USR face o gafă monumentală cu split TVA-ul

”Drumul spre iad e pavat cu bune intenții” spune o vorbă de duh de prin Vest.

”Doar două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană; nu sunt foarte sigur de univers” e o vorbă de duh a lui Einstein.

Ce face acum USR-ul cu split TVA e o combinație între cele două. În cazul în care ați ratat știrea, un deputat USR pe nume Claudiu Năsui s-a gândit că ar fi bine să pune bețe în roate Guvernului și să depună 5.000 de amendamente la legea privind split TVA-ul. Procedura e numită ”filibuster” și are drept scop întârzierea unei proceduri cât de mult posibil pentru că, evident, durează ceva timp până trece prin nu știu câte mii de amendamente.

Iată-l pe parlamentarul USR mândru de inițiativa sa:

Ce e neregulă cu asta? Pe scurt: TOTUL!

În octombrie 2017 a intrat în vigoare o Ordonanță a Guvernului privind aplicarea sistemului split TVA care spune că noul sistem split TVA poate fi aplicat opțional de la 1 octombrie 2017, dar va fi obligatoriu începând cu 1 ianuarie 2018 pentru toate firmele din România.

Vreau să subliniez o chestie: acea ordonanță de guvern a fost publicată, produce efecte juridice și dacă nu va fi abrogată va obliga cam toate firmele înregistrate în scopuri de TVA să aplice sistemul.

Ei bine, consultanții fiscali înjurați de guvern se dau de ceasul morții să convingă Guvernul și Parlamentul să elimine sistemul ăsta sau să îl aplice doar pentru anumite categorii de contribuabili (în general cei cu probleme).

Prevederile din ordonanțele guvernului trebuie aprobate printr-o lege (așa zice procedura). Din acest motiv o parte a opoziției încearcă să modifice prevederile ordonanței privind split TVA prin intermediul legii care o va aproba.

În practică, acea lege va suna ceva de genul: ”Prin prezenta lege se aprobă Ordonanța privind split TVA, DAR se modifică următoarele chestii…”. Printre acele chestii se numără aplicarea split TVA pentru contribuabili care au restanțe la bugetul de stat de exemplu, nu pentru toată lumea.

Ei bine, din cauza celor 5,000 de amendamente ale parlamentarului USR șansele ca acea lege să fie publicată scad semnificativ. Știți ce înseamnă asta? Înseamnă că Ordonanța Guvernului va rămâne în forma actuală (care se aplică) și odată venit 1 ianuarie 2018 toată lumea va fi obligată să aplice split TVA!

Pur și simplu nu înțeleg ce vrea parlamentarul USR! Practic omul ajută PSD să păstreze split TVA în forma actuală!

Partea bună e că nici cei de la PSD nu mai par convinși că legea trebuie să se aplice în acea formă și sunt șanse mari să ”discute” acele 5.000 de amendamente în jumătate de oră și să le arunce la coș.

Mai mult, observ că nici domnul Năsui nu își susține amendamentele semn probabil că i s-a atras atenția că a făcut o gafă monumentală.

Acum haideți să ne gândim unde ar fi fost utilă o chestie de genul ăsta? Cumva amendamentele alea puteau fi depuse la legea privind modificarea justiției? Puteau! S-a gândit cineva de la USR la treaba asta? Normal că nu, doar fraierii ăia care ies pe străzi și îngheață protestând se gândesc la subtilități din astea:

Nu mă înțelegeți greșit, nu îl bănuiesc pe Claudiu Năsui de fraternizare cu PSD, dar gafa lui e atât de mare încât îmi pun serioase semne de întrebare vis-a-vis de oportunitatea de a-l avea în comisia parlamentară care discută split TVA-ul, mai ales că are zero experiență pe partea de politică fiscală și taxe în general.

 


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul, dar ești o persoană ocupată (știu cum e!), îți pot trimite un newsletter săptămânal pe mail cu ce articole am mai scris. Nu îți fă griji, te poți dezabona automat oricând vrei (un click și s-a rezolvat). Tot ce trebuie să faci e să introduci emailul în căsuța de mai jos și un nume (ca să pot spune ”Bună Mihai”, nu ”Dragă utilizator”) apoi verifică emailul pentru linkul de confirmare (dacă nu apare nimic vezi și în Spam).

Abonare Newsletter pe mail

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]




Divide et impera cu salariile

Premierul Tudose anunță:

Tudose: Vom da o ordonanta pentru salariatii din IT si cei cu dizabilitati, sa nu le scada salariile dupa trecerea contributiilor la angajat

Două chestii care vin în minte imediat:

  1. Îi e frică lui Tudose de plecarea IT-iștilor din România și de aceea face treaba asta?
  2. De ce nu dă ordonanța asta pentru toată lumea?

Nu vreau să intru în detaliile tehnice legate de felul în care va arăta acea ordonanță (deși sunt tare curios cum poate interveni statul în relația dintre angajat și angajator). Vreau sa remarc altceva:

Tudose oferă privilegii unei sectorului IT, ai căror angajați sunt deja priviți de unele persoane drept o clasă socială privilegiată (salarii mari, taxe mai mici). O ordonanță de urgență dată doar pentru sectorul IT (lăsăm la o parte persoanele cu handicap, pentru că activitatea lor nu e semnificativă la nivel de economie din păcate) va ridica multe semne de întrebare pentru că România nu are nevoie în momentul de față doar de IT-iști ci și de medici, profesori, electricieni și alte categorii de angajați.

Ei bine, eu nu cred că treaba asta e întâmplătoare. Sunt convins că și fără acest OUG nimeni din sectorul IT nu ar fi scăzut acele salarii pentru că e extrem de dificil să găsești profesioniști în acest sector de activitate.

