Se pare că există și karma politică

Văzusem un tweet la cineva zilele trecute despre cum coronavirusul l-a prins pe Boris Johnson fix când era pe cale de a realiza planul lui măreț:

M-a izbit cât de bine se potrivește tweetul acela și cu situația din România.

Ludovic Orban

Ludovic Orban s-a agățat de putere cât de tare a putut. A băgat PNL la guvernare deși era clar încă de anul trecut că partidul nu are cum să nu piardă procente bune înainte de alegerile locale și parlamentare. Dar cu toate astea Orban și-a dorit să fie prim-ministru, chiar dacă doar pentru câteva luni.

Apoi când a văzut că Florin Cîțu are șanse reale de a deveni prim-ministru a pus presiune pe acesta să renunțe la nominalizare.

Karma în schimb a vrut să îi joace feste astfel că dl. Orban e acum prim-ministru în carantina, mulțumită unui coleg de partid care a crezut probabil că virusul Covid19 e o banală răceală. Nu doar că e în carantină, dar dl. Orban guvernează peste o țară închisă și din punct de vedere al măsurilor pe care le poate lua e cam legat la mâini.

Orice gafă sau o potențială creștere a numărului de cazuri va fi decontată și pusă în cârca lui de către public.

Keynesistul Florin Cîțu

Și în cazul lui Florin Cîțu karma a făcut ce știe mai bine: dl. Cîțu a manifestat mai tot timpul tendințe libertariene. Ba chiar ne anunța că sănătatea nu e atât de importantă cât e mediul de afaceri.

Ei bine, dl. Cîțu va trebui cât de curând să ia niște măsuri care vin din manualul de economie de anul 1 de la ASE și pe care dânsul le urăște cu religiozitate: intervenția statului în economie. Un libertarian trebuie să ia acum măsuri keynesiste. Mă rog, e România plină de libertarieni care lucrează la stat, dar nu cred că îi va pica bine.

Răzbunarea lui Liviu Dragnea

Multă lume l-a vrut pe Liviu Dragnea între 4 pereți. Ei bine…acum stăm cu toții între 4 pereți. Diferența e că atunci când va ieși el îl vor aștepta niște milioane de euro, case, mașini, vile etc (mă rog proprietar e Dragnea jr.). Când vom ieși noi vom fi probabil mult mai săraci decât eram când am intrat.

Dacă nici asta nu e karma…




Ministrul Finanțelor ia măsuri politice în plină pandemie

Fostul prim-ministru desemnat și actual (încă) ministru al finanțelor, Florin Cîțu ne-a anunțat că a luat măsuri pentru a sprijini contribuabilii în plină epidemie de coronavirus.

”În sfârșit se mișcă lucrurile” mi-am zis, mai ales că scrisesem și eu despre ce măsuri au luat alții pentru a ajuta mediul de afaceri. Nu știu de ce, dar mă gândeam că vor fi luate niște măsuri comprehensive, ceva consistent.

Ei bine, m-am înșelat, tot ce a putut produce dl. Cîțu pentru început a fost asta (sursă):

Și pentru că anunțul de mai sus nu era ”pe brand”, a venit și cel cu logo și siglă PNL (sursă):

Am două probleme mari și late cu măsura asta:

E o picătură într-un ocean

Dacă aveți curiozatatea să vă uitați pe cuantumul taxelor locale în România o înțelegeți de ce spun asta. Căutați cât sunt taxele pe siteul localității din care sunteți. Uite, vă dau eu linkul pentru Sector 1 București. Câte mașini are firma la care lucrați voi? Cât plătește pentru clădirea în care sunt birourile?

Cât plătiți voi ca persoană fizică taxe locale? 100 și ceva de lei pentru apartament? câteva sute de lei pentru mașină?

Taxele locale în România sunt mărunțiș pe lângă taxele locale din alte țări. Iar firmele nu plătesc sume exorbitante către consiliile locale. Asta înseamnă că amânarea asta nu le va ajuta prea mult.

Dinspre mediul de afaceri și consultanții fiscali veneau în schimb alte cerințe:

  • Amânarea plății impozitului pe profit, care are termen 25 martie, adică peste 2 săptămâni. Pe 25 martie se plătește impozitul pe profit aferent calculului final pentru anul 2019. Impozitul se plătește în mod normal trimestrial pe baza unui calcul provizoriu (profitul înregistrat la trimestru). Dar sunt anumite cheltuieli care apar abia la final de an (de exemplu costurile cu auditul, facturi de abonamente anuale, cheltuieli cu managementul, cheltuieli venind de la firma mamă șamd). Asta înseamnă că o firmă care plătește impozit pe profit plătește 3 tranșe de impozit pe profit aferent trimestrelor 1 până la 3, apoi calculul pentru trimestru 4 e de fapt calculul final care include toate veniturile și cheltuielile aferente anului, din care se scade ce s-a plătit deja. Acest impozit se plătește luna asta pe 25 martie. Acea plată va pune ceva presiune pe finanțele firmelor mici și mijlocii în special.
  • În afară de asta ar mai fi și plata TVA-ului care se face fie la trimestru (pentru cine are sub 100.000 de euro cifră de afaceri) sau lunar (cine e peste sau intră pe niște excepții). Termenul de plată pentru TVA e 25 a lunii următoare celei în care s-a terminat trimestrul.

Deci pe 25 martie e termen de plată a impozitului pe profit pe anul 2019 și a TVA-ului pe luna februarie 2020. Abia pe 16 martie și după multe insistențe au apărut informații cum că se va amâna depunerea declarațiilor și plata acestor impozite.

Dar repet, ce sens avea amânarea impozitelor locale ca primă măsură? Cu atât mai mult cu cât măsurile de impact sunt altele?

Taxele locale sunt importante pentru localități

Se numesc taxe locale dintr-un motiv evident: banii aceia merg la localitățile care le colectează nu la bugetul central. E o distincție foarte importantă pentru că prin această amânare Ministerul Finanțelor privează localitățile de principala lor sursă de finanțare în multe cazuri. Chiar dacă la nivel individual suma plătită nu e mare, aceste impozite și taxe locale se adună și finanțează serviciile publice locale.

Transportul în comun din localități, serviciile sociale, întreținerea școlilor și a foarte important: A SPITALELOR! Multe spitale sunt în administrarea localităților în care se află. Și nu de ieri ci de mulți ani.

Spre exemplu Primăria București are în administrare 19 spitale (sursă):

De aproape 12 ani, în București, un număr de 19 spitale, unele foarte mari, precum Colentina (1.500 de angajați) sau Obregia (2.000 de angajați), funcționează în subordinea Primăriei Capitalei.

