Ce înseamnă acel avertisment de deficit al Comisiei Europene?

Comisia Europeană a emis un set de recomandări și constatări care aparent au inflamat din nou lucrurile la nivel guvernamental. Mă rog, Liviu Dragnea nu e teoretic parte a guvernului, dar în fine, ideea e că omul pare destul de supărat că băieții ăia răi de la Comisia Europeană au zis că România trăiește periculos în ultima vreme și are șanse mari să depășească ținta de deficit de 3% impusă de Comisie.

Acum, înainte de a merge mai departe ar trebui să știi câteva chestii despre deficitul ăsta, despre care am scris pe larg aici:

  • Deficitul de 3% e arbitrar impus și nu înseamnă absolut nimic pentru România. Da, ai citit bine, nu înseamnă nimic pentru România și ar fi putut să fie la fel de bine 2% sau 4%.
  • Faptul că suntem sub pragul de 3% nu ne aduce nici un beneficiu real, deși un deficit prea mare poate să înseamne problemele financiare și să ducă la faliment.
  • Faptul că suntem sub ținta de deficit de 3% nu înseamnă că totul e bine și putem dormi liniștiți. România poate da faliment cu un deficit considerabil mai mic de atât!

Știu, nu îți vine să crezi, ”de ce ar face Comisia Europeană asta?!”, ”ăia sunt băieții buni, Dragnea e băiatul rău și nu are dreptate!” bla bla bla.

Stai liniștit, Dragnea nu are dreptate în privința deficitului, dar nici Comisia Europeană. Deficitul ăsta de 3% a fost relevant în 1991 atunci când Europa se pregătea de adoptarea euro ca monedă. S-au făcut niște calcule și s-a ajuns la concluzia că țările care vor să adopte moneda euro nu trebuie să depășească 3% (dacă vrei să vezi calculele citește aici). Între timp cifrele care au stat la baza acelui calcul s-au schimbat și deficitul acela nu mai e relevant, dar a rămas în Tratatul de la Maastricht, încă în vigoare și după care Comisia Europeană se ghidează.

Ca o paranteză, economiștii, inclusiv ăia de la Comisia Europeană se uită însă în general la deficitul structural, care e mai relevant într-o analiză pentru că arată diferența între veniturile și cheltuielile rigide ale statului, adică cele care sunt și anul ăsta și anul viitor și în general pe termen lung (ex: cheltuieli cu salariile bugetarilor, venituri din taxe și impozite). De ce? pentru că ele mai de grabă indică sănătatea unui buget public. Revenind însă la subiect:

Ce spune acel raport totuși? 

În principiu două lucruri:

  1. Cei de la Comisia Europeană nu prea au mare încredere în planurile bugetare ale Guvernului Grindeanu și le consideră nerealiste. Motiv pentru care își fac treaba și emit un avertisment.
  2. Atât guvernul Cioloș cât și guvernul Dragnea nu și-au îndeplinit anumite obligații asumate.

În ceea ce privește punctul 1, lucrurile mi se par destul de interesante. Iată ce zice Comisia Europeană în recomandările specifice României:

the Commission 2017 spring forecast projected a general government deficit of 3.5% and 3.7% of GDP for 2017 and 2018, above the 3%-of-GDP reference value of the Treaty.

A se nota că Guvernul Grindeanu a anunțat un deficit de 2,9% atât în 2017 cât și în 2018. Rezultă deci o diferență de 0,6%, respectiv 0,8% pentru cei doi ani.

Asta înseamnă că guvernul nostru și cei de la Comisia Europeană, plecând de la aceleași informații, ajung la rezultate diferite. Anumite diferențe între calcule sunt normale, dar de regulă, ele sunt relativ mici, în nici un caz de 0,6% – 0,8%. Cred că cineva de pe la PSD sau de la Ministerul de Finanțe ar cam trebui să dea cu subsemnatul pentru diferențele astea.

Pe mine personal nu mă îngrijorează o depășire a deficitului de 3% neapărat, ci faptul că politicile guvernului nu par sustenabile pe termen lung și deficitul structural, cel de care chiar ar trebui să ne facem griji, s-ar putea să devină sustenabil. Iată ce zice Comisia:

The medium-term budgetary objective, a structural deficit of 1% of GDP, is not expected to be reached by 2020, which is the programme horizon. The recalculated structural balance is expected to reach -2.6% by 2020.

De la o țintă de -1% la una de -2,6% e diferență mare. Și din păcate deficitul structural nu poate fi ajustat prin tăierea investițiilor, așa cum a făcut guvernul Ponta cu ținta de deficit de 3%. Acolo va fi nevoie de ajustări în domenii critice, precum diminuări ale costurilor cu salariile bugetarilor sau creșteri de taxe.

Asta e de fapt chestia care ar trebui să ne îngrijoreze, acel deficit structural, nu prostia aia cu 3%. Dacă guvernul Grindeanu taie orice investiție, se poate încadra în anvelopa de 3% deficit bugetar, dar e posibil ca deficitul structural să fie nesustenabil. Va comenta însă cineva din presa atunci? Se va ofusca cineva pe facebook?

În ceea ce privește punctul 2, ar trebui zis că raportul nu face discriminări între guverne. Se menționează foarte clar spre exemplu că:

In line with Article 121(4) TFEU and Article 10(2) of Council Regulation (EC) No 1466/97, the Commission issued a warning to Romania on 22 May 2017 that a significant deviation from the medium-term budgetary objective was observed in 2016.

Aceeași problemă reluată în raport:

The 2016 budget substantially departed from the medium-term objective of a structural deficit of 1 % of GDP in breach of the deficit rule in the national fiscal framework

În 2016 PSD nu era la putere, deci acel avertisment se referă la guvernul Cioloș!

Încă una:

In 2016, as in previous years, the authorities did not send an update of the fiscal strategy to the parliament by the statutory August deadline.

Din nou, Guvernul Cioloș nu și-a făcut treaba. Dar așa cum Comisia Europeană nu spune Cioloș, nu spune nici PSD, Dragnea sau alt nume pentru că, din punctul lor de vedere, e irelevant ce nume sau hram poartă guvernul. Presa anti-PSD va scoate în evidență mizeria lăsată în urmă de guvernul Ponta și mizeria proaspăt creată de guvernul Grindeanu. Presa pro-PSD va vedea toate problemele lăsate în urmă de guvernul Cioloș. Comisia Europeană le menționează însă pe toate.

Acum, pentru a răspunde și la întrebarea din titlu:

Ce înseamnă totuși acel avertisment?

Înseamnă că cifrele transmise de guvernul Grindeanu către Comisia Europeană nu sunt realiste și trebuie reevaluate.

Înseamnă în același timp că oamenii de la Comisie vor sta cu ochii pe noi și vor privi cu ochi neîncrezători orice cheltuială discreționară a guvernului.

Partea cea mai proastă însă e că și agențiile de rating citesc raportul acesta, iar daca o instituție precum Comisia Europeană dă un avertisment și transmite un semnal de neîncredere, atunci puteți fi siguri că acel semnal se va vedea și în costul la care se va împrumuta România. Iar asta ne va durea pe toți, indiferent de culoarea politică.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Venitul minim garantat – o controversă inutilă

Tăriceanu, unul dintre geniile politice care au băgat economia României în șanț în 2009 încearcă să rămână relevant în coaliția cu PSD și anunță că vrea eliminarea venitului minim garantat:

Trebuie să renunțăm complet la venitul minim garantat, care este o invitație la nemuncă.

Liviu Dragnea, șeful PSD spune însă că nu se pune problema eliminării venitului minim garantat și, realist vorbind, sansele ca treaba asta să se întâmple par într-adevăr mici.

De ce ridică însă problema asta Tăriceanu dacă știe că oricum nu se va întâmpla? De frică, zic eu, iar explicația e următoarea:

Ce e Venitul Minim Garantat (VMG)?

Pe scurt e o formă de a ajutor social menit să îi ajute pe oamenii care nu câștigă suficienți bani pentru a-și acoperi cheltuielile de bază. VMG nu se acordă însă oricui ci doar în situații extreme. Spre exemplu:

  • Un părinte singur care câștigă minimul pe economie, dar trebuie să crească 2 copii NU poate primii acest ajutor.
  • O familie alcătuită dintr-un părinte care muncește pe minimul pe economie și unul care nu muncește, plus 2 copii în întreținere NU poate primi acest ajutor
  • O persoană singură poate beneficia de VMG, dar doar până la 141.5 RON.
  • O familie compusă din doi părinți și 3 copii în care nimeni nu câștigă nici un leu poate primi maxim 527 RON.

Ultimele două exemple sunt motivul pentru care Tăriceanu a sărit cu gura că existența VMG îi face pe oameni să nu vrea să muncească. Declarația lui e însă o prostie pentru că…

VMG nu (mai) distorsionează piața muncii

VMG nu prea (mai) are cum să distorsioneze piața muncii în momentul de față pentru că e suficient ca o persoană din familie să câștige salariul minim pe economie și VMG iese din schemă. VMG reprezenta o problemă atunci când salariul minim pe economie era apropiat de nivelul de nivelul 400 – 500 RON net. Odată însă cu creșterea salariului net din ultimii 2 ani numărul de persoane care pot beneficia de VMG s-a diminuat considerabil.