Ce vrea așadar Tudose să obțină prin acest OUG?

Simpatie, o imagine mai bună și ceva mai puțină presiune venind din partea unei părți a societății care poate deveni extrem de importantă într-un potențial joc politic.

În același timp, voluntar sau nu (sincer nu îmi dau seama dacă e atât de bun la treaba asta), Tudose reușește să planteze semințele unor potențiale disensiuni în grupul contestatarilor săi: practic le arată angajaților din mediul privat că unii dintre ei au privilegii mai mari decât alți.

Nu m-ar surprinde să aud cuvinte de genul: ”Ce vă pasă vouă, voi aveți oricum o grămadă de privilegii!”  Este dacă vreți o încercare de ”Divide et Impera” pentru că OUG este inutil în ceea ce privește companiile de IT.




Revoluția fiscală crește dependența primăriilor de PSD

Cred că ați observat și voi cât de multă agitație e în prezent pe seama trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat corelat cu diminuarea impozitului pe venit la 10%. Tema e una cât se poate de serioasă și e normal să ocupe spațiu în media însă mai au loc câteva chestii interesante în spate, care nu se bucură de atât de multă atenție:

  • diminuarea sumelor care merg la bugetul administrațiilor locale și
  • o trecere a puterii din teritoriu către centru.

Haideți să le luăm pe rând:

Despre autonomia primăriilor

În România proaspăt ieșită din comunism toate veniturile unui oraș erau stabilite la centru. În timp, odată cu tranziția spre un sistem de administrație ceva mai modern s-a considerat că autoritățile locale (haideți să le zicem primării) trebuie să aibă o autonomie mai mare în a decide ce cheltuieli trebuie să întreprindă spre binele comunității locale.

Altfel spus, primarul orașului Cluj știe mai bine pe ce să dea banii decât un funcționar din Ministerul Finanțelor Publice din București. Ca să poată finanța acele cheltuieli, legislația a fost modificată astfel încât:

  1. primăriile să poată stabili și colecta taxe locale, cele mai des întâlnite fiind impozitul pe locuință, impozitul pe teren și impozitul pe autovehicule.
  2. o parte din banii încasați din taxele și impozite pe teritoriul lor dar care mergeau la bugetul central urmau să fie transferați înapoi. Aici e vorba despre bani încasați din impozit pe venit (salariați, PFA-uri, etc), impozit pe profit (companii) și TVA (companii în general).
  3. primăriile să primească în continuare bani de la bugetul central pentru a acoperi celelalte cheltuieli.

Altfel spus, o primărie tipică din România are ca venituri:

  1. bani din taxe locale (impozit pe apartament, teren, mașină etc).
  2. un procent din banii încasați pe teritoriul său din impozit pe venit, impozit pe profit și TVA
  3. subvenții de la bugetul central
  4. alte venituri.

Dacă ești primar atunci știi sigur că te poți baza pe banii de la nr. 1 și 2. Banii de la nr. 3 vin în funcție de cine e la putere.

Spre exemplu, dacă ești primar PNL și partidul tău e în opoziție, atunci îți dorești ca 1 și 2 să reprezintă cât mai mult din veniturile tale pentru că poți fi sigură că veniturile de la nr. 3 vor fi mici.

Dacă ești primar PSD și partidul tău e la putere atunci poți fi sigur că banii de la nr. 3 vor veni spre tine în proporție mai mare.

Ce se va schimba?

Ei bine, dacă impozitul pe venit scade de la 16% la 10% sunt șanse mari ca banii care vor ajunge la primării din impozit pe venit să fie mai puțini. Ori banii din impozit pe venit erau bani din categoria nr. 2 adică bani pe care un primar se putea baza indiferent cine e la putere. Cum va afecta asta primăriile? Eu aș zice cam așa:

Primarii care NU fac parte din coaliția PSD-ALDE se vor trezi cu mai puțini bani la buget, bani care probabil fie nu vor fi înlocuiți prin transferuri de la bugetul central fie vor veni, dar în sume insuficiente pentru a compensa pierderea.

E greu de estimat cât de mare va fi pierderea pentru că, spre exemplu, un oraș mare precum Cluj va avea venituri relativ mari din impozit pe venit având în vedere populația și faptul că sunt multe joburi bine plătite în oraș. O comună oarecare din județul Olt nu va fi afectată foarte tare pentru că nr. de salariați va fi oricum unul foarte mic.

Văzusem pe net o estimare a pierderilor, dar sincer nu știu dacă e corectă pentru că nu prea am date pentru a putea verifica:


Conform cifrelor de mai sus pierderea la nivelul tuturor primăriilor ar fi de 678 milioane de euro, adică în medie 9,4% din venituri.

În majoritatea cazurilor probabil primele cheltuieli tăiate vor fi cele cu investițiile, chestie care nu are cum să ajute economia pe termen lung. Pe de altă parte însă poate în felul acesta se mai oprește din risipa banului public la nivel local (a zis cineva nu mai construiți biserici?).

Mai sus ziceam că dacă ești de la PSD atunci sunt șanse mai mari să primești bani de la buget. Iar asta e adevărat, doar că…

Țeapa cu salariile bugetarilor

Cred că ați văzut știrile cu acele primării de prin țară care au rămas fără bani pentru că și-au dat salarii mult peste ceea ce aveau în buget. Fix pe logica de mai sus s-au bazat și ei când au mărit salariile: ai noștrii sunt la putere, ne vor da bani, deci putem mări salariile. Doar că surpriză! Guvernul nu vrea să transfere bani! Șoc și groază!