Amânarea termenului de plată a taxelor locale va lăsa Primăria București cu o gaură uriașă în buget! Ori PMB e responsabilă direct cu administrarea spitalelor unde se află și se vor afla cei care suferă de coronavirus. Salariile doctorilor sunt plătite de Ministerul Sănătății, dar spitalele sunt întreținute din banii primăriei.

De ce a luat dl. Cîțu măsura asta? Nu ajută firmele prea tare, nu ajută oamenii prea mult, dar pune o presiune uriașă pe finanțele primăriilor!

Speculez aici, dar e destul de clar că primăriile vor cere ajutor de la bugetul central. Cine controlează bugetul central? Ei bine, PNL prin dl. Cîțu. Cine va primi cu prioritate bani?

Experiența ultimilor 20 de ani ne spune că banii merg mai întâi la primăriile de aceeași culoare politică precum cea a partidului de la guvernare. Dacă ipoteza asta e adevărată atunci primăriile PNL vor primi cu prioritate bani în timp ce primăriile PSD vor vedea mai puține resurse. Știți care e cea mai mare primărie controlată de PSD? Primăria Municipiului București, cu cele 19 spitale în subordine.

În plină pandemie PNL și dl. Cîțu par să nu uite că sunt în an electoral. Să sperăm că mă înșel.

Și dacă Guvernul ar fi într-adevăr setat pe a ajuta primăriile ar fi putut trece finanțarea spitalelor în subordinea Guvernului măcar temporar. Așa Guvernul a luat banii primăriilor, dar le-a lăsat cheltuielile. Cu atât mai grav acum când spitalele vor fi supra-aglomerate

Halal responsabilitate!

Foto din cover: Norbert Kaiser / CC BY-SA (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5)




Și totuși l-am fi vrut pe Florin Cîțu prim-ministru?

Ce a făcut PNL zilele trecute obligându-l pe Florin Cîțu să își renunțe la postul de ”prim-ministru propus” a fost o mare măgărie. Dar privind un pic înapoi la istoricul politic al lui Florin Cîțu nu pot să nu mă întreb:

oare e mai bine că nu va fi el prim-ministru?

Întrebarea nu e retorică. Am mai scris pe blog despre felul în care manipulează prin omisiune sau direct spunând lucruri fie false. Dar ce nu s-a prea spus zilele astea prin presă e că Florin Cîțu e autorul următorului citat (sursă):

Eu cred că ar trebui să terminăm cu această propagandă, adică sănătatea şi învăţământul, prioritatea zero în România. Au fost 28 de ani priorităţi şi nu ştiu dacă vă place cum cum atât sănătatea, cât şi învăţământul. Când vorbim de ele în România, nu vorbim de reforme, ci de salarii mai mari. vedem că aceşti bani au intrat îns ectoarele respective, dar nu se văd. E momentul ca România să-şi pună prioritatea zero sectorul privat. Adică partea aceea care creează bunăstare.

Sectorul privat trebuie să fie principalul obiectiv în românia, nu învăţământul, nu sănătatea. Trebuie să muncim mai mult. România nu-şi permite azi să stea o lună acasă, plătit, în condiţiile în care suntem aproape cea mai săracă ţară din Europa. Un sector privat puternic aduce competiţie în sectorul de stat.

În plină pandemie cumva mi se pare o idee proastă ca o persoană cu astfel de opinii să conducă țara.

În al doilea rând nu pot să nu mă întreb cum de nu a ieșit scandal mai mare după declarația următoare:

Florin Cîțu: Am acceptat amendamente ale USR care nu sunt în interesul cetățenilor

Ministrul de Finanțe, Florin Cîțu, a mărturisit ieri la audierea în Comisiile reunite că a acceptat amendamente la bugetul de stat de la USR care nu au fost în interesul cetățenilor. Pentru cine guvernează PNL și USR?

Publicată de Andrei Pop pe Marţi, 18 februarie 2020

Adică au fost acceptate amendamente care nu sunt în folosul populației. De ce sunt trimiși politicienii în Parlament totuși? Pentru propriile interese? Nu înțeleg cum de nu l-a tocat nimeni mărunt pe domnul Cîțu pentru această declarație.

Nu știu de voi, dar mie nu îmi pare rău că nu a devenit prim-ministru în perioada asta.




Demisia lui Cîțu de azi a fost un gest mizerabil

Florin Cîțu și-a prezentat azi demisia din funcția de premier desemnat. Pe scurt povestea e următoarea:

  • Florin Cîțu fusese nominalizat ca premier doar ca să fie trântit în Parlament și Președintele Iohannis să declanșeze alegeri anticipate.
  • Exista o posibilitate reală ca Florin Cîțu și guvernul lui să fie votat de Parlament. Cei din PSD nu ar fi vrut să fie văzuți drept partidul care s-a opus unui guvern funcțional într-o perioadă de pandemie.
  • De teamă să nu fie desemnat Cîțu prim-ministru Orban și Iohannis l-au convins pe acesta să demisioneze din postul de ”premier desemnat”. Lui Ludovic Orban se pare că îi era teamă că îi ia Cîțu șefia partidului.
  • Demisia a avut loc cu 10 minute înainte de ședința Parlamentului în care urma să se voteze. Câteva sute de parlamentari s-au strâns să voteze un prim-ministru doar ca acesta să demisioneze cu 10 minute înainte de vot.

Florin Cîțu (sursă):

„Gestul meu trebuie interpretat în contextul prin care trece astăzi România. Sunt un om de partid și înțeleg să fiu alături de partid și de Președintele lui în momentele dificile. Cred cu tărie că pentru avea succes, în alegerile care vin, Președintele partidului trebuie să fie și Prim-Ministru. Decizia Președintelui Klaus Iohannis de a mă desemna pentru funcția de Prim-Ministru a fost o onoare. Însă ea a fost luată în contextul în care alegerile anticipate erau o soluție agreată de majoritatea partidelor. Această variantă nu mai există astăzi”, a scris Florin Câțu pe Facebook.

În traducere:

Vă las să vă descurcați singuri pentru încă nu știu câte zile pentru motive care țin doar de logică electorală. Omul nu face nici un fel de referire la competențe, motive personale sau coronavirus. Decizia lui e 100% politică și ține de faptul că nu se mai pot organiza alegeri anticipate.

Imediat după Iohannis ne-a anunțat că:

”Voi începe mâine consultările, nu mai avem niciun moment de pierdut”

Da boss, că azi nu puteai să îl investești. Azi era timp de pierdut, mâine nu mai e.