Iată cum o măsură pe care mulți au hulit-o pentru că e de stânga și distorsionează piața munci a condus de fapt la eliminarea unei distorsiuni create de un ajutor social. Mai mult, pentru că diferența între VMG și salariu e atât de mare, nu există motivația de a sta acasă. Adică serios, chiar crede cineva că o persoană capabilă de muncă ar alege să stea acasă pe 141.5 RON în loc să muncească pentru 1.065 RON (salariul minim)? Suma e prea mică pentru a reprezenta un stimulent pentru a rămâne acasă în loc de a munci.

Cine a beneficiat de fapt de pe urma VMG

Ministerul Muncii a publicat pe site-ul său informații cu privire la beneficiarii VMG la nivelul lunii martie 2017. Hotnews a încercat să facă o hartă interactivă, dar a bușit rău calculele. Ca o paranteză, mi se pare incredibil că o publicație care se vrea serioasă nu e în stare să aplice regula de 3 simplă pentru a calcula procentele corect.

Și încă o chestie, suntem în 2017, dar noi încă avem impresia că România numără 22,5 milioane de români populație? Serios?

În fine, ce încerc să spun e că dacă ne vom uita la datele de la Ministerul Muncii (refăcute în tabelul de la finalul postării) vom vedea niște diferențe uriașe.

De exemplu, în județul Arad au fost doar 288 de beneficiari ai VMG, în București 280 de beneficiari, în Hunedoara 333. La polul opus avem însă județe precum Bacău cu 11.593 beneficiari, Galați cu 11.579 sau Dolj cu 15.517 beneficiar ai VMG.  Dacă raportăm numărul de beneficiari la populație putem observa că:

  • Cel mai mare număr de beneficiari ai VMG sunt în județele Dragnealand Teleorman (29.3/1000), Vrancea (29.17/1000) și Vaslui (29.15/1000).  Nu e nici o coincidență că în județele acestea șomajul e ridicat, rata de ocupare a populației e foarte scăzută, niciunul dintre județe nu are măcar 1 km de autostradă iar investițiile sunt foarte slabe. Chiar și așa însă, vorbim de aproximativ 3 oameni din 100 care beneficiază de ajutorul acesta.
  • Cel mai mic număr de beneficiar ai VMG sunt în București (0.15/1000), Arad (0.7/1000) și Hunedoara (0.81/1000). Are sens să mai spun că aceste județe fac parte din cele mai dezvoltate zone ale României?

E destul de clar că e există o legătură între numărul de beneficiari ai VMG și gradul de dezvoltare economică al zonei în care acei oameni locuiesc. Șomaj scăzut, număr redus de beneficiari ai VMG.

Așa că afirmații de genul celei a lui Tăriceanu nu au nici un fel de legătură cu realitatea.

De ce a făcut Tăriceanu declarația?

Din mai multe motive: În primul rând, cred eu, pentru că încearcă să rămână relevant. În ultima vreme au fost mai multe scandaluri în ALDE între Tăriceanu și fostul său secund Daniel Constantin, scandaluri care s-au lăsat inclusiv cu acuze de șantaj. Partidul riscă în continuare să se destrame pentru că nu are neapărat o doctrină sau vreun țel comun care să îi unească.

În plus, PSD avea nevoie de Tăriceanu în timpul alegerilor pentru a se asigura că smulge o parte din voturile dreptei. A reușit, ALDE a intrat în Parlament. Brusc, relevanța lui Tăriceanu în ecuația politică s-a redus considerabil.

Practic, dacă PSD vrea poate să mute marea majoritate a parlamentarilor ALDE în PSD sau într-un nou partid satelit al PSD. Iar Tăriceanu știe asta așa că încearcă să rămână relevant ca lider în propriul partid așa că face apel la discursuri care sunt evident de dreapta (dreapta extremă pe alocuri) pentru a da impresia că îi pasă de ideologia asta.

Pe lângă asta nu strică, din când în când, câte o petardă pentru a distrage atenția populației de la haosul care domnește în țara asta.

P.S: Lista cu beneficiarii de VMG în martie 2017 ajustată cu populația pe 2011 și cu calcule corecte.

Judeţ Populatie 2011 Beneficiari platiţi Beneficiari la 1000 locuitori Suma totala platita drepturi curente Suma medie platita drepturi curente
ALBA 342,336 4,844 14.15 1,258,907 259,89
ARAD 412,235 288 0.70 70,399 244,44
ARGES 612,431 8,109 13.24 2,228,753 274,85
BACAU 616,168 11,593 18.81 3,304,936 285,08
BIHOR 575,398 5,883 10.22 1,898,183 322,66
BISTRITA-NASAUD 301,425 2,638 8.75 650,072 246,43
BOTOSANI 404,429 5,353 13.24 1,530,168 285,85
BRAILA 316,652 4,719 14.90 1,372,240 290,79
BRASOV 529,906 5,593 10.55 1,893,201 338,49
BUCURESTI 1,883,425 280 0.15 58,021 207,22
BUZAU 440,347 12,178 27.66 3,255,132 267,30
CALARASI 287,269 491 1.71 1,363,939 277,79
CARAS-SEVERIN 287,535 2,567 8.93 646,466 251,84
CLUJ 691,106 3,592 5.20 979,024 272,56
CONSTANTA 684,082 4,723 6.90 1,298,733 274,98
COVASNA 211,254 2,619 12.40 850,279 324,66
DAMBOVITA 510,287 8,616 16.88 2,342,654 271,90
DOLJ 660,544 15,517 23.49 4,497,387 289,84
GALATI 530,612 11,579 21.82 3,190,772 275,57
GIURGIU 267,147 4,227 15.82 1,116,171 264,06
GORJ 345,771 497 1.44 1,208,281 243,11
HARGHITA 304,765 3,782 12.41 1,173,480 310,28
HUNEDOARA 410,383 333 0.81 856,949 257,34
IALOMITA 265,559 424 1.60 1,193,540 281,50
IASI 772,348 8,977 11.62 2,659,134 296,22
ILFOV 353,481 1,613 4.56 428,722 265,79
MARAMURES 472,117 5,339 11.31 1,378,256 258,15
MEHEDINTI 259,212 7,021 27.09 1,835,138 261,38
MURES 540,508 7,768 14.37 2,514,059 323,64
NEAMT 507,399 6,958 13.71 1,977,738 284,24
OLT 421,769 8,263 19.59 2,139,979 258,98
PRAHOVA 762,886 5,624 7.37 1,514,986 269,38
SALAJ 225,631 3,337 14.79 1,142,587 342,40
SATU MARE 336,117 4,445 13.22 1,392,004 313,16
SIBIU 377,273 412 1.09 1,219,506 296,00
SUCEAVA 634,810 817 1.29 2,534,674 310,24
TELEORMAN 369,897 10,837 29.30 2,832,473 261,37
TIMIS 683,540 1,892 2.77 473,635 250,34
TULCEA 211,622 2,489 11.76 62,562 251,35
VALCEA 374,240 4,571 12.21 1,077,496 235,72
VASLUI 393,340 11,464 29.15 3,478,546 303,43
VRANCEA 339,510 6,847 20.17 1,821,396 266,01
TOTAL 19,926,766 219,119 68,720,578




Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!

Una dintre caracteristicile regimurilor totalitare e că au tendința să spună că țara pe care o conduc merge din succes în succes, indiferent cât de prost o duc cetățenii ei. De regulă, mesajele care spun că țara o duce din ce în ce mai bine se întețesc în perioada când lucrurile merg din ce în ce mai prost.

Fără nici un fel de legătură cu ce am zis mai sus vă mai spun că săptămâna trecută, coaliția de guvernare a ratificat Programul de Guvernare, s-a angajat să îl respecte cu sfințenie și, Mega Bonus, ne-a mai anunțat, încă o dată, că nu va depăși deficitul de 3%.

Și ca înțelegeți cât de mult trebuie să puneți preț pe programul de guvernare, am făcut o selecție a chestiilor mișto scrise în program, pe care guvernul le-a respectat cu sfințenie:

”Nevoia de a ieși din capcana modelului economic bazat pe avantajul unei forțe de muncă ieftine și trecerea la forța de muncă calificată reprezintă principala provocare a următorilor ani.”

Ce face guvernul Grindeanu? Elimină plafonarea CAS. Consecința? Companiile care plătesc salarii mari angajaților (peste aproximativ 2.000 de euro brut) se trezesc că trebuie să plătească taxe considerabil mai mari. Sectorul de activitate cel mai afectat se dovește a fi IT-ul care, de altfel, se și plânge de chestia asta.

Cum înțelege coaliția de guvernare să stimuleze locurile de muncă bine plătite? Prin taxarea lor suplimetară.

”Privim educația ca un factor strategic de dezvoltare. Educaţia a fost şi va rămâne un domeniu de interes major, mereu pe agenda publică. Educaţia trebuie să fie captivantă, continuă și coerentă.”

Atât de mult interes pentru educație și-a dat guvernul, încât a decis ca directorii care nu au promovat examenul anual să fie numiți oricum în funcție.

[…]prin stimularea natalității putem asigura noilor generații un viitor aici, acasa, în România.

Între timp aflăm însă Olguța Vasilescu spune că mamele care primesc mai mult de 10.000 RON înșeală statul român și va plafona sumă primită de mame. Are rost să mai spunem că Parlamentul dominat de PSD anul trecut a votat pentru introducerea acestei măsuri, în timp ce guvernul tehnocrat s-a opus spunând că nu sunt resurse la buget?

Astfel, rămânerea în grupul țărilor membre cu fiscalitate redusă va fi importantă ca ancoră de convergență.

