No comment: Prezența la vot

De pe Facebook-ul autorului




Despre candidatul Viorica Dăncilă la alegerile prezidențiale

Încep prin a recunoaște că turul 1 al alegerilor prezidențiale din 2019 mi-a adus o surpriză bizară: dintre oamenii cu șanse reale de a prinde turul 2, doar candidatul PSD era curat. Nu glumesc:

  • Iohannis are problema cu casa aia luată pe nașpa
  • Barna are problemele alea cu fondurile europene date firmei surorii sale
  • Mircea Diaconu a avut probleme cu ANI

Dăncilă în schimb e curată (din ce se știe până acum) deși e de la PSD, partid care e recunoscut pentru problemele penale ale oamenilor săi de bază. Dăncilă pare nelalocul ei atât în PSD cât și în alegerile astea. Dar iată că fix ciudățenia asta a ei e binevenită pentru votanții PSD. Să o luăm cu începutul:

Reputația Vioricăi Dăncilă

Știm cu toții reputația Vioricăi Dăncilă, femeia a fost luată la mișto și înjurată în toată felurile. Viorica a făcut destul de multe gafe:

Dar așa cum spuneam într-un articol la vremea respectivă, cel puțin greșelile de protocol nu erau vina ei, ele fiind chestii care țin de echipa care se ocupă de protocol.

Viorica Dăncilă a fost, de asemenea, privită întotdeauna drept marioneta lui Dragnea, o persoană ușor de controlat de către acesta. Partea asta pare adevărată, Viorica având puține ezitări în fața lui Dragnea, iar acelea atunci când devenise clar că Dragnea pierde teren.

Cu Dragnea ieșit din schemă însă Dăncilă s-a trezit nu doar prim-ministru ci și șefa PSD și candidat prezidențial.

De ce a ajuns Viorica Dăncilă candidat la prezidențiale?

În primul rând pentru că nimeni nu a vrut să se bage. Istoric vorbind, candidatul PSD care a pierdut alegerile a cam pierdut și partidul la scurt timp după (Năstase, Geoană, Ponta). Așa că lumea nu s-a înghesuit să îi ia șefia PSD, să devină candidat și apoi să piardă partidul după alegeri.

Era cineva în PSD cu șanse reale de a câștiga alegerile? În momentul de față, nu, o astfel de persoană nu există. De aici și apetența partidului pentru a o da jos pe Dăncilă.

Dar pe de altă parte un partid ca PSD nu poate să nu aibă candidat, e prea mare, prea puternic și nu vrea să își piardă votanții, în special acum când există și Pro-România. Așa că varianta cea mai convenabilă a fost să îi lase șefia partidului lui Dăncilă, să o lase candidat și apoi să o dea jos după alegeri.

Atuurile candidatului Dăncilă

Primul atu a fost acela că nu e Dragnea. Liviu Dragnea a fost demonizat de opoziție până la punctul la care simpla sa prezență făcea rău PSD. Dăncilă nu stârnește astfel de reacții viscerale, ceea ce a condus probabil la o demobilizare a electoratului anti-PSD în turul 1.

Dăncilă nici nu pare o figură amenințătoare, fiind greu opoziției să o portretizeze în același stil machiavelic precum au făcut cu Dragnea sau Ponta. Da, se râde de greșelile ei, se face mișto de IQ-ul ei și așa mai departe, dar mișto-urile astea nu stârnesc sentimentul de dezastru iminent pe care îl stârnea Dragnea.

Un alt atu al ei a fost faptul că este primul candidat femeie propus de un partid mare din România. Am auzit de multe ori de la gospodine și bunici că o votează pentru că e femeie. E ironic cum PSD, un partid eminamente conservator trimite o femeie să candideze la prezidențiale, în timp ce USR, partid cu ceva veleități progresiste îl trimite pe Barna.

Altă chestie importantă, Viorica Dăncilă arată, se îmbracă, vorbește și se poartă ca un om din popor.

Tot legat de treaba asta cu omul din popor, trebuie spus că se face mișto de faptul că nu se exprimă corect și că nu știe capitala provinciei Kosovo. Dar realist vorbind, marea majoritate a populației nu știe capitala Kosovo. Alea sunt chestii care țin de briefing și de protocol.

Deși nu făcută pentru a fi politician, Viorica Dăncilă e mai reprezentativă pentru România decât Iohannis sau Barna.

Și poate cea mai importantă chestie dintre toate: dintre candidații cu șanse la turul 2, Dăncilă era singura care nu avea probleme cu legea sau de etică (gen Barna). Voi realizați că PSD a dat cel mai curat candidat la aceste alegeri prezidențiale?

Viorica Dăncilă ca underdog

Știți cum sunt filmele de la Hollywood care prezintă o bătălie între doi oponenți? Unul e candidatul cu șansele mari și sistemul în spatele lui în timp ce adversarul nu are nimic de pierdut și ajunge până în finală în ciuda tuturor?

Ei cam așa poate fi Viorica Dăncilă. Am auzit multă lume care o vedea demisă după căderea lui Dragnea: a preluat șefia partidului în ciuda tuturor. Apoi a luat nominalizarea la prezidențiale deși lumea zicea că nu va prinde turul 2. Iată pe Dăncilă în turul 2!

Toți adversarii fac mișto de ea, dar cumva, ea reușește să ajungă în marea finală cu Iohannis. Cum zice Adrian Tirca într-o postare pe facebook, e cazul clasic de underdog sau anti-erou.

Paradoxal e că ea vine de la PSD, care a fost la putere niște ani de zile.

Viorica Dăncilă – Candidat pentru cei sătui să voteze răul cel mai mic

Citisem la Vali Petcu pe blog un guest post interesant despre cum românii tot încearcă să voteze candidatul cel mai bun:

  • L-au votat pe Iliescu în 90 pentru că au vrut pe cineva care știe cum e cu realitățile românești, nu oameni idealiști (Rațiu). S-a lăsat cu mineri care băteau oameni.
  • L-au votat pe Constantinescu pentru că era profesor universitar, om deștept și prezentabil. S-a lăsat cu șomaj și dezastru economic.
  • L-au ales pe Băsescu gândindu-se că omul a condus vapoare și dacă poate struni un echipaj de bețivani poate struni și politicienii români. Nu are rost să vorbim despre cum au mers lucrurile.
  • L-au ales pe Iohannis în ideea că neamț și nemții fac lucruri de calitate. Da, doar că neamțul nostru e cam românizat.

De ce nu ar vota românul un om care arată și vorbește ca el? De ce să tot voteze răul cel mai mic?

Nu, nu sunt nebun, și nu, nu fac mișto, e posibil ca Viorica Dăncilă să primească niște voturi pentru că va fi privită ca anti-sistem. Iohannis, ca și președinte pare mai rupt de românul obișnuit decât Dăncilă.

Iohannis e cel care refuză dialogul, refuză dezbaterea și pare arogant și total absent. Așadar atitudinea lui Iohannis față de Dăncilă poate să îi trimită lui Dăncilă niște voturi pe filiera anti-sistem.

Dezavantajul lui Dăncilă

Dăncilă a ajuns în turul doi ca urmare a:

  • greșelilor făcute de adversari (nu știu câți se așteptau ca Barna să fie atât de slab)
  • scoaterii ei din lumina publicului (nu a participat la dezbateri)
  • apariții controlate în media
  • voturile aduse de partid care a arătat că e în continuare extrem de puternic în teritoriu.

Ei bine, mare parte din chestiile de mai sus ar putea deveni dezavantaje în turul 2, pentru că:

  • nu mai sunt adversari care să se saboteze așa că privirile sunt spre Dăncilă și Iohannis. Cu toate astea aici e o pâine de mâncat cu aroganța lui Iohannis și faptul că nu vrea dezbatere. Va fi oare suficient? Nu cred.
  • dacă iese la o dezbatere riscă să facă o nouă gafă. Personal cred că nu s-ar descurca foarte rău dacă ar fi instruită cum trebuie de o echipă de comunicare profesionistă. Nici Iohannis nu dă lumea pe spate când vorbește în public.
  • aparițiile controlate nu îi mai pot aduce prea mari beneficii
  • partidul îi va aduce un număr similar de voturi. Întrebarea se pune dacă va putea atrage voturi din alte părți, dar cifrele din turul 1 nu sunt încurajatoare. Va lua probabil votanții lui Diaconu și ceva resturi de pe ici pe colo, dar cam atât. Greu de crezut că va atinge 40%. în lipsa unor gafe majore ale lui Iohannis.

Concluzii

Viorica Dăncilă a făcut o treabă remarcabilă având în vedere ce spunea lumea inițial despre ea când a început campania electorală. Intrarea în turul 2 nu ar trebui să surprindă pe nimeni chiar dacă nu va avea un scor prea grozav împotriva lui Iohannis.

Cu toate astea poate și celelalte partide ar trebui să exploreze cu mai multă atenție candidați cu profilul lui Dăncilă: om simplu, din popor, dar fără scheleți în dulap.

Photo cover: US Mission to the European Union [Public domain]




Câteva idei despre performanța lui Barna la alegerile prezidențiale

A trecut și primul tur al alegerilor prezidențiale. Multe s-au scris, multe s-au spus, dar una peste alta nu s-a întâmplat nimic remarcabil. Știu că se crease ceva agitație în jurul ideii de a scoate PSD din turul 2, chestia asta fiind prezentată ca o potențială lovitură de grație dată partidului, dar iată că nu s-a întâmplat.

Vreau să las câteva gânduri despre rezultatele acestor alegeri pentru posteritate. Azi despre performanța lui Dan Barna la aceste alegeri.

Cum a decurs campania

Multă lume spera că Barna va prinde locul 2 și va intra în finală. Nu îmi e clar pe ce anume se baza acest optimism având în vedere că Barna a avut o grămadă de gafe sau declarații stranii e parcursul campaniei:

Dacă Dăncilă făcea jumătate din chestiile astea ar fi fost sfâșiată de presă și internet. Apoi campania sa a fost de-a dreptul bizară în multe momente, având inclusiv faze cringe de genul ăsta:

Sau pe aia cu conopida în Obor sau cu datul unui autograf lui Emeric Ienei. Nu îmi dau seama dacă e vina candidatului sau a staff-ului de campanie, dar au fost mult prea multe momente stânjenitoare în campania asta.