Între timp a fost confirmat cazul nr. 59 de îmbolnăvire cu Coronavirus. PNL și Iohannis au considerat însă că situația nu e suficient de urgentă încât să renunțe la jocurile politice. Dacă nici acum când situația e gravă atunci când?

PNL va deconta mișcarea asta și pe bună dreptate. Iar scopul acestei postări nu e să tragă concluzii sau să vă dezvăluiască strategii politice. Nu!

Scopul postării e să îmi amintească mie cum PNL și Iohannis au pierdut timp prețios trăgându-se pe fund în timpul celei mai grave pandemii din istoria noastră recentă.

Cât despre Cîțu, nu cred că se mai pune problema unei cariere politice pentru el din punctul ăsta. Va rămâne probabil ministru al finanțelor într-un guvern Orban 2.0, dar nu mai are ce căuta în politica mare.

Sursă

Ultimul stinge lumina…




Despre tatăl lui Vlad Voiculescu și securiști

Se pare că tatăl lui Vlad Voiculescu a fost colaborator al securității (via Hotnews):

Vlad Voiculescu a afirmat marți, după apariția în mediul online a unei decizii din 2015 care stabilește că tatăl său a fost colaborator al Securității, că acest document era probabil „păstrat pentru mai târziu” dar a admis că Vasile Voiculescu Iulian „nu e perfect și sigur a făcut greșeli” .

Reacția sa a venit după ce o decizie a Curții de Apel București din 11 martie 2015 a început să circule în mediul online. Potrivit acestei decizii, se „constată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul Vasile Voiculescu Iulian”, cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

De notat că este vorba de o decizie din 2015 care a fost publicată de-abia în septembrie 2019 în Monitorul Oficial.

Problema cu Vlad Voiculescu nu e că tatăl său a fost colaborator al Securității ci atacurile pe care le acesta le-a avut la adresa PSD. Iată ce spunea același Vlad Voiculescu anul trecut pe pagina lui de Facebook. Postarea a fost preluată apoi de presă.:

“Am fost obligaţi să ne ascundem de caracatiţa PSDALDE-ului, coaliţie ticsită de foşti şi actuali securişti, continuatoare a PCR”

A se nota că decizia privind calitatea tatălui său e din 2015 iar postarea de pe Facebook din 2019. Deci omul se știa cu musca pe căciulă, dar continua să atace PSD fix pe faptul că în PSD ar fi securiști. Atitudinea asta de puritate e ceea ce e revoltător la Vlad Voiculescu din punctul meu de vedere.

Nu poți să arăți cu degetul pe alții ca fiind securiști în timp ce tu știi că ai problema aia în familie și va putea fi folosită împotriva ta.

Vlad Voiculescu la Primăria Capitalei

Având în vedere că acea decizie era din 2015 e straniu cum a apărut în online fix acum, trecând neobservată din septembrie 2019 până în prezent. Îmi e destul de clar că decizia a fost ținută la rece pentru a fi folosită la momentul potrivit. De ce acum? Habar nu am, dar e clar că cineva a vrut să îl liniștească zilele astea.

Ceea ce mă duce la următoarea problemă: Care erau șansele USR-PLUS de a câștiga Primăria București dacă Vlad Voiculescu ar fi primit nominalizarea USR-PLUS și ar fi apărut chestia asta?

Dreptei i-a trecut un glonț pe lângă ureche. Adică șansele alea mici ale lui Vlad Voiculescu la Primărie ar fi dispărut complet cu chestia asta.

Iar Vlad Voiculescu ar fi trebuit să se gândească de doua ori înainte de a se expune politic pentru o funcție politică atât de importantă precum e cea a Primăriei Capitalei.

Spălarea trecutului

Cu ocazia acestui scandal au apărut și apărătorii lui Vlad Voiculescu, gen Vlad Mixich:

Doar mie mi se par deplasate comparațiile de mai sus? O prostituată își toarnă clientul la poliție? Tatăl lui Keanu Reeves a turnat oameni la Securitate pentru că ascultau Europa Liberă? Omul efectiv compară merele cu perele.

Singura poziție decentă în situația asta e de a spune: păcatele părinților nu trebuie să se răsfrângă asupra copiilor. Atât! Asta e tot!

Aici însă fac o paranteză: atât Vlad Mixich cât și Vlad Voiculescu sunt creștini practicanți, deci ar trebui să știe că păcatul originar rămâne și se transmite de la o generatie la alta. Acel pacat poate fi spălat doar prin botez. E o metaforă pe care mă așteptam să o înțeleagă.

O altă chestie periculoasă în toată discuția asta e normalizarea unui trecut sulfuros. Observ o tendință de a spune că ”toată lumea a avut părinți colaboratori” și ”să arunce piatra cel fără de păcat” așa cum remarcă și Ema Prișcă.

În cazul ăsta eu mă calific să arunc pietre. Și nu doar eu ci milioane de alți români care nu au avut niciodată în familie colaboratori.

Dar cumva în politică dacă arunci o piatră într-un partid ”de dreapta” dai peste legături dubioase. Tatăl lui Cioloș a lucrat la Miliție înainte de 90 iar Cioloș a fost unul dintre soldații care erau postați pe strada activistei anti-comuniste Doina Cornea. Tatăl lui Ludovic Orban a fost căpitan în cadrul Securității.

O parte din oamenii cei mai vizibili din USR și PLUS au la rândul lor chestii nu foarte ok (legal și/sau moral) prin trecutul lor.

Nu știu cum se face că dacă arunci o piatră în partidele astea care țipă ”ciuma roșie” și ”comuniștii” ai șanse mari să lovești un ”fost” ceva.

Vlad Voiculescu era într-o poziție bună să recunoască problema

De fapt asta e marea problemă în cazul lui Vlad Voiculescu. El se bucură de ceva timp de o reputație foarte bună și impresia mea e că ar fi avut acea reputație la fel de bună dacă ar fi ieșit după 2015 și ar fi spus: ”se pare că tatăl meu a fost colaborator al Securității”. O putea face după ce și-a încheiat mandatul de ministru tehnocrat. Își putea canaliza energia și discursul pe chestiile pe care lumea le percepea ca pozitive legate de persoana sa:

  • rețeaua medicamentelor
  • Magicamp
  • chestiile făcute în guvernul tehnocrat – ca paranteză nu mă bag în discuția legată de mandatul său, dar lumea are o părere bună despre el.