Probabil de aceea a fost introdus impozitul forfetar pentru firmele din sectorul HORECA. Așa înțelege guvernul să reducă fiscalitatea. Scăderea TVA de la 24% la 19% e irelevantă pentru micile companii atâta timp cât sunt lovite de impozite pe suprafață, fără vreo legătură cu cât de profitabil e afacerea.

Are rost să mai amintesc faptul că eliminarea plafonului la CAS nu e diminuare de taxe și crește povara fiscală pe partea de salarizare?

Sau să amintim de planul guvernului de a crește accizele?

Sustenabilitatea creșterii economice nu poate fi menținută fără a implementa o diseminare echitabilă a beneficiilor creșterii economice. Și aici trebuie să ne rupem de modelul actual – mult la puțini și puțin la mulți. Trebuie să prevenim polarizarea societății – astăzi 15% din populație câștigă 85% din venituri și 85% din populație 15% din venituri. Vrem să creștem și să consolidăm clasa de mijloc.

Cum creștem clasa de mijloc? Introducând impozitul pe gospodărie, care îi îmbogățește pe cei deja bogați, chestie despre care am scris și eu și care a fost excelent ilustrată de Gabriel Biriș printr-un calcul pe propriile venituri.

Mai nou, guvernul vrea și impozitarea ajutoarelor de înmormântare. Oare cei foarte bogați primesc ajutor de înmormântare sau cei săraci?

În scopul realizării graduale a capabilităţilor asumate, politica de apărare trebuie să conducă la asigurarea condiţiilor pentru implementarea Programului privind transformarea, dezvoltarea şi înzestrarea Armatei României până în anul 2026. Din perspectiva resurselor financiare alocate apărării, începând cu anul 2017, vom susține asigurarea nivelului de 2% din PIB.

Probabil de aceea au fost anulate cam toate licitațiile importante din sectorul militar. Cât despre acel 2%, bugetul actual e departe de ținta respectivă, așa cum au explicat foarte bine cei de la Rumanian Military.

Cum zice o vorbă din popor: Din greșeală în greșeală, spre victoria finală!


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





De ce nu știu românii unde să protesteze

În școala generală sunt două tipuri de materii: alea care se dau la examinarea națională și celelalte. În liceu la fel, există două tipuri de materii: cele care se dau la BAC și admitere și cele care nu.

Plătim profesori de matematică, limba română, fizica, chimie, geografie, istorie, desen sau cultură civică, dar în final ajungem să investim timp, efort și resurse mentale în câteva materii, de fapt în aceleași materii tot timpul: Limba română și matematica. Întreaga educație a românului se rezumă la a ști geometrie euclidiană, la a memora inegalitatea Cauchy –  Schwarz și a spune ”amândurora” în loc de ”la amândoi”.

Geografie? Bună ca să ne arate unde sunt țările spre care să emigrăm pentru că ne-am săturat de țara asta.

Istorie? Comuniștii au fost nașpa, PSD e descendentul PCR și Brâncuși era cool.

Fizică? E bună dacă vrei să te faci inginer. Chimie? Mișto, poți face metamfetamine în beci cu ea. Desen? Nu ne trebuie. Cultură civică? Pierdere de vreme.

Și uite așa ajungem la situația de azi:

Oamenii bine intenționați vor să protesteze împotriva unui lucru nasol. Bun până aici, doar că în loc să protesteze în locul în care se află oamenii vinovați, adică în fața Palatului Parlamentului, o fac în cealaltă parte a Bucureștiului, la Palatul Victoria. Data trecută s-a dorit grațierea prin Ordonanță de Urgență, chestie pe care o face Guvernul. Guvernul are sediul la Palatul Victoriei deci protestele au avut loc acolo unde era nevoie.

Grațierea de acum a fost pusă pe tapet de parlamentari care vor să o includă într-o lege. Legile se votează în Parlament, care se află în Piața Constituției.

Câtă presiune vor pune oamenii care protestează la Victoriei asupra parlamentarilor aflați în Piața Constituției?

De ce nu știu oamenii chestia asta? Pentru că separarea puterilor în stat e o chestie care se învață la cultură civică, o materie ignorată total în școala generală deși (cel puțin pe vremea mea) se preda din clasa a 6-a până în clasa a 8-a.

Cu riscul de a enerva multă lume, pot să pun pariu că 99% din oamenii care ies la proteste nu știu care e rolul guvernului, respectiv rolul parlamentului în stat, dar pot să îmi spună unde se pune virgula în fraza: ”În pădure Marcel culege prune”. Probabil nici nu te-ai gândit că în pădure nu sunt prune, dar ți-ai dat seama unde se pune virgula aia.

Plătim profesori de cultură civică pentru ca ai noștri elevi să le ignore cu desăvârșire orele, asta când înșiși profesorii renunță la a mai încerca și îi lasă să își facă temele la mate în ora lor. Acei copii ajung mai târziu adulți și râd de engleza Olguței fără a se agita când guvernul anunță tăieri de taxe cu un impact de minim 12 miliarde RON. Ei sunt aceiași adulți care își pun #rezist la poza de profil de pe facebook, deși nu au ieșit la vot și nu văd nimic în neregulă cu asta.

Drepturile se pot câștiga sau apăra în stradă, dar democrația nu poate supraviețui cu oameni care nu știu decât matematică și limba română.

P.S: Pe Dragnea îl găsiți la sediul PSD, de pe Aleea Modrogan sau la Palatul Parlamentului. În nici un caz la Palatul Victoria.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Ce au făcut partidele politice in primele 100 de zile

A trecut suficient timp încât să ne putem face o idee de cum se comportă fiecare partid după primele 100 de zile în Parlament. Am scris aici despre principalele realizări ale fiecărui partid, dar cred că discuția despre partide trebuie să fie condimentată și cu ceva cifre. Așa că am analizat:

  • Cât de activ a fost fiecare partid politic
  • Cât de activi au fost vedetele fiecărui partid

Cine a fost sub așteptări și cine peste?

Dacă nu ai chef să citești mai departe concluziile sunt simple:

  • PSD, ALDE și UDMR, adică actuala coaliție de guvernare ”de facto” își văd de treabă având cea mai mare pondere a propunerilor de modificare a legislației.
  • PNL și PMP sunt cele mai active partide de opoziție.
  • USR nu pare a se regăsi și are o activitate sub așteptări.

Atenție însă, analiza e una pur cantitativă. O lege bună poate face cât 10 proaste, dar nu sunt eu în măsură să spun care lege e bună și care nu, motiv pentru care analiza asta nu acoperă astfel de aspecte.

Acum, dacă vrei să înțelegi cum am ajuns la concluziile de mai poți citi mai departe:

Propuneri legislative

Partidele aflate la guvernare pot să treacă în principiu cam orice lege pe care o vor așa că e de așteptat ca din partea lor să vină cea mai mare parte a inițiativei legislative din cele două camere. În același timp însă, partidele aflate în opoziție vor trebui să negocieze cu partidele de la putere dacă vor să treacă propriile legi. Prin urmare vor fi constrânse să meargă mai departe doar cu acele inițiative legislative care au șanse de a obține suport de la toată lumea. Asta înseamnă că nu trebui să avem pretenții de la un partid de opoziție să aibă foarte multe legi la numărătoare.

 

Partid Nr.propuneri legislative Procent
PSD 31 29.52%
PNL 17 16.19%
USR 3 2.86%
UDMR 13 12.38%
ALDE 15 14.29%
PMP 15 14.29%
Minoritati 11 10.48%
Total 105 100.00%

Numărând însă propunerile legislative înregistrate în Camera Deputaților în primele 100 de zile se pare că, așa cum era de altfel și de aștepat, PSD are cele mai multe propuneri. Locul 2 revine PNL-ului la o diferență destul de mare, fapt explicabil prin faptul că PNL e un partid de opoziție. UDMR și ALDE au un număr mare de propuneri, chestie care este iarăși normală având în vedere faptul că, având ajutorul PSD pot trece cam orice lege vor.

USR are cel mai mic număr de propuneri legislative, mai mic decât al minorităților, ori decât al PMP, partid cu aproape jumătate din numărul lor de oameni în Camera Deputaților. Din păcate USR pare în primele 100 de zile mai de grabă un partid de oameni cu gura mare, dar care nu prea fac nimic altceva decât să se plângă pe facebook. Sper să mă înșel în privința lor.

Surprinde oarecum numărul mare de inițiative venind de la PMP, dar, din ce înțeleg, grosul parlamentarilor de acolo sunt din fostul UNPR, fiind deci veterani ai Parlamentului.


56% din numărul de propuneri legislative vine de la partidele aflate la putere, în timp ce opoziția are 33%. Raportul e mai echilibrat decât ne-am fi așteptat, dar rămâne de văzut dacă se va păstra până la finalul de an.

Intrebări și interpelări 

Aici partidele din opoziție au ocazia să arate că nu sunt acolo doar pentru a face act de figurație, indicând locuri unde legea propusă e deficitară, cerând clarificări de la inițiatorii ei (partidele de la putere de regulă). Întrebările sunt de regulă cereri de confirma o informație, de a răspunde dacă un aspect e sau nu adevărat. Interpelările sunt întrebări ceva mai complexe care vizează politica guvernamentală (sursă). O categorie specială de interpelare este cea a Primului Ministru. Practic, parlamentarii au posibilitatea de a adresa Primului Ministru întrebări privind politica dusă de cabinetul său. La fel ca întrebările sau interpelarea simplă, aceasta e o ocazie a partidelor de opoziție de a pune sub discuție politica guvernului.