Ok, care e faza? E Guvernul PSD și Liviu Dragnea atât de strâns la buzunar? Nici vorbă, dar explicațiile sunt mult mai interesante de atât!

Noroc sau geniu politic?

Atunci când ești primar peste un oraș mare, ai și un cuvânt de spus în partid. Oraș mare înseamnă contracte multe, înseamnă cotizații mari la partid. Altfel spus un oraș prosper cu venituri proprii mari va crea un primar care va avea o voce puternică în partid. Această lege care a permis primăriilor mai multă independență față de bugetul central a creat baronii locali. Iar Liviu Dragnea are o relație dificilă cu ei: pe de o parte are nevoie de susținerea lor în partid, dar pe de altă parte nu le poate permite să devină atât de puternici încât să îl dea jos de la cârma partidului.

Măsura asta vine numai bine pentru cei de la centrul PSD în războiul cu oamenii din teritoriu. Oricum erau dependenți în mai mică sau mai mare măsură de banii de la buget. Acum iată că acea dependență va crește. Așa puterea baronilor locali PSD mai scade puțin iar puterea discreționară a centrului crește. Credeți că bat câmpii cu chestia asta? Iată ce zice chiar Liviu Dragnea despre dezastrul din teritoriu, acolo unde multe primării mici nu au bani de salarii:

Orice primărie este autonomă. Are libertatea, prin hotărârile consiliului local, să aprobe atât ștatul de funcții, organigrama, cât și bugetul. Ei hotărăsc câți bani alocă pentru salarii și câți bani alocă pentru dezvoltare. Au aceasta autonomie, pe care au cerut-o”.

Ar mai fi un detaliu demn de menționat: Guvernul și-a asumat un deficit bugetar sub 3% și sunt convins că vor face tot ce le stă în putere să îl atingă. Așadar există și un motiv oficial bun pentru a nu plăti prea mulți bani către primării: Guvernul și-a asumat o țintă și trebuie să se țină de ea.

Nu știu dacă treaba asta a fost planificată de la bun început sau dacă doar a profit de circumstanțe, cert e că a ieșit teribil de bine pentru Liviu Dragnea. Sunt convins că vor fi alocați bani de la buget pentru salarii, dar nu înainte de a lăsa primăriile să sufere doar pentru a le arăta cine e șeful.

Asta înseamnă că în afară de salarii plătite, sunt șanse mari ca acele primării să nu mai vadă nici un ban în plus.

Concluzii

  • Diminuarea impozitului pe venit va lăsa primăriile fără o parte din venituri ceea ce le va crește gradul de dependență față de centru.
  • Centrul nu pare foarte dispus să transfere sume mari de bani având în vedere că și-a asumat o țintă de 3% deficit.
  • Centru PSD își mărește puterea față de baronii locali prin mișcarea asta.
  • Vor avea de suferit investițiile probabil, dar e o ocazie bună pentru primării să renunțe la o parte din cheltuielile inutile (a zis cineva biserici?).

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul, dar ești o persoană ocupată (știu cum e!), îți pot trimite un newsletter săptămânal pe mail cu ce articole am mai scris. Nu îți fă griji, te poți dezabona automat oricând vrei (un click și s-a rezolvat). Tot ce trebuie să faci e să introduci emailul în căsuța de mai jos și un nume (ca să pot spune ”Bună Mihai”, nu ”Dragă utilizator”) apoi verifică emailul pentru linkul de confirmare (dacă nu apare nimic vezi și în Spam).

Abonare Newsletter pe mail

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]

 

 




PSD la moment de răscruce

Nu a trecut nici măcar 1 an de guvernare și PSD arată ca un boxer aflat în corzi care încearcă să supraviețuiască unei noi runde de pumni. Asta nu ar fi o chestie nouă pentru un partid în România (mă gândesc la PDL guvernând în perioada de criză), dar ceea ce surprinde acum e faptul că boxerul care lovește în PSD e…tot PSD.

Care sunt principalele probleme ale PSD acum?

Haideți să vă explic de ce cred că PSD e într-un moment de răscruce:

1) Liviu Dragnea nu livrează ce a promis – Cred că a devenit evident pentru toată lumea că PSD nu e atât de unit pe cât pare imediat după criza instaurată de demiterea guvernului Grindeanu.

Liviu Dragnea, președinte al partidului nu e atât de puternic pe cât pare și are nevoie de susținerea baronilor locali. S-a bazat până acum pe cei din sudul României (Dolj, Olt, Teleorman), acolo unde știa că are parte de loialitate, dar chestia asta i-a nemulțumit pe cei din celelalte județe.

Banii s-au dus preponderent spre județele PSD loiale lui Dragnea, spre nemulțumirea celorlalți. În condițiile astea, nu multă lume îl are la suflet pe actualul șef al PSD.

În plus, a trecut aproape 1 an și Dragnea nu a reușit să modifice legislația privind justiția deci presiunea e pe Dragnea să livreze partidului ce a promis.

Victor Ponta și Gabriela Firea așteaptă la cotitură o eroare sau o slăbiciune sau poate chiar o condamnare (deși asta pare din ce în ce mai puțin probabilă).

Cert e că dacă Liviu Dragnea nu livrează modificările justiției care să îi ajute pe toți cei cu dosare penale atunci riscă să rămână fără partid. Iar dacă Dragnea pleacă guvernarea țării nu va fi o prioritate ci luptele interne.