Lumea îl apreciază enorm de mult pentru chestiile astea. A preferat însă discursul de tip PSD e plin de colaboratori ai Securității.

Ar mai fi și altceva?

Ar trebui notat că asta nu e prima oară când Vlad Voiculescu e acuzat că familia sa a avut legături cu Securitatea. Un profesor universitar și fost consilier PNL (Stamule) a acuzat în trecut că alți membrii ai familiei Voiculescu ar fi fost chiar membri ai Securității.

Dincolo de conspirații și ce poate / nu poate fi dovedit ce e clar e că Vlad Voiculescu are niște rude (îndepărtate, e adevărat) care apar prin aceleași locuri ca și Vlad Voiculescu. Cancan și Naționalul, două publicații tabloid scriau că unul din frații bunicului (Nicolae Voiculescu) a înființat Institutul Aspen, cel la care și Vlad Voiculescu a fost bursier și care, între altele ar fi ocupat ceva funcții prin industria farmaceutică. Vlad Voiculescu anunțase la momentul respectiv că va da în judecată acele publicații spunând că de fapt legătura de rudenie, deși există, e mult mai slabă. Prezența acelei persoane în boardul Institutului Aspen, spunea Vlad Voiculescu, nu are nici o legătură cu faptul că a primit bursă.

Trecând de trecutul îndepărtat al dânsului, s-a mai scris despre legăturile dintre Vlad Voiculescu și mai multe persoane din sistemul medical precum și companii din industria farmaceutică:

Anul trecut Pfizer a sponsorizat Magicamp cu 50 de mii de lei, iar Novartis cu aproximativ 108 mii de lei. Pentru sponsorizarile de anul acesta ale taberei nu exista date publice, dar din informatiile mele ele vin din partea Novartis, Pfizer si Himalaya. Trei firme de medicamente sponsorizeaza o asociatiei a ministrului Sanatatii?

Novartis sponsorizeaza Magicamp inca de la infiintare, deci o relatie solida, bazata probabil pe colegialitatea din cadrul Institutului Aspen dintre Vlad Voiculescu si Nicolae Voiculescu, nimeni altul decat fostul director general, vreme de 7 ani, al Novartis, un personaj foarte influent in sistemul sanitar, mereu in anturajul puterii, fie ca vorbim de dl Bazac, dl Banicioiu sau insusi dl Ponta.

Pe dl Nicolae Voiculescu il gasim si in Panama Papers.

Toate chestiile de mai sus sunt discutate și publicate prin presă. Nu le-am inventat eu. Dacă dl. Voiculescu a trecut prin scandalurile astea și a ieșit cu o imagine bună probabil va ieși ok și din acesta, nu?

Ce facem cu foștii colaboratori ai Securității?

Am avut un referendum inutil pentru ceva complet abstract cum ar fi ”definiția familiei”. Am mai avut un referendum pentru a interzice OUG-urile pe justiție și încă unul pentru a decide dacă vrem parlament bicameral sau unicameral. Astea sunt chestii incredibil de tehnice, dar cumva s-au transformat în referendumuri.

Nu am fost capabili în schimb să avem un referendum pe tema ”ce facem cu foștii colaboratori ai Securității?”. Îi mai vrem, nu îi mai vrem în structurile statului? Până și Traian Băsescu pare să fi fost colaborator al Securității deși decizia nu e definitivă.

Nu am avut niciodată o dezbatere la nivel național referitor la acești oameni care au colaborat cu Securitatea. Chestia asta e importantă pentru că acești colaboratori au avut parte de beneficii de pe urma colaborării. Au primit funcții, li s-a facilitat accesul în anumite instituții sau plecarea în afara țării și așa mai departe.

Au fost alte vremuri cu alte circumstance, înțeleg asta. Dar sunt n cazuri în care oamenii au fost abordați de Securitate și au refuzat colaborarea. Nu au fost bătuți pentru refuzul acela, nu au amenințați sau altceva din câte se pare. Au pierdut în schimb ocazia de a urca mai rapid pe scara socială. Dacă admitem că erau alte vremuri atunci trebuie să admitem și că acei colaboratori au avut parte de diverse beneficii.

Așadar ce facem cu colaboratorii Securității? Îi iertăm? Nu îi iertăm? Dacă îi iertăm pe colaboratorii Securității suntem ok cu beneficiile primite de ei? De care beneficii au beneficiat și copii lor.

Dacă îi iertăm pe cei care și-au turnat prietenii, colegii și rudele iertăm și fostele cadre PCR? Iertăm și corupții din anii 90?

Ce e mai nasol:

  • să fi luat / dat șpagă pentru un contract?
  • să fi turnat prietenii / rudele / colegii Securității?
  • să fi fost cadru PCR?

Concluzii

Vlad Voiculescu e un nume care nu va dispărea din politică cel mai probabil. Iar treaba asta cu părintele colaborator al Securității e cu dedicație. Așa cum a stat la rece din Septembrie 2019 până în prezent mai putea sta ceva timp. Dar a fost scoasă de la naftalină acum. Și s-ar putea să fie mai bine pentru cariera politică a lui Voiculescu. Așa cum spuneam mai sus, dacă ieșea chestia asta în cazul în care ajungea candidat la Primăria București era mult mai grav pentru el.

În același timp evenimentul ăsta e un reminder pentru el: nu poți acuza PSD că sunt securiști și tu să ai unul în familie (și să știi de treaba asta).

Mi-ar plăcea ca asta să fie o lecție de smerenie pentru Voiculescu și să înțeleagă faptul că nu te poți pune pe o poziție morală superioară altora când ai scheleți în dulap. A făcut suficiente lucruri bune singur încât să poată merge pe alt discurs, nu unul ”anti”.

Dar în același timp scandalurile se cam țin lanț după el. Poate nu ar strica să renunțe la imaginea de puritate și neprihănit.




Despre cel mai recent sondaj Europa FM

A apărut un nou sondaj comandat de Europa FM referitor la ce partid are mușchii mai mari în momentul de față. În alte circumstanțe poate mi-aș fi dat un pic cu părerea pe cifre, dar nu pot să trec peste o chestie:

Anul trecut tot Europa FM comanda un sondaj la IMAS, cei pe care îi folosește și acum, care îl vedea pe Mircea Diaconu în turul 2 al alegerilor prezidentiale. IMAS estima rezultatele primului tur in felul urmator:

  • Klaus Iohannis 45,3% din voturi
  • Mircea Diaconu 16,6%
  • Dan Barna 14,2%
  • Viorica Dăncilă 12,4%.