În Camera Deputaților arată cam așa:

Partid Deputați Întrebări și interpelări
Nr. deputați Procent Număr Procent
PSD 154 46.81% 189 27.75%
PNL 69 20.97% 307 45.08%
USR 30 9.12% 45 6.61%
UDMR 21 6.38% 19 2.79%
ALDE 20 6.08% 7 1.03%
PMP 18 5.47% 77 11.31%
Minorități 17 5.17% 37 5.43%
Total 329 100.00% 681 100.00%

PNL e primul loc la capitolul întrebări și interpelări, la distanță mare de PSD. Chestia asta poate fi explicată prin faptul PSD nu prea are motiv să pună întrebări, având în vedere că legile sunt discutate probabil anterior în cadru restrâns. În același timp însă numărul mare întrebări și interpelări arată că PNL încearcă măcar să facă opoziție. Deși are de 2 ori mai puțini parlamentari, USR are de aproape 7 ori mai puține întrebări și interpelări decât PNL.

O altă chestie interesantă e că PMP face mai multă opoziție decât USR în Parlament, având un număr mai mare de întrebări și interpelări (77 PMP față de 45 USR) deși USR are aproape de 2 ori mai mulți deputați (18 PMP vs. 30 USR).

În Senat lucrurile arată în felul următor:

Partid Senatul Intrebari si interpelari din care: Interpelari PM
Nr. senatori Procent Numar Procent Numar Procent
PSD 67 49.26% 112 16.45% 6 31.58%
PNL 30 22.06% 131 19.24% 12 63.16%
USR 13 9.56% 36 5.29% 0 0.00%
UDMR 9 6.62% 5 0.73% 0 0.00%
ALDE 9 6.62% 6 0.88% 0 0.00%
PMP 8 5.88% 10 1.47% 1 5.26%
TOTAL 136 100.00% 300 100.00% 19 100.00%

Și aici PNL pare principala opoziție în Parlament având cel mai mare număr de interpelări ale Primului Ministru și cel mai mare număr de întrebări. USR are de 2,3 ori mai puțini senatori, dar de 3,6 ori mai puține întrebări și interpelări. Mai mult PNL are 12 interpelări ale Primului Ministru în timp ce USR are zero. Până și PMP are 1 interpelare.

Nu îmi e clar ce intenții au, dar îmi e destul de clar că în primele 100 de zile NU au făcut opoziție așa cum trebuie și au dormit pe ei și la propriu (Goțiu) și la figurat.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


Ce au făcut personalitățile

Media de întrebări și interpelări e de 2,07 în Camera Deputaților, respectiv 2,21 în Senat. Foarte puțin aș zice, dar asta e România. În cazul propunerilor legislative, de regulă tot partidul sau o mare parte din partid semnează pentru aceeași propunere. Prin urmare, vom avea o medie de 0,3 propuneri /deputat deși mulți deputați figurează cu 1-2 propuneri.


PMP – Partidul Mișcarea Populară

Traian Băsescu – Partidul e construit în jurul lui Traian Băsescu, figura nr. 1 a partidului. Fostul președinte al României e un membru foarte activ în Senat, având nu mai puțin de 63 de luări de cuvânt și 3 inițiative legislative.

Robert Turcescu – Omul care a demonstrat că poți fii agent sub acoperire, te poți da singur în gât și apoi te poți purta ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Activitatea sa parlamentară include 17 luări de cuvânt, 5 propuneri legislative, 6 întrebări și interpelări și 5 declarații politice.

ALDE – Alianța Liberalilor și Democraților

Călin Popescu Tăriceanu  – La fel ca și în cazul de mai sus, ALDE a fost construit în jurul său. Spre deosebire de Traian Băsescu însă, Tăriceanu are doar 22 de luări de cuvânt în Senat asta deși, atenție, este Președintele Senatului. În plus Tăriceanu se mai poate lăuda cu 0 (zero) inițiative legislative.

Teodor Meleșcanu – Unul dintre dinozaurii politicii românești și-a găsit loc pe listele ALDE pentru un nou mandat. Aportul lui la procesul legislativ pare a fi mai mult unul simbolic însă: 2 luări de cuvânt, 0 inițiative legislative, 0 interpelări. Probabil dl. Meleșcanu are alte abilități, nu neapărat cele de a pune întrebări sau de a face legi.

Varujan Vosganian – Cel mai poet dintre parlamentari și fost membru marcant al PNL. Se pare că îi place mai mult să fie poet decât parlamentar pentru că are doar 8 luări de cuvânt și 4 inițiative legislative.

UDMR – Uniunea Democrată a Maghiarilor din România

VERESTÓY Attila – Membru marcant al UDMR, singurul politician care a prins mandat în Parlament neîntrerupt din 1990 până în prezent și supranumit și ”Drujba lui Dumnezeu” sau Kerestoy Attila din cauza presupuselor afaceri cu tăieri ilegale de păduri. 5 luări de cuvânt în plen și 2 inițiative legislative în dreptul celui mai cunoscut politician din UDMR.

KELEMEN Hunor – Un alt membru de partid cu ștate vechi are 4 luări de cuvânt și 5 inițiative legislative.

USR – Uniunea Salvați România

Adrian-Octavian DOHOTARU – Cunoscut și sub numele de ”ăla din USR care a mâncat din gunoi”. Are 1 luare de cuvânt în plen, 1 propunere legislativă și a fost semnatar al 1 moțiuni. Își justifică omul salariul pe 3 luni cu activitatea asta? Pentru simplul fapt că a mâncat din gunoi eu aș zice că da, în fond de ce să plătești mii de dolari unui actor sau comediant când poți da bani unui parlamentar să te amuze?

Cristian Ghinea – Unul dintre oamenii USR care pare profesionist, fiind ministru al fondurilor europene în guvernarea tehnocrată Cioloș. A rămas cunoscut pentru schimbul de replici avute cu Sebastian Ghiță, într-o perioadă când Ghiță încă era puternic. Are 11 luări de cuvânt, 1 propunere legislativă și 7 interpelări sau întrebări.

Nicușor Dan – Șeful partidului, un personaj cu carisma și spontaneitatea unei pietre. Are 24 luări de cuvânt, 1 propunere legislativă și a semnat 1 moțiune (de cenzură inițiată de PNL).

Mihai Goțiu – AKA ”Ăla din USR care a adormit” pare foarte activ atunci când nu doarme: 40 de luări de cuvânt, 2 inițiative legislative, 7 interpelări și o întrebare și 5 declarații politice. Lăsând la o parte mișto-urile pare unul din cei mai activi membri ai USR-ului.

PNL – Partidul Național Liberal

Florin Cîțu – Omul cunoscut de toată lumea drept ”ăla cu atacul speculativ”. În cazul în care nu știi la ce mă refer, atunci pe scurt povestea e așa: În 2008 tipul era șef de trezorerie la ING. La un moment a văzut că leul începe să se deprecieze așa că a făcut ce ar fi făcut orice trezorerier respectabil, a mizat pe o devalorizare suplimentară și a încercat să facă bani din asta pentru ING. BNR l-a acuzat pe el și pe Lucian Isar de atac speculativ și a făcut presiuni pentru a fi dat afară din ING. A lucrat apoi ca analist independent. A fost pe locul doi pe listele PNL București după Leon Dănăilă și e la primul mandat de parlamentar.

Are 15 luări de cuvânt, 4 inițiative legislative, 1 interpelare la adresa Primului Ministru și o moțiune de cenzură.

Leon Dănăilă – Sau cum i se spunea pe facebook: ”moșul ăla care se plimbă cu metroul și a luat multe like-uri pentru asta”. Acum i se spune: ”Moșul ăla care crede că homosexualii răpesc copii”. Ce face el în Senat în afara de a fii venerabil și a debita aberații?

8 luări de cuvânt și 3 inițiative legislative, din care una de modificare a Codului Fiscal pentru că, vorba aia, cine mai bun să își dea cu părerea pe chestii de taxe decât omul care scoate apendice și înlocuiește organe stricate.

Alina Gorghiu – Fostă șefă PNL s-a remarcat prin 19 luări de cuvânt, 6 propuneri legislative, 1 interpelare și 1 moțiune de cenzură.

Raluca Turcan – Actual șef interimar al PNL și fost membru marcant al PDL are 22 de luări de cuvânt, 3 propuneri legislative, 4 interpelări și întrebări și 1 moțiune de cenzură.

PSD – Partidul Social Democrat

Liviu Dragnea: Omul care a cântat într-o formație de rock teleormănean, personajul din cauza căruia au ieșit în strada sute de mii de români, unicul, inegalabilul, Liviu ”nu am nici o vilă pe numele meu” Dragnea. Serios acum, Liviu Dragnea își ia foarte în serios rolul de parlamentar. Are nu mai puțin de 103 luări de cuvânt în plen (în 14 ședințe) și 33 de luări de cuvânt în Biroul Permanent. Doar 1 propunere legislativă, dar chiar și așa cifre impresionante.

Ecaterina Andronescu – Dacă ar fi numim persoana care a contribuit cel mai mult la distrugerea învățământului românesc atunci aceea ar fi cu siguranță Ecaterina Andronescu. În noua legislatură are 17 luări de cuvânt și 6 inițiative legislative între care și una de modificare a Codului Penal (Ca orice bun membru de partid PSD).

