru nu ne facem mai deştepţi. Sursa ZF

Ei bine, care credeți că e prioritatea Guvernului României în pandemie:

  1. Construcție de unități sanitare unde elevii se pot spăla pe mâini dacă merg la școală pentru a opri răspândirea virusului
  2. Achiziția de tablete

Ați ghicit: achiziția de tablete! Era vorba că vor fi cumpărate vreo 250.000 de tablete, dar se pare că e cam greu să facă asta. E ok însă, tot se vor cumpăra vreo 160.000 de bucăți.

Sunt ferm convins că nu există nici un fel de legătură între atitudinea tipului de la Samsung și atitudinea Guvernului Român. Ca orice altceva în România, totul e pură coincidență.

Așa am ajuns aici

În România anului 2020 Guvernul României a prioritizat achiziția de tablete, nu construcția de grupuri sanitare în școli. De ce? Pentru că grupurile sanitare duc la bășcălie și mișto prin media, în schimb tableta e instrumentul care îl va face pe elev de 15 ori mai deștept decât dacă ar învăța de pe hârtie. Iar populația cu drept de vot e cu totul de acord cu chestia asta.




Ghiciți cine e socialistul / marxistul care a spus asta

Se dă paragraful de mai jos, un extras dintr-un ziar britanic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial:

Ați ghicit ale cui sunt acele vorbe? Probabil că nu. Citiți cu atenție încă odată ce scrie mai sus ca să vă rămână întipărit în memorie atunci când aflați despre cine e vorba. Ați citit?

Ok, acum răspunsul: Winston Churchill! Haideți să reluăm concret mesajul său:

  • democrația nu se referă doar la drept de vot ci și la dreptul de a munci și dreptul la viață
  • libertate nu înseamnă individualism extrem care să excludă organizare socială și planificare economică (da, planificare economică).
  • egalitate nu înseamnă egalitate politică, dar anulată de privilegiu social și economic.
  • reconstrucție economică înseamnă mai puțin maximizare și mai mult distribuire echitabilă.

Toate cele 4 puncte de mai sus sunt apanajul social democrației europene și al progresismului democrat american.

Dacă formulezi ideile de mai sus în media din ziua de azi sar băieții pe tine să te facă socialist și marxist! Cuvintele de mai sus îi aparțin lui Churchill și au fost publicate la 1 iulie 1940 în ziarul The Time, la doar câteva zile după capitularea Franței în fața Germaniei naziste.

Marea Britanie nu putea trimite proprii cetățeni să lupte în Europa cu îndemnuri de genul:”când vă întoarceți, bogații vor fi și mai bogați datorită vouă” sau ”când vă întoarceți e posibil să nu vă mai găsiți de muncă, chiar și în cazul fericit în care nu ați pierdut nici un membru în război”.

Ca o paranteză legată de Churchill, el a fost descendent dintr-o familie de aristocrați cu niște idei specifice epocii în care a trăit (recomand să citiți ”Anii tinereții mele” dacă vreți să înțelegeți la ce mă refer). Churchill nu pare să fi fost lipsit de compasiune față de oamenii de rând sau cei săraci, dar nu e clar dacă el însuși a realizat că vorbele de mai sus vor pune bazele social democrației europene.

Ideile de mai sus erau suprinzător de răspândite în acea epocă (chiar și cu 1-2 secole înainte) pe la diverși filozofi și oameni politici, dar nu sub denumirea de socialism. Cine a citit Avuția Națiunilor a lui Adam Smith (citit cartea pe bune, nu din auzite) știe că ideile exprimate de Churchill nu sunt foarte diferite de ideile lui Smith.

Nu în ultimul rând trebuie să înțelegeți și contextul istoric: socialismul în acea perioadă era sinonim cu comunismul. Poate așa înțelegeți cum Churchill putea avea idei atât de progresiste în materie de redistribuire a resurselor, planificare economică și dreptul la muncă, dar în același timp să facă următoarele afirmații (sursă):

“Socialism is the philosophy of failure, the creed of ignorance, and the gospel of envy.” —Perth, Scotland, 28 May 1948, in Churchill, Europe Unite: Speeches 1947 & 1948 (London: Cassell, 1950), 347.

“The inherent vice of capitalism is the unequal sharing of blessings. The inherent virtue of Socialism is the equal sharing of miseries.” —House of Commons, 22 October 1945.

Una peste alta, dacă sunteți oameni cu cap nu aruncați cuvinte precum socialist, marxist, progresist către alți oameni înainte de a înțelege ce anume înseamnă acești termeni.

Pe de altă parte, când vă alegeți idoli la stânga sau la dreapta, aveți grijă să le citiți operele înainte, altfel s-ar putea să aveți suprize.

P.S: Am dat peste citatul lui Churchill în ”The Great Levelers” a lui Walter Scheidel. Probabil voi face o recenzie cărții după ce o termin.




De ce pleacă muncitorii români în străinătate

Se vorbește mult despre cum Românii pleacă din țară pentru mai mulți bani, după ce statul român i-a educat și a investit în ei. Ce nu se prea spune e că România e o țară incredibil de nesigură pentru oamenii care muncesc în ea. Cât de nesigură? Păi se pare că cea mai nesigură din Uniunea Europeană cel puțin dacă e să ne luăm după datele Eurostat:

Cifrele arată numărul de accidente de muncă raportat la 100.000 de lucrători și se pare că suntem în frunte detașat cu 5,72 accidente, adică de aproximativ 2,5 ori mai mult decât media UE (coloana albastră).

Nu știu câte știți voi despre subiect, dar eu din ce mai aud de pe la alții, de multe ori în România se raportează doar cazurile care se lasă cu spitalizare, uneori nici alea. Asta înseamnă că numărul real e posibil să fie mult mai mare.

Revenind la ideea cu emigratul, am auzit de multe ori imigranți spunând că preferă să muncească în alte țări nu doar pentru bani ci și pentru că condițiile de muncă sunt mai bune. Dar dacă vă uitați la discursul politic al partidelor românești (toate) și al patronatelor din diverse domenii, toată lumea vorbește doar despre salarii. Cumva lor le-a rămas în cap ideea că românii ar face orice pentru bani fără să prindă ideea că un șantier nesigur din Germania e mai sigur decât unul din România.

Banii sunt buni, dar accidentele de muncă în construcții nu sunt de glumit pentru că se lasă de multe ori cu morți. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, accidente au loc și în UK și în Germania și în România. Nu am chef să mă cert cu nimeni pe tema asta. Diferența e la cât de des se întâmplă asta și cât de strict sunt urmate regulile de siguranță.

Așa că înainte să vă gândiți că 200 de lei în plus la salariu îi vor convinge pe români să revină în țară vă înșelați. Îndrăznesc să spun că și dacă li s-ar oferi aceleași venituri, dar cu condițiile de muncă actuale, majoritatea românilor vor alege în continuare Vestul.

Și apropo, asta cu condițiile mai bune nu se aplică doar muncitorilor de pe șantier ci și celor din birouri. Calitatea vieții mele s-a îmbunătățit considerabil prin simplul fapt că angajatorul meu de aici nu își permite să facă măgării cu timpul meu liber.




Rasismul și elitismul în societatea românească

Săptămâna trecută lumea a luat o pauză de la Covid19 și a alergat să dea cu pietre virtuale după ”intelectuali”. Dacă nu știți la ce mă refer, e vorba despre Vladimir Tismăneanu care a postat chestia de mai jos:

Postarea a fost dată jos rapid după ce lumea a început să spună că e cam rasistă treaba. Vladimir Tismăneanu s-a scuzat spunând că el nu locuiește în România de mult timp și nu a știut că gluma e rasistă. Sincer, mă uit la ea și nu îmi e clar ce anume a crezut. Că e aeroport în Țăndărei pe bune? Că păsările de pe gard sunt avioane? Că e musai ca acele avioane să fie negre? Că păsările nu mai zboară pe carantină? Pe bune, mă uit la poza aia și nu îmi vine nici un fel de glumă în cap alta decât aia rasistă.

Pe Tismăneanu l-au apărat prietenii evident, gen dl. Cărtărescu:

Și pentru că Mircea Cărtărescu e genul de scriitor pe care toată lumea spune că l-a citit, dar nimeni nu o face, vă fac eu un rezumat:

  1. Tismăneanu a făcut un gest nobil că și-a cerut scuze. Cine ar fi crezut? Un intelectual și când greșește, tot face gesturi nobile.
  2. Dacă nu ești intelectual, nu ai voie să îl acuzi pe Tismăneanu de rasism. Mișto asta, îmi aduce aminte de cărțile istorice în care citeam cum nobilii nu puteau fi acuzați de plebe de absolut nimic, pentru că plebea era proastă iar nobilul luminat de divinitate. Așa că am luat decizia să scriu și eu câteva cărți care să nu se vândă în tiraje mai mari de 1000 de bucăți (nu ești intelectual dacă vinzi mai mult) ca să pot discrimina și eu pe cine vreau.