Realitatea a arătat însă altfel (via Hotnews):

  • Klaus Iohannis 37,79% din voturi
  • Viorica Dăncilă 22,32%
  • Dan Barna 14,95%
  • Mircea Diaconu 8,86%

Acum eu știu că astea sunt sondaje și au si ele o marjă de eroare. Dar fără supărare, rezultatele lui Klaus Iohannis și Dan Barna le puteam prezice și eu. Scopul unui sondaj e să facă o treabă mai bună decât ce poate zice un gigel de pe internet ochiometric.

Or la capitolul ăsta sondajul IMAS a dat chix grav. De la 22,32% cât a luat Dăncilă până la 12,4% cât ar fi luat conform IMAS e o diferență mult mai mare decât marja lor de eroare. Vorbim de 10% FFS!

Acum ori IMAS a bușit grav sondajul ăla vechi și au învățat niște lecții ori sondajele astea trag într-o direcție. Așa că pentru moment am să zic ”nu, mulțumesc!”.




Nicușor Dan ne arată ce înseamnă să fi om politic

Nu sunt fan Nicușor Dan, nu am fost niciodată și îmi va fi greu să devin așa ceva. Dar am admirat întotdeauna tenacitatea lui Nicușor Dan de a urmări obiectivele sale până la capăt.

Ca ONG-ist și-a făcut un nume în București. A reușit să înfințeze și să ducă în parlament USR, momentan singurul partid de la care mai există ceva speranțe că poate reforma clasa politică din România. Și, nu în ultimul rând a reușit din postura de cvasi-anonim pentru publicul larg, să iasă pe locul 2 la alegerile de primar din București, înaintea candidatului PNL.

Odată cu ieșirea sa intempestivă din USR mulți au spus că a sa carieră politică e moartă. Dar Nicușor Dan s-a încăpățânat să persiste și a anunțat că vrea să candideze pentru postul de primar general.

Știți problemele și încurcăturile cu nominalizarea lui Vlad Voiculescu drept candidat al PLUS, doar ca să blocheze candidatura lui Nicușor Dan, deși acesta din urmă obținuse susținerea filialei București a USR.

Tentativa PLUS de a bloca candidatura lui Dan a fost de mulți privită cu nedumerire, dar avea sens în logica internă a negocierilor USR-PLUS.

Ei bine, Nicușor Dan demonstrează tuturor (inclusiv mie) că e un om politic veritabil (via Hotnews):

​​Nicușor Dan ar urma să fie susținut de PNL la Primăria Capitalei, potrivit unor surse politice, acesta fiind primul pas concret pentru stabilirea unui candidat unic al opoziției.

Asta e o lovitură puternică dată atât lui Vlad Voiculescu cât și tandemului Barna-Cioloș care se opunea candidaturii sale. Cu un PNL în spatele său și cu o mare parte a publicului USR votând pentru el, Nicușor Dan are șanse mari să o depășească pe Firea. Ba chiar e posibil să nici nu aibă nevoie de susținerea oficială a USR / PLUS.

Spun că Nicușor Dan e un veritabil om politic pentru că a reușit ceea ce puțini oameni politici din România încă știu să mai facă: compromisuri. Despre asta e politica: despre arta de a face compromisuri și de a găsi o soluție de mijloc.

Dacă ce se spune pe surse e adevărat și Nicușor Dan are suportul PNL atunci îl face pe Barna să pară complet insignifiant. Dacă reușește să îi ia Primăriei Gabrielei Firea poate deveni unul din cei mai puternici oameni politici din România.

Later edit:

Ziaristul Gabriel Zachman are niște observații similare cu ale mele (via Facebook):

1. PNL nu avea un candidat care să o învingă pe Firea. Acum are.
2. PNL nu avea o locomotivă care să tragă lista de consilieri generali. Acum are.
3. PNL era acuzat că sparge unitatea dreptei. Acum PNL face un pas decisiv pentru un candidat comun anti-Firea.
4. PNL nu putea ridica mari pretenții la negocierile cu USR-PLUS în Capitală. Acum s-a inversat balanța: PNL va dicta negocierile dreptei pentru primăriile de sector.
5. Alianța USR-PLUS rămâne iar în afara jocului.Vlad Voiculescu e obligat să-l susțină și el pe Nicușor Dan.
6. PNL risca să nu câștige nicio primărie în București. Acum poate lua Capitala și alte două primării de sector (2 și 6). Plus încă una în funcție de înțelegeri. Negoiță e favorit la S3, Băluță la S4. La S1, S5 și S6 se joacă.
7. USR-PLUS, dacă nu negociează bine cu PNL, s-ar putea trezi fără nicio primărie în București, deși Capitala e fieful lor.
8. Ludovic Orban l-a eliminat elegant pe Rareș Bogdan. Nu se mai poate forma un alt pol de putere în partid.
9. Nicușor Dan se răzbună cum nu se poate mai eficient pe troica Barna- Cioloș-Voiculescu.
10. Firea era favorită. Acum e mai aproape de sfârșitul carierei politice. Dacă pierde Capitala, adio putere în partid!

Mă opresc însă asupra unora pe care eu nu le-am menționat:

2. PNL nu avea o locomotivă care să tragă lista de consilieri generali. Acum are.

Nicușor Dan va fi candidatul unic al dreptei probabil, dar consilierii vor fi votați tot în funcție de orientarea politică a votantului. Iar Nicușor Dan nu e cunoscut drept un PNL-ist ci un USR-ist, lucru care nu se va schimba cu candidatura asta. Ce încerc să spun e că Nicușor Dan va trage într-adevăr lista de consilieri generali a dreptei, dar nu aș miza pe faptul că PNL va câștiga masiv din asta.

PNL iese cu siguranță pe plus (lol, see what I dit there?), dar cred că și USR va avea de câștigat din candidatura lui Dan.

8. Ludovic Orban l-a eliminat elegant pe Rareș Bogdan. Nu se mai poate forma un alt pol de putere în partid.

Rareș Bogdan a zis de mai multe ori că nu îl interesează candidatura la Primărie. Și since nici nu l-am văzut mișcându-se în direcția asta. S-a tot zvonit că va candida, dar nu am văzut nici un semn în direcția asta din partea lui, ceea ce mă face să cred că nu a fost cazul. Și cred că aici calculul lui Orban e corect, e posibil ca PNL să fi pierdut Primăria Generală cu Rareș Bogdan. Dar, apropo de ce ziceam mai sus de listele electorale, chiar și în condițiile astea cred că PNL ar fi câștigat consilieri mai mulți decât are acum. Acum cu Nicușor Dan a scăpat Orban și de Rareș Bogdan și nici nu i se poate imputa că din cauza PNL a fost realeasă Firea.