Alexandra Corina Bogaciu: În cazul în care nu știi cine e domnișoara, atunci nu ai fost pe fază când presa scria despre o sexy psd-istă care total întâmplător e nepoata lui Pandele. Nu am adăugat-o pe listă pentru că ar fi relevantă în vreun fel ci doar pentru clătitul ochilor după Ecaterina. Dar dacă tot suntem aici, atunci trebuie spus că figurează cu 1 luare de cuvânt (la depunerea jurământului) și 3 propuneri legislative.

Florian Bodog – Ministrul Sănătății căruia nu i-a spus nimeni că nu mai sunt vaccinuri, pentru că în fișa postului de ministru nu intră și a te preocupa de sănătatea fraierilor ăia mici care nu au oricum drept de vot.

3 propuneri legislative, niciuna legată de Sănătate, 6 declarații politice și 10 luări de cuvânt în plen.

Titus Corlățean: Omul pe care l-a durut la bască de votanții din diaspora și s-a fofilat cât a putut de tare să pună secții de vot. DNA a încercat să îl cerceteze, dar Parlamentul s-a opus scoaterii de sub umbrela protectoare a imunității. Pe lângă ceilalți colegi pare foarte profilic, cu 6 inițiative legislative, 1 declarație politică, 1 întrebare, 1 interpelare, 2 interpelări ale Primului Ministru și 39 de luări de cuvânt în plen.

Rovana Plumb: Fost ministru al Mediului, care va rămâne probabil în istorie pentru faptul că avea mașina înmatriculată în Bulgaria ca să nu plătească taxa de mediu pe care ea și colegii săi de guvernare o puneau pentru restul românilor. În actualul parlament a luat cuvântul de 69 de ori în 6 ședințe și de 17 ori în 2 ședințe ale Biroului Permanent.

Victor Ponta: Dacă scrii plagiator în google images, printre primele rezultate încă apare Victor Ponta, la câțiva ani de zile de la momentul la care a fost acuzat pentru prima oară. În fine, Victor Ponta a dispărut din prima linie a politicii românești, dar și a PSD-ului și aparent nici viața de simplu deputat nu îi priește. Are 2 luări de cuvânt până acum fiind depășit inclusiv de bomba sexy a PSD de mai sus.

Lia Olguța Vasilescu: Fost primar al Craiovei și actual Ministru al Muncii, acolo de unde ne anunță cam odată pe lună că salariile se vor mări până la cote astronomice în 1 – 2 ani. Are doar 3 luări de cuvânt, chestie explicabilă probabil prin faptul că e ocupată cu postul de Ministru al Muncii.

Impresia mea e că multe dintre vedetele partidului nu contribuie cu munca efectivă în Parlament.




Sumar politic al primelor 3 luni din 2017

S-a încheiat primul trimestru din 2017, suficient timp pentru a ne putea face o imagine a Parlamentului care ne va conduce până în 2020.

Observațiile următoare se bazează exclusiv pe impresiile lăsate de cele 6 partide în ultimele 3 luni:

PMP – Mișcarea Populară

Se știa de la început că PMP va fi un one man show construit în jurul personalității lui Traian Băsescu. Partidul a oscilat între a face opoziție PSD-ului și a critica DNA-ul.

În același timp însă Traian Băsescu a aflat cum e să conduci un partid mic, lipsit de surse de finanțare generoase. Poate acesta ar fi unul dintre motivele pentru care au apărut zvonurile că s-ar discuta o fuziune între PNL și PMP.

Propuneri legislative? Acordarea de tichete de bicicletă, propunere în Parlamentul European pentru acordarea de tichete de tren de călătorie gratuite pentru a vizita Europa (mi se pare atât de românească propunerea asta). Din cele 324 de amendamente depuse la Legea Bugetului 2017 doar unul a fost aprobat.

Par să aibă însă o orientare puternică spre diasporă și pe relația cu relația cu românii din Republica Moldova. O nișă interesantă și, trebuie să recunosc, e interesant să vezi că un partid mic are totuși ceva know how și încearcă să se poziționeze altfel decât celelalte partide.

UDMR – Uniunea Democrată a Maghiarilor din România

UDMR a făcut…ce știe UDMR să facă cel mai bine, să se așeze la guvernare cu oricine îi dă ceva la schimb. Cred că e partidul cu cea mai puțină coloană vertebrală din România. Un exemplu:

19 Decembrie 2016, Kelemen Hunor, șef de partid declară: Este exclusă intrarea la guvernare a UDMR

21 Decembrie 2016, UDMR semnează un acord de colaborare cu PSD

S-au remarcat până acum prin faptul că votează cam tot ce le cere PSD inclusiv o lege prin care li se scad zile pușcăriașilor din pedeapsă pentru că sunt scriitori sau mărirea cu 30% a salariilor aleșilor locali.

În rest aceeași poveste cu autonomia maghiarilor pe care o folosesc pentru a primi voturi și muie DNA pentru că și ai lor vor să fure, nu doar românii.

ALDE – Alianța Liberalilor și Democraților 

La fel ca PMP, ALDE e un alt partid construit în jurul unui personaj cu priză la public: Călin Popescu Tăriceanu.

ALDE s-a remarcat până acum prin dragostea nețărmurită pentru PSD, manifestată prin votarea de către parlamentarii lor a oricăror măsuri propuse de PSD și bineînțeles prin susținerea publică acordată Ordonanței de Urgență 13 și orice măsură pentru limitarea puterilor DNA. Și bonus, un membru ALDE s-a gândit că ar fi o idee bună să spună despre protestele din Piața Victoriei că au fost ”prima manifestaţie nazistă din ultimii 70 de ani”.

Dar se pare că nu le merge prea bine în ultima vreme, partidul lui Tăriceanu fiind în centrul unui scandal între numărul 1 și numărul 2 (Daniel Constantin). Cu ocazia asta au fost scoase mai multe mizerii de sub preș, inclusiv acuzații de șantaj. Bonus, un membru ALDE s-a dezbrăcat în fața Parlamentului în semn de susținere pentru Tăriceanu.

Și ca să fie treaba treabă, unul din cei mai influenți oameni politici din România și-a luat o țeapă de la un samsar auto care se putea vedea din avion. Are rost să mai spun că Tăriceanu timp de 20 de  ani a condus un business de import și vânzare de mașini?

USR – Uniunea Salvați România

Partidul în care mulți oameni și-au pus speranțele a reușit până acum performanța de a dezamăgi și enerva pe toată lumea. USR e un partid foarte pestriț, singurul liant al oamenilor de acolo fiind ura față de PSD corupție.

S-au remarcat până acum prin scandaluri sau gesturi dubioase precum:

  • Excluderea din partid a soțului Clotildei Armand;
  • Momentul de 404 al lui Nicușor Dan care a confirmat (deși nu era nevoie) că omul are probleme în a se exprima liber și este lipsit de spontaneitate.
  • Mihai Goțiu, un alt personaj cu experiență în partid doarme la propriu pe el în Parlament.
  • Adrian Dohotaru, parlamentar USR a mâncat din gunoi pentru a atrage atenția asupra sărăciei, sau consumerismului, sau balenelor care mor…ceva de genul ăsta. Personal cred însă că motivul a fost altul.
  • Faptul că Nicușor Dan nu l-a vrut pe Dacian Cioloș în USR, deși ar fi adus multe avantaje partidului.
  • Când au izbucnit discuțiile cu familia tradițională și alte manele similare au spus că ei nu sunt nici pro nici contra, reușind practic să enerveze pe toată lumea.

Ca să fiu sincer am încercat să găsesc niște chestii politice prin care s-au remarcat în perioada asta, dar nu am găsit nimic. Au votat pentru moțiunea de cenzură împotriva guvernului Grindeanu, dar aia a fost inițiată de PNL. Au semnat sesizarea depusă la CCR referitoare la emiterea de ordonanțe de către guvern (legat de faimoasa ordonanță 13), dar și aici inițiativa a venit de la PNL. Poate îmi scapă mie ceva, dar până acum nu par foarte activ în Parlament.

Una peste alta USR, partidul în care mulți și-au pus speranțele ține să se facă remarcat mai mult prin scandaluri decât prin propuneri legislative, interpelări, luări de cuvânt sau alte lucruri utile.

PNL – Partidul Național Liberal

PNL e cel mai mare partid aflat în opoziție și spre deosebire de USR are oameni ceva mai experimentați. Partidul a trecut printr-o fuziune cu defunctul PDL și sincer nu îmi e clar încă dacă ăsta a fost sau nu un lucru bun. Numărul de voturi obținut la ultimele alegeri e dezamăgitor dacă avem în vedere cota celor două partide, dar pe de altă parte au făcut parte din monstruoasa coaliție cunoscută sub numele de USL. Nu știu cât din electoratul lor i-a iertat pentru chestia asta.

În orice caz, cert e că după experiența dureroasă de coabitare cu PSD au luat decizia, criticată de mulți, de a merge la alegerile parlamentare doar cu candidați care nu au probleme cu legea. Chestia asta a provocat ceva nemulțumiri, dar în felul acesta au ajuns în Parlament câteva persoane interesante.