Au fost atât de convingătoare aceste explicații încât și dl. Cărtărescu a șters postarea la scurt timp.

Apărătorii lui Tismăneanu au apărut însă de peste tot, mai toată lumea cu explicații care mai de care mai ciudate. Pe bune, am rămas șocat ce contorsiuni mentale au reușit oamenii să facă pentru a sări în ajutorul său. Preferatele mele:

  • Tismăneanu nu are cum să fie rasist pentru că nu a mai zis nimic rasist până acum. Toată lumea are dreptul să greșească, de acord, dar poți fi rasist toată viața și să nu postezi pe Facebook. Pe logica asta și cu postat pe Facebook tot nu ești rasist că e prima oară. Cumva cu toții putem fi rasiști, dar o singură dată.
  • Tismăneanu e evreu, nu are cum să fie rasist. Pe asta nu o mai comentez că nu are rost.

Puteți citi păreri de la oameni mai avizați decât mine aici.

O întâmplare de săptămâna trecută

Weekendul trecut jumătatea mea mai bună a fost contactată de o prietenă cu care a lucrat la organizarea secției de vot pentru alegeri în toamna trecută. Prietena ei fusese contactată la rândul ei de cineva de la Ambasada României din Londra pentru a ajuta niște români sinistrați în orașul în care locuim și noi. Cum prietena ei nu locuia în oraș, dar noi da, a rămas că mergem să ne întâlnim noi cu ei ca să vedem cum îi putem ajuta.

Cei doi erau doi tipi dintr-un sat din județul Neamț veniți în UK în urmă cu 2 luni la muncă. Lucraseră la o spălătorie auto înainte să vină pandemia și carantina. Odată cu carantina, s-a închis spălătoria și singura sursă de venit a celor doi dispăruse.

Cei doi nu lucraseră cel mai probabil la patron cu contract de muncă, motiv pentru care nu se punea problema de șomaj sau să se califice pentru măsurile guvernului britanic de ajutorare. Ba mai mult, patronul le reținea bani din salariu pentru cazare.

Odată cu carantina, patronul nu le-a mai răspuns la telefon, spălătoria era închisă iar oamenii rămăseseră fără bani după 1 lună de zile. Colac peste pupăză, engleza lor nu era atât de bună încât să treacă de un interviu cu un englez nativ.

Au sunat la ambasadă pentru că fuseseră amenințați că vor fi dați afară.

Tipul de la ambasadă ne-a transferat 100 de lire pentru ei. S-a mers pe încredere, nu au fost întrebări sau formulare de completat. Am mai pus și noi niște bani, a mai pus și prietena Dianei. Am fost în persoană să ne întâlnim cu ei și să le dăm banii, ocazie cu care speram să putem vorbi și cu proprietarul, poate-poate îl convingem să nu îi dea afară.

Cine erau cei doi? Doi băieți pe la un douăzeci și ceva de ani, de etnie rromă. Diana știa satul din care erau și mi-a confirmat că e zonă foarte săracă. În afară de chestiile de mai sus am mai aflat că unul din ei avea nevastă și copil în România. Lucra în Anglia de ceva timp, dar fusese nevoit să se întoarcă în România în decembrie pentru înmormântarea mamei sale. Cheltuise ceva bani acolo, între altele pentru a ”trage lumină acasă”. Dacă nu știți ce înseamnă, ei bine, înseamnă că și-a pus curent electric în casă. Până atunci nu avusese.

Nu cereau de pomană, sunaseră la ambasadă pentru un loc de muncă și pentru a vorbi cineva cu proprietarul să nu îi evacueze. Zborurile spre România sunt suspendate momentan, dar chiar și așa nu voiau să audă de întors. Ca ei sunt convins că mai sunt și alți români.

Ce treabă are una cu alta?

Nu fac virtue signaling aici, nu despre asta e vorba. Vreau să înțelegeți însă cum stau lucrurile în materie de elite intelectuale în România. Tismăneanu postează glume cu conotație rasistă și alți ”intelectuali” îi iau apărarea. O parte mare din populație aia care vrea schimbare în România îi ia apărarea. Scuzele arată mai mult a acuzații și în nici un caz nu dau dovadă de resemnare în ton.

În timpul ăsta niște români de care nu a auzit și nu va auzi nimeni au strâns bani pentru a ajuta alți doi români, de etnie rromă, veniți la muncă. Nu vom primi laude de la nimeni pentru asta, nu vom fi invitați la gale cu lumea bună și nici nu vom fi puși pe un soclu. Și știți ce? E ok așa, nu pentru asta am oferit ajutor.

Tipul de la ambasadă a sărit imediat cu banu (că erau ai lui sau ai ambasadei nu știu), Diana, pe lângă banii dați a mai luat legătura cu alți români pentru a le căuta ceva de muncă. Ați fi surprinși câți au încercat să ajute, măcar cu idei. În cele din urmă tipul de la ambasadă le-a găsit un loc unde să stea în Portsmouth. Oameni simpli, fără pretenții de intelectuali, care ajută.

Începe să apară o prăpastie între ceea ce oamenii numesc în continuare ”intelectuali” și ceea ce se cere de la ei în anul 2020. Avem o elită care a uitat să se reînnoiască, care nu știe că rasismul nu e ok. Poate mergea treaba asta prin 2000, dar în 2020 chiar și în România sunt mulți oameni scârbiți de atitudinea asta. E adevărat (încă) sunt și mai mulți pentru care e ok, dar lucrurile se schimbă.

Cât mai durează? Nu știu, dar o parte din populație e sătulă de intelectuali de carton și vrea și substanță. Cu un pic de noroc poate generația Z care vine din urmă nu va mai tolera atitudini din astea (semnele sunt promițătoare).

Ce sunt intelectualii pentru o societate?

Toată povestea asta mă duce cu gândul la următoarea chestie:

”Intelectualii” nu sunt un far călăuzitor al societății, ci un selfie cu efect beautify al societății noastre. Când ne uităm la intelectuali vedem o poză a societății românești, propriul nostru chip, dar din care au fost scoase intenționat toate defectele. 

Intelectualii României sunt superficiali și par intelectuali doar cât timp nu te uiți un pic mai atent la ei. De ce? Pentru că așa e și acea parte din popor care îi venerează: forme fără fond, oameni cu gura mare, dar cu mâini mici și brațe slabe. Când ne uităm la ei, ne vedem pe noi, dar nu ne place imaginea așa că băgăm un filtru.

Mulți știu asta însă, de exemplu cei din marketing și sociologii. Pe considerentul ăsta l-a ales Emag, simbol al capitalismului românesc, pe Șora să joace într-o reclamă, acesta fiind un comunist pur sânge. Apoi lumea s-a supărat când unii au spus că nu e chiar cea mai bună alegere. Intelectualii sunt ok cu rasismul pentru că și o parte consistentă a populației e ok cu asta. Și adevărul e că România e o țară în care se discriminează masiv, nu doar pe criterii etnice. Românii discriminează alți români:

  • pentru că sunt săraci (”asistații sociali să se ducă la muncă” tot auzim),
  • pentru că sunt bătrâni (”prea mulți pensionari ținuți în spate de muncitori” zic unii)
  • pentru că nu vor să facă sex cu cine vor ei
  • pentru că lucrează la stat și nu la privat
  • pentru că nu votează cu cine vor ei

Lista e lungă, cred că ați prins ideea. Și nu săriți de fund în sus, când zic români mă refer la toată lumea, am văzut inclusiv români de origine maghiară cum discriminează muncitori din Sri Lanka și rromii ei între ei.

Intelectualii rasiști sau apărători ai rasismului nu sunt altceva decât o frântură din mentalul colectiv al populației, un selfie cu filtru beautify al societății noastre.

P.S: Și ca să nu credeți că rasismul e o chestie de stânga sau de dreapta, cam în același timp când se întâmpla treaba cu Tismăneanu și cineva de pe la PSD zicea chestii rasiste. Diferența e că domnul în cauză face asta de ceva timp și probabil nimeni nu avea pretenții de la el.

P.P.S: În România sunt prea mulți oameni care stau cu ”awareness-ul” în gură când vine vorba despre discriminarea rromilor. Știm că sunt discriminați așa că poate nu ar strica mai puține conferințe de awareness și mai mulți bani canalizați spre educație și profesionalizare.




Pandemia îi afectează cel mai rău pe cei vulnerabili economic, dar le oferă și o oportunitate

Jeet Heer, remarca o chestie foarte interesantă pe twitter:

Tweet-ul se referă la muncitorii din SUA, acolo unde serviciile sociale de ajutorare a celor săraci sunt foarte slab dezvoltate. Dar se aplică la fel de bine și în Europa, deci inclusiv în România.