4. PNL nu putea ridica mari pretenții la negocierile cu USR-PLUS în Capitală. Acum s-a inversat balanța: PNL va dicta negocierile dreptei pentru primăriile de sector.

Nu cred că balanța s-a mutat dramatic în favoarea PNL. Problema PNL în București e faptul că întreaga conducere a filialei e plină de oameni fără viitor politic. Vă amintiți de candidatul PNL la primăria generală din 2016? Nu? E vorba de Marian Munteanu, personaj al tranziției care ar fi trebuit să dispară de mult de pe firmamentul politic românesc.

PNL a făcut ceva curat în 2019 și a schimbat în întregime conducerea filialei București pentru ”a elimina USL-iștii”. Dar noii oameni nu sunt teribil de cunoscuți, nu au notorietate și nici nu par foarte carismatici. Știți cine e șeful filialei? Nimeni alta decât Violeta Alexandru, cea care a fost implicată în scandalul acela bizar cu liftiera.

Cu oameni de genul ăsta PNL nu putea ridica mari pretenții, e adevărat. Dar tot cu oamenii ăștia PNL nu va putea ridica în continuare mari pretenții. Cel puțin nu la nivelul la care să dicteze negocierile pentru primăriile de sector. Să nu uităm că PNL îl susține pe Nicușor Dan, candidat independent. Nefiind șeful USR sau nici măcar membru USR, Nicușor Dan nu datorează nimic PNL în materie de negocieri pentru primăriile de sector. Astea vor fi discutate și disputate tot între PNL și USR.

Dar să nu credeți că sunt naiv, pentru a obține această candidatură Nicușor Dan a trebuit să dea ceva la schimb. Suportul PNL la Primărie e ceva ce va costa probabil destul de mult iar Nicușor Dan a ales să plătească acest preț. Ce anume a oferit la schimb încă nu știm, dar poate că vom afla mai multe detalii când se va face anunțul oficial.

6. PNL risca să nu câștige nicio primărie în București. Acum poate lua Capitala și alte două primării de sector (2 și 6). Plus încă una în funcție de înțelegeri. Negoiță e favorit la S3, Băluță la S4. La S1, S5 și S6 se joacă.

Corect, așa cum spuneam mai sus, PNL risca să nu ia nimic. Dar și USR risca să nu ia nimic cu candidat separat. Și repet: Nicușor Dan nu e membru PNL, nici membru USR. Deci nu se va putea spune că PNL/USR au luat capitala. Totul se joacă la nivel de sector.

7. USR-PLUS, dacă nu negociează bine cu PNL, s-ar putea trezi fără nicio primărie în București, deși Capitala e fieful lor.

E un risc real, dar cum ziceam și mai sus, Nicușor Dan candidat unic la Primăria Generală nu schimbă cu nimic dinamica la nivel de sector atât timp cât Dan rămâne independent.

Poza din cover: Bogdan / CC BY-SA (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)




Presa din România și atentatul din Germania

Poate ați auzit de atentatul din Germania în care au murit mai mulți oameni. Spre deosebire de alte atentate însă, acesta nu a fost făcut de un atacator de religie musulmană ci de un extremist german împotriva musulmanilor.

Reacția din România a fost pe măsura așteptărilor:

  • reacția inițială a fost de a arunca un ”breaking news”
  • după ce au apărut detalii privind atacator (faptul că e extremist de dreapta, nu musulman) știrea s-a fâsâit.

Ulterior a fost confirmat că una dintre victime este de cetățenie română.

Încercați să găsiți știri despre victimă! Mergeți pe siteul Digi24 și căutați articole sau analize pe temă. Încercați să găsiți o analiză a situației din Germania, a cauzelor care au dus la acest eveniment și a reapariției în spațiul public a extremei dreapta în Germania! în afară de articolul inițial (reacția inițială) nu e nimic.

Singurul loc în care am găsit ceva a fost la Adevărul, care are un articol pe tema asta preluat de la Deutsche Welle (adică nu e scrisă de cineva de acolo, doar preluată). Și ar mai fi un al doilea articol despre tânărul român ucis, asupra căruia am să revin mai jos.

Nu știu de ce s-a lăsat liniștea în halul, dar am câteva ipoteze:

Nu e suficient de senzațional

Frica vinde, știm asta cu toții!

Islamiștii care vin să cotropească Europa, care distrug biserici și omoară creștini! Sunt aici, între noi, iată unul acolo și încă unul în partea cealaltă!

Acum e  fix invers: un neamț pur sânge omoară oameni nevinovați pentru simplul motiv că aveau altă culoare a pielii și îi spuneau lui Dumnezeu ”Alah”. Poți băga frica în români cu germani ucigași? Ziarele din România au decis că nu, așa că au renunțat rapid la subiect. Consideră probabil că:

  1. Dacă nu sunt musulmani nu sperie pe nimeni. Atentatul din Germania a avut un neamț pur sânge.
  2. Nu dă bine să te iei de nemți, niște oameni foarte civilizați de altfel. Dar uite că așa cum arată atentatul din Germania mai au și ei oameni nașpa pe acolo.

Extremismul de dreapta e oarecum ok-ish pentru mulți, dar nu recunosc

Poate că sună urât, dar sunt mulți oameni care nu au o problemă cu faptul că tipul ăla a omorât o grămadă de oameni pentru că victimele erau musulmani. Sunt mulți oameni care gândesc lucrurile la modul:

Nu le convine să se ducă la ei acasă! Ce caută în Europa? 

Dacă vă uitați la cazul Christchurch din Noua Zeelandă, veți observa că există nu doar o susținere destul de puternică pentru astfel de atentate, dar și o întreagă cultură dezvoltată în jurul ideii de cruciadă împotriva musulmanilor. Atacatorul din Christchurch avea înscrise chiar numele lui Ștefan cel Mare și Șerban Cantacuzino pe încărcătoarele cu muniție folosite în timpul atentatului, probabil pentru victoriile lui Ștefan împotriva turcilor și tentativei de cruciadă a lui Cantacuzino.

Și în România extremismul de dreapta începe ușor ușor să iasă la suprafață sub diverse forme, momentan mai voalate, dar cu substratul clar. Și ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, majoritatea celor cu idei de genul ăsta se declară oripilați de ”corectitudinea politică”. Ăla e cam primul semn că gigel vrea să spună ceva nașpa în România.