Chestii prin care s-au remarcat până acum:

  • Lupte interne – PNL e câmp de bătălie de când a fuzionat cu PDL. Ba unii ar spune că luptele au început odată cu plecarea lui K. Johannis la Cotroceni. Cert e că în partid sunt acum mai multe tabere rivale. Nu e exclus să vedem ceva decapitări spectaculoase în perioada următoare având în vedere că în iunie va fi congresul în care se va alege conducerea partidului. Deja au început să se anunțe diverși candidați și oamenii au început să se atace: exemplul 1, exemplul 2. Problema PNL-ului e că nu se poate reforma nimic în acest partid dacă grupul de reformatori nu livrează și rezultate palpabile. Până acum însă cei care aduc voturile sunt tot cei din garda veche, cei cu problemele penale, cu ANI și DNA-ul respirându-le în ceafă. Supraviețuirea PNL-ului depinde foarte mult de fracțiunea care își va impune punctul de vedere.
  • Inițierea unei moțiuni de cenzură împotriva PSD susținută și de USR. Cu toate că era clar că nu va trece au inițiat o moțiune de cenzură împotriva guvernului Grindeanu. Chestia asta a fost mai mult de PR, dar măcar încearcă să facă opoziție.
  • PNL susține dezincriminarea abuzului de serviciu pentru că are mulți primari cercetați de ANI sau DNA pentru că și-au angajat rudele prin primării, companii de stat, regii autonome sau pe unde au mai putut. Acesta e și motivul pentru care legislația prin care se dezincriminează această faptă penală a trecut lejer prin comisiile de specialitate ale Parlamentului.
  • Derapaje dubioase – Partidul e construit cu oameni care au făcut parte din FSN sau PDL sau PSD sau alte partide din astea dubioase ale tranziției românești. Și cum lupul își schimbă părul, dar năravul ba, parlamentarii PNL au considerat de cuvință să anunțe SRI de Balena Albastru pentru că…de ce nu? Are rost să spun mai multe despre cretinitatea unei asemenea decizii? Alți parlamentari ai lor au cerut 15 milioane de lei pentru construirea unui monument. Ce? Vreți spitale, medicamente sau vaccinuri? Ha ha, uită-te cât de mișto e statuia asta și îți trece boala. Și nu în ultimul rând trebuie amintită declarația semi-retardată a parlamentarului considerat eminența cenușie a chirurgie românești, omul care a strâns mii de like-uri pentru că se plimba cu metroul, nimeni altul decât Leon Dănăilă, care a spus: ”Un homosexual poate sa cumpere copii, poate sa-i fure, poate sa-i achizitioneze pe alte cai”. Adică toată lumea știe că homosexualii, după ce își termină programul de 12 ore de muncă la multinaționalele lui Soroș merg și fură copii, dar asta nu înainte de o partidă intensă de sex condimentată cu BDSM și de un protest în Piața Victoriei. Singurul lucru care îi împiedică pe acești oameni să nu transforme România într-o țară decadentă și cu nivel de trai ridicat e căsătoria. Noroc cu Dănăilă …

PNL e un partid în transformare. Așa cum veți vedea într-o postare ulterioară e un partid extrem de activ în Parlament, acolo unde deputații și senatorii săi chiar fac opoziție în anumite situații. La nivelul conducerii însă pare că domină haosul iar gesturile dubioase sunt mai des întâlnite decât ar fi de dorit să aibă un partid modern.

S-a încercat de mai multe ori cooptarea lui Dacian Cioloș sau a USR, dar imaginea de partid corupt încă atârnă greu asupra partidului.

Una peste alta PNL e un partid care încearcă să își găsească o direcție. Poate fi să se întoarcă la statutul de ”alți hoți, dar care nu se numesc PSD” sau să își spele imaginea și să devină o opțiune viabilă la actualul partid aflat la guvernare.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


PSD – Partidul Social Democrat

PSD e cel mai puternic partid din România în momentul de față. Cu toate astea e un partid aflat în declin și care, la fel ca un animal încolțit, se zbate din răsputeri să supraviețuiască. Nu are rost să intru în foarte multe detalii pentru că îmi vine greu să cred că existe persoane cu conexiune la internet care să nu știe ce a făcut PSD-ul până acum, dar totuși am să trec în revistă principalele chestii prin care s-au remarcat în primele 3 luni ale anului:

  • Ordonanța 13 – O mizerie care ar fi golit pușcăriile românești de pseudo-intelectualii care au devalizat economia românească în ultmii 20 – 30 de ani. Nimeni în afara de dubiosul ăla de ministru al justiției nu a avut sânge în instalație să își asume ordonanța asta. Au dat-o noaptea, ca hoții, apoi au fugit. Ce a urmat a făcut istorie însă: sute de mii de oameni ieșind la proteste în stradă.
  • Toate tentativele de a intimida justiția și DNA-ul: de la evaluări la mișto, la decizii CCR dubioase sau la atacuri frontale la adresa DNA. Se lucrează la limitarea atribuțiilor DNA de ani de zile și parțial au reușit să facă treaba asta. După ce i s-a interzis SRI-ului să se mai implice în activitatea DNA, inclusiv să mai ofere asistență tehnică DNA-ului în ceea ce privește interceptările s-au împuținat sensibil dosarele noi cu greutate. Momentan DNA-ul trăiește din dosarele vechi
  • Promisiunile de mărire a salariilor – Olguța Vasilescu anunță dublări de salarii, salarii pentru medici de 3.600 euro, până la 100% măriri pentru salarii din cultură. Femeia debitează atâtea aberații încât nu știu dacă o mai ia cineva în serios. Cert e că dacă se vor aplica măcar jumătate dintre măririle anunțate de ea ne paște o criză mai mare decât cea din 2009.
  • Reversarea anumitor măsuri luate de guvernul tehnocrat, între care, cele mai notabile ar fi suspendarea obligației de a trece un examen pentru a fi director și eliminarea prevederii care le interzicea membrilor de partid să ocupe posturi de directori de spitale. De ce? Pentru că fidelitatea față de partid se plătește cu posturi la stat.
  • Problemele cu banii – Între atâtea postări cu balena albastră și alte lucruri care ne deranjează pentru 1 – 2 zile probabil că a scăpat multora faptul că România a încercat în 2017 să se împrumute de pe piețele internaționale și a cam dat chix…de două ori. Din motive care țin atât de factori externi (creșterea ratei dobânzii de politică monetară de către FED, Brexit etc) cât și interni (instabilitatea internă, riscul de a depăși ținta de deficit), România începe să fie percepută ca fiind ceva mai riscantă, iar asta se traduce prin dobânzi mai mari la împrumuturile de stat. Dar guvernul e ok, ba chiar zice că bufferul ăla pe care îl au acum e cam mare și ar vrea să mai taie din el. În timpul ăsta primăriile au epuizat deja plafonul de 1,2 miliarde RON alocat pentru anul 2017 și vor mai mulți bani.
  • Dragnea – Dragnea e un fel de ultim mohican al baronilor locali din România. E omul din spatele ordonanței 13,  s-a dovedit că a făcut afaceri dubioase în Brazilia, că a obținut o fermă de porci dubioasă în Teleorman, că deține păduri întregi în sudul României, că locuiește într-un apartament pentru care nu plătește nimic…și totuși e încă acolo iar televiziunile și presa cu unele excepții ocolesc subiectele legate de el. Cu toate că pare a fi conducătorul de care PSD-ul avea nevoie pentru a acapara din nou România, el poate fi omul care va duce PSD-ul definitiv în groapă. De ce spun asta? Pentru că atunci când elimini competiția din partid elimini și oameni care făceau partidul puternici și îi înlocuiești cu persoane nu la fel de competente, dar fidele ție. Iar impresia mea e că PSD după plecarea lui Dragnea va ieși mai slăbit decât era sub Ponta.

Zilele următoare voi publica un articol cu statistici ale activității din Parlament pentru fiecare dintre aceste partide.




Nicușor Dan anunță ce știa deja toată lumea

După ce s-a scris în presă că nu îl vrea pe Cioloș în partid, după ce a ieșit la iveală o scrisoare a lui Cristian Ghinea în care omul zicea că Cioloș e un elefant prea mare pentru USR, Nicușor Dan se gândește să ne explice și el cum stă treaba.

Doar mie mi se pare că Nicușor Dan seamănă cu Homer Simpson?

FFS, a trecut o săptămână de când a început scandalul ăsta iar omul iese abia acum cu explicații?

Iar explicațiile lui sunt în mare parte chestii pe care și eu și alții le-au zis: Dacian Cioloș are know how, are valoare, ne-ar ajuta și ne-ar aduce beneficii.

Singura chestie dubioasă pe care o zice Nicușor Dan e legată de faptul că Dacian Cioloș e perceput drept un fost politician de la PNL care acum se mută la un alt partid. Iar USR nu vrea traseiști.

Mai mult, aparent există un clivaj între un public care vrea o soluție pragmatică ce presupune acceptarea de oameni din alte partide și un public mai ”ortodox”, care nu ar vrea așa ceva. Iar soluția lui Nicușor Dan e ca Cioloș să își facă partid, să accepte el traseiștii iar în felul ăsta, cele două partide să fie complementare.

Doar că toată treaba asta e un mare bullshit, iar Nicușor Dan ar trebui să știe că riscă să își alieneze publicul care l-a adus în Parlament. A nega avantajele pe care Dacian Cioloș le aduce partidului doar pe motiv că ar fi apărut pe bannerele PNL e stupid. A crede ca poți face politică doar cu oameni care au zero experiență e iarăși stupid, iar asta se vede în felul în care USR s-a descurcat până acum în Parlament. S-au remarcat până acum prin faptul că liderul partidului s-a blocat în timpul unui interviu, că un parlamentar al său a adormit, un altul a mâncat din gunoi.