Am înțeles logica USR: Barna are un deficit de notorietate, hai să îl plimbăm prin țară. Dar dacă al tău candidat face gafe, atunci nu îl mai lăsa să zburde liber prin Obor complimentând conopide.

Ancheta Rise

Dan Barna a plecat de la bun început cu șansa a 3a în cursa electorală (în baza procentelor partidului din spatele candidatului). Lipsa de notorietate nu l-a ajutat în cursa pentru locul 2 iar naivitatea și stângacia sa politică cred că l-ar fi ținut oricum departe de lupta finală.

Apoi a venit lovitura de grație: ancheta Rise i-a ciobit rău credibilitatea de antreprenor de succes prin afilierea sa la firma surorii sale. Scriam atunci că dacă vreodată Barna a avut șanse la turul 2, ele s-au încheiat odată cu publicarea acelei anchete.

Au fost mulți oameni care au zis că ancheta Rise a fost servită. Apoi că de fapt nu e nimic în neregulă cu ce s-a întâmplat acolo. Apoi că Rise e de fapt SRI și SIE și statul paralel. Alegătorii USR ar fi vrut probabil o explicație frumoasă, dar tot ce a putut Barna produce a fost (via Digi24):

„Ceea ce se sugerează în acel articol este ca şi cum i s-ar reproşa unui fotbalist că nu au ieşit toate fazele perfecte. Dincolo de asta, e ca şi cum ne-am supăra pe Hagi că n-a înscris de fiecare dată. Lucrurile sunt foarte clare, am fost deschis, nu am nimic de ascuns.

Ar fi prins Barna turul 2 în lipsa anchetei Rise? Personal, consider că și fără acea anchetă nu ar fi prins turul 2:

Marea problemă a lui Dan Barna

Marea problemă a lui Dan Barna e că, momentan nu are substanță politică. În 2016 Dan Barna a decis să intre în politică. În 2019 e candidat la prezidențiale, obținând al 3-lea scor din țară și conduce a 3-a forță politică a României. Asta în sine e o performanță remarcabilă pentru un om politic. Dar cu toate astea Barna face greșeli care sunt specifice unui începător în politică. De ce? Pentru că Dan Barna e începător în politică, la fel ca mulți alții din USR.

Iar asta vine din faptul că omul politică Barna nu are substanță momentan. În cei 3 ani de activitate ca parlamentar nu s-a remarcat prin nici un proiect sau propunere de proiect.

Nici nu are teme preferate pe care să se fi făcut cunoscut la nivel politic cum au făcut alți colegi ai săi:

  • Năsui pe economie (mă rog, așa îl percepe lumea),
  • Drulă pe transporturi,
  • Ghinea pe fonduri europene,
  • Bulai pe teme culturale și așa mai departe.

Numiți 3 proiecte ale lui Barna. Ok, numiți un proiect al lui Barna atunci. Exact!

Barna a încercat să ardă niște etape. Cred însă că ar trebui să facă un pas înapoi și să își construiască niște proiecte care să îi aducă notorietate. Să își aleagă o cauză și să se lupte pentru ea, să sară la gâtul adversarilor politici pentru acea cauză, să negocieze cu oameni din alte partide pentru a obține susținere pentru proiectele sale. Toate astea îl vor ajuta să devină un om politic mai bun, dacă vrea să continue cu treaba asta.

Tăcerea lui Cioloș

Campania asta electorală pentru prezidențiale a început prin anunțul inedit că Barna va avea ca running man pe Cioloș. Pe românește era vorba că dacă îl votezi pe Barna președinte primește bonus pe Cioloș prim-ministru. Chestia asta nu era realistă, dar totuși

Deși Cioloș a fost cu Barna pe la evenimentele de campanie, a urcat pe scenă și a spus niște cuvinte frumoase, parcă nu a fost teribil de convingător. A spus ce trebuia să spună și nimic mai mult. Adevărat, Cioloș e și europarlamentar și trebuia să se ocupe și de șefia Renew Europe, dar rămâne totuși senzația că Cioloș nu l-a susținut cu toate forțele pe Barna (atenție, nu e un reproș).

Oare a simițit Dacian Cioloș mirosul înfrângerii de mult timp și a preferat să se distanțeze de Barna?

Niște întrebări pentru USR și Dan Barna după alegerile astea

Rămân mai multe întrebări după campania lui Barna, întrebări la care sper că oamenii din USR au răspunsuri:

  • Care au fost beneficiile / dezavantajele pentru USR în a-l avea pe Barna candidat? Ce s-a câștigat prin această campanie? Ce s-a pierdut?
  • Care erau obiectivele de campanie ale lui Barna? Că tot vorbim de consultanți, care erau KPI-urile pentru această campanie? Mie îmi era clar de la început că, inclusiv dacă ajungea în turul 2 (prin vreo minune) cu Iohannis, Barna ar fi pierdut.
  • Dacă ajungea în turul 2 (prin vreo minune), ale cui voturi ar fi vrut Barna să le ia? Ale publicului PNL care îl vota pe Iohannis? Ale celor care au votat PSD? PMP? UDMR? ALDE?
  • Ar fi fost mai bine dacă USR îl susținea pe Iohannis și nu avea candidat la prezidențiale? Ar fi ajutat? I-ar fi făcut să pară un partid mic și nepregătit?
  • A contat lălăială cu ”dăm jos PSD, dar nu intrăm la guvernare”?



USR trebuie să se definească altfel decât anti-PSD

Suntem în ultima săptămână a campaniei electorale pentru prezidențiale și USR a decis să facă o schimbare de strategie.

Cum a decurs campania până acum

Întreaga campanie electorală de până acum a fost dusă sub sloganul ”Fericiți în România” și cu lozinca ”un președinte full time” pronunțată peste tot prin interviuri.

Strategia electorală a USR nu a fost una prea grozavă și s-a concentrat pe creșterea notorietății lui Dan Barna. Acest lucru se datorează faptului că, deși USR e un brand politic, lumea nu prea știe cine e Dan Barna. Și când zic ”lumea” nu mă refer la cei care urmăresc politica ci la oamenii simpli.

Am avut parte de niște ieșiri bizare ale lui Dan Barna pe parcursul campaniei, între care amintesc:

Și nu în ultimul rând chestii cringe de genul ăsta:

Însă dincolo de lipsa de popularitate, chiar și în rândul propriilor votanți (Barna avea mai puține voturi decât scorul partidului de la alegerile europarlamentare), ce a pus capac a fost investigația celor de la Rise. Pentru mine problema principală a fost faptul că firma surorii lui Barna a dat o gaură la buget de 100.000 RON.

Scriam atunci că ancheta Rise îl va scoate pe Barna din jocul pentru turul 2. Recent a apărut un sondaj al Europa FM care îl plasează pe Barna pe locul 4 în clasamentul candidaților. Cam așa arată clasamentul candidaților și al partidelor care îi susțin:

  1. Klaus Iohannis – 45,7% vs. PNL la 29,6%
  2. Mircea Diaconu – 16,7% vs. Pro România la 10,7%
  3. Viorica Dăncilă – 15,1% vs. PSD la 21,2%
  4. Dan Barna – 12,6% vs. USR la 16,4%, dar și PLUS la 4,5%

Doar Barna și Dăncilă sunt sub scorul partidului care îi susține.

Schimbarea de strategie

Mai multe conturi ale unor parlamentari USR au postat un mesaj de genul ăsta în același timp:

Apoi mai e și Cristian Ghinea:

E o listă întreagă de postări care susține că trebuie votat Barna pentru a scăpa de PSD în turul 2, pe care le găsiți pe Facebook sub haștagul #tur2faraPSD. Majoritatea sunt postate în ultimele 2-3 zile, cea mai veche postare e de pe 24 Octombrie.

E destul de clar că acel sondaj de la Europa FM i-a cam speriat pe cei din staff-ul de campanie al lui Barna și au decis să schimbe macazul. S-a trecut de la

”Trebuie să îl votați pe Dan Barna pentru că motivul X, Y și Z”

la

”votați USR la prezidențiale ca să scoatem PSD din turul 2”

De ce a avut loc schimbarea de strategie a USR?

Campania ”Fericiți în România” a fost una slabă. Unul din motive a fost faptul că USR nu e obișnuit să construiască. În acest moment USR:

  • nu are suficienți oameni cu idei constructive în conducere
  • focusul și energia partidului e canalizată spre a critica PSD.

Nu mă credeți? Iată ideile lui Barna pentru a reforma statul:

01. Fără Penali în Funcții Publice
02. Bani mai mulți pentru Educație
03. O nouă lege a Sănătății
04. Management profesionist pentru finalizarea autostrăzilor
05. Economie fără birocrație
06. Pădurile, resursă strategică națională
07. Zero taxe pe sărăcie
08. O singură națiune, în țară și în Diaspora
09. Stabilitate pentru Apărare
10. Stop criminalității

Nimic concret, nici nou și numai platitudini. ”Stop criminalității” – wow, original, ”economie fără birocrație” serios? vrea cineva stat la coada? ”bani mai mulți pentru educație” Jesus, de pe vremea CDR se tot promite asta! Serios, sunt slogane reciclate din 1996 până în prezent.

În schimb avem mesaje foarte detaliate despre peste mesaje despre PSD Am mai explicat chestia asta și în trecut: dacă USR se definește în permanență prin raportare negativă la PSD atunci dispariția unuia va duce și la dispariția celuilalt partid.

Iar asta se vede de când a picat guvernul PSD: În lipsa dușmanului față de care să se raporteze USR se sfâșie singur în lupte interne. În plină campanie electorală a lui Barna, partidul e mai preocupat de candidatul la primăria Capitalei, anume dacă să fie Nicușor Dan sau Vlad Voiculescu.

Iar asta e în întregime vina actualei conduceri a USR a cărei singură temă a fost critica PSD. Iată PSD înlăturat, dar USR incapabil să facă orice altceva în afară de a critica PSD.

Practic schimbarea de macaz din campania lui Barna e făcută din disperare. Candidatul USR a căzut pe 4 așa că se încearcă singura chestie pe care USR știe să o facă în momentul de față: să mobilizeze electoratul criticând PSD.