Haideți să ne gândim un pic cine lucrează zilele astea în orașe:

  1. Oamenii din supermarketuri – am experiență la prima mână pentru că am lucrat o vară într-un supermarket și știu cam care sunt salariile de pe acolo. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult, cei care lucrează în hypermarketuri fiind în continuare destul de prost plătiți. Și ca notă, aceste salarii sunt pentru lucrători din orașe medii și mari, acolo unde sunt prezente lanțurile mari de retail. În orașele mai mici salariile sunt mai reduse.
  2. Curierii – Curierii au salarii jenant de mici. Firmele de curierat merg pe ideea că lumea lasă bani curierilor (1 leu aici, 5 lei acolo se adună) și e relativ ușor de găsit forță de muncă. Curierii reprezintă o componentă cheie în zona de e-commerce, acolo unde degeaba bagi bani în siteuri și infrastructură IT, dacă nu poți livra bunurile comandate.

Ambele categorii de mai sus intră în contact direct cu foarte multă lume zilnic și reprezintă lucrători cheie în retailul alimentar și comerț electronic. În același timp sunt plătiți prost comparativ cu restul economiei.

Și la stat sunt probleme

În afară de asta ar mai fi vorba de cam tot ce înseamnă personal de prin instituțiile de protecție socială. Cei care lucrează în centrele de îngrijire a copiilor, bătrânilor ale statului nu sunt plătiți deloc grozav (pentru că salariile sunt plătite de consiliile locale,  nu de la bugetul central cum e cazul doctorilor de exemplu) și continuă să lucreze pentru că nu are cine să le ia locul. De multe ori aceste centre sunt situate în afara orașelor și lucrătorii sunt în situația de a nu putea să ajungă acolo pentru că în provincie nu prea mai circulă autobuzele odată cu instituirea carantinei. Evident că nimeni nu le va deconta banii de benzină.

Industria

În fabricile de textile se lucrează intens zilele astea. Că în industria de textile sunt salarii mizerabile cred că se știe deja. Am scris și eu despre asta, au scris și alții mai în detaliu. Ei bine, acești oameni plătiți cu minimul pe economie acum produc măști de bumbac în hale supra aglomerate.

Și nu e vorba doar de fabricile de textile. Chiar dacă s-au închis fabricile care lucrau pentru industria auto (Dacia, Ford), sunt multe societăți din industrie care lucrează în continuare, majoritatea pentru parteneri externi. După cum probabil bănuiți, în industria românească, în mare parte subcontractori ai unor firme mari, nu se câștigă prea mult. Multe astfel companii sunt IMM-uri și nu își permit să refuze contracte, la fel cum angajații lor nu își permit să nu aibă un loc de muncă.

Agricultura

Muncitorii sezonieri din agricultură au devenit brusc cruciali pentru economia europeană și românească. Fără români și bulgari legumele și fructele din Vestul Europei putrezesc pe câmp. Sunt șanse mari să se creeze derogări speciale pentru forța de muncă sezonieră. Acești muncitori sunt de cele mai multe ori oameni care lucrează ca zilieri și sunt plătiți prost raportat la salariile din restul economiei. Cu toate astea fără ei fructele și legumele nu ar ajunge pe masa populației.

Pentru ei această pandemie e oportunitatea de a cere mai mulți bani având în vedere condițiile în care lucrează și cererea de forță de muncă.

Ce ne spune situația asta despre economie?

Economia nu e o chestie care ține de moralitate. De multe ori nici de școala pe care o ai sau alte chestii de genul ci de puterea de negociere.

În vremuri hai să le zicem ”normale” curierii pot fi înlocuiți ușor pentru că nu ai nevoie de calificări multe pentru a fi curier. În negocierea dintre angajat și angajator, cel din urmă are putere în acest context.

Dar în contextul pandemiei brusc angajatul are o putere mult mai mare. Dacă mâine toți curierii decid că nu vor să lucreze dacă nu primesc o mărire de salariu de 20% angajatorul are de ales între a pune lacăt pe firmă sau să le dea banii ceruți.

Ce s-a schimbat? Absolut nimic în materie de educație, calificări sau aptitudini ale angajatului. Pur și simplu pandemia a transformat curierul într-un angajat considerabil mai cerut de piață. Asta înseamnă că puterea sa de negociere atât la nivel individual cât și la nivel colectiv a crescut.

Negocierile dintre angajat și angajator se bazează întotdeauna pe raporturi de putere. Uneori putere de negociere mai mare are angajatul (ex: calificări rare), alteori angajatorul (ex: firme puține în acea industrie).

Pandemia asta ne arată însă cât de rapid se poate schimba acest raport de putere fără nici un fel de schimbare la nivel de angajat sau angajator. Și deja se văd efectele, până și cei de la Amazon, cunoscuți pentru zgârcenia lor, au crescut remunerația muncitorilor din depozite și logistică.

Și atenție, asta nu e o chestie nouă! Asta e o lecție pe care un muncitor dintr-o fabrică românească din anii 30 ar fi putut foarte bine să o explice. De ce spun asta? Pentru că muncitorii din perioada respectivă învățaseră că puterea de negociere a unui individ într-o fabrică e mică de obicei. Dar puterea de negociere a unei părți consistente a angajaților din acea fabrică e considerabil mai mare, motiv pentru care au apărut sindicatele. Sindicatele aduceau raportul de putere între angajați și angajator pe picior de egalitate sau chiar înclinau balanța în direcția sindicatelor (uneori).

Pandemia e o oportunitate și un risc pentru acești oameni

Pandemia poate schimba radical configurația de putere dintre angajați și angajatori, în special în partea de jos a bandei salariale. Dacă treaba asta se va întâmpla sau nu depinde însă de cât de mult va dura pandemia și de gravitatea crizei economice cauzate de ea. Există potențial ca acestor categorii să li se îmbunătățească sensibil viața, dacă vor înțelege că ăsta e momentul să negocieze.

Sindicatele în mediul privat din România sunt ceva cvasi-inexistent, dar niciodată să nu spui niciodată.

Totul poate fi șters cu buretele însă dacă guvernul nu ia măsuri pentru a preveni creșterea masivă a șomajului. Atunci nu va mai conta cine ce e, patron sau angajat, marea majoritatea vor rămâne fără obiectul muncii.




Rolul economic al darului de nunta

Am văzut recent o postare care făcea referire la faptul că nunțile sunt mai importante pentru români decât educația copiilor sau renovarea casei (sursă):

Nu-i aşa important să renovăm, mai bine să mergem la nunta verişoarei de la Slatina, că ce-o să zică rudele? Mă mir că n-au ieşit şi vacanţele mai jos, probabil că tineretul a mai tras în sus statisticile.

Apoi încă una:

De fapt, sociologul Barbu Mateescu, cel care a prezentat studiul, a explicat că în special oamenii mai în vârstă sunt captivi în hora asta a nunţilor şi cumetriilor (pun intended), pentru că la ei invitaţiile vin preponderent de la cercul social proximal (familie, prieteni apropiaţi), şi aş mai adăuga că sunt şi cam singurele ocazii de distracţie. 

Nu sunt surprins că un blogger spune asta, în fond omul se pricepe la alte chestii. Dar Barbu Mateescu e de meserie sociolog, măcar de la el aveam niște pretenții să știe că nunțile și cumetriile nu au doar rol de distracție.

Nu știu în ce mediu social ați crescut voi, dragi cititori, dar mie mi-a fost clar încă de mic copil de ce merg oamenii la nunți. Îmi aduc aminte și acum de carnețelele părinților și bunicilor mei în care notau zile de naștere, numere de telefon și oamenii la ale căror nunți au participat. Și nu doar ai mei, părinții prietenilor mei aveau, rudele mele aveau, cam toată lumea avea așa ceva.

De ce ar face atât de mulți oameni chestia asta? De ce nu se mai face și azi? Voi aveți carnet sau liste cu oameni la ale căror petreceri mergeți sau ați mers? Probabil că nu. Dar ei aveau.