Poate că oamenii au făcut și lucruri utile pentru țară de când sunt acolo, dar dacă nu apar și în presă impresia despre USR e că sunt o adunătură ciudată de oameni care au ca singur ”reson de vivre” să mai spună din când în când că ei nu sunt PSD și nu fură. Acesta e partidul pe care Nicușor Dan vrea să îl salveze de influența negativă a unui traseist ca Dacian Cioloș, fost comisar european, fost Prim-ministru și fost ministru al agriculturii.

La cum arată lucrurile în momentul acesta, îmi vine greu să cred USR va prinde următoarele alegeri iar mesajul din seara asta nu pare altceva decât o tentativă de a calma lucrurile.

Cât despre Cioloș, poate nu ar fi o idee rea să curteze o serie de membri PNL și PSD pentru un nou partid. USR pare din ce în ce mai mult un partid lipsit de viziune și aproape de impozie.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Avantaje și dezavantaje în a-l avea pe Cioloș în USR

Conform presei Dacian Cioloș, fost prim-ministru apolitic, ar fi interesat să revină în viața politică. Opțiunile avute în vedere sunt fie un partid propriu fie înscrierea în USR (aia cu PNL e momentan o glumă).

De ce nu cred că Dacian Cioloș vrea să își facă partid

Dacian Cioloș pare un băiat deștept. Din acest motiv cred că varianta unui partid propriu nu îi surâde și e ultima pe lista lui.

”Dar plm, Ghiță și-a făcut partid cu o siglă șmecheră cu Vlad Țepeș. Cioloș de ce nu vrea să își facă și el?”

  • Pentru că a înființa și menține activ un partid în România e dificil dacă nu tragi sforile care trebuie. În cazul în care nu știai, deși ai nevoie de 3 persoane pentru a crea un partid politic, în cazul în care nu ai candidați în cel puțin 75 de circumscripții electorale la două alegeri consecutive poți fi dizolvat. În 2016 65 din cele 87 de partide existente în România riscau să fie radiate pe acest criteri. Nici partea de înființare a partidului nu e ușoară, cel mai bun exemplu fiind cazul USR care s-a născut cu mare greutate din cauza PSD-iștilor care depuneau contestații pe bandă rulanta. Toate piedicile acestea i s-ar pune și lui Cioloș în cazul în care ar vrea să își pună pe picioare propriul partid. Dar Cioloș nu ar avea experiența sau resursele umane ale lui Nicușor Dan.
  • Pentru că partea de logistica ar consuma foarte mult timp și resurse. A avea un partid funcțional înseamnă că trebuie să aloci timp pentru:
    • Găsirea unor surse de finanțare (nu toată lumea e PSD ca să își cumpere sediul pe nasturi). Fie că e vorba de a alerga după bani pe la sponsori sau a desfășura campanii de strângere de fonduri ori a aduna cotizații de la membrii, toate astea presupun timp și implicarea unor resurse umane.
    • Recrutarea de oameni – o chestie foarte sensibilă, în special în contextul în care cea mai mică greșeală e aspru criticată de media. Și nu e vorba neapărat de a recruta oameni cu nume, ci și persoane lipsite de experiență politică. Cum ar fi să se afle în presă că un membru de partid își bate nevasta?
    • Punerea pe picioare a unor filiale în teritoriu. Practic, sunt problemele de mai sus, dar mutate în alte localități și înmulțite cu numărul de filiale.
  • Pentru că USR a absorbit o parte considerabilă din resursa umană dornică a se implica în proiecte politice. Știu că sunt mulți tineri dornici să se afirme în politică, dar să fim serioși, 90% dintre ei vor renunța probabil la primul obstacol pe care îl vor întâlni iar restul de 9% se vor plictisi în câteva luni. Un potențial partid al lui Dacian Cioloș ar ajunge probabil să se bată pe oamenii cu USR, ceea ce nu ar fi în avantajul niciuneia dintre părți.
  • Pentru că nici USR nu a fost construit în câteva zile. Nu ar trebui desconsiderat efortul pe care Nicușor Dan și echipa sa l-au depus pentru a transforma un ONG care încerca să salveze spații verzi de la asfaltare în a treia forță politică a țării. E nevoie de timp, multă perseverență, muncă și încăpățânare pentru a reuși asta. Dacă Dacian Cioloș își face mâine partid, primele roade ale muncii sale se vor vedea abia peste 4 ani, la primele alegeri.  În tot acest timp trebuie să câștige electorat și să rămână relevant, chestie care nu e ușoară într-o țară în care cetățenii își măsoară nivelul de educație în găleți de plastic.

Singura variantă fezabilă pentru Dacian Cioloș și echipa lui pare a fi, în momentul de față, e înscrierea în USR. Cioloș își poate crea un partid de buzunar, dar nu va fi cu adevărat funcțional pentru că nu pare a avea resursele necesare pentru așa ceva. Oameni cu experiență politică și fără scheleți în dulap în numere mari la PSD și PNL ci pe la USR, deci Cioloș ar trebui să rupă din USR.

Și înscrierea în USR e însă o sabie cu două tăișuri. Uite cum cred eu că arată lucrurile din perspectiva USR:

Avantaje în a-l primi pe Dacian Cioloș în USR

  • Credibilitate și know how – Prin Dacian Cioloș, Vlad Voiculescu și Dragoș Pâslaru USR se alege cu un fost prim ministru, un fost ministru al sănătății și un fost ministru al muncii. Asta înseamnă o infuzie puternică de credibilitate și, mai important, know-how.
  • Experiență politică – Dacă cei doi foști miniștrii par a fi mai mult tehnicieni și mai puțin oameni politici, Dacian Cioloș e un politician veritabil. Știu, a fost prim ministru apolitic, tehnocrat și alte manele din astea ieftine, dar înainte de asta a fost ministru al agriculturii în guvernul PNL condus de Tăriceanu. Nu ajungi ministru doar fiind bun tehnic. Apoi să nu uităm că a ajuns comis european pe probleme de agricultură, cam cea mai prestigioasă funcție ocupată de un român în organismele Uniunii Europene. Nici asta nu ajungi doar fiind un bun tehnician. Ce încerc să spun e că Dacian Cioloș are nu numai aptitudini tehnice dar și abilitățile necesare pentru a fi un politician foarte bun. Nu e stilul zgomotos dâmbovițean, dar asta nu înseamnă că nu știe să fie alunecos atunci când e nevoie.
  • USR va avea din nou o față umană – Nicușor Dan trebuie apreciat pentru tot ce a reușit să facă până acum, dar în același timp trebuie să și vedem limitările lui. Nu e un personaj teribil de carismatic, are probleme în a se exprima liber și este lipsit de spontaneitate. Clotilde Armand era un persoanj carismatic, dar a ieșit un pic în decor după ceva certuri interne în partid. Mihai Goțiu, un alt personaj cu experiență în partid doarme pe el la propriu în Parlament. Toată lumea strigă: USR, get your shit together! Ei bine, Cioloș ar putea să fie omul care să schimbe imaginea USR și să mai distragă atenție de la tâmpeniile pe care le fac oamenii prin parlament.
  • Unii sunt artiști, alții cară pianul. Nicușor Dan pare genul care se descurcă mai bine atunci când cară pianul, nu și când cântă la el.  Chiar dacă intrarea lui Cioloș l-ar împinge un pic în spate, cred că asta ar fi bine pentru el. O asemenea mișcare l-ar scuti de interviuri, declarații și alte chestii cu care e clar că nu se simte confortabil și i-ar permite să se concentreze pe a dezvolta partidul în teritoriu, a pune presiune pe PSD în București, a face efectiv opoziție în Parlament. La asta e bun Nicușor Dan, la luptă de gherilă, în tranșee, cu legea într-o mână și cu somația de la judecătorie în cealaltă. Cioloș poate cânta la pian, poate apărea la TV și scrie statusuri pe facebook iar Nicușor Dan poate duce bătălia în parlament liniștit. Dacă Cioloș și Nicușor Dan ar găsi o modalitate de a conviețui ar fi cel mai tare duet de la Mr. Juve și Play AJ încoace.