Marea problemă a USR

Schimbarea asta de strategie arată și marea problemă a USR: singura chestie care pare să îi unească e ura comună față de PSD. Orice altceva divizează partidul pe falii care par ireconciliabile.

Mergând pe linia asta doctrinară USR nu reușește să-și fidelizeze nici votanții: votanții lor nu par să susțină altceva decât căderea PSD. Ori, la nivel de politicieni, principalul vector de imagine anti-PSD e Klaus Iohannis. Așa că o parte din votanții USR se duc acolo, nefiind atrași de Dan Barna.

Acum haideți să facem un exercițiu de imaginație și să presupunem că:

  • USR ajunge în turul 2 la alegerile prezidențiale
  • Orban reușește să își treacă guvernul PNL susținut de USR
  • PSD intră în degringoladă

Principalul dușman al USR și unicul lor liant intern (adică PSD) va fi dispărut (regrupat sub Pro România de exemplu) sau devenit irelevant.

Ce va face USR atunci? Cum se va poziționa ideologic în vederea alegerilor parlamentare și locale? Care va fi mesajul lor electoral?

”Votați USR pentru că…”

Ce va pune partidul lui Barna acolo odată ce va rămâne fără PSD? Vă zic eu ce vor face, vor merge cu mesaje de genul:

  • Reparăm după PSD
  • Scoatem țara din dezastrul lăsat de PSD
  • Curățăm după PSD
  • altele asemenea

Altfel mesajul lor nu va fi cu nimic diferit de cel al PNL, alt partid cu probleme de imagine și doctrină.

USR are nevoie o conducere care să creeze o doctrină nu să o dea înainte cu cea de acum. Nu trebuie să fie stânga sau dreapta, dar trebuie să găsească niște idei care să reunească o masă cât mai mare din actualii susținători și votanți.

Opțiuni sunt destule, trebuie doar oameni care să le și înțeleagă și implementeze. Dar asta înseamnă muncă, înseamnă implicare și gândire strategică.

Știu că e mai simplu să înjuri PSD-ul și să vină voturile, dar chestia asta a ajuns la capăt. De acum încolo e nevoie de mai mult dacă USR vrea să rămână relevant.

Dacă nu reușește să facă asta le dă dreptate celor care văd USR ca pe un partid anti-sistem și nimic mai mult.

Note

  1. Articolul lui Liiceanu la care a dat share Ghinea e grețos și mai demn de Cântarea României decât de Contributors

P.S: blogul intră în concediu până pe 11 noiembrie 2019.




Unde sunt dezbaterile de altădată?

Zilele astea mă simt ca un om trecut de prima vârstă care se plânge că nu înțelege muzica din ziua de azi și întreabă: unde e muzica de altădată?

Doar că la mine problema nu e muzica sunt alegerile. Sau mai bine zis lipsa dezbaterilor de la alegeri. Și zău că îmi e dor de doi politicieni care sar la beregată.

Cineva de la Europolitics (nu știu cine că nu se semnează) a scris un articol foarte bun care trece în revistă dezbaterile de la alegerile prezidențiale post-decembriste. De unele din ele îmi aduc aminte pentru că se uitau ai mei la ele, de altele nu pentru că eram prea mic. Chiar și așa, fiecare din ele are momente memorabile din timpul dezbaterilor. Excepția o reprezintă alegerile din 2019 care nu au avut dezbateri între candidații cotați cu cele mai bune șanse. Și ca să nu spuneți că sunt nostalgic aiurea iată 2 secvențe din trecut:

Prima dezbatere post decembristă

Ca să vă faceți o idee, iată cum s-a desfășurat prima dezbatere de la primele alegeri ”libere” din 1990, ce a avut loc la mai puțin de 6 luni distanță de revoluție. Candidații din platou:

  • Ion Iliescu
  • Radu Câmpeanu
  • Ion Rațiu

Întrebarea e foarte faină:

Ce ați face pentru țară dacă ați pierde alegerile?

Răspunsurile sunt peste ce dau politicienii de azi (din nou, mă simt ca un moș nostalgic). De asemenea câteva remarci despre cei doi mari candidați:

Ion Rațiu

Chiar dacă proaspăt întors din exil după 4 decenii, vorbește limba română excelent. Ideile sale curg, dicția și tonalitatea sunt remarcabile și nu bate câmpii. Se vede școala politică interbelică în el și faptul că e cu trei clase peste cei din platou. Are o alură și un stil similar cu cel al lui Neagu Djuvara, un alt om care s-a întors din exil cu speranțe mari.

Istoria ne spune însă că Rațiu nu a înțeles exact în ce se bagă și cât de abil a fost Iliescu în a prelua rapid și aproape complet puterea. Bănuiesc că entuziasmul în zilele acelea era prea mare și bucuria de a călca pe pământ strămoșesc prea puternică.

Era însă de așteptat ca lucrurile să se desfășoare în felul ăsta. Prea mulți ani de exil au însemnat că Rațiu și ceilalți politicieni din exil nu aveau pârghiile de putere, contactele sau resursele pentru a putea duce o campanie electorală decentă împotriva lui Iliescu.

De apreciat măcar că au încercat și ne-au rămas aceste imagini.

Ion Iliescu

La rândul lui o prezență puternică, cu un discurs bun, articulat și foarte viclean. Iliescu nu e doar un politician abil ci și un om care știe să vorbească limba publicului. Iliescu urma să câștige alegerile și multă lume (inclusiv eu) atribuie succesul vestitului ”nu ai mâncat salam cu soia ca noi” aruncat deseori celor întorși din exil.

Iar chestia asta se vede inclusiv când îl pui lângă Rațiu în platou: ascultându-i pe cei doi nu poți să nu te gândești: ”Bă, Iliescu e de-al nostru, vorbește ca noi”. Rațiu în schimb pare un lord britanic, cu prestanță, cu finețe…dar nu de-al nostru. Bănuiesc că mulți s-au simțit timorați de oameni ca Rațiu, cu stilul lor manierat de a vorbi, cu cuvintele la ei. Oamenii care s-au uitat la acea dezbatere s-au simțit probabil mai apropiați de Iliescu decât de Rațiu și au votat pe cale de consecință.

Dar Iliescu nu era un oarecare comunist și atât. Iliescu era și un fin intelectual: în timpul dezbaterii aduce aminte de o declarație a economistului și sociologului John Kenneth Galbraith care spunea că cei mai buni reformatori ai sistemului comunist est-european sunt tocmai foștii comuniști, pentru că ei cunosc sistemul cel mai bine. Comuniștii români îi citeau și ascultau pe americani (și pe vestici în general). chiar dacă în public aruncau cu rahat în ei.

Iliescu a știut să fie și pe placul intelectualilor, dar și să atragă simpatia omului obișnuit.

Întrebarea care l-a făcut pe Constantinescu președinte

Un alt moment memorabil din politica noastră s-a petrecut în timpul dezbaterii dintre Constantinescu și Iliescu din 1996.

Ăsta trebuie să fi fost unul din puținele momente când l-am văzut pe Iliescu în dificultate. Și din păcate pentru Iliescu acel moment de slăbiciune l-a costat președenția.

O întrebare simplă, dar absolut genială:

Credeți în Dumnezeu domnule Iliescu?

Bătrânul comunist nu a putut să se lepede de Marx, Engels și Lenin, nici măcar de ochii lumii. Într-o țară religios conservatoare ca România a fi ateu, așa cum erau toți comuniștii de rit vechi, e un mare nu.

E de admirat la Iliescu faptul că era un politician cu o doctrină clară și cu niște credințe clare și puternice. De care nu a putut să se dezică, chiar și cu prețul pierderii alegerilor.

Dezbaterile de azi

Dezbaterile de azi nu sunt dezbateri, sunt oameni care merg la televiziuni prietene și sunt politicieni care merg la oameni de presă care nu le vor pune întrebări incomode.

Îl vedeți pe Barna sărind la gâtul lui Iohannis? Ha ha!

Sau pe Iohannis îl vedeți apărând în mod convingător faptul că a numit-o pe Dăncilă Prim Ministru?

Vedeți pe vreunul din cei 3 candidați să aibă suficientă carismă încât să se simtă comfortabil în platou? Sau să facă o treabă bună în a se apăra de întrebări incomode pe care nu le-a primit în plic înainte de emisiune?

Cei 3 mari candidați la prezidențiale sunt creați în eprubetă. Iliescu sau Băsescu i-ar fi sfâșiat pe cei trei într-o dezbatere televizată.




Cea mai nasoală chestie la ancheta Rise despre Barna

Nu știu dacă ați avut timp să citiți ancheta Rise despre Dan Barna. Dacă nu ar trebui să o citiți ca să înțelegeți pe cine votați. Evident după ce terminați cu ea vă recomand să o citiți și pe cea referitoare la cum s-a îmbogățit Iohannis tot de la Rise Project.

Revenind la Barna, ca om născut și crescut în Oltenia în anii 90 chestiile pe care le-a făcut Barna mi se par găinării. Sunt undeva la limita legalității (potențial ilegale dacă se demonstrează intenția), dar profund imorale. Repet însă, ca om crescut într-un mediu în care șmecheria era la cinste mi se par găinării comparativ cu ce am văzut alți băieți făcând.

Ce m-a iritat însă în povestea asta

Pe scurt, Barna prin firma sa s-a băgat într-o afacere pe fonduri europene. Iată ce zice Rise:

Prin statut, asociația trebuia să ofere locuri de muncă flexibile unor mame din mediul rural, cu familii monoparentale sau mai mult de doi copii. Șapte persoane cu totul, dintre care cinci din grupul vulnerabil.

Sora lui Barna, angajată director și agent de vânzări, și-a pus salariu net de 3276 lei, la fel ca designerul, în timp ce croitoresele au primit doar 1185 lei fiecare. Formularul Gabrielei de înscriere în grupul țintă, ca expert, e semnat chiar de fratele său.

Omul cu ”Fericiți în România” a plătit croitoresele cu 1.185 RON, dar pe sora sa cu 3.276 RON, aproape de 3 ori mai mult. Probabil de asta vrea să se întoarcă românii în țară. Dar asta doar îmi confirmă atitudinea sa, nu e neapărat o problemă. Știți ce e însă o mare problemă?