2) Promisiunile electorale neîndeplinite – PSD a câștigat cu o platformă care promitea măriri de salarii pe toată linia, scăderi de taxe, simplificări de legislație, înființarea unui fond de investiții uriaș și multe altele. Am scris destul de mult despre cât de fezabile sunt măsurile PSD și concluziile erau destul de sumbre. Iată că 1 an mai târziu temerile mele se îndeplinesc și PSD nu reușește să livreze mare parte din ce a promis.

O rapidă trecere în revistă:

  • TVA 0% la apartamente – a căzut pentru că avem o Directivă europeană care interzice asta.
  • Crearea unui fond de investiții – Anul acesta în nici un caz nu se va întâmpla pentru că banii de la companiile de stat au fost tocați pe salarii. În plus fondurile pentru investiții au fost tăiate cam de peste tot.
  • Creștere majoră a investițiilor provenite din fonduri europene – toate investițiile au fost tăiate iar banii din fonduri europene vin sub formă de decontări. Altfel spus, mai întâi cheltui banii tăi, apoi UE îți decontează. Ori cum banii de investiții au ajuns la pensii și salarii, adio și fonduri europene
  • Creșterea salariului minim pe economie – poate singura măsură bună a PSD de până acum, a adus bani la buget cu care a fost acoperită gaura cauzată de scăderea TVA
  • Diminuarea cotei standard de TVA la 19% – să ne amintim cum Liviu Dragnea se ruga de Cioloș în decembrie 2016 să dea ordonanță de urgență pentru a anula / amâna diminuarea cotei? S-a întâmplat între timp, dar nu știu dacă a ajutat pe cineva măsura asta.

Urmează la pachet acum o diminuare a impozitului pe venit de la 16% la 10%, dar pe fondul trecerii contribuțiilor de la angajator la angajat, sunt șanse mari să nu se vadă deloc în salariul net. În unele cazuri e posibil chiar să asistăm la o scădere a salariului net. Altfel spus, nu s-a dat, s-a luat. Și nu diminuare, e la fel sau poate chiar creștere a taxelor.

Dacă Guvernul nu reușește să treacă legea asta cu succes sunt șanse mari să începem 2018 cu un nou guvern.

3) Guvernul a cam rămas fără bani 

Cred că asta e chestia care va atârna cel mai greu. Creșterea economică de anul acesta nu a adus după ea și o creștere a veniturilor la buget. Cauzele sunt complexe și am discutat la un moment dat despre unul dintre factorii care contribuie la situația asta.

Pe scurt însă veniturile nu au crescut în linie cu cheltuielile bugetului, în special după legea salarizării personalului bugetar care a lăsat deja multe comune și orașe mici fără bani de salarii sau alte cheltuieli până la final de an.

E adevărat, Guvernul PSD-ALDE a încercat mai multe modalități de a aduce bani la bugete, dar cam toate au eșuat lamentabil, cele mai vizibile fiind:

  • Impozitul pe gospodărie – căzut pentru că impozitul era imposibil de administrat
  • Taxă de solidaritate – care ar trebui să se numească taxă zombie având în vedere de câte ori a murit și a fost reînviată propunerea asta. Momentan e ca pisica lui Schrondinger, e moartă și vie în același timp (fiind oarecum inclusă în fondul de garantare a creanțelor salariale).
  • Plata TVA defalcată – deja s-a anunțat că aria de aplicare a mecanismului split payment va fi redusă la firmele aflate în insolvență și cele rău platnice.

Una dintre chestiile disperate făcute de Guvern e însă diminuarea contribuției angajaților la fondul de pensii Pilon II, o măsură menită să acopere ceva din deficitul sistemului național de pensii.

Cert e că dacă Guvernul nu transferă urgent bani către aceste administrații locale PSD riscă să piardă susținerea din teritoriu. Problema e că deja s-au tăiat fonduri cam de peste tot de unde se putea tăia rezonabil. Ba a fost nevoie de o infuzie de bani de la companiile de stat care au distribuit pentru a doua oară anul acesta dividende pentru a rămâne pe linia de plutire.

Pică Guvernul sau pică PSD?

Situația politică din România nu poate fi descrisă în alb și negru ci în multe nuanțe de gri. Ca să înțelegeți la ce mă refer gândiți-vă că sindicaliștii de la CNSLR Frăția, unul dintre marile sindicate din România anunță că vor să facă grevă. Ce e straniu la chestia asta e că CNSLR Frăția e condus și populat de oameni care au fost sau încă sunt membrii PSD. Deja multă lume strigă fault: PSD vrea să iasă de la guvernare și are nevoie de o scuză.

Eu nu cred însă asta, cred că PSD ca partid vrea la guvernare, doar că sunt mai multe grupuri în interiorul partidului care vor puterea și se sabotează reciproc. Dragnea vrea să conducă țărișoara asta, dar nu poate direct. Iar oamenii pe care i-a pus numai lui nu i s-au dovedit a fi loiali. Episodul cu greva va fi o desfășurare de forță a taberei anti Tudose, deși nu îmi e clar dacă acea tabără e pro-Dragnea sau nu.

De ce e PSD la răscruce?

Pentru că și-au dorit atât de tare puterea încât au promis chestii care acum nu pot fi livrate. S-a mai întâmplat în trecut ca un partid să promită și să nu livreze, dar acum lucrurile sunt un pic diferite. Vedeți voi, PSD are nevoie de voturile celor mulți și fără venituri, dar are nevoie și de bani pentru a exista. Măsuri împotriva mediului economic înseamnă cotizații mai puține către partid. Membrii PSD la rândul lor nu prea mai pot contribui cu sume consistente dacă știu că riscă să înfunde pușcăria, tocmai de aceea sunt importante legile referitoare la justiție.