Rolul social al nunții

Mersul la nuntă nu presupunea doar mersul la chermeză, loc unde dansai, mâncai și petreceai. Nunțile aveau multe roluri:

  • Introducerea tinerilor în societate ca și familie – nunta a fost întotdeauna modalitatea tinerilor căsătoriți de a începe viața de adulți. Din acel punct erau o familie, baza societății tradiționale românești. Fix de aia am avut referendumul acela dubios referitor la definirea familiei, pentru că familia (indiferent de definiție) stă la baza societății românești. Ori nunta era modalitatea de a anunța tuturor că o nouă familie a apărut în sat.
  • Nunțile ca evenimente de networking – Am folosit cuvântul networking ca să înțelegeți concret despre ce e vorba. Nunțile erau ocazia ca rudele din ambele familii să se cunoască mai bine. Știm cu toții de căsătorii de conveniență în care rolul principal nu îl juca dragostea ci apariția unor relații mai puternice între două clanuri. Chestia asta se întâmpla indiferent de nivelul social al clanurilor respective: de la familii boierești sau princiare până la clanuri din sate sărace românești. Trebuie să vă amintiți că societatea românească a fost foarte mult timp una predominant agrară, centrul său spiritual fiind la sat, nu la oraș. Nu degeaba se spune că ”se văd la nunți, botezuri și înmormântări”. Se spune asta pentru că erau puține ocazii când să te rupi din rutina muncii câmpului și să vezi rudele dacă nu locuiai în același sat. Cu atât mai bine, o nuntă oferea ocazia de a crea niște legături mai puternice.
  • Nunțile ca loc de socializare – oarecum legat de chestia de mai sus cu networkingul, nunțile au fost și încă sunt evenimente de socializare și de a cunoaște oameni noi. Nu de puține ori am auzit de situații în care oameni care urmau să se căsătorească s-au cunoscut la nunta altcuiva.

Dar cel mai important rol al nunții era cel financiar.

Darul de nuntă

Darul de nuntă era foarte important pentru tânăra familie pentru că era una din modalitățile de a finanța viitorul ei. Mireasa venea cu zestrea, mirele cu brațele și averea părinților (întreagă sau o parte). Dar cum românii nu au fost niciodată prea bogați, la nuntă se dădea și încă se mai dă dar de nuntă. Darul e fie sub formă de obiecte (pături, veselă de bucătărie etc.) fie sub formă de bani.

De ce țineau părinții și bunicii mei notițe cu nunțile la care au fost? Pentru că acelea erau nunțile la care dăduseră dar. Mirele și mireasa, dar și familiile acestora erau obligate să vină la nunțile familiei mele și să dea, la rândul lor, dar.

Reciprocitatea asta se bazează pe același concept ca CAR-urile (dacă mai știți ce sunt alea): contribui cu o sumă de mai multe ori, apoi când îți vine rândul poți să te împrumuți o sumă mai mare.

Cam așa funcționează și nunțile: mirii primesc un ”credit” de la nuntași, o sumă de bani (sau obiecte) în ziua nunții. Se pot folosi de acei bani imediat pentru că familia are nevoie de lucruri prin casă imediat. Pentru acel credit au plătit părinții și chiar mirii mergând la alte nunți. Mirii trebuie să meargă însă și la alte nunți, acolo unde rudele și prietenii au venit la ei la nuntă, dar respectivele persoane nu avuseseră nunta lor încă.

Satul românesc și societatea românească în general a suferit masiv de pe urma lipsei de capital și a gradului redus de monetizare / financializare a societății. În 1920, 1720 sau 1520 nu puteai să îți iei credit pentru a face nunta sau pentru a construi o casă.

Soluția la această problemă a fost darul de nuntă, un credit intergenerațional, plătibil pe o perioadă foarte lungă de timp. Treaba asta cu mersul la nunți ca obligație a început să dispară din punctul în care creditele de consum au devenit accesibile. Dar nu toată lumea e bancabilă, nu toată lumea poate rupe rețele familiale vechi de când lumea.

Așa că românii nu sunt proști sau lipsiți de educație financiară când decid să meargă la nunți. O fac fie pentru că au beneficiat și ei fie pentru că au copii care vor face nunți și va fi nevoie de bani atunci. E trist să vezi cât de puțin înțeleg românii propria lor societate. Iar atunci când nu o înțeleg aleg să facă mișto de ceilalți.

Nunta ca și temă în literatură

Știți cum e cool să arunci cu rahat în educația românească? Să faci mișto de ”perlele la BAC”, să te plângi de educația ”tinerei generații” sau de rezultatele proaste la testele PISA?

Ei bine, eu sunt produsul integral al școlii românești, de la grădiniță până la master (doctorat nu am făcut că eram prea sărac). Ei bine, așa șubredă cum e educația românească, eu am învățat la ”Limba și literatura română” următoarele chestii:

  • ”Ion” al lui Liviu Rebreanu explică felul în care nunta poate fi folosit ca instrument / modalitate de a urca pe scara socială. Ion ignoră glasul iubirii pentru glasul pământului și alege fata urâtă, dar bogată, nu femeia de care era îndrăgostit. Implicațiile economice și sociale ale nunții și zestrei sunt teme centrale în roman.
  • ”Nunta domniței Ruxandra” – roman istoric în care tema centrală e importanța nunților aranjate ca instrument geopolitic de constituire de alianțe (tătarii și turcii invadează Moldova pentru a forța o căsătorie cu ”domnița Ruxandra”)
  • ”Miorița” e o alegorie nuntă – moarte, o baladă plină de mituri, metafore și simboluri legate de nuntă ca moment definitoriu în viața omului.

Chestiile de mai sus se studiază de mai multe ori între clasa 1 și 12. Ion și Miorița cel puțin sunt subiecte de BAC de ani de zile.

Și cu toate astea avem așadar oameni care au luat BAC-ul, dar care cred că nunta e doar o petrecere. Poate că totuși sistemul educațional nu e chiar atât de prost.




Cazul Ditrău e doar începutul unui șir de discriminări împotriva străinilor

Am urmărit cazul de la Ditrău cu un sentiment profund de dezgust. Acel dezgust nu e îndreptat împotriva oamenilor din Ditrău (deși ce au făcut ei nu e deloc în regulă) ci împotriva celor mulți care au comentat indignați.

Într-o lume normală indignarea față de astfel de evenimente e absolut normală la rândul ei. În fond oamenii nu ar trebui discriminați în funcție de culoarea pielii, țara din care provin, clasa socială căreia aparțin sau pe cine preferă în pat. Dar România nu e o țară normală ci una profund disfuncțională, în care ipocrizia e ca o a doua natură. Poate că istoric asta ne-a ajutat să supraviețuim numeroaselor invazii străine și situațiilor urâte. Dar pe vreme de pace această ipocrizie e periculoasă.

”Despre ce mama dracu vorbești bă Daniel?!” mă veți întreba.

Ditrău vs. Târgu Mureș

Despre faptul că am văzut prea mulți oameni care au sărit de fund în sus că oamenii din Ditrău au discriminat muncitori din Sri Lanka, dar cărora li se părea normal ca unor cetățeni români de etnie rromă să nu li se permită să facă copii dacă nu dovedesc că au bani să îi crească.

România e țara în care dacă ești cetățean român de etnie rromă ești mai discriminat decât dacă ești cetățean din Sri Lanka venit la muncă aici.

Până și reacția presei a fost deplasată, în frunte cu cei de la Hotnews care au avut sondaj dacă e ok ce a zis primarul acela. Băi oameni buni, cum puteți întreba dacă e ok sau nu ce a zis primarul? Cum puteți pune problema dacă ce a zis omul ăla e ok sau nu? Se vede din avion că e vădit rasist și/sau clasist! Săracii să nu facă copii, rromii să nu facă copii. Nu ați fost atenți deloc la orele de istorie despre Al Doilea Război Mondial? Genocid și ură rasială în toată Europa inclusiv în România?

Cum dracu să spui că în cazul primarului de la Târgu Mureș e nevoie de dezbatere, dar la Ditrău e clar că e discriminare? S-a ajuns până la punctul la care George Cima de la PLUS îl citează pe Mickey Hash (youtuberul), care a cam zis că e ok ce face primarul ăla. De ce trebuie băgat Mickey Hash în seamă pe problema asta? Pentru că e faimos, pentru că e formator de opinie și pentru că e apropiat de Cioloș și PLUS:

Nu contează că a luat bani de la Firea pentru campania aia cu vloggeri în RATB, el e cu băieții buni.

E dureros să vezi cum românii discriminează în funcție de culoarea pielii. E și mai dureros să vezi că românii se mobilizează mai bine să condamne discriminarea unor oameni din Sri Lanka decât a rromilor. Că tot vorbeam despre Hotnews, iată cum aflăm că mai există și alte cazuri de discriminare împotriva muncitorilor din Sri Lanka. E trist că astfel de lucruri se întâmplă, dar vă rog să căutați articolele de pe Hotnews cu cazuri de discriminare împotriva cetățenilor români de etnie rromă.

Asta e ipocrizie în stare pură și mă doare să o văd fluturată cu atâta mândrie în online.

E Ungaria de vină pentru cazul Ditrău?

Am văzut ipoteza asta prin unele locuri (aici de exemplu). Dacă nu știți despre ce e vorba vă zic eu pe scurt: de câțiva ani Ungaria lui Viktor Orban investește bani în Transilvania sub diverse forme. În afară de investiția în proiecte de dezvoltare, statul maghiar a investit și în instrumente media care se adresează etnicilor maghiari și secui. Sunt destul de mulți oameni care spun că cetățenii din Ditrău ar fi fost influențați de propaganda maghiară venită de la Orban împotriva străinilor. Nu neg că acest lucru nu e posibil, dar mi se pare mult prea simplistă explicația asta. Și Rusia are Sputnik în limba română care face propagandă rusească și totuși puțini români sunt fani ai Rusiei.