Faptul că, în mod previzibil firma respectivă a dat faliment. Totuși:

Azi, firma de consultanță este proprietarul legal al echipamentelor cumpărate atunci. Așa condiționează contractul primar în cazul în care afacerea eșuează, cum s-a întâmplat anul trecut, când asociația Hermannstadt Design s-a închis cu datorii la Fisc de aproximativ 100 mii lei, fiindcă nu a plătit contribuțiile angajaților.

Adică firma care a luat fonduri europene a dat faliment, dar echipamentele cumpărate de firma respectivă din fonduri europene au trecut în proprietatea firmei lui Barna. ”Capitalism o să îmi spuneți!”, se mai întâmplă să dea firmele faliment.

Dar cu datoriile la Fisc cum rămâne? Literalmente Statul român și-a luat țeapă de 2 ori:

  1. Prin fondurile europene pentru care cotizează la UE
  2. Prin faptul că statul român a rămas cu ochii în soare și 100.000 RON în taxe neîncasate.

Și mai trist e însă că acele obligații sunt contribuții sociale:

  • CAS – cotizația la pensie – angajații aceia vor beneficia de pensie din taxele altora. Dar nu vor pupa bani de pensie la Pilonul II deși sumele au fost reținute la salariu.
  • CASS – cotizația pentru sănătate care finanțează sistemul nostru de sănătate. Practic angajații nu au fost asigurați o perioadă de timp din cauza asta.
  • șomaj – care acoperă dacă cineva primește sau nu șomaj în cazul în care e disponibilizat.

Dacă înțeleg bine lucrurile firma respectivă nu a plătit impozit pe profit pentru că a fost probabil pe pierdere. Nu știu dacă a plătit vreun impozit pe cifra de afaceri.

Posibil să nu fi plătit nici TVA dacă era sub plafonul de înregistrare, dar asta nu am de unde să știu. Dar dacă ăsta e cazul atunci nu a prea plătit nimic la stat. Singura întrebare e dacă a plătit impozit pe venit pentru angajați, dar pare puțin probabil dacă celelalte taxe (CAS, CASS, șomaj) nu au fost acoperite.

Și totuși echipamentele au rămas la firma lui Barna iar ANAF a rămas cu ochii în soare! Deci Dan Barna, antreprenorul a făcut bani pe spinarea contribuabililor europeni (fonduri europene) și români (neplătind taxele datorate ANAF), dar și a angajaților săi (care au rămas neasigurați).

A fost intenție acolo?

Pentru mine asta e întrebarea adevărată. A fost vorba de o decizie de business proastă care a băgat firma în faliment sau intenție. Rise zice așa:

Deși sora lui Barna era director, asociația a mai semnat un contract de management în valoare de 30.000 de lei. S-a ocupat o firmă (European Investments Solutions) reprezentată de un anume Paul Gruian, consultant pe fonduri europene în Sibiu, asociat cu soția fostului viceprimar PNL din oraș (Eugen Mitea). 

Deci 30.000 RON pe un contract de management deși ai director. Ok, nu e deloc dubios că o firmă cu 7 angajați din care 5 croitori dă 30.000 RON pe un contract de management, nu?

Dar credeți că acolo s-au oprit lucrurile? Nu:

Alți 41.500 lei s-au dus pe un studiu de piață, menit tocmai să ajute afacerea să reziste. L-a făcut Romanian Quantitative Studies Association din București, unde “senior member” e alt coleg de liceu al lui Barna și Pădurariu: profesorul Horațiu Rusu, președintele senatului de la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu.

În afară de cei 30.000 RON avem așadar alți 41.500 RON pe ceva similar. Repet, la o firmă de 7 oameni din care 5 implicați în producție.

Toată povestea e halucinantă dacă nu sunteți obișnuiți cu genul ăsta de șmecherii. Din păcate le-am văzut de prea multe ori în prea multe situații ca să mă mai mir. Dar oamenii pe care îi știu eu că făceau măgării din astea nu au ieșit în public cerând stoparea corupției și promițând că vor stopa risipa banului public.

Concluzii

Dacă tot ce spune Rise e adevărat atunci:

  1. șansele ca Barna să intre în turul 2 s-au dus pe apa sâmbetei.
  2. Dincolo de șansele sale, care erau oricum mici, Dan Barna riscă să devină irelevant politic. El și colegii săi au împins un discurs extrem de agresiv care se va întoarce împotriva lui, exact așa cum avertizam acum ceva vreme.
  3. Cea mai urâtă chestie va fi însă demobilizarea publicului USR: fix omul care era împotriva corupției și risipei banului public a fost part din sistemul abonat la contracte cu bani publici (mă rog, europeni). Chestia asta va lovi rău în USR indiferent dacă Barna decide să rămână șef al partidului sau membru USR.

Pentru mine personal dezamăgirea cea mai mare e că și-a bătut joc de angajații săi și nu le-a plătit contribuțiile sociale. Înțeleg că o firmă mai dă faliment, dar plata salariilor și a contribuțiilor sociale care dau acces la servicii publice ar trebui să fie prioritate pentru orice cu un dram de conștiință. Cu atât mai mult cu cât România e o țară cu mulți oameni săraci.

Cât despre ”Fericiți în România”…se pare că domnul Barna avea dreptate: poți fi fericit în România pe bani europeni.

Poza din cover: Dan.chent [CC BY-SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)] 




Românii se sabotează singuri

Haideți să vă spun un secret pe care puțini români îl știu: Românilor nu le place de alți români!

Nu, nu sunt sarcastic și nici nu am descoperit apa caldă. Că oamenii sunt invidioși pe succesul altora, e o trăsătură umană. Că românilor le place să fie cârcotași e iarăși știut. Dar nu realizezi cât de mult disprețuiesc românii alți români până nu te muți în altă țară și vezi de la distanță, total neimplicat, cum se comportă românii cu alți români.

Vreau să vă dau doar câteva exemple recente:

Patriotism, dar doar pe banii statului

Ion Țiriac e o legendă a tenisului românesc. Nu e însă doar o legendă de pus în vitrină ca amicul și fostul său coleg Ilie Năstase ci și un om de afaceri de succes.

Și dl. Țiriac a făcut atât de mult succes încât a construit un patinoar privat în nordul Bucureștiului pentru români. Ba a ajuns și președintele Federației Române de Tenis. Mare patriot, mare român!

Dar dl. Țiriac e în același timp și un om care face afaceri cu statul: vrea să contruiască grădinițe private pe banii statului român, pentru că de ce nu!

Recent, tot omul de afaceri Țiriac a fost printre cei care au blocat construcția căii ferate care ar trebui să lege Aeroportul Henri Coandă de București (via Money.ro):

Proiectul construcției liniei de cale ferată care va uni Gara de Nord de Aeroportul Otopeni a fost întrerupt, au declarat pentru Money.ro surse judiciare. Curtea de Apel București a decis vineri, 11 octombrie, oprirea imediată a lucrărilor la acest proiect. Decizia este executorie, însă poate fi contestată la instanța superioară.

Ce îl deranjează pe Ion Țiriac? Păi iată ce zice (tot Money.ro):

Recent, Ion Țiriac, cel care a investit 3 milioane de euro în patinoarul de la Otopeni, a anunțat că va fi nevoit să demoleze construcția, pusă în funcțiune în 2016, pentru că este situată foarte aproape de noua cale ferată. ”Nu pot lăsa copiii cu trenul pe deasupra. Pe mine mă stupefiază infantilitatea organelor care sunt responsabile pentru așa ceva. Faptul că încă nu se știe proiectul. Dacă trenul trece printr-un butoi sau se fac doar două garduri fonice. Am fost la Minister, fără niciun rezultat. Dacă e așa și se face acest tren, tot acest proiect cade. Trebuia să fie o piscină olimpică, apoi sala Nadiei de gimnastică. Apoi un centru de tenis cu 30 de terenuri. Cu cămin de 40-50 de camere. Așa voiam. Acum patinoarul e închis. Nu pot da drumul în aceste condiții! Unde mergem? Nu știu!”,

Aparent nu poate lăsa copiii cu trenul pe deasupra. Ce înseamnă asta? Habar nu am. În Marea Britanie trece trenul la 5 metrii distanță de case, în debleu-uri special pregătite sau cu garduri fonice. În schimb dl. Țiriac știe sigur că acel tren ar fi o problemă. Ba mai mult, toate acele investiții pe care plănuia să le facă…evident că nu le va mai face din cauza trenului.

Ce anume e așa nasol la trenul acesta de nu poate să mai construiască piscina aia olimpică? Sau terenurile de tenis? Probabil dl. Țiriac se teme că va scădea valoarea terenului pentru că trece trenul pe acolo. Sau poate vrea despăgubiri pentru scăderea valorii terenului.

Ei bine, când mai ziceți că PSD e de vină că nu avem tren aeroport – București…mai citiți presa.

Vrem să se întoarcă românii în țară…dar nu pe voi

Mai țineți minte când se făcea mișto de oamenii plecați la muncă în Italia sau Spania? ”Căpșunari” dacă mergeau în Spania sau ”Spălători de funduri” ori ”La cules de portofele” în Italia.

Ei bine, în ultimii 2-3 ani piața muncii a cam rămas fără oameni așa că ar fi buni românii ăia de care se făcea mișto la greu înainte. Doar că atunci când ești politician crescut într-un anumit spirit e mai greu să accepți că ai nevoie de toată lumea. Gen băieții de la USR (via Mihai Vasile)

În cazul în care nu aveți chef să citiți ce e mai sus atunci faza e cam așa: postarea celor de la USR făcea referință la faptul că România are nevoie doar de absolvenții cu studii superioare care au emigrat pentru a ”reconstrui România”.

Știți ce e ciudat? Că băieții ăia deștepții cu doctoratele belea sunt în România, nu în afară. Și că economia României are la fel de multă nevoie de oameni cu studii superioare cum are nevoie de instalatori și electricieni. Dar vorba aia…atât s-a putut…

Marș la muncă

Și acum că tot a trecut moțiunea au reapărut articolele alea cu ”j” de milioane de români nu au lucrat niciodată, gen ăsta de la Digi24:

În România sunt 12.300.000 de oameni cu vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani, adică persoane care ar putea, cel puțin teoretic, să muncească.