Și uite așa, din punct de vedere economic PSD trebuie să aleagă între:

  1. A îndeplini promisiuni către alegători, dar să riște să bage economia în șanț și implicit să piardă guvernarea;
  2. Să țină economia/bugetul pe linia de plutire , dar să nu livreze către cei care i-au ales și să riște să nu mai fie aleși.

Venituri mai mari la buget? Trebuie reformat ANAF. Se poate reforma ANAF? Da, dar va dura niște ani și ar trebui scos de sub control politic. Nu se reformează ANAF, nu sunt bani de trimis la primăriile care au tocat banii pe salarii.

Există întotdeauna varianta de a crește taxele pentru a aduce mai mulți bani la buget, dar dacă vor face asta nu-i va mai vota nimeni la următoarele alegeri (a se vedea lecția PDL).

Vedeți în ce dilemă e PSD?

Oricât de interesantă e dilema asta din punct de vedere politic îmi e teamă că cei mai afectați vom fi noi restul, fraierii care plătim taxe.

Așa că nu vă bucurați prea tare dacă îi vedeți pe băieții ăștia că se bat între ei.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să știi când mai postez chestii noi, dar ești o persoană ocupată (știu cum e!), îți pot trimite un newsletter săptămânal, pe mail, cu ce articole am mai scris. Tot ce trebuie să faci e să introduci emailul în căsuța de mai jos. Dacă vrei să îți pot spune ”Bună Mihai/Mihaela” și nu ”Dragă utilizator” adaugă și un nume în căsuță, deși nu e obligatoriu.

Imediat după abonare vrei primi un mail de confirmare (dacă nu apare nimic vezi și în Spam).

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]




Unde e domne’ opoziția?

Întrerup programul normal de ranturi economice cu un rant politic pentru că mi șoptește în cască din ce în ce mai des: unde e domne opoziția la PSD? Toți o apă și-un pământ! Vezi, Daea (pun intended) nu votez!

Sunt oameni care fac opoziție PSD-ului în România, cu exemple destule. Problema e însă alta: puțini dintre oamenii aceștia au parte de expunere în media tradițională. Uneori mai apar pe Hotnews, dar lipsa de notorietate publică atârnă destul de greu în balanță pentru că media e o afacere, nu o instituție în folosul comunității.

Dacă ești ziar și vrei să vinzi, cui îi acorzi mai mult spațiu?

  • Lui Dragnea de care a auzit toată lumea și care naște sentimente viscerale, ce pot fi ușor marketate (a se citi lumea dă click ca să aibă motiv de indignare)
  • Unui om de care nu a auzit nimeni, dar care se chinuie să demonstreze cu dovezi cât se fură și de unde

Și pentru că nu vreau să credeți că asta e o părere subiectivă haideți să vedem cifrele:

Caz concret: Gabriela Firea, Primar al Bucureștiului din partea PSD vs. Ciprian Ciucu, consilier local din opoziție.

În cazul în care nu știți cine e Ciprian Ciucu, ei bine e un consilier local de la PNL care a luat la purecat toate societățile înființate de Primăria București și a publicat liste cu cheltuieli inutile ale acestora.

Exemplul 1, Exemplul 2, Exemplul 3, Exemplul 4, Exemplul 5, Exemplul 6

Dacă intru pe site-ul Digi 24 și caut ”Gabriela Firea” voi da peste 850 de rezultate.

Dacă fac același lucru după Ciprian Ciucu? 59…iar primul rezultatul are o poză cu Gabriela Firea, nu cu el.

Poate e doar o întâmplare, așa că haideți să repetăm experimentul cu Hotnews:

Gabriela Firea are 1577 rezultate

Ciprian Ciucu? 120 de rezultate

Gabriela Firea era cunoscută înainte de a deveni Primar în timp ce Ciucu nu, dar asta nu explică magnitudinea diferenței, mai ales că, dacă veți da scroll prin rezultate, veți vedea că majoritatea covârșitoare ale celor referitoare la Gabriela Firea sunt din ultimul an și jumătate, adică de când e primar iar Ciucu e consilier.

Ca Ciprian Ciucu mai sunt și alții, consilieri locali USR și PNL care fac opoziție reală la Primăria Capitalei, dar iată că media nu prea îi bagă în seamă.

Presa românească, chiar și cea anti-PSD trăiește din vizualizări, click-uri și ratinguri. Iar oamenii care muncesc să dezgroape măgării ascunse prin bugete și aduc argumente în dezbateri nu atrag poporul!

Poporul nu vrea date și argumente! Poporul vrea circ și să își verse furia pe cineva!

Iar site-urile și televiziunile de știri știu treaba asta și o exploatează pentru că o declarație revoltătoare a Olguței Vasile / Gabrielei Firea / Liviu Dragnea va aduce mai multe click-uri / vizualizări decât 10 explicații ale lui Florin Cîțu sau Ciprian Ciucu adunate.

Sursă foto: Poorly Drawn Lines.




Pe cine vom urî după Liviu Dragnea?

PSD are o seriousă problemă de imagine în ultima vreme. Și nu mă refer aici la faptul că e perceput drept cel mai corupt partid din România, problema asta o are de mult timp. Mă refer la problema de imagine apărută odată cu ascensiunea lui Liviu Dragnea, o figura extrem de controversată nu doar în politica românească, ci și în PSD.

Dar după protestele din iarnă, după un guvern PSD dat jos printr-o moțiune de cenzură tot a PSD, după noi conflicte cu actualul Prim Ministru al României, pare că Liviu Dragnea nu mai are foarte multe cărți de jucat, ceea ce mă face să mă întreb: Pe cine vom urî după Liviu Dragnea?