Nu mai vorbesc de cei care încă neagă existența Holocaustului, atât la nivel internațional cât și / sau în România. Sau de cei care îi minimizează importanța comparând acest eveniment cu chestii triviale. De altfel, dacă vă uitați prin presă o să vedeți că mulți din clasa politică românească nu privesc extremismul de dreapta cu ochi atât de răi.

Câți extremiști comuniști ați văzut în schimb în România?

Era rrom

E o variantă pe care, cu toată tristețea, nu o pot exclude. Gelu Duminică, activist pentru de origină rromă a anunțat pe pagina sa de facebook că victima era de etnie rromă:

Reacția la postarea asta? Multe mesaje de condoleanțe, dar din păcate mai multe mesaje pline de ură. Iată doar câteva:

Sunt multe comentarii de genul ăsta, puteți să vă convingenți și singuri dacă nu mă credeți.

Credeți că a contat și faptul că victima era de etnie rromă la totala lipsă de interes a mass mediei românești pentru subiect? Dacă e să mă iau după comentariile de mai sus atunci aș zice că da. Sper să mă înșel.

În încheiere

În încheiere vă las cu o mâhnire personală: istoria pare să se repete. Așa cum după criza economică din 1929 extremismul de dreapta a prins rădăcini puternici și a început să se manifeste, și astăzi, după criza economică din 2007-2009 avem parte de același extremism de dreapta. Poate vă gândiți că e o coincidență urâtă că astfel de lucruri se întâmplă în Germania. Din păcate nu pare să fie, Germania fiind o societate care, la fel ca și România, nu a eliminat niciodată elementele autoritarismului generației anterioare.

Poate vă gândiți că nu e așa rău. Așa cum am mai scris, extremismul începe întotdeauna de la poziții ceva mai moderate.

Poate vă gândiți că e departe, românii nu sunt așa rasiști. Păi cazul Ditrău a arătat că inclusiv românii de etnie maghiară discriminează. Iar acela este doar primul caz de amploare dintr-o serie mai lungă ce va urma.

Retorica e aceeași, mijloacele de propagandă sunt aceleași, victimele sunt aceleași (minoritățile). Singurul lucru care diferă momentan e numărul victimelor. Să sperăm că nu vom repeta greșelile trecutului.




Ce au în comun poluarea din București, Greta Thunberg, politica și iphoneurile?

Două cuvinte: disonanță cognitivă și felul în care aceasta se manifestă sau e folosită când vine vorba despre oameni. Dar să o luăm cu începutul:

Poluarea în București

Când am scris că ar trebui să îi mulțumim Gretei Thunberg am reușit să îmi pun multă lume în cap. Am explicat atunci că Greta Thunberg a reușit să aducă discuția schimbărilor climatice în discursul public, de la copii de 10 ani până la oameni de 70 – 80. Oricât de enervantă ar fi atitudinea ei, stilul ei de ”mi se cuvine asta”, a reușit ceea ce nici un alt politician nu a reușit până în prezent.

Ei bine, nu știu dacă ați observat, dar odată cu dispariția PSD din peisaj influencerii români au schimbat discuția dinspre ”corupție” spre ”poluarea în București”. Sunt sătul de câte ori am văzut ”uite filtrul, nu e filtrul” în presă și pe Facebook, cu influenceri deveniți specialiști în numărarea particulelor ce conțin sulf din atmosferă.

Spre surprinderea mea însă o mare parte dintre oamenii care se dădeau de fund în sus referitor la Greta dau share si comentează despre poluarea din București. Vorbim de persoane care se plângeau că le va impune Greta și UE-ul să nu mai meargă cu mașina la muncă, dar care în același timp se plâng și au părere despre poluarea din București.

Cumva în mintea acestor oameni nu e nici un fel de problemă să te plângi de poluare și să mergi la muncă cu mașina personală în timp ce o înjuri pe Greta Thunberg.

Disonanța cognitivă

Există o explicație științifică pentru situația asta, se numește ”disonanță cognitivă”. Disonanța cognitivă are loc atunci când o persoană face 2 sau mai multe lucruri complet opuse. Teoria spune că oamenii vor consistență în viața lor așa că atunci când se lovesc de astfel de situații vor încerca să facă ”ceva” pentru a reduce discomfortul creat de inconsistența celor două chestii care se opun. Cum încearcă oamenii să reducă acest discomfort? De la Wikipedia grăire:

In practice, people reduce the magnitude of their cognitive dissonance in four ways:

  1. Change the behavior or the cognition (“I’ll eat no more of this doughnut.”)

  2. Justify the behavior or the cognition, by changing the conflicting cognition (“I’m allowed to cheat my diet every once in a while.”)

  3. Justify the behavior or the cognition by adding new behaviors or cognitions (“I’ll spend thirty extra minutes at the gymnasium to work off the doughnut.”)

  4. Ignore or deny information that conflicts with existing beliefs (“This doughnut is not a high-sugar food.”)

Dacă adaptăm cele de mai sus la situația noastră vom avea ceva de genul:

  1. Schimbarea comportamentului: Nu mă mai duc cu mașina la muncă, iau metroul sau autobuzul
  2. Justificarea comportamentului prin schimbarea uneia dintre informațiile conflictule: Eu chiar am nevoie să mă duc cu mașina la muncă, nu pot să iau autobuzul sau metroul pentru că sunt murdare sau aglomerate.
  3. Justificarea comportamentului prin adăugarea de noi comportamente sau idei: Eu și așa am fost la plantat de copaci și reciclez plasticele. În plus anul ăsta îmi iau mașină Euro 7 și nu poluez la fel de mult.
  4. Ignorarea sau negarea informației care intră în conflict cu propriile idei: Mașina mea nu poluează mult, sunt alte surse de poluare în București.

Citind opiniile oamenilor de pe net, cam toate se încadrează în categoriile 2, 3 și 4.

Disonanța cognitivă în politică

Disonanța cognitivă explică foarte bine și comportamentul multor alegători după alegeri.

Concret: ai votat partidul X sau omul Y. După alegeri îți dai seama că persoana respectivă nu se ține de promisiunile făcute. Ba mai mult face fix invers ce promisese. În punctul ăsta alegătorii au două variante:

  1. Admit că s-au înșelat și își toarnă cenușă în cap
  2. Se baricadează în spatele propriilor opinii, chiar dacă știu și ei că sunt greșite.

Punctul 1 e consistent cu comportamentul descris în explicația de mai sus la ”1. Schimbare comportamentului”. Ai crezut că e bun și l-ai susținut, se dovedește că nu se ține de cuvânt. Schimbarea comportamentului înseamnă că nu îl mai susții.