Astfel de instrumente media (ziare, pagini de facebook etc.) funcționează doar atunci când există deja un substrat. Ele sunt, dacă vreți, vântul care ațâță focul, dar nu ele îl aprind. Trebuie să existe deja lemnul uscat în acea pădure și tâmpitul care aruncă chiștocul sau face focul și uită de el.

Influența Ungariei în acea zonă e reală, dar cred că e supra-estimată când vine vorba de acest eveniment.

Problema României cu străinii

Sunt economist, așa că am tendința să caut cauze și efecte în domeniul socio-economic. Așa că luați ce spun cu un pic de reținere, că poate bat și eu câmpii la fel ca ceilalți.

Iată însă ce spuneam în septembrie 2018 într-un articol în despre aducerea de muncitori asiatici:

A atrage forță de muncă străină necalificată în România e o bombă cu ceas care riscă să se detoneze în câțiva ani de zile! Și îmi e teamă că românii nu sunt atât de pașnici ca vest-europenii și s-ar putea să iasă urât la noi.

E cumva fix ce s-a întâmplat acum? Cam da! De ce spuneam chestia asta? Pentru că încă de atunci semnalam o problemă a economiei românești: aproape jumătate dintre salariați câștigul minimul pe economie! Nu poți să aduci muncitori necalificați din Asia când jumătate din forța de muncă a țării e pe minimul pe economie. Dar fix asta a făcut guvernul PSD (culmea, cică social-democrat), a permis patronilor să aducă angajați din Asia pe minimul pe economie, eliminând o prevedere mai veche care spunea că pot aduce oameni doar dacă le acordă salariul mediu pe economie.

Iar acel minim e la rândul lui ridicol de mic comparativ cu costurile vieții din România. Fie munca la gri (salariul minim pe cartea de muncă, diferența în mână) e în floare în România fie patronii români sunt prea zgârciți să dea salarii din care se poate trăi.

Cert e că patronii români preferă să aducă muncitori asiatici și să îi plătească cu minimul pe economie (din nou, nu e clar dacă e muncă la negru sau la gri ori chiar ăsta e salariul).

Într-o țară săracă, singura modalitate de a constrânge patronii să crească salariile (în afară de a crește minimul pe economie) e sabotată de Guvern. Chestia asta va cauza probleme sociale. Ce vedeți acum e doar vârful icebergului. Tot ce e nevoie e o recesiune economică (nici măcar criză) și tensiunile rasiale vor exploda! Scriam asta și în 2018:

În momentul de față nr. de muncitori străini necalificați e unul mic. Dar dacă nr. lor va crește vor apărea și în România discuțiile din Spania, Italia sau Marea Britanie: vor veni vietnamezii să ne ia locurile de muncă!

Iar pe spatele acestor tensiuni rasiale se vor cățăra extremiștii (din nou din 2018):

Nu e nevoie să fie mulți muncitori străini, nu e nici măcar nevoie să ia efectiv locuri de muncă ale Românilor, e suficient să fie vizibili pe stradă și extremiștii din România îi vor folosi ca armă politică!

Toate chestiile astea s-au petrecut deja în Vest și asta în condițiile în care salariile din Vest sunt de 2-3 ori mai mari decât în România. Chiar și așa au apărut tensiuni, chiar în condițiile în care românii și polonezii făceau joburi pe care spaniolii și englezii le refuzau.

În România lumea nu refuză joburi grele, dar bine plătite, lumea refuză joburi unde ai pe cartea de muncă 4 ore, dar lucrezi 12 ore!

Cazul Ditrău e (și) unul social

După evenimentele care au aprins toată România (nu doar Ditrău), oamenii din Ditrău s-au întâlnit pentru a discuta problema. Puteți citi în Libertatea ce s-a discutat acolo, eu am să extrag câteva paragrafe:

Pe parcurs, situația a dezvăluit conflicte mai adânci între săteni și patronii brutăriei. Cei din urmă au pus angajarea singalezilor (grup etnic majoritar în Sri Lanka) pe seama lipsei de forță de muncă locala. Sătenii, la rândul lor, spun că nu vor să lucreze pentru brutărie din cauza salariilor mici, a volumului de muncă și a lipsei asigurării de sănătate: “Și eu am lucrat la Csaba”, spune Forti Katalyn. “Am intrat la muncă la ora 3, a doua zi la ora 14 eram tot acolo. […] Personalul era înregistrat cu 4 ore, 6 ore, femeia de serviciu era cu 2 ore”.

Adică fix problema de care eu aminteam încă din 2018. Ba mai mult:

Oamenii au dreptate, deci asta nu e rasism, că sunt foarte suparăți pe patron, din cauza că nu dă salarii la oameni, cum se poartă cu oamenii. Oameni operați, a doua zi trebuiau să meargă la lucru, nu a dat concediu medical, nu a plătit contribuția sociala, așa au spus oamenii. […] și de asta sunt foarte suparăți, nu din cauza celor doi muncitori, din cauza că de aici nu angajează oameni cu pretenția că nu au pregătire corespunzătoare.

Chiar vă rog să citiți și restul articolului pentru a vedea cum aceste nemulțumiri de factură economică sunt amestecate cu temeri de genul: cei din Sri Lanka vor aduce coronavirusul și în Sri Lanka au fost bombardate bisericile catolice (asta e o chestie adevărată).

Nemulțumirile economice nu îi transformă neapărat pe oameni în rasiști, dar reprezintă cu siguranță combustibil pentru o astfel de atitudine. E nevoie doar de o scânteie și întreg eșafodul ia foc.

Dacă o viitoare recesiune economică va găsi mulți străini în România, atunci genul ăsta de evenimente vor deveni din ce în ce mai dese. Problemele socio-economice nu duc neapărat la rasism, dar combinate cu propaganda se poate ajunge la asta.

Gânduri pe lângă despre Ditrău

Ar mai fi câteva chestii care trebuie amintite despre toată povestea asta:

  • așa cum remarca cineva povestea asta cu Ditrău a picat fix în mijlocul scandalului cu Ministrul Sănătății care a dat bani spitalelor la care și operează. Guvernul Orban nu pare interesat să ia măsuri, dar uite că a și uitat lumea de problemă.
  • am o bănuială că scandalul Ditrău a luat amploare în media pentru că românul neaoș a zis: ”uite mă, ungurii se plâng că sunt discriminați, dar discriminează și ei”. Sunt multe cazuri de discriminare în România care privesc muncitori din Asia (doar un exemplu), dar până acum subiectul nu a prins.
  • maghiarii se vor simți mai atacați decât românii când vor vedea muncitori asiatici pentru că ei se simt în minoritate deja. Apariția unor străini în localitățile lor va fi văzută ca o tentativă de a îi înlocui venită din partea guvernului de la București. E o temă mult prea ușoară pentru a nu fi exploatată de extremiști având în vedere că Guvernul aprobă cotele de muncitori non-UE

Concluzii

Înainte de a spune că maghiarii și secuii rasiști haideți să ne uităm în propria curte și să vedem cum multor români li se pare ok ce a zis primarul acela din Târgu Mureș. Atenție, acel discurs e susținut de suficient de multă lume pentru a stârni îngrijorare.

Din punctul meu de vedere ce s-a întâmplat la Ditrău are la bază nemulțumiri socio-economice care au fost apoi amestecate cu propagandă anti-imigrație. De la cine a venit acea propagandă? O întrebare bună care ar trebui să dea de gândit celor de la SRI, în special având în vedere cum le tot crește bugetul de la an la an.

Nu în ultimul rând, dacă vă e teamă că România va ajunge să fie cotropită de străini și transformată într-un iad multicultural decadent politic corect atunci stați liniștiți, ați avut un vis urât.

P.S: Sunt un imigrant în Marea Britanie și știu foarte bine ce înseamnă discriminarea și faptul că se uită oamenii la tine nu știu cum doar pentru că ești mai brunet decât ei. Când spun că aducerea unui număr mare de muncitori asiatici în România nu sunt ipocrit. Italia, Spania, Marea Britanie, Franța, Germania sau pe unde mai muncesc românii sunt țări cu salarii considerabil mai mari (comparați și salariile minime). Sau altfel, cine credeți că e pe primul loc în categoria ”% oameni care muncesc, dar sunt săraci”? Aha, tot noi!

Cum poți în condițiile astea să aduci muncitori din Asia, când proprii tăi cetățeni se târă de pe o zi pe alta? Repet, nu România nu are salariile din Vest iar muncitorii aceștia vin pe minimul pe economie. Și e vorba de minimul pe economie românesc, cu care abia se poate trăi în România!