Pe cine urâm și pe cine nu

Unii oameni sunt mai ușor de urât decât alții. E ceva în atitudinea lor care ne scoate din sărite sau poate face o chestie de neiertat. Cert e că nu urâm mai mult sau mai puțin în funcție de ce face exact o persoană ci în funcție de ceea ce simțim noi că face acea persoană. Haideți să vă dau un exemplu de cât de importantă e diferența asta:

Din punctul meu de vedere Liviu Dragnea nu prinde  Top 3 persoane care au făcut rău României de la revoluție încoace. În schimb, în acel Top 3 se află o colegă de partid a lui: multipla ministru al educației Ecaterina Andronescu.

Acest personaj e responsabil, din punctul meu de vedere, pentru dezastrul actual din învățământul românesc prin măsuri care au eliminat școlile profesionale, au favorizat apariția universităților private tip ”fabrici de diplome” în detrimentul a ceea ce se cerea pe piața muncii și apoi prin eliminarea aproape în întregime a reformelor introduse de Daniel Funeriu.

Si cu toate astea, Ecaterina Andronescu e bine mersi rector al Universității Politehnice din București și nu are parte de atâta ură de cât are parte Liviu Dragnea.

Un alt personaj care ar prinde Top 3-ul meu e Călin Popescu Tăriceanu, omul care a reușit să bage finanțele statului și implicit întreaga economie în șanț în 2009. Cu toate astea Tăriceanu nu avea parte de prea multa ură din partea românilor până să sară peste coada de la eliberarea de permise anul trecut.

Ce încerc să spun e că oamenii aceștia au făcut mai mult rău României și românilor de rând decât Liviu Dragnea, dar totuși nu sunt atât de detestați precum el. De ce?

Probabil pentru că Liviu Dragnea e stereotipul politicianului tiran, cu o personalitate polarizantă. Fie ești cu el, fie îi ești dușman, nu există cale de mijloc iar el, prin atitudinea sa de despot medieval are grijă să își cultive această imagine.

Zborul sub radar ca strategie

PSD ar fi putut să scape cu multe măgării dacă în loc de o tactică frontală (adică OUG 13) ar fi încercat să treacă modificările de care avea nevoie mai pe ocolite (ca legile justiției din Parlament cum încearcă acum), mai ales având în vedere cât de ușor de păcălit e publicul român. De exemplu circulă insistent zvonuri că ar exista discuții serioase între România și FMI deși Dragnea și PSD neagă vehement. Ei bine, știți despre ce se vorbește în bula mea de facebook? De faptul că Nechifor Lipan o bătea pe Vitoria Lipan și prin urmare Baltagul nu ar trebui predat în școli pentru că promovează violența domestică și e sexist. Acesta e nivelul de atenție al românilor.

Cred că mulți nu realizează chestia asta, dar asocierea schimbării legilor justiției din iarnă cu procesele din justiție ale lui Dragnea a scos acele sute de mii de oameni în stradă. Aveam fapta (schimbarea legilor), motivul (ca să scape de propriile procese) și făptașul (Dragnea) foarte clar identificate. Atunci când aceste trei elemente nu sunt clar identificate, oamenii nu par a fi atât de deranjați de fapte care pot fi mult mai grave.

Haideti să luăm un exemplu de zbor sub radar de succes: Ludovic Orban

Ludovic Orban e în prezent șef al Partidului Național Liberal. Nu aș putea să vă spun nimic remarcabil despre el ca politician, dar tocmai prin atitudinea asta neutră de zbor sub radarul sensibilităților românești pare a fi reușit să ajungă șef al PNL iar apoi să poziționeze cu succes PNL-ul în opozitie.

Apropo de PNL, e interesant cum au renunțat la mulți dintre liderii controversați, cu probleme penale, dar cu notorietate, inclusiv la Tăriceanu. Pe termen scurt chestia asta a slăbit considerabil partidul, dar pe termen lung cred că vor reuși să se poziționeze cu succes ca principalul partid conservator al României, cu condiția bineînțeles de a se debarasa de imaginea de partid care tolerează corupția.

Un alt exemplu de zbor sub radar e Coaliția pentru Familie. Grupul e notoriu pentru mesajul anti-occidental, anti-democrat, pro-conservator, pro-rus transmis. Dar cu toate astea în afară de reacții pe ici pe colo pe internet nu au parte de atât de multă ură cum are Liviu Dragnea. De ce? Pentru că dacă vă pun să numiți 3 oameni din Coaliția pentru Familie nu veți reuși. Ei nu au vectori de imagine în lideri de opinie pentru că știu că acei oameni pot fi atacați. Așa că își propagă mesajul prin publicații cvasi anonime, prin filmulețe neasumate, preoți care vorbesc direct enoriașilor prin parohii și alte chestii în semi anonimat, ceea ce îi face o țintă considerabil mai grea decât dacă ar avea niște lideri identificabili.

Concluzia aici ar fi că actuala conducere a PSD nu a învățat că a evita să asociezi o acțiune politică cu o persoană anume (liderul suprem în cazul de față) poate fi o strategie câștigătoare în momentul de față.

Cine vine dupa Dragnea?

Revenind insa la titlul articolului: dacă mâine Liviu Dragnea iese din politică din diverse motive (pușcărie, fuge în Brazilia, se călugărește pentru a scapa de poteră etc.), noi pe cine mai urâm?

E simplu, pe oricine va veni în locul său la butoanele PSD, daca acea persoană nu știe să zboare sub radar. Daca va fi Firea, ea se va transforma în cea mai urâtă persoană din Romania pentru că, la rândul ei, are un stil de conducere polarizant cu iz autoritar.