13% dintre ei, adică 1.680.000 nu au lucrat niciodată, arată datele Eurostat. Dintre cei care nu au avut vreodată un loc de muncă cei mai mulți, 900.000, au studii medii.

Știți ce e jenant aici? Că sunt oameni plătiți să producă știri de genul ăsta. De la un algoritm dubios m-aș aștepta să producă astfel de chestii, dar literalmente o persoană care respiră. vorbește și gândește s-a gândit să scrie chestie asta în condițiile în care:

  • România e o țară cunoscută pentru munca la negru
  • Din România s-a emigrat și se emigreză în continuare în draci
  • De ce aducem filipinezi dacă există 1,68 milioane de români care nu au muncit niciodată?

Nu trebuie să ai diplomă de facultate să știi chestia asta. Cu toate astea oamenii din presă nu fac legătură între emigrație și oameni care există doar pe hârtie. Hai să o mai zic odată:

NU EXISTĂ 1,68 MILIOANE DE ROMÂNI CARE NU AU LUCRAT NICIODATĂ ÎN ROMÂNIA!!!!!!!!! ĂIA SUNT OAMENI CARE AU LUCRAT LA NEGRU SAU EMIGRAT ȘI APAR DOAR PE HÂRTIE!!!!!

Dracu, probabil și eu figurez în continuare pe vreo listă ca om care ar putea să lucreze și nu o face.

Ce mă râcâie cel mai tare e că deștepții României vor folosi cifrele astea ca să ne explice ei cum trebuie să fie mai duri împotriva asistaților sociali, pentru că de aia nu se găsesc muncitori.

Români bravi ideologic contra români imaginari leneși!

De ce facem asta?

Toată lumea face chestia asta: americanii mai trag o revoltă zdravănă ocazional, francezii dau foc la mașini și ghilotinează nobilii și așa mai departe.

Dar e ceva special la românii care încearcă să pună bețe în roate altor români. Noi nu avem istoria, banii sau norocul francezilor sau americanilor. În loc să încercăm să ne punem rapid pe picioare până nu se trezesc iar rușii că ei sunt a 3a Romă sau mai știu eu ce alte vise umede geopolitice noi ne tăiem singuri craca de sub picioare.

Și da, știu povestea, fiecare are o scuză bună pentru ce face:

  • Țiriac poate vrea să își protejeze investițiile sau să mai negocieze ceva,
  • USR targetează doar publicul de care îi pasă,
  • Digi24 încearcă să vândă publicitate publicului de dreapta.

Toată lumea are tot timpul o scuză foarte bună pentru ceea ce fac. Și dacă ar fi vorba de români obișnuiți aș înțelege. Dar toți se bat cu pumnul în piept că ei sunt români adevărați și vor binele țării!

  • Țiriac salvează de unul singur tenisul deși se țigănește cu BNR pentru câteva terenuri de ani de zile și nu se contruiește nimic altceva
  • USR o arde cu ”Fericiți în România”, dar vrea doar românii cu studii superioare
  • Digi24 o dau cu imparțialitate și alte manele din astea.

Toată lumea are interesul public în gură până trebuie să facă efectiv ceva. Apoi încep să curgele scuzele…




Moțiunea a trecut, România iarăși a pierdut

Știu că probabil ați citit deja n analize pe subiect, dar las și eu niște comentarii aici pentru a putea reveni la ele peste niște ani.

În primul, probabil ați citit știrile, moțiunea de cenzură a trecut, ceea ce înseamnă că Guvernul PSD – Dăncilă a căzut.

Adio Guvernul Dăncilă

În primul cred că trebuie să încep prin a spune că Guvernul Dăncilă nu ar fi trebuit să existe.

Pentru existența Prim Ministrului Dăncilă îi putem mulțumi și lui Iohannis, cel care a preferat să aibă un adversar facil care să decredibilizeze PSD. Mișcarea a fost bună din punct de vedere politic pentru el și Opoziție. Electoratul PSD s-a demobilizat ca urmare a acestei mișcări. Ba mai mult, după căderea lui Dragnea, Victor Ponta a început să rupă din partid. Toate astea nu ar fi fost posibile dacă Iohannis nu ar fi acceptat numirea Vioricăi.

În același timp însă numirea Vioricăi Dăncilă fost foarte proastă pentru România. Guvernul Dăncilă e un compromis urât Dragnea – Iohannis, care a proiectat o imagine de incompetență profundă a Guvernului și a instituțiilor statului român. A făcut greșeli repetate care ar fi putut să ne coste scump.

Așa că acum spunem ”La revedere” Guvernului Dăncilă, dar nu și PSD. PSD în sine e ca Jana lui Mărgineanu: nu e moartă, doar se transformă.

Pe termen scurt nu văd ca alții PSD dizolvat. PSD se poate retrage acum în opoziție dacă vrea și de acolo să dea în cine o vrea să ia puterea. E suficient să lase PNL și Pro România să încerce să guverneze și să le pună piedici pe unde pot. Ar putea practic să șicaneze Pro România așa cum o făceau și ei până acum.

Sau poate să încerce o colaborare cu Pro-România. E adevărat, ar fi niște schimbări la nivel de conducere, dar se cunosc între ei. Și ar reuși să își mai câștige niște timp și să aranjeze ieșirea de la putere.

Problema PSD e pe termen mai lung. Ce se întâmplă după alegerile locale și cele parlamentare? Mulți PSD-iști își vor pierde probabil mandatul, chestie normală pentru un partid aflat timp de 8 ani la putere. Pentru ei există zero motivație să dizolve Parlamentul și probabil sunt conștienți că nu mai pupă nimic vreo 4 ani.

Partidul se va rupe probabil în 2-3 bucăți dacă nu se găsește un lider în interiorul partidului care să îi scoată din criza prin care trec. Altfel, cei mai curăței și mai puțin cunoscuți vor încerca poate să meargă la Pro-România. Alții, cu nume prea mari sau cu probleme de imagine nu vor fi primiți în partidul lui Ponta, așa că vor trebui fie să rămână în PSD fie să își creeze propriile partide (Olguța, Firea?).

Bună dimineața Domnul Ponta!

Mai țineți minte când lumea îl înjura pe Ponta? Mai țineți minte ”Colectiv”? Mai țineți minte cum toată lumea îl dădea terminat pe Victor Ponta?

Ei bine, omul care a tăiat porcul și apoi a împărțit canapeaua cu Dragnea, Coldea și Codruța Kovesi revine la butoane în calitate de principal câștigător al acestei moțiuni de cenzură.

Ponta va merge acum la baronii PSD și le va pune sub nas opțiunile:

  • vă descurcați singuri într-un partid care va cădea spre 20% sau sub ori
  • Pro-România oferă o imagine ceva mai fresh, fără Dragnea, nu atât de terfelită de media.

Ponta are libertatea de a juca de asemenea la două capete:

  • poate încerca să forțeze un guvern cu PSD, UDMR, și minorități, dar în același timp
  • poate încerca să negocieze cu PNL, UDMR, și minorități

Probabil se va folosi de unii pentru a obține concesii de la ceilalți în eventuale negocieri. ALDE mi se pare ieșit din joc. USR nu va vrea o colaborare cu Ponta și probabil nici Ponta nu vrea să se asocieze cu ei.

Pe termen lung probabil că Ponta va testa apele pentru o potențială alianță cu PNL după alegerile anticipate sau parlamentare. PNL probabil ar fi mult mai comfortabil cu Pro România drept partener de alianță decât cu USR. Nu mă refer aici la vechiul USL ci la faptul că ambele partide sunt conservator de dreapta și au electorat mai de grabă complementar. Riscul de a fura voturi de la unii la alții e mai redus decât într-o posibilă alianță PNL – USR.

Dar și dacă intră în opoziție în perioada 2020 – 2024, Pro-România nu o va duce rău. Dimpotrivă, acea perioadă va fi probabil una de creștere scăzută, pe fondul unor măsuri de austeritate de dreapta (PNL-USR). Pro-România poate reveni în următorul ciclu electoral la putere.

Ultimul tren pentru Ludovic Orban

Moțiunea nu ar fi trecut și fără largul concurs al lui Ludovic Orban, omul care are nevoie disperată de o victorie politică pentru a rămâne relevant. Băiatul ăla de la televizor îi suflă în ceafă și știe că un pas greșit îl poate costa conducerea partidului. Și din păcate nu are mare lucru cu care să se mândrească în anii ăștia de politică.

Iar un post de Prim Ministru ar putea să îi salveze cariera politică. Poate din cauza asta a și tras tare acum să dea jos Guvernul deși e cam contraproductiv pentru PNL. De ce spun asta? Pentru că un guvern minoritar PNL-Pro România-UDMR va eroda din capitalul de imagine al PNL și din potențialul său scor electoral.

Da, vor fi la butoane și vor putea asigura resurse pentru primarii lor la alegerile locale. Dar riscă să piardă din scorul electoral la alegerile parlamentare. De ce? Pentru că va propune oameni precum Florin Cîțu la Finanțe. Iar dacă vă uitați ce propuneri are Florin Cîțu veți înțelege că Guvernul PSD – Dăncilă era prudent pe lângă ideile dânsului.

Vor fi multe greșeli și multe controverse pentru PNL dacă va intra la guvernare. Iar electoratul urban bogat nu îi va ierta. Bugetarii, la rândul lor, se vor încolo în spatele Pro-România pentru a fi protejați de PNL și USR.

Pentru PNL ar fi fost o idee mult mai bună să lase Guvernul Dăncilă în continuare în picioare. PSD cu Dăncilă ar fi fost un sac de box bun în care PNL putea să lovească fără să îi fie teamă că va păți ceva.

Moțiunea putea fi servită în martie 2020 atunci când și anticipatele erau o posibilitate. Dar probabil că Ludovic Orban a simțit că nu va prinde martie 2020.

Dar USR și PLUS?

Mi se pare că USR și PLUS va ieși cel mai prost din punct de vedere politic din toată povestea asta. Au zis clar că vor alegeri anticipate, dar alegerile anticipate sunt la 150 de zile depărtare.

În timpul ăsta PNL se poate eroda, e adevărat, dar ce se întâmplă dacă PNL intră la guvernare, dar USR nu?