Să mă acuzați de ipocrizie atunci când România va avea salariul minim din Italia sau Spania și românii vor refuza să muncească iar eu mă voi plânge de străini.




No comment: Să mai stea oamenii într-o singură cameră.

Nicolae Ceaușescu: „Au contoar toți consumatorii. Dacă blocul își depășește consumul, închidem gazele la tot blocul. Comitetul de bloc trebuie să ia măsuri pentru asigurarea rațională a consumului”.

Constantin Olteanu: „Cum este în prezent și la întreprinderi: se dau amenzi mici pentru depășirea consumului, care sunt convenabile. Plătește amenda pentru că a depășit. Trebuie să oprim gazele, dacă au depășit consumul”.

Nicolae Ceaușescu: „Vom merge la majorarea cu 500% a prețului, nu pe procente mici. În rest, vom merge până la scoaterea din muncă a celor care depășesc consumul. Dar la populație, oprim pur și simplu, atât energia electrică cât și gazele.

Pentru că aveți consumul foarte mare. Trebuie să asigurăm în primul rând producția. Blocurile sunt pline de lumină. Să mai stea oamenii într-o singură cameră. Trebuie discutat cu oamenii…”.

Sursă: Mihai Burcea (merită un follow).




Filmarea de la Colectiv trebuie văzută

Nu îmi pasă sincer dacă filmarea asta a fost ”scursă” în media doar pentru că e campanie electorală sau nu.

Nu îmi pasă de cei care spun că a fost folosită pentru a da jos guvernul Ponta.

Nu îmi pasă că anumite partide și personaje politice s-au cățărat pe acești morți pentru a ajunge sus.

Nu îmi pasă nici de cei cu teoriile ”mîinii criminale”, a ”serviciilor” și așa mai departe.

Filmarea asta trebuie văzută cap coadă, în liniște, acasă. Așa cum vă alocați timp să vă uitați la un milion de filme trebuie să vedeți și cele 20 de minute de mai jos. Eu după 1 minut am început să înjur și nu am putut să mă mai opresc până la finalul clipului.

 




Despre programul de guvernare al PLUS

După cum știți acest blog se mândrește cu o lungă tradiție (3 ani) de băgat bățul în rahat și analizat ce e pe acolo. Am făcut asta cu programul economic al PSD (aici și aici), al PNL (mă rog, versiune Cîțu aici și aici) și al USR (cât hate mi-am luat pentru ăsta).

Așa că vrând În buna tradiție a acestui blog trebuie să mă uit și la programul PLUS.

Ce vrea documentul

USR ne-a zis că ei au ”policy papers”, dar erau de fapt ”intention papers”. Poate pentru mulți nu contează diferența, dar pentru mine e relevantă. Cât despre PLUS, ei nu își botează documentul în nici un fel.

Ce vor să spună însă prin acest document? Păi:

PLUS își propune să acționeze strategic, plecând de la o viziune bine definită pentru România.
Atingerea viziunii necesită mai multe guvernări care să urmărească obiective coerente, planificate strategic. Acest document prezintă:

  • măsuri urgente absolut necesare, critice, pentru a reașeza România pe un făgaș normal;
  • câteva exemple de măsuri importante și urgente care considerăm că trebuie să intre, în
    perioada imediat următoare, în atenția cetățenilor prin inițierea unor dezbateri cu specialiști și cu factorii interesați.

Bun, documentul prezintă așadar ”măsuri urgente absolut necesare, critice”. Ok…am prins ideea, nu era nevoie să spuneți de 3 ori același lucru.

Haideți să vedem ce avem pe partea economică în materie de măsuri urgente absolut necesare, critice:

Care sunt măsurile urgente?

Cei de la PLUS spun că urgențele României ar fi următoarele:

  • Detensionarea pieței muncii
  • Stimularea exporturilor și investițiilor românești în afara țării.
  • Impulsionarea investițiilor în Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI)
  • Accesul la facilități moderne de finanțare și sprijinire a afacerilor
  • Legislație echitabilă, transparentă și stabilă

Ok…se supără cineva dacă spun că astea nu sunt urgențe? Chestiile astea trebuie făcute, de acord, dar a le numi urgențe e exagerat. De ce spun asta? Pentru că ele nu sunt chestii care pot fi făcute de pe o zi pe alta și pentru că efectul lor asupra economiei e unul difuz:

  • Dacă mâine apar noi stimulente pentru cercetare dezvoltare efectul lor se va vedea abia peste câțiva ani (într-un caz fericit). Care e deci urgența?
  • Legislație stabilă? La fel, efectul se va vedea peste niște ani.
  • Facilități de finanțare? Iarăși niște ani pentru efecte

Singura chestie unde e ceva de lucrat rapid e ”Detensionarea pieței muncii”, dar după cum o să vedeți din motive diferite.

Și ca să nu spuneți că sunt Gică Contra, la finalul articolul am lăsat o listă cu chestii care chiar sunt urgențe, ca să nu ziceți că știu doar să mă plâng.

Una peste alta chestia asta nu e nici program, nici listă de măsuri urgente. E un fel de struțo cămilă care pare încropită pentru a spune că au și ei program de măsuri. Multe dintre măsurile lor sunt formulate într-un limbaj de lemn foarte vag și criptic din care nu se înțelege nimic. Sunt de asemenea situații în care vor să reformeze sau să schimbe ceva, dar nu spun concret ce e în neregulă cu actuala legislație sau instituție.

Ba chiar uneori vorbesc despre introducerea unor măsuri care există deja în legislație.

Dar ca să nu ziceți că bat câmpii aiurea, haideți să le luăm pe rând:

Detensionarea pieței muncii

Șomaj în rândul categoriilor vulnerabile

PLUS vrea să facă următoarele chestii:

Reformarea Serviciului Public de Ocupare (SPO – ANOFM) și concentrarea prioritară pe măsuri active de ocupare și pe consiliere, în special pentru categoriile vulnerabile (e.g. tineri, persoane cu dizabilități etc).

Ok, reformare reformare, dar ce presupune? Ce anume e în neregulă cu actualul ANOFM și cum ar trebui el schimbat?

Altfel, da, de acord, e nevoie de măsuri pentru a ajuta categoriile vulnerabile să intre în câmpul muncii. Dar pentru ca asta să se întâmple e nevoie ca angajatorii să îi accepte. Ce anume poate face ANOFM mai bine?

ANOFM nu poate sancționa angajatorii care refuză oameni cu handicap, oameni în vârstă și așa mai departe. Cum îi va ajuta consilierea să treacă peste bariera asta?

O altă problemă e legată de impactul acestor măsuri. Câți oameni cu dizabilități pot fi angajați? Vor face ei diferența?

Legat de șomajul în rândul tinerilor, nu e clar care e concret problema identificată de PLUS. E normal ca rata șomajului în rândul tinerilor să fie mai mare decât media, având în vedere că le trebuie mai mult timp să își găsească un loc de muncă neavând experiență anterioară. Dar cât ar trebui să fie șomajul în rândul tinerilor ca să nu fie o problemă? Care e valoarea optimă? La nivelul lunii august 2019 era de 16%. E mult, e puțin?

Nu vreau să par răutăcios, dar măsura asta pare un copy paste din ceva program mai vechi.

Vreți o urgență? Mi-ar fi plăcut să spună concrect că îi vor ajuta pe tinerii care nu dau / nu iau bacul să își găsească locuri de muncă mai bune decât muncitor necalificat pe șantier. Dar na…prea greu.

Apoi aș vrea să spună cineva public că datele INS pe problema asta nu țin cont de imigrație, mulți tineri mergând după liceu în țară la muncă la negru sau în afara României ca muncitori necalificați. Ei figurează însă ca șomeri în România.

Formare pe parcursul vieții

Investiții în calificare și recalificare, în formarea pe tot parcursul vieții, în impulsionarea învățământului profesional și tehnic (IPT) și a formei de învățământ dual în special, susținerea
educației antreprenoriale și financiare.

Zău că nu înțeleg ce vor să spună prin chestia asta. Cine face investițiile în calificare și recalificare ? Statul? Privații? Privații cu banii statului? Nu e o chichiță, e o chestie importantă! Cât despre învățământ pe tot parcursul vieții, e un concept frumos, dar mult prea vag și lipsit de substanță pentru a putea fi transformat în politică publică. Repet: cine bagă bani în asta?

Încă ceva: Chestiile astea se fac de ani de zile sub o formă sau alta atât la stat cât și la privat. Atât statul român (prin diverse instituții) cât și privații au sifonat bani la greu prin POSDRU fix pentru treaba asta, până la punctul la care UE a blocat fondurile complet.

Cât despre educația antreprenorială și financiară, care e urgența aici? Dacă mâine îi învățăm pe elevi ce e ăla antreprenoriat își vor face firmă în secunda 2?