O strategie inteligentă a PSD însă ar fi să numească o persoană fără probleme penale și lipsită de notorietate care să conducă partidul, iar oamenii care sunt ținte ușoare (ex: Firea, Ponta etc.) să facă un pas înapoi. Țara să fie guvernată de un guvern care se bazează pe deciziile Parlamentului și nu își asumă mai nimic.

Având în vedere cât de greu le e românilor să fie atenți la detalii, cu un guvern format din necunoscuți și cu majoritate în Parlament, PSD ar putea face aproape orice în Romania.

Asta a și încercat de fapt să facă Liviu Dragnea prin numirea lui Grindeanu și apoi Tudose, dar prezența sa în fruntea PSD și imaginea de om care conduce de fapt guvernul l-a dat de gol și l-a făcut pradă ușoară pentru media.

Concluzii

Românii pot în momentul de față să identifice ceea ce ei cred că e inamicul nr. 1 al democrației cu nume, prenume si zambet. Dar odată ce el va ieși din peisaj, românii și media pro-vest vor avea dificultăți în a se concentra asupra problemelor mari pierzându-se probabil în discuții inutile de genul ce carte e antifeministă și trebuie scoasă din programa școlară sau de ce sursele noastre preferate de citate inspiraționale de rahat au fost legionari.

Din punct de vedere al implicării societății civile în viața politică atacul lui Dragnea asupra justiției e un bine pentru că datorită lui forțe dispersate și / sau latente din societatea românească s-au coagulat în ceva coerent.

Întrebarea e, vor rămâne aceste forțe active și după dispariția inamicului ușor de identificat și înlocuirea lui cu un dușman fără un chip anume?

Sursă foto: Biroul de Presă PSD via Wikimedia




Pe cine vom da vina când ratele la bancă vor crește iarăși?

Într-o postare anterioară explicam că tendința pe termen lung a dobânzilor la lei este de a crește pentru că, în prezent, acele dobânzi sunt la minime istorice iar inflația începe să se facă simțită din nou. Problema e că odată cu creșterea ROBOR cresc și ratele la credite în lei ale românilor.

În plus deprecierea cursului de schimb a monedei naționale față de euro sau dolar pune deja presiune pe creditele luate în valută.

Bineînțeles că tot românul va căuta un țap ispășitor pentru creșterea asta, iar soluția cea mai la îndemână va fi bineînțeles de a da vina pe partidul aflat la guvernare, adică pe PSD.

Așa cum am argumentat într-o altă postare, PSD nu a făcut până acum tâmpenii atât de mari încât să fie responsabilă pentru o creștere a inflației, o depreciere a cursului ori o înrăutățire a perspectivelor macro-economice atât de mare încât să fie de vină pentru creșterea asta. Dar chestia asta e irelevantă pentru românul de rând care nu are chef de explicații ci vrea să își verse furia pe cineva.

Sursă foto: Poorly Drawn Lines.

Guvernul Boc și PDL au fost profund detestate și și-au luat multă ură pentru măsurile nepopulare din perioada 2009 – 2012 deși criza economică nu a fost provocată de ei ci (parțial) de domnul acela care nu știe să stea la coadă și are numărul de neveste peste media națională. Dar asta nu a contat pentru românii care și-au văzut salariile tăiate și ratele urcând vertiginos.

Așadar, dacă nivelul de trai al românilor se deteriorează drastic sub guvernul PSD, oamenii nu îi vor ierta, indiferent de cine e vinovat. PSD nu e însă un partid de oameni naivi și poți fi sigur că sunt și ei perfect conștienți de potențialul distructiv al creșterii ratelor bancare în mandatul lor. În contextul ăsta trebuie analizată și reacția premierului Tudose care a simțit nevoia de a-l apostrofa pe guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Practic, BNR a primit astfel un avertisment public clar că ROBOR trebuie să rămână la valori mici.

Cu toate astea cei de la PSD nu înțeleg o chestie: creșterea ROBOR e inevitabilă!

Și asta pentru că nici o bancă nu vrea să ofere împrumuturi știind că valoarea reală a banilor pe care îi vor recupera la finalul creditului e mai mică decât valoarea inițială a sumei împrumutate.

De ce crește însă inflația? Raportul asupra inflației publicat de BNR vorbește despre următoarele cauze:

  • Dispar efectele diminuării cotei de TVA de la 24% la 20%, respectiv 19%, chestie care a dus la scăderea generală a prețurilor
  • Creșterea prețurilor factorilor de producție (bunuri), dar și creșterea salariilor
  • Creșterea prețurilor la energie (electricitate, gaze) odată cu liberalizarea pieței.

Conform previziunilor actuale, iată cum ar trebui să evolueze inflația în următorii câțiva ani:

Așadar, în 2019 inflația ar putea ajunge undeva la 3,5%, deși merită spus că prognozele acestea pot fi cu ușurință date peste cap. Chiar și așa însă, o inflație de 3,5% înseamnă o valoare ROBOR de minim 3,5%, față de valoarea de 1,7% – 1,8% din prezent.

Partea proastă e că și gradul de îndatorare al populației e la valori ridicate și o creștere de 1% a ROBOR înseamnă o creștere de 10% a gradului de îndatorare pentru majoritatea românilor. Nu se anunță deci vremuri bune așa că sper ca BNR să nu repete eroarea din 2008 așa cum pare a avea în intenție.

În fine, ce încerc să spun e că factorii care duc la creșterea ROBOR nu sunt temporari, deci PSD are o problemă pe termen mai lung cu creșterea dobânzilor. Tocmai de aceea presimt că va crește presiunea pusă pe BNR pentru a menține dobânzile cât mai jos posibil. Problema e că pentru a face asta e nevoie de multă lichiditate. Dar prea multă lichiditate de RON pe piața interbancară va duce la deprecierea cursului EUR / RON sau USD / RON, chestia care va lovi în românii cu credite în monedele acestea. Și bonus, statul român are o parte considerabilă din datorie în EUR și USD.

Așadar BNR va merge pe sârmă încercând să țină și cursul sub control, dar și ROBOR-ul iar o greșeală în sensul acesta poate duce la schimbări în structura consiliul de administrație, dacă e să ne luăm după oameni care cunosc lumea financiar bancară:

Revenind însă la subiectul principal: PSD are un cartof fierbinte în mână și trebuie să vadă ce face cu el:

  • fie îl înghite, adică înfruntă perioada de creștere a ratelor, dar nu văd cum ar putea să iasă cu capitalul politic neafectat
  • fie îl aruncă altcuiva, spre exemplu iese de la guvernare și așteaptă să apară un guvern tehnocrat și să dea vina pe el ori dă vina pe bănci.

Cea mai probabilă strategie însă va fi o combinație între cele două: Mă aștept să încerce prin orice mijloace să încerce să amâne creșterile (într-o primă fază), apoi să încerce să atenueze efectele ei. Pentru asta însă PSD va trebui să țină sub control BNR sau să poată să convingă BNR să urmeze politica dictată de ei (chestie care nu m-ar surprinde).

În paralel mă aștept la o strategie de demonizare a băncilor (cu Piperea în prim plan eventual), care vor fi făcute principalele responsabile pentru creșterea dobânzilor alături de străini, UE, multinaționale și Soroș (nu glumesc). Dacă lucrurile devin periculoase politic pentru PSD (pe probleme de justiție de exemplu sau ca urmare a nemulțumirii populare pe alte teme), se poate forța ieșirea de la guvernare, dar nu îi văd făcând asta mai devreme de mijlocul lui 2019 pentru a activa din opoziție în vederea noilor alegeri. Până atunci însă inflația (și ROBOR) vor fi ajuns la 3,5%.

Toate chestiile astea se pot schimba însă într-o clipă având în vedere situația politică complicată în care ne aflăm.

Un lucru îmi e clar însă, românii vor da vina pe PSD pentru creșterea ratelor la bancă, indiferent dacă ei sunt sau nu adevăratul vinovat, iar PSD vrea să evite asta cu orice preț.

 


Un Post Scriptum ceva mai lung și care va enerva multă lume:

Datorită PSD românii au plătit, o perioadă, rate mai mici la bancă.

Scăderea TVA la alimente (de la 24% la 9%) și apoi a cotei generale de TVA (de la 24% la 20% apoi la 19%) a dus la scăderea ratei inflației cu mult sub prognoza BNR. Indicatorul ROBOR a mers și el în jos pe fondul inflației scăzute.

Chestia asta se vede foarte bine pe graficul de mai jos, acolo unde, pe lângă rata inflației efectiv înregistrată, avem și o rată a inflației calculată plecând de la premiza că taxele nu s-ar fi modificat.

Inflația efectivă e marcată cu o linie roșie continuă în timp ce inflația cu taxe nemodificate e marcată cu o linie punctată. Dacă inflația cu taxe nemodificate e deasupra liniei continue înseamnă că datorită unor modificări de taxe inflația a scăzut. Dacă e sub ea înseamnă că modificări de taxe au dus la o creștere a inflației. Am marcat cu albastru zona care ne interesează:

Iată și un al doilea grafic în care impactul scăderii TVA se vede în inflație:

Parcă e un pic deprimant să știi că ai plătit rate mai mici datorită guvernului Ponta, dar universului nu îi pasă dacă noi ne simțim sau nu confortabil cu adevărul.




Ce urmează pentru USR după referendumul intern?

USR a luat decizia să se poziționeze împotriva referendumului CpF. Decizia e din punctul meu de vedere binevenită, dar va fi începutul unui șir întreg de evenimente în USR ale căror efecte se vor vedea câțiva ani buni de acum înainte:

  • Urmează cea mai grea perioadă din istoria USR – odată cu poziționarea majorității împotriva CpF ar trebui să ne așteptăm ca USR să se confrunte cu dezertări din partid sau trădări ideologice. Chestia asta va crea numeroase tensiuni și va slăbi partidul pe termen scurt.
  • Nicușor Dan va încerca să își omoare singur copilul? – Nu știu ce va  face Nicușor Dan, dar ar putea încerca să închege o nouă mișcare politică. Ar fi cu siguranță destul de mulți oameni care l-ar urma, dar întrebarea e dacă vrea să își omoare singur copilul. În fond a adus partidul pe locul 3 în România. Cealaltă întrebare e cât de relevant mai e Nicușor Dan în politica românească? Mai are capital de imagine suficient încât să pornească o nouă platformă politică? În momentul de față impresia mea e că nu.
  • USR are nevoie de un lider – e fain să spui că democrație și toată lumea are o opinie și facem referendum intern, dar adevărul e că USR are nevoie de un lider. Nu trebuie neapărat ca acea persoană să fie șef în sensul formal, dar o persoană cu viziune, care să vadă direcția în care trebuie să meargă partidul. Poate fi Cristina Ghinea? Ar putea, pare să aibă tupeul necesar. Nu știu cum stă la capitolul carismă.
  • Cioloș? – Oare ieșirea din schemă a lui Nicușor va fi suficient pentru a-l convinge pe Cioloș să se alăture partidului? Impresia mea e că nu, deși dacă Ghinea reușește să se impună drept lider în partid e posibil să vedem o colaborare mult mai strânsă între Cioloș