E un joc periculos ce face USR acum pentru că:

  • pe de o parte nu pot lovi prea tare într-un PNL aflat la putere fără să își pericliteze șansele de negociere anul viitor
  • pe de altă parte dacă nu lovesc suficient de tare riscă să devină irelevanți.

Cum vor justifica asta electoratului? Vor spune ”PSD-PNL aceeași mizerie”? Nu merge, că PSD va ieși din schemă, iar ”PNL-Pro România aceeași mizerie” nu rimează.

Dacă nu vor fi alegeri anticipate în martie 2020 și un guvern de tranziție e lăsat în picioare până aproape de alegerile locale sau chiar parlamentare? În fond cu PNL la butoane în alianță cu Pro România pot distribui resurse pentru a se întări puternic în perioada aia.

Deși e posibil să vedem ceva erodare a PNL, există un risc real ca PNL să devină cel mai puternic partid la următoarele alegeri dacă are acces la suficiente resurse. Iar la nivel de program economic USR și PNL nu sunt foarte diferite. Dacă dl. Cîțu implementează tot ce vrea el, atunci USR rămâne fără obiectul muncii.

În contextul ăsta s-ar putea ca USR să ia sub scorul de la europarlamentare.

Poate PNL va da chix grav și atunci USR iese câștigat, dar dacă PNL mișcă bine, USR riscă să fie în opoziție și în 2020 – 2024. Iar asta va demobiliza puternic electoratul lor și va duce la căderea actualei conduceri.

Pentru USR cea mai bună variantă ar fi cea în care PNL nu intră la guvernare, chestie posibilă dacă PSD și Pro-România se înțeleg. Dar cum spuneam mai sus, interesul direct al lui Ludovic Orban e să devină Prim Ministru. Altfel riscă să piardă șefia partidului.

USR va trebui să aleagă ce drum alege…

Cum iese Iohannis?

Iohannis câștiga pe termen scurt indiferent ce se întâmpla cu moțiunea:

  • dacă nu trecea atunci PSD era în continuare sac de box pentru Iohannis.
  • acum că a trecut el va fi văzut ca președintele care a dat jos guvernul PSD Dăncilă.

Probleme însă abia acum încep și sunt pe termen ceva mai lung. Iohannis ar fi preferat probabil alegeri anticipate în martie, după ce câștiga alegerile.

Acum PNL-ul său va trage pentru orice rateu:

  • Execuția bugetară: în 2017 și 2018 PSD a făcut razie pe la companiile de stat și le-a golit de rezerve și de bani pentru a putea acoperi găurile din buget.
  • Buget pe 2020: Suntem în octombrie, ar cam trebui să se înceapă lucrul la bugetul pentru 2020. Dacă se va rata termenul (destul de probabil) PNL și Iohannis vor deconta.
  • Colaborare cu Pro-România: fără Pro-România PNL nu poate guverna. Nu îmi e clar cum vor justifica asta electoratului. Crede cineva faza cu Pro România nu e PSD?

Treaba e așa: cu cât PNL scoate un scor mai prost la alegeri cu atât șansele lui Iohannis de a lăsa ceva în urmă scad. Iar președinții în al doilea mandat vor să lase ceva posterității. Cu un guvern PNL slab în 2020 – 2024 s-ar putea ca Iohannis să nu lase mare lucru în urma lui.

Acum faza e că Orban i-a cam forțat mâna lui Iohannis. Rămâne de văzut dacă va putea scoate un iepure din pălărie, altfel va trebui să accepte un guvern minoritar PNL-Pro România & Co. Sau poate îi face o bucurie Ponta și se înțelege cu PSD.

Marele perdant: România

Scriam acum o lună că situația economică în Europa, Asia și SUA nu e prea grozavă iar asta va afecta România:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.

  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere

  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește

  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Ei bine, acum vreau să vă gândiți ce înseamnă să vină o recesiune (nu criză) peste România și să nu avem Guvern. Cine va lua măsurile necesare pentru scoate țara din recesiune? Fără un Guvern care să ia măsurile potrivite fiecare va da vina pe fiecare:

  • PSD va spune că dacă ei erau la putere nu ar fi fost probleme
  • PNL și USR vor da vina pe PSD pentru recesiune

Se vor da declarațiile dure și se va câștiga și pierde capital politic. Oameni politici vor marca victorii de imagine iar influenceri pe Facebook vor explica doct ce și cum.

Românii obișnuiți vor suferi însă pentru că politicienii de la diverse partide se vor sabota reciproc în jocuri de culise complicate. Românul obișnuit va fi precum copilul cu prea multe doici.

Dar se pare că niciunul din cei aflați la putere acum nu a inclus în planurile lor politice faptul că Românii obișnuiți s-ar putea să sancționeze PSD, PNL și USR la grămadă. Cum mă întrebați?

Prin apariția unor partide sau grupări extremiste în actualele partide. Scena e deja așezată, așa cum scriam și aici:

Sub amenințarea unui dușman real sau închipuit (”statul paralel”, ”ciuma roșie”, Soroș etc.) politicienii români au căutat să atragă publicul în sprijinul lor. Iar mesajele s-au radicalizat pe în ultimii ani de ambele părți ale baricadei politice.

Nu s-a ajuns la crime, dar 10 august 2018 a arătat că nu suntem foarte departe de acel moment. Din punctul meu de vedere doar norocul a făcut ca acel moment să nu se lase cu victime. Arestarea lui Dragnea pare să fi calmat apele momentan, dar asta e doar o chestiune de moment:

  • Opoziția are nevoie de o persoană din PSD pe care să o urască cu aceeași patimă cu care îl ura pe Dragnea.

  • PSD are nevoie de un dușman care să justifice nereușitele și frustrările lor.

Și poate ar trebui să ne aducem aminte că istoria noastră recentă are exemple de ce se poate întâmpla când extremismul se instaurează.

Politicienii noștri se joacă cu focul și tare îmi e teamă că românii obișnuiți vor fi cei care vor deconta pentru asta.




Despre programul de guvernare al PLUS

După cum știți acest blog se mândrește cu o lungă tradiție (3 ani) de băgat bățul în rahat și analizat ce e pe acolo. Am făcut asta cu programul economic al PSD (aici și aici), al PNL (mă rog, versiune Cîțu aici și aici) și al USR (cât hate mi-am luat pentru ăsta).

Așa că vrând În buna tradiție a acestui blog trebuie să mă uit și la programul PLUS.

Ce vrea documentul

USR ne-a zis că ei au ”policy papers”, dar erau de fapt ”intention papers”. Poate pentru mulți nu contează diferența, dar pentru mine e relevantă. Cât despre PLUS, ei nu își botează documentul în nici un fel.

Ce vor să spună însă prin acest document? Păi:

PLUS își propune să acționeze strategic, plecând de la o viziune bine definită pentru România.
Atingerea viziunii necesită mai multe guvernări care să urmărească obiective coerente, planificate strategic. Acest document prezintă:

  • măsuri urgente absolut necesare, critice, pentru a reașeza România pe un făgaș normal;
  • câteva exemple de măsuri importante și urgente care considerăm că trebuie să intre, în
    perioada imediat următoare, în atenția cetățenilor prin inițierea unor dezbateri cu specialiști și cu factorii interesați.

Bun, documentul prezintă așadar ”măsuri urgente absolut necesare, critice”. Ok…am prins ideea, nu era nevoie să spuneți de 3 ori același lucru.

Haideți să vedem ce avem pe partea economică în materie de măsuri urgente absolut necesare, critice:

Care sunt măsurile urgente?

Cei de la PLUS spun că urgențele României ar fi următoarele:

  • Detensionarea pieței muncii
  • Stimularea exporturilor și investițiilor românești în afara țării.
  • Impulsionarea investițiilor în Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI)
  • Accesul la facilități moderne de finanțare și sprijinire a afacerilor
  • Legislație echitabilă, transparentă și stabilă

Ok…se supără cineva dacă spun că astea nu sunt urgențe? Chestiile astea trebuie făcute, de acord, dar a le numi urgențe e exagerat. De ce spun asta? Pentru că ele nu sunt chestii care pot fi făcute de pe o zi pe alta și pentru că efectul lor asupra economiei e unul difuz:

  • Dacă mâine apar noi stimulente pentru cercetare dezvoltare efectul lor se va vedea abia peste câțiva ani (într-un caz fericit). Care e deci urgența?
  • Legislație stabilă? La fel, efectul se va vedea peste niște ani.
  • Facilități de finanțare? Iarăși niște ani pentru efecte

Singura chestie unde e ceva de lucrat rapid e ”Detensionarea pieței muncii”, dar după cum o să vedeți din motive diferite.

Și ca să nu spuneți că sunt Gică Contra, la finalul articolul am lăsat o listă cu chestii care chiar sunt urgențe, ca să nu ziceți că știu doar să mă plâng.

Una peste alta chestia asta nu e nici program, nici listă de măsuri urgente. E un fel de struțo cămilă care pare încropită pentru a spune că au și ei program de măsuri. Multe dintre măsurile lor sunt formulate într-un limbaj de lemn foarte vag și criptic din care nu se înțelege nimic. Sunt de asemenea situații în care vor să reformeze sau să schimbe ceva, dar nu spun concret ce e în neregulă cu actuala legislație sau instituție.

Ba chiar uneori vorbesc despre introducerea unor măsuri care există deja în legislație.

Dar ca să nu ziceți că bat câmpii aiurea, haideți să le luăm pe rând:

Detensionarea pieței muncii

Șomaj în rândul categoriilor vulnerabile

PLUS vrea să facă următoarele chestii:

Reformarea Serviciului Public de Ocupare (SPO – ANOFM) și concentrarea prioritară pe măsuri active de ocupare și pe consiliere, în special pentru categoriile vulnerabile (e.g. tineri, persoane cu dizabilități etc).

Ok, reformare reformare, dar ce presupune? Ce anume e în neregulă cu actualul ANOFM și cum ar trebui el schimbat?

Altfel, da, de acord, e nevoie de măsuri pentru a ajuta categoriile vulnerabile să intre în câmpul muncii. Dar pentru ca asta să se întâmple e nevoie ca angajatorii să îi accepte. Ce anume poate face ANOFM mai bine?

ANOFM nu poate sancționa angajatorii care refuză oameni cu handicap, oameni în vârstă și așa mai departe. Cum îi va ajuta consilierea să treacă peste bariera asta?