Punctul 2 e consistent cu comportamentul descris la punctele 2, 3 și 4. Altfel spus, începi să găsești scuze pentru comportamentul candidatului / partidului respectiv.

Chestia asta se întâmplă mai mult ca de obice când prețul schimbării comportamentului e mare. Concret, ai spus despre candidatul X că e mai bun decât candidatul Y. Ai intrat în conflicte pe tema asta cu diverși oameni (virtual sau în persoană). A admite că X nu e ok echivalează cu a admite că tu te-ai înșelat iar ceilalți au avut dreptate.

Ați observat probabil cât de tare se urăsc taberele PSD și anti-PSD. Nu poți fi neutru din punctul lor de vedere, ori ești cu noi ori ești împotriva noastră. Consecința naturală e că ai noștri sunt întotdeauna buni, în timp ce ai lor sunt întotdeauna răi. Nu se admite posibilitatea ca ceilalți să facă ceva bun sau ai noștri ceva rău.

Problema e că justificarea în continuare a candidatului propriu face dificil spre imposibil să poți să ajungi la compromisuri cu tabăra cealaltă. Cum poți ”face pace” cu dușmanul? Nu era ăla răul suprem până acum 5 minute?

Iphone și disonanța cognitivă

Disonanța cognitivă e o chestie studiată și de companii pentru că pare să joace un rol semnificativ în deciziile consumatorilor. Mai exact e vorba de felul în care oamenii decid dacă să cumpere sau nu un produs.

Cel mai bun exemplu care îmi vine în minte acum e Iphone-ul. Cei de la Apple fac telefoane foarte bune (părere personală ca fost posesor de Iphone 4S și 6). Prețul acestor telefoane a fost mai mereu peste media pieței, chestie care mult timp a fost atribuită calității foarte bune a telefoanelor, designului foarte bun și ecosistemului creat de Apple.

Ei bine, în ultimii 2 ani Apple a început o campanie agresivă de creștere a prețurilor noilor modele de Iphone fără a aduce îmbunătățiri considerabile. Scepticii se așteptau la o scădere a vânzărilor, dar Iphone X, primul model cu o creștere abruptă a prețului a fost cel mai bine vândut telefon mobil din lume (ca și venituri). Asta arată că decizia Apple de a crește prețurile a fost una bună pentru că cererea de iphone e relativ inelastică în SUA și Europa de Vest. Asta înseamnă că majoritatea utilizatorilor Apple vor Iphone, indiferent de preț.

Cum arată însă lucrurile la firul ierbii? Se pare că din punctul de vedere al consumatorilor, atunci când prețul unui produs crește ei vor alege între următoarele:

  1. Vor amâna decizia de a cumpăra și vor încerca să vadă care sunt alternativele: În cazul Iphone ar putea fi telefoane de la alți producători, să caute un model similar la mâna a doua, să aștepte Black Friday sau alte strategii similare.
  2. Schimbare de comportament: Consumatorii decid că prețul e prea mare și cumpără un telefon de la concurență (Samsung, HTC, Google etc.).
  3. Minimizarea factorului perturbator: În cazul nostru va însemna găsirea de motive pentru a cumpăra telefonul care să contrabalanseze creșterea prețului. Ar putea fi spre exemplu: ”nu plătesc pentru aparat, plătesc pentru experiență”, ”e mai scump, dar e cel mai bun de pe piață”, ”am un iMac și toate pozele mele sunt în iCloud, trebuie să iau tot Iphone”.

Iar Apple înțelege chestiile de mai sus și vrea să evite punctul 2 și 1 oferind argumente pentru punctul 3. Reclamele Apple (că e vorba de Iphone, Mac sau alte produse) insistă asupra experienței oferite de produsele lor, nu asupra produsului în sine.

Toate marile branduri, nu doar Apple, știu că atunci când cresc prețul unui produs trebuie să aibă în vedere cele 3 variante de mai sus și în funcție de asta să aplice o strategie sau alta. Apple înțelege că ai săi clienți se vor lovi de disonanță cognitivă și vor vrea să rezolve conflictul cumva. Așa că Apple:

  • îi va împinge spre punctul 3 prin reclame, încă de la lansarea produsului nou și scump. Ei vor oferi practic argumentele pe care consumatorii le vor folosi pentru minimizarea factorului perturbator (prețul).
  • va adresa problema celor de la punctul 1 printr-o strategie de preț care să captureze cât mai mulți consumatori care vor decide să amâne decizia. La lansarea fiecărei variante noi de Iphone versiunile anterioare se vor ieftini, uneori considerabil. În afară de asta Apple a venit cu strategia de a oferi un „abonament” pentru Iphoneuri: plătești o anumită sumă lunar și ori de câte ori apare un nou iphone cel vechi va fi schimbat imediat. Puteți citi mai multe despre strategia Apple pe blogul Stratechery a lui Ben Thompson.

Așadar marile companii nu stau cu mâinile în sân ci studiază disonanța cognitivă și încearcă să lucreze cu acest concept pentru a înțelege cum afectează deciziile consumatorilor când vine vorba de propriile produse.

Concluzii

Așadar felul în care lumea privește poluarea din capitală, pe Greta Thunberg, susținerea unui candidat sau al altuia și prețul Iphoneurilor au în comun dorința oamenilor de a rezolva conflictul dintre idei contradictorii (disonanța cognitivă).

Politicienii și companiile (și mulți alții) înțeleg conceptul acesta acestea și le folosesc în favoarea lor.

P.S: Apropo de schimbările climatice, Australienii s-au cam săturat ca guvernul lor să nu ia măsuri împotriva companiilor care poluează:

Iar Greta Thunberg, fie că vă place, fie că nu, a intrat deja în pop culture-ul vestic:




Țopăială fiscală cu modificarea Codului Fiscal de PNL

24 ianuarie, Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu (sursă):

“Codul Fiscal se va simplifica, dar nu vreau să facem improvizații”

28 ianuarie, același Ministru al Finanțelor Florin Cîțu (sursă):
“Nu se vor face modificări la Codul Fiscal în 2020. Este un mesaj şi pentru mediul de afaceri, am promis predicitibilitate”
Cum era aia cu ”țopăiala fiscală”? Sau se aplică doar când e vorba de PSD. Că despre răzgândelile PSD am scris și eu (gen aici, aici, aici sau aici – asta pentru postacii PNL care mă vor acuza că sunt PSD-ist) a scris și presa.

Dar pe asta nu o sesizează nimeni?