Dezavantaje în a-l avea pe Cioloș în partid

  • Fracțiuni rivale – E posibil ca Cioloș să devină figura numărul 1 în partid. Pe fondul unor bâlbe similare celei de la ultimul interviu e posibil ca Nicușor Dan să piardă șefia partidului în favoarea nou venitului. Nu știu foarte multe despre personalitatea lui Nicușor Dan, însă ceva îmi spune că omul are propriile sale ambiții politice și nu va privi cu ochi buni un contracandidat atât de puternic. Zvonurile care circulă prin presă spun că partidul l-ar vrea pe Cioloș, dar Nicușor Dan se opune. Dacă, forțat de împrejurări, Nicușor Dan va accepta pe Dacian Cioloș & Co în partid, e posibil ca în timp să apară două fracțiuni distincte în partid (în afara de alea care există deja pe criterii ideologice).
  • Nou veniții primesc prea mult – În cazul în care Dacian Cioloș și echipa lui primesc locuri în structura de conducere a partidului există riscul ca o parte dintre oamenii care au muncit pentru USR în timpul campaniei și după să se simtă desconsiderați și nedreptățiți. Politica nu e pentru toată lumea și de multe ori e nedreaptă, dar un partid tânăr ca USR nu își permite să piardă oameni care muncesc pentru el. Va fi nevoie de ceva atenție aici pentru ca membrii vechi ai USR să nu simtă că Cioloș & Co primesc ceva pentru care nu au muncit.
  • Dacian Cioloș e un comunicator mult mai bun decât Nicușor Dan, dar în același timp nu e un politician care să joace cu cărțile la vedere. Asta e normal pentru un politician, dar dezavantajul aici e că, mie cel puțin, nu îmi e clar care sunt planurile pe termen lung ale lui Cioloș. PNL a crezut că se poate baza pe el în campanie și și-a cam luat țeapă. Cioloș își alege cu mare atenție cuvintele și trebuie citit de mai multe ori pentru a înțelege unde bate. Îmi e teamă că oamenii din USR nu ar prinde multe dintre subtilitățile limbajului său și ar putea înțelege altceva din planurile lui.
  • Presiune pe Cioloș de a livra va fi puternică – În cazul în care Dacian Cioloș va deveni membru USR, va fi o presiune uriașă pe el de a se ridica la nivelul așteptărilor impuse de membrii partidului. Cioloș ar fi persoana cea mai experimentată din partid și ar fi văzut ca un ”go to person” pentru orice problemă. Atunci când o criză internă sau externă va apărea Cioloș va trebui să livreze. Dacă o oportunitate de a capitaliza ceva simpatie politică se va ivi la orizont, Cioloș va trebui să livreze. Practic, odată intrat în partid Cioloș va fi ”all in” și va trebui să își asume rolul de locomotivă a partidului. Nu a fost niciodată în poziția asta deci șansele de a face greșeli sunt mari.

Din punctul meu de vedere cea mai bună variantă pentru Dacian Cioloș ar fi un partid propriu, poziționat centru – stânga ca și doctrină politică. Dar realist vorbind, șansele ca asta să se întâmple sunt mici în momentul de față. E posibil ca USR să se scindeze la un moment dat, având în vedere diferențele de doctrină din interiorul partidului și o parte din membrii să încerce o colaborare cu Dacian Cioloș, dar un astfel de scenariu e încă departe.

Până una alta aștept cu interes să văd cum se vor desfășura lucrurile.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Ce spune Cioloș în prea multe cuvinte

Aveam în plan să scriu o postare care se potrivea cam 90% cu ce spune Dacian Cioloș în opinia asta despre viitoarele negocieri privind scenariul Europei cu mai multe viteze și poziția României. Cioloș demonstrează prin postarea asta că înțelege subtilitățile politicii europene și pare în momentul de față singurul politician din eșalonul 1 cu adevărat preocupat de subiect, deși implicațiile economice și politice ale negocierilor sunt uriașe.

În fine, deși mi-a luat-o înainte, eu pot să explic de ce România nu ar trebui să se opună Europei cu mai multe viteze în cuvinte mai simple și mai ușor de înțeles:

  1. Uniunea Europeană știe că e în rahat – Nici Merkel, nici Hollande nu sunt idioți. Știu și ei foarte bine în ce rahat e Uniunea Europeană și că e nevoie de o reformă pentru a supraviețui. S-a întâmplat de multe ori ca o țară să nu fie de acord cu o propunere agreată de alte 15 sau 27 de state membru și măsura, deși bună, să nu fie pusă în aplicare. Așa că, dacă nu se ia o decizie rapid cu privire la viitorul UE există riscul ca toată șandramaua să se destrame, mai ales în contextul în care Rusia face presiuni în sensul ăsta. În plus, o decizie cu privire la viitorul Uniunii trebuie luată înainte de Brexit pentru a putea negocia de pe poziții de forță cu Marea Britanie. A pretinde că știm mai bine decât Germania sau Franța ce trebuie făcut pentru a reforma Uniunea e ridicol.
  2. Nu are sens să ne punem cu fundul în mijlocul drumului – Reprezentanții României în cadrul consultărilor, adică K W Johannis și Grindeanu (îmi e lene să îi caut numele întreg) au mers pe ideea că România trebuie să se opună unei Uniuni cu mai multe viteze pentru că nu vrem să fim lăsați pe dinafara. Asta e drăguț doar că din 1999 și până în prezent Uniunea Europeană a avut mai multe viteze și nu ne-a deranjat. Nu putem avea pretenția de a fi membri ai zonei euro încă, la fel cum nu putem susține că Uniunea Europeană e nașpa că ne supraveghează justiția în condițiile în care guvernul român dă ordonanțe de amnistie a faptelor de corupție. Nu are sens așadar să punem piedici procesului de reformare a Uniunii Europene pentru că, în caz contrar, există riscul de a nu mai avea o Uniune în viitor.
  3. România nu își dă seama cât de aproape e de prăpastie – Guvernul PSD pare mai preocupat de a-l scăpa pe Liviu Dragnea de pârnaie decât de a guverna țara. Avem copii bolnavi de leucemie care nu au medicamente iar ministrul află de la reporteri de chestia asta. Avem un ministru al energiei în al cărui CV scrie că poate să conducă orice departament mai puțin cel economic și un ministru al muncii care promite dublări de salarii deși măririle de salariu nu sunt în jurisdicția ei. Există un risc destul de mare ca economia noastră să intre în șanț în următorii 2-3 ani iar asta nu va face altceva decât să arate că suntem incapabili de a ne conduce țara. În condițiile acestea cine o să ne ia în serios la negocierile europene?
  4. Am ratat ocazia de a fi relevanți în Uniunea Europeană: Știți ce au în comun Gigi Becali, Elena Băsescu, Adrian Severin, Mircea Diaconu, Corneliu Vadim Tudor și Maria Grapini? Vă spun eu: toți au fost sau sunt europarlamentari. Deși Parlamentul European nu are putere legislativă și servește mai mult un rol decorativ, era o ocazie bună pentru politicienii români de a acumula experiență în instituțiile europene. Cu excepția lui Dacian Cioloș, care a ajuns comisar european pentru agricultură, o poziție foarte importantă (și nu comisar european al xeroxurilor cum a fost Orban), putem spune că nu am reușit să ne impunem ca forță politică în Europa. Chestia asta e importantă pentru că în prezent clasa noastră politică e incapabilă să înțeleagă sau să anticipeze schimbările care se vor întâmpla în perioada următoare în Uniune. Asta înseamnă că singura noastră strategie politică va fi ”hai să așteptăm să decidă ei ceva și apoi vedem cum facem”. Există un risc real de a ne da seama că deja s-a luat o decizie și noi nu știam de ea.
  5. E nevoie de multă muncă – Iar munca asta trebuie direcționată prioritar spre două locuri: creștere economică sustenabilă (adică nu 8% anul ăsta și -8% anul viitor) și stat de drept (adică un stat bazat pe instituții funcționale nu pe glumele proaste de azi numite Parlament sau Guvern). Nu există nici o formulă magică sau scurtătură, trebuie să construim și modernizăm infrastructura, să dezvoltăm mai bine piața muncii, să avem finanțe stabile și multe altele. România trebuie să își creeze singură condițiile care o vor ajuta sî devină un membru de rang 1 al Uniunii. Trebuie să fii nebun să crezi că vom primi acest statut doar în baza unor negocieri politice. 
  6. Zona euro nu e (încă) de noi – Nu suntem pregătiți pentru a intra în zona euro deși îndeplinim criteriile formale de aderare. Așa cum am să explic mai pe larg într-o postare viitoare acele criterii sunt făcute pentru țările din Vest, nu pentru România. Ba mai mult, a intra în zona euro acum, în condițiile în care ea are câteva defecte structurale majore ar fi sinucidere economică pentru România. Grecia, Spania, Portugalia și Italia au simțit pe pielea lor ce înseamnă să împarți aceeași monedă cu Germania. Degeaba spunem că vrem și noi moneda euro, adevărul trist e că nu suntem pregătiți. Ce trebuie să facem însă e să susținem orice măsură care va ajuta statele membre ale zonei euro să repare defectele monedei. Putem avea avantajul de a nu suferi alături de alte state și de a intra într-o uniune monetară funcțională, nu în una care crează dezechilibrele pe care le vedem în sudul Europei. Ce sens are atunci să ne opunem statelor care vor să reformeze zona euro?

Poziția României în relație cu schimbările care se prevăd în viitor ar trebui să fie una realistă. Știm că nu suntem suficient de buni ca să ne jucăm de la egal la egal cu băieții mari, dar hai să nu stricăm jocul din cauza asta, pentru că e posibil ca băieții aceia să își ia mingea și să plece.

Altfel spus, ar trebui să susținem o Europă cu mai multe viteze atât timp cât avem garanția că nu ne va fi refuzat dreptul de a fi parte din nucleul ei dur atunci când vom fi pregătiți. 


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





O declarație a lui Victor Ponta

Știi că e groasă treaba atunci când Victor Ponta zice:

“Trebuie sa mergem in sus, sa avem un surplus si sa-l folosim pentru salarii, pensii, investitii. Mie mi-este teama ca noi acum impartim ce nu avem, si zau ca nu-mi doresc sa se intample lucrul acesta”, a spus Ponta, invitat la Romania TV.

Nu cred că are sens să mai spun că datorăm guvernării Ponta o mare parte din scăderea veniturilor bugetare prin diminuarea cotei de TVA de mai multe ori, a contribuțiilor sociale și altele asemenea?

Dar cum zice o vorbă din popor…Gura păcătosului adevăr grăiește.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]