O altă problemă e legată de impactul acestor măsuri. Câți oameni cu dizabilități pot fi angajați? Vor face ei diferența?

Legat de șomajul în rândul tinerilor, nu e clar care e concret problema identificată de PLUS. E normal ca rata șomajului în rândul tinerilor să fie mai mare decât media, având în vedere că le trebuie mai mult timp să își găsească un loc de muncă neavând experiență anterioară. Dar cât ar trebui să fie șomajul în rândul tinerilor ca să nu fie o problemă? Care e valoarea optimă? La nivelul lunii august 2019 era de 16%. E mult, e puțin?

Nu vreau să par răutăcios, dar măsura asta pare un copy paste din ceva program mai vechi.

Vreți o urgență? Mi-ar fi plăcut să spună concrect că îi vor ajuta pe tinerii care nu dau / nu iau bacul să își găsească locuri de muncă mai bune decât muncitor necalificat pe șantier. Dar na…prea greu.

Apoi aș vrea să spună cineva public că datele INS pe problema asta nu țin cont de imigrație, mulți tineri mergând după liceu în țară la muncă la negru sau în afara României ca muncitori necalificați. Ei figurează însă ca șomeri în România.

Formare pe parcursul vieții

Investiții în calificare și recalificare, în formarea pe tot parcursul vieții, în impulsionarea învățământului profesional și tehnic (IPT) și a formei de învățământ dual în special, susținerea
educației antreprenoriale și financiare.

Zău că nu înțeleg ce vor să spună prin chestia asta. Cine face investițiile în calificare și recalificare ? Statul? Privații? Privații cu banii statului? Nu e o chichiță, e o chestie importantă! Cât despre învățământ pe tot parcursul vieții, e un concept frumos, dar mult prea vag și lipsit de substanță pentru a putea fi transformat în politică publică. Repet: cine bagă bani în asta?

Încă ceva: Chestiile astea se fac de ani de zile sub o formă sau alta atât la stat cât și la privat. Atât statul român (prin diverse instituții) cât și privații au sifonat bani la greu prin POSDRU fix pentru treaba asta, până la punctul la care UE a blocat fondurile complet.

Cât despre educația antreprenorială și financiară, care e urgența aici? Dacă mâine îi învățăm pe elevi ce e ăla antreprenoriat își vor face firmă în secunda 2?

Dacă vorbim de adulți, își vor da demisia imediat de la job și se vor face antreprenori? Măsura e ok, dar nu e urgentă iar impactul ei e greu spre imposibil de măsurat.

Implementarea urgentă și eficientă a Garanției pentru Tineret.

Ce e în neregulă cu actuala implementare a Garanției pentru Tineret, un program al Uniunii Europene? Ce ar trebui schimbat? De ce e urgent?

Flexibilizarea politicilor și procedurilor legate de atragerea de talent din afara granițelor

Prin talent vreți să spuneți muncitori necalificați din Filipine? Că nu e nevoie de cine știe ce politică în privința asta, avem deja legislație care se bazează pe cote. Pe românește se stabilește un număr de muncitori non-EU care pot fi aduși într-un an. În 2018 au fost 15.000 muncitori, în 2019 au fost inițial 20.000, dar apoi numărul lor a fost crescut la 30.000.

Ce înseamnă flexibilizare? Dispar cotele? Se dă liber la muncitori necalificați?

Am explicat de ce importul masiv de forță de muncă ieftină în România e problematic și nu mi-am schimbat părerea. E prea multă sărăcie și inegalitate socială în România pentru a aduce masiv muncitori străini.

Sau vă refereați la programatori din Ucraina? Programatorii și doctorii sirienii sunt ok?

Măsura asta e pusă acolo ca să dea bine, pentru că are zero detalii concrete care să spună efectiv care e menirea ei.

Stimularea exporturilor și investițiilor românești în afara țării

Următoarea chestie pe listă e stimularea exporturilor și investițiilor românești. Sună bine, sună patriotic și ai zice că e fix ce ne trebuie. Haideți să vedem despre ce e vorba:

Demararea unui proces de tranziție de la măsuri tradiționale de promovare (exemplu: târguri și expoziții) la crearea de capete de pod în țări destinație și la match-making țintit pe priorități sectoriale strategice pentru dezvoltarea economiei românești în context internațional.

Recalibrarea Invest Romania și a rețelei de consilieri de comerț exterior (diplomația economică) pentru a susține cu adevărat și în mod eficient internaționalizarea companiilor românești.

Jur că fraza de mai sus sună exact ca manualele de management din facultate: cuvinte multe și pompoase, dar care spun puțin. Ok, ce a vrut să spună autorul:

Trecem de la promovarea exporturilor românești prin târguri și expoziții la folosirea MAE și a ambasadelor pentru promovarea exporturilor.

Sună mai uman formularea mea, nu? Și spune efectiv ceva, nu sunt doar cuvinte pompoase.

Bun, prima întrebare: ce e în neregulă cu exporturile românești de trebuie statul român să le stimuleze? Nu se descurcă firmele și singure? Ia haideți să vedem cum stăm la capitolul exporturi (informații de la INS):

Câteva idei din graficul de mai sus:

  • Exceptând anul 2009 (oarecum și 2012), exporturile au crescut în permanență
  • Exporturile din 2018 sunt de 67,73 miliarde EUR, duble față de anul 2008 când erau la valoarea de 33,72 miliarde EUR. În 10 ani exporturile României s-au dublat!

Mediul privat pare că se descurcă și singur să crească exporturile, de ce e nevoie de intervenția statului român? De ce ar trebui să investească statul acolo unde firmele private par a se descurcă de minune? De ce e asta o urgență?

Echipa domnului Cioloș a rămas cu impresia că exporturile merg prost, când de fapt ele au crescut puternic. Bănuiala mea e că persoanele care au scris chestia asta au dat copy paste de la ceva materiale de prin 2015 și nu s-au mai obosit să verifice cifrele. Nici nu s-a mai obosit să explice care e problema.

Dar hai să fac un pustiu de bine și vă explic eu unde stă cu adevărat problema României la capitolul exporturi. Nu de alta, dar poate ajunge mesajul și la PLUS, ca să poată spune: ”De fapt noi asta am vrut să zicem”.

Adevărata problemă a exporturilor românești e că sunt făcute într-o prea mică măsură de companii cu capital românesc! Am să explic problema într-o postare separată pentru că e ceva mai complicat!

Dar strict referitor la măsurile PLUS, ele nu au nici un sens în contextul creșterii puternice a exporturilor românești în ultimii ani.

Impulsionarea investițiilor în Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI)

Programul PLUS zice așa:

Crearea unei baze naționale de date cu acces deschis, inclusiv pentru investitori potențiali, care să centralizeze produsele și serviciile disruptive, precum și tehnologiile cheie (KET) emergente în România care să ducă la investiții private strategice (consorții internaționale).

Care e definiția unui ”produs disruptiv”? Uber de exemplu e un produs disruptiv care afectează piața de taximetrie. Vom avea o bază de date cu aplicații de taximetrie? Glovo încearcă să ”disrupă” (sună cretin, dar ei au folosit disruptiv, nu eu) piața de livrare de mâncare. Băgăm și Glovo în baza aia de date? O să râdeți și să spuneți că nu. Dar atunci ce băgăm acolo? Umplem baza de date cu aplicații de livrat mâncare?

Cine le numără? Trebuie să fie dezvoltate de companii din România? Atunci băgăm aplicația Clever Taxi, dar nu aplicația UBER? Cu ce ajută pe un potențial investitor lista asta?

Avem institute de cercetare, poate băgăm chestiile pe care le fac ei în lista asta. Dacă da, atunci cercetare obținută din bani publici devine disponibilă privaților contra cost sau gratis? Vinde statul drepturile de proprietate intelectuală sau cum ar funcționa lista asta?

Și e băgată la categoria urgențe, deși nu e clar care e urgența, care e scopul, ce include, cui i se adresează și așa mai departe.

Altceva la capitolul ăsta:

Creșterea finanțării publice (GERD) pentru cofinanțarea inovării în sectorul privat.
Impulsionarea activității de valorificare a cercetării la nivelul universităților și a institutelor de cercetare.

Zău că sunt sătul de bani publici pentru inovare în sectorul privat. Cum scriam și aici, există deja facilități fiscale în sensul ăsta:

Se acordă deja o scutire de impozit pentru cercetare-dezvoltare. Ea se aplică atât în cazul impozitului pe profit (art. 20 și 22^1 din Codul Fiscal) cât și în ceea ce privește impozitul pe venitul angajaților în astfel de sectoare (art. 60 pct. 3 din Codul Fiscal). Din punct de vedere TVA activitățile sunt reglementate la art. 268 alin. 10 din Codul Fiscal.

Deja există facilități, dar nu e suficient zice PLUS, haideți să le dăm și bani. De ce? Care e logica? Cu toate facilitățile astea economia României e tot una predominant de outsourcing și prelucrare a materiei prime pentru alții. Nu mai bine ne întrebăm de ce se întâmplă asta înainte să facem altceva?

Haideți să eviscerăm mai întâi cancerul din universitățile românești, apoi să începem să le finanțăm. Ba mai mult, ne putem gândi cum să ajutăm universitățile să facă parteneriate cu mediul privat.

Dar haideți să nu mai aruncăm cu bani publici în mediul privat aiurea. Vreau să văd și eu un raport al guvernului cu banii alocați pentru cercetare dezvoltare și rezultatele obținute.

Accesul la facilități moderne de finanțare și sprijinire a afacerilor

Programul PLUS zice așa:

Folosirea instrumentelor de garantare a creditelor disponibile cu sprijin european (BEI, BERD) și reformarea Fondului Național de Garantare a Creditelor IMM (FNGCIMM).

BEI și BERD deja operează în România și finanțează proiecte. Ce nu spun cei de la PLUS e că BEI și BERD își aleg proiectele pe care le finanțează.

Cât despre reformarea FNGCIMM, nu e clar ce e în neregulă cu actuala structură. Ce nu face bine? Cum ar face PLUS lucrurile mai bine la FNGCIMM?

Altceva:

Finanțarea instrumentelor financiare prin fonduri europene și fructificarea cadrului InvestEU, inclusiv prin consolidarea unei Bănci de Dezvoltare (National Promotional Bank).