Dacă vorbim de adulți, își vor da demisia imediat de la job și se vor face antreprenori? Măsura e ok, dar nu e urgentă iar impactul ei e greu spre imposibil de măsurat.

Implementarea urgentă și eficientă a Garanției pentru Tineret.

Ce e în neregulă cu actuala implementare a Garanției pentru Tineret, un program al Uniunii Europene? Ce ar trebui schimbat? De ce e urgent?

Flexibilizarea politicilor și procedurilor legate de atragerea de talent din afara granițelor

Prin talent vreți să spuneți muncitori necalificați din Filipine? Că nu e nevoie de cine știe ce politică în privința asta, avem deja legislație care se bazează pe cote. Pe românește se stabilește un număr de muncitori non-EU care pot fi aduși într-un an. În 2018 au fost 15.000 muncitori, în 2019 au fost inițial 20.000, dar apoi numărul lor a fost crescut la 30.000.

Ce înseamnă flexibilizare? Dispar cotele? Se dă liber la muncitori necalificați?

Am explicat de ce importul masiv de forță de muncă ieftină în România e problematic și nu mi-am schimbat părerea. E prea multă sărăcie și inegalitate socială în România pentru a aduce masiv muncitori străini.

Sau vă refereați la programatori din Ucraina? Programatorii și doctorii sirienii sunt ok?

Măsura asta e pusă acolo ca să dea bine, pentru că are zero detalii concrete care să spună efectiv care e menirea ei.

Stimularea exporturilor și investițiilor românești în afara țării

Următoarea chestie pe listă e stimularea exporturilor și investițiilor românești. Sună bine, sună patriotic și ai zice că e fix ce ne trebuie. Haideți să vedem despre ce e vorba:

Demararea unui proces de tranziție de la măsuri tradiționale de promovare (exemplu: târguri și expoziții) la crearea de capete de pod în țări destinație și la match-making țintit pe priorități sectoriale strategice pentru dezvoltarea economiei românești în context internațional.

Recalibrarea Invest Romania și a rețelei de consilieri de comerț exterior (diplomația economică) pentru a susține cu adevărat și în mod eficient internaționalizarea companiilor românești.

Jur că fraza de mai sus sună exact ca manualele de management din facultate: cuvinte multe și pompoase, dar care spun puțin. Ok, ce a vrut să spună autorul:

Trecem de la promovarea exporturilor românești prin târguri și expoziții la folosirea MAE și a ambasadelor pentru promovarea exporturilor.

Sună mai uman formularea mea, nu? Și spune efectiv ceva, nu sunt doar cuvinte pompoase.

Bun, prima întrebare: ce e în neregulă cu exporturile românești de trebuie statul român să le stimuleze? Nu se descurcă firmele și singure? Ia haideți să vedem cum stăm la capitolul exporturi (informații de la INS):

Câteva idei din graficul de mai sus:

  • Exceptând anul 2009 (oarecum și 2012), exporturile au crescut în permanență
  • Exporturile din 2018 sunt de 67,73 miliarde EUR, duble față de anul 2008 când erau la valoarea de 33,72 miliarde EUR. În 10 ani exporturile României s-au dublat!

Mediul privat pare că se descurcă și singur să crească exporturile, de ce e nevoie de intervenția statului român? De ce ar trebui să investească statul acolo unde firmele private par a se descurcă de minune? De ce e asta o urgență?

Echipa domnului Cioloș a rămas cu impresia că exporturile merg prost, când de fapt ele au crescut puternic. Bănuiala mea e că persoanele care au scris chestia asta au dat copy paste de la ceva materiale de prin 2015 și nu s-au mai obosit să verifice cifrele. Nici nu s-a mai obosit să explice care e problema.

Dar hai să fac un pustiu de bine și vă explic eu unde stă cu adevărat problema României la capitolul exporturi. Nu de alta, dar poate ajunge mesajul și la PLUS, ca să poată spune: ”De fapt noi asta am vrut să zicem”.

Adevărata problemă a exporturilor românești e că sunt făcute într-o prea mică măsură de companii cu capital românesc! Am să explic problema într-o postare separată pentru că e ceva mai complicat!

Dar strict referitor la măsurile PLUS, ele nu au nici un sens în contextul creșterii puternice a exporturilor românești în ultimii ani.

Impulsionarea investițiilor în Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI)

Programul PLUS zice așa:

Crearea unei baze naționale de date cu acces deschis, inclusiv pentru investitori potențiali, care să centralizeze produsele și serviciile disruptive, precum și tehnologiile cheie (KET) emergente în România care să ducă la investiții private strategice (consorții internaționale).

Care e definiția unui ”produs disruptiv”? Uber de exemplu e un produs disruptiv care afectează piața de taximetrie. Vom avea o bază de date cu aplicații de taximetrie? Glovo încearcă să ”disrupă” (sună cretin, dar ei au folosit disruptiv, nu eu) piața de livrare de mâncare. Băgăm și Glovo în baza aia de date? O să râdeți și să spuneți că nu. Dar atunci ce băgăm acolo? Umplem baza de date cu aplicații de livrat mâncare?

Cine le numără? Trebuie să fie dezvoltate de companii din România? Atunci băgăm aplicația Clever Taxi, dar nu aplicația UBER? Cu ce ajută pe un potențial investitor lista asta?

Avem institute de cercetare, poate băgăm chestiile pe care le fac ei în lista asta. Dacă da, atunci cercetare obținută din bani publici devine disponibilă privaților contra cost sau gratis? Vinde statul drepturile de proprietate intelectuală sau cum ar funcționa lista asta?

Și e băgată la categoria urgențe, deși nu e clar care e urgența, care e scopul, ce include, cui i se adresează și așa mai departe.

Altceva la capitolul ăsta:

Creșterea finanțării publice (GERD) pentru cofinanțarea inovării în sectorul privat.
Impulsionarea activității de valorificare a cercetării la nivelul universităților și a institutelor de cercetare.

Zău că sunt sătul de bani publici pentru inovare în sectorul privat. Cum scriam și aici, există deja facilități fiscale în sensul ăsta:

Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.

Deja există facilități, dar nu e suficient zice PLUS, haideți să le dăm și bani. De ce? Care e logica? Cu toate facilitățile astea economia României e tot una predominant de outsourcing și prelucrare a materiei prime pentru alții. Nu mai bine ne întrebăm de ce se întâmplă asta înainte să facem altceva?

Haideți să eviscerăm mai întâi cancerul din universitățile românești, apoi să începem să le finanțăm. Ba mai mult, ne putem gândi cum să ajutăm universitățile să facă parteneriate cu mediul privat.

Dar haideți să nu mai aruncăm cu bani publici în mediul privat aiurea. Vreau să văd și eu un raport al guvernului cu banii alocați pentru cercetare dezvoltare și rezultatele obținute.

Accesul la facilități moderne de finanțare și sprijinire a afacerilor

Programul PLUS zice așa:

Folosirea instrumentelor de garantare a creditelor disponibile cu sprijin european (BEI, BERD) și reformarea Fondului Național de Garantare a Creditelor IMM (FNGCIMM).

BEI și BERD deja operează în România și finanțează proiecte. Ce nu spun cei de la PLUS e că BEI și BERD își aleg proiectele pe care le finanțează.

Cât despre reformarea FNGCIMM, nu e clar ce e în neregulă cu actuala structură. Ce nu face bine? Cum ar face PLUS lucrurile mai bine la FNGCIMM?

Altceva:

Finanțarea instrumentelor financiare prin fonduri europene și fructificarea cadrului InvestEU, inclusiv prin consolidarea unei Bănci de Dezvoltare (National Promotional Bank).

Ha ha, ce bună e asta! Culmea, asta e o idee foarte bună DAR DAR DAR…țineți-vă bine: E deja propusă și în curs de implementare de către actuala guvernare PSD! E o măsură bună? Da, cu siguranță, dar e deja în curs de implementare de PSD. Cum poți ignora acest ”mic” detaliu?

Dacă nu știau e cam nasol, dacă știau, dar tot au pus asta în program e și mai nasol!

Altceva:

Promovarea instrumentelor de tip capital de risc (venture capital) și a finanțării alternative (de exemplu, equity crowdfunding, business angels etc.).

Promovare cum? Unele din ele există deja și sunt folosite în România. Altele nu sunt de interes pentru investitori.

Spre exemplu equity crowdfunding (oameni simpli dau bani pentru a dezvolta un produs al unei firme și primesc la schimb acțiuni în companie) prezintă zero interes în momentul acesta. De ce? Pentru că lumea încă își amintește de țeapa numită FNI. În timp poate noile generații vor recăpăta curaj, dar momentan equity crowdfunding nu e atractiv în România deși e folosit în Vest. Dar nimeni nu pare interesat să înțeleagă treaba asta așa că ne aruncăm în propuneri din astea.

Iarăși, ce va face PLUS să ”promoveze” aceste instrumente care există deja și sunt folosite? De ce se bagă statul în folosirea unor astfel de instrumente?

Dezvoltarea pieței de capital și susținerea cotării la bursă a IMM.

Ok, știe cineva de la PLUS de ce nu se listează IMM-urile pe bursă? Vă zic eu:

  • Trebuie să fie total transparente cu situațiile financiare și patronii nu mai pot sifona bani fără să plătească impozite cum fac acum.
  • Trebuie să plătească auditori care s-ar putea să arate că business-ul e șubred (aici e o discuție întreagă legată de independența auditorilor, dar nu intru în ea).
  • Foarte multe firme românești au capital negativ, ceea ce face listarea lor la absurdă inutilă, pentru că investitorii ar cumpăra efectiv datorie, nu capital.

Ministerul Finanțelor condus de PSD are în momentul de față în vedere niște măsuri care încearcă să rezolve problema firmelor cu capital propriu negativ. Dacă reușesc, atunci se rezolvă de la sine problema cotării la bursă. Din punctul ăsta de vedere PLUS nu propune nimic.

Regândirea schemelor de ajutor de stat pe principiul coinvestirii și nu al banilor gratis.

Gen, ați zis mai sus că vreți să aruncați cu bani publici gratis în mediul privat pentru cercetare dezvoltare. Chestia asta se face prin scheme de ajutor de stat. Acum ziceți fix invers? Gen, a citit cineva tot programul ăsta? Cum se pupă chestiile astea două?

Crearea Business 360 – un birou unic de contact și sprijin pentru accesul la finanțare pe tot ciclul de dezvoltare a afacerilor.

”Sprijin pentru accesul la finanțare” – haideți să vă traduc eu problema: IMM-urile românești nu prea reușesc să acceseze fonduri. De ce? Pentru că prea multe dintre ele nu sunt bancabile, adică băncile se uită la situația lor financiară și zic: ”prea riscant, nu pot să îți dau credit”.

De ce? Pentru că în majoritatea cazurilor IMM-urile au capital negativ.

Asta înseamnă că în cazul în care firma ar da faliment băncile nu ar reuși să recupereze absolut nimic de la ele.

Sprijin pentru investitorii români din afară care se întorc și deschid o afacere în țară prin mărirea programului Diaspora Start-Up ca buget, condiții de finanțare și crearea de cofinanțări pentru microproiecte.

Mai sus zice: nu dăm bani gratis. Apoi aici, din nou, aflăm că dacă ești din Diaspora poți primi bani gratis.

Repetați după mine:

  1. Românii nu au plecat din țară pentru că nu se puteau face antreprenori!
  2. Românii nu se vor întoarce în România în numere mari pentru că li se oferă programul ăsta!

Sunt bani cheltuiți aiurea! Am mai scris despre facilitățile pentru Diaspora și concluzia e una simplă:

Românii din Diaspora vor spitale în care să nu moară din cauza infecțiilor, parcuri mai multe, să fie plătiți bine și să le fie respectate drepturile de angajatori și civilizație în interacțiunea cu instituțiile statului.

Legislație echitabilă, transparentă și stabilă

Am rețineri ori de câte ori citesc despre ”legislație stabilă” de la oameni care au guvernat prin OUG-uri și HG-uri, cum a fost cu Guvernul tehnocrat al domnului Cioloș. Dar în fine, haideți să trecem peste asta:

Introducerea obligativității unei analize de impact ex-ante (RIA) și a consultării adecvate cu sectorul privat pentru reglementare sau modificări.

Există deja obligația de a prezenta analiză de impact a măsurilor propuse de Guvern. Intrați pe siteul Ministerului Finanțelor spre exemplu, la secțiunea Transparență Decizională și apoi aruncați o privire peste ”nota de fundamentare” care vine la pachet cu fiecare propunere.

Orice măsură propusă trebuie însoțită de o notă de fundamentare care include, între altele și o analiză de impact. Obligația asta există deja, deci nu îmi e clar ce propune PLUS aici.

Introducerea unor criterii de paritate stat-cetățean/antreprenor în privința consecințelor ce decurg din neîndeplinirea obligațiilor.

Despre ce obligații vorbim concret? Care sunt obligațiile pe care statul nu le îndeplinește și cum sancționezi statul? Îl pui să își dea singur amendă? Zău că nu înțeleg despre ce vorbim concret.

Să vă dau un exemplu concret: dacă aveți bani de recuperat de la stat și statul se trage pe fund și îi rambursează cu întârziere aveți dreptul să cereți statului să plătească dobândă pentru acei bani.

Cei de la PLUS la ce se referă concret? Care e urgența?

Revigorarea rolului Consiliului Economic și Social și a Consiliului Fiscal.

Ce e în neregulă cu actualul Consiliu Economic și Social? Ce e în neregulă cu actualul Consiliu Fiscal? Ambele sunt organe consultative și nu au putere decizională propriu zisă. Ce anume trebuie schimbat? Care e urgența?

Adoptarea de măsuri urgente pentru combaterea fermă și nediscriminatorie a evaziunii fiscale și a muncii la negru. Acestea nu sunt doar o problemă a statului (diminuarea resurselor financiare), ci și a antreprenorilor cinstiți care trebuie să performeze într-un mediu competitiv distorsionat și neetic.

Nu înțeleg ce vor să spună, zău: ”combaterea fermă și nediscriminatorie a evaziunii fiscale și a muncii la negru”. Există combatere mai puțin fermă? Există combatere a evaziunii fiscale în mod discriminatoriu? Care sunt situațiile acelea? Vine ANAF peste covrigăria lui Gigel, dar pe Ionel nu îl verifică? Ce vor să spună concret cei de la PLUS?

Cum combați evaziunea fiscală nediscriminatoriu? Dacă ai 150 de firme care vând covrigi în București le verifici pe toate ca să nu discriminezi? E stupid, există deja proceduri și se fac analize de risc pentru combaterea evaziunii fiscale. Propunerea asta nu are sens!

Crearea unui mecanism judiciar rapid și eficient de rezolvare a diferendelor contractuale și de executare a hotărârilor judecătorești.

Există deja o procedură de mediere care ar trebui să se ocupe fix de medierea disputelor înainte de a ajunge la tribunal. Cât despre executarea hotărârilor judecătorești…pentru asta există executor judecătoresc?!

Adică treburile astea există deja. Cum adică ”crearea”? Creăm ceva ce există deja? Îmbunătățirea actualului sistem o înțeleg, dar ce anume vor să creeze?

Flexibilizarea legislației muncii și a contractelor de muncă pentru adaptarea la o piață a muncii fluidă și dinamică.

Mor când aud de ”flexibilizarea legislației muncii”. Ce anume vor să flexibilizeze? Ce e în neregulă cu actualul sistem? Există contracte de muncă temporară, posibilitatea de a ține pe cineva în perioadă de probă (chiar 2 intervale consecutive) și așa mai departe. Ce anume vor să flexibilizeze?

Adevăratele urgențe

Haideți să vă zic eu câteva urgențe:

  • Restructurarea companiilor de stat de importanță strategică: TAROM, CFR, CNC Oltenia sunt doar câteva exemple. Companiile astea sunt bombe cu ceas și suntem doar la o recesiune distanță de a le vedea în colaps. Nu mă credeți? E suficient să vă uitați la ce se întâmplă cu ELCEN – RADET în București.
  • Combaterea evaziunii fiscale – problema e reală, dar se poate rezolva printr-o combinație de creștere a numărului de inspectori pe teren, digitalizare și folosire inteligentă a datelor culese de la contribuabili. Nu sunt SF-uri, Polonia a avut un succes răsunător făcând fix asta, chestie care se poate observa în felul în care și-au redus ”VAT gap-ul
  • Problema tinerilor fără BAC: e una din cele mai grave probleme ale României în momentul de față. Acești tineri nici nu urmează o formă de pregătire superioară, care să le permită să lucreze în domenii cu valoare adăugată ridicată, dar nici nu au o pregătire concretă, având doar educație de bază teoretică. Prin urmare ajung să facă muncă necalificată în România sau afară. Ei sunt o vulnerabilitate atât economică cât și socială. Pe ei se vor baza partidele extremiste în viitor.
  • Prea multe firme nebancabile – cum scriam și mai sus: prea multe firme cu capital românesc au capital propriu negativ din cauza patronilor care sifonează profitul. Practica asta trebuie să înceteze iar aceste companii fie să se restructureze fie să dispară. De menționat că PSD încearcă să facă ceva în sensul ăsta, chestie despre care voi vorbi într-un articol viitor.
  • Firmele cu capital românesc nu exportă suficient – O altă vulnerabilitate majoră a economiei românești, dar care e îngropată de statisticile privind exportul general. Mai multe detalii asupra problemei într-un viitor articol.