Ha ha, ce bună e asta! Culmea, asta e o idee foarte bună DAR DAR DAR…țineți-vă bine: E deja propusă și în curs de implementare de către actuala guvernare PSD! E o măsură bună? Da, cu siguranță, dar e deja în curs de implementare de PSD. Cum poți ignora acest ”mic” detaliu?

Dacă nu știau e cam nasol, dacă știau, dar tot au pus asta în program e și mai nasol!

Altceva:

Promovarea instrumentelor de tip capital de risc (venture capital) și a finanțării alternative (de exemplu, equity crowdfunding, business angels etc.).

Promovare cum? Unele din ele există deja și sunt folosite în România. Altele nu sunt de interes pentru investitori.

Spre exemplu equity crowdfunding (oameni simpli dau bani pentru a dezvolta un produs al unei firme și primesc la schimb acțiuni în companie) prezintă zero interes în momentul acesta. De ce? Pentru că lumea încă își amintește de țeapa numită FNI. În timp poate noile generații vor recăpăta curaj, dar momentan equity crowdfunding nu e atractiv în România deși e folosit în Vest. Dar nimeni nu pare interesat să înțeleagă treaba asta așa că ne aruncăm în propuneri din astea.

Iarăși, ce va face PLUS să ”promoveze” aceste instrumente care există deja și sunt folosite? De ce se bagă statul în folosirea unor astfel de instrumente?

Dezvoltarea pieței de capital și susținerea cotării la bursă a IMM.

Ok, știe cineva de la PLUS de ce nu se listează IMM-urile pe bursă? Vă zic eu:

  • Trebuie să fie total transparente cu situațiile financiare și patronii nu mai pot sifona bani fără să plătească impozite cum fac acum.
  • Trebuie să plătească auditori care s-ar putea să arate că business-ul e șubred (aici e o discuție întreagă legată de independența auditorilor, dar nu intru în ea).
  • Foarte multe firme românești au capital negativ, ceea ce face listarea lor la absurdă inutilă, pentru că investitorii ar cumpăra efectiv datorie, nu capital.

Ministerul Finanțelor condus de PSD are în momentul de față în vedere niște măsuri care încearcă să rezolve problema firmelor cu capital propriu negativ. Dacă reușesc, atunci se rezolvă de la sine problema cotării la bursă. Din punctul ăsta de vedere PLUS nu propune nimic.

Regândirea schemelor de ajutor de stat pe principiul coinvestirii și nu al banilor gratis.

Gen, ați zis mai sus că vreți să aruncați cu bani publici gratis în mediul privat pentru cercetare dezvoltare. Chestia asta se face prin scheme de ajutor de stat. Acum ziceți fix invers? Gen, a citit cineva tot programul ăsta? Cum se pupă chestiile astea două?

Crearea Business 360 – un birou unic de contact și sprijin pentru accesul la finanțare pe tot ciclul de dezvoltare a afacerilor.

”Sprijin pentru accesul la finanțare” – haideți să vă traduc eu problema: IMM-urile românești nu prea reușesc să acceseze fonduri. De ce? Pentru că prea multe dintre ele nu sunt bancabile, adică băncile se uită la situația lor financiară și zic: ”prea riscant, nu pot să îți dau credit”.

De ce? Pentru că în majoritatea cazurilor IMM-urile au capital negativ.

Asta înseamnă că în cazul în care firma ar da faliment băncile nu ar reuși să recupereze absolut nimic de la ele.

Sprijin pentru investitorii români din afară care se întorc și deschid o afacere în țară prin mărirea programului Diaspora Start-Up ca buget, condiții de finanțare și crearea de cofinanțări pentru microproiecte.

Mai sus zice: nu dăm bani gratis. Apoi aici, din nou, aflăm că dacă ești din Diaspora poți primi bani gratis.

Repetați după mine:

  1. Românii nu au plecat din țară pentru că nu se puteau face antreprenori!
  2. Românii nu se vor întoarce în România în numere mari pentru că li se oferă programul ăsta!

Sunt bani cheltuiți aiurea! Am mai scris despre facilitățile pentru Diaspora și concluzia e una simplă:

Românii din Diaspora vor spitale în care să nu moară din cauza infecțiilor, parcuri mai multe, să fie plătiți bine și să le fie respectate drepturile de angajatori și civilizație în interacțiunea cu instituțiile statului.

Legislație echitabilă, transparentă și stabilă

Am rețineri ori de câte ori citesc despre ”legislație stabilă” de la oameni care au guvernat prin OUG-uri și HG-uri, cum a fost cu Guvernul tehnocrat al domnului Cioloș. Dar în fine, haideți să trecem peste asta:

Introducerea obligativității unei analize de impact ex-ante (RIA) și a consultării adecvate cu sectorul privat pentru reglementare sau modificări.

Există deja obligația de a prezenta analiză de impact a măsurilor propuse de Guvern. Intrați pe siteul Ministerului Finanțelor spre exemplu, la secțiunea Transparență Decizională și apoi aruncați o privire peste ”nota de fundamentare” care vine la pachet cu fiecare propunere.

Orice măsură propusă trebuie însoțită de o notă de fundamentare care include, între altele și o analiză de impact. Obligația asta există deja, deci nu îmi e clar ce propune PLUS aici.

Introducerea unor criterii de paritate stat-cetățean/antreprenor în privința consecințelor ce decurg din neîndeplinirea obligațiilor.

Despre ce obligații vorbim concret? Care sunt obligațiile pe care statul nu le îndeplinește și cum sancționezi statul? Îl pui să își dea singur amendă? Zău că nu înțeleg despre ce vorbim concret.

Să vă dau un exemplu concret: dacă aveți bani de recuperat de la stat și statul se trage pe fund și îi rambursează cu întârziere aveți dreptul să cereți statului să plătească dobândă pentru acei bani.

Cei de la PLUS la ce se referă concret? Care e urgența?

Revigorarea rolului Consiliului Economic și Social și a Consiliului Fiscal.

Ce e în neregulă cu actualul Consiliu Economic și Social? Ce e în neregulă cu actualul Consiliu Fiscal? Ambele sunt organe consultative și nu au putere decizională propriu zisă. Ce anume trebuie schimbat? Care e urgența?

Adoptarea de măsuri urgente pentru combaterea fermă și nediscriminatorie a evaziunii fiscale și a muncii la negru. Acestea nu sunt doar o problemă a statului (diminuarea resurselor financiare), ci și a antreprenorilor cinstiți care trebuie să performeze într-un mediu competitiv distorsionat și neetic.

Nu înțeleg ce vor să spună, zău: ”combaterea fermă și nediscriminatorie a evaziunii fiscale și a muncii la negru”. Există combatere mai puțin fermă? Există combatere a evaziunii fiscale în mod discriminatoriu? Care sunt situațiile acelea? Vine ANAF peste covrigăria lui Gigel, dar pe Ionel nu îl verifică? Ce vor să spună concret cei de la PLUS?

Cum combați evaziunea fiscală nediscriminatoriu? Dacă ai 150 de firme care vând covrigi în București le verifici pe toate ca să nu discriminezi? E stupid, există deja proceduri și se fac analize de risc pentru combaterea evaziunii fiscale. Propunerea asta nu are sens!

Crearea unui mecanism judiciar rapid și eficient de rezolvare a diferendelor contractuale și de executare a hotărârilor judecătorești.

Există deja o procedură de mediere care ar trebui să se ocupe fix de medierea disputelor înainte de a ajunge la tribunal. Cât despre executarea hotărârilor judecătorești…pentru asta există executor judecătoresc?!

Adică treburile astea există deja. Cum adică ”crearea”? Creăm ceva ce există deja? Îmbunătățirea actualului sistem o înțeleg, dar ce anume vor să creeze?

Flexibilizarea legislației muncii și a contractelor de muncă pentru adaptarea la o piață a muncii fluidă și dinamică.

Mor când aud de ”flexibilizarea legislației muncii”. Ce anume vor să flexibilizeze? Ce e în neregulă cu actualul sistem? Există contracte de muncă temporară, posibilitatea de a ține pe cineva în perioadă de probă (chiar 2 intervale consecutive) și așa mai departe. Ce anume vor să flexibilizeze?

Adevăratele urgențe

Haideți să vă zic eu câteva urgențe:

  • Restructurarea companiilor de stat de importanță strategică: TAROM, CFR, CNC Oltenia sunt doar câteva exemple. Companiile astea sunt bombe cu ceas și suntem doar la o recesiune distanță de a le vedea în colaps. Nu mă credeți? E suficient să vă uitați la ce se întâmplă cu ELCEN – RADET în București.
  • Combaterea evaziunii fiscale – problema e reală, dar se poate rezolva printr-o combinație de creștere a numărului de inspectori pe teren, digitalizare și folosire inteligentă a datelor culese de la contribuabili. Nu sunt SF-uri, Polonia a avut un succes răsunător făcând fix asta, chestie care se poate observa în felul în care și-au redus ”VAT gap-ul
  • Problema tinerilor fără BAC: e una din cele mai grave probleme ale României în momentul de față. Acești tineri nici nu urmează o formă de pregătire superioară, care să le permită să lucreze în domenii cu valoare adăugată ridicată, dar nici nu au o pregătire concretă, având doar educație de bază teoretică. Prin urmare ajung să facă muncă necalificată în România sau afară. Ei sunt o vulnerabilitate atât economică cât și socială. Pe ei se vor baza partidele extremiste în viitor.
  • Prea multe firme nebancabile – cum scriam și mai sus: prea multe firme cu capital românesc au capital propriu negativ din cauza patronilor care sifonează profitul. Practica asta trebuie să înceteze iar aceste companii fie să se restructureze fie să dispară. De menționat că PSD încearcă să facă ceva în sensul ăsta, chestie despre care voi vorbi într-un articol viitor.
  • Firmele cu capital românesc nu exportă suficient – O altă vulnerabilitate majoră a economiei românești, dar care e îngropată de statisticile privind exportul general. Mai multe detalii asupra problemei într-un viitor articol.



No comment: Liderul nostru preaiubit

Comparați apoi cu asta:

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească

Vă las să ghiciți pentru cine a fost scrisă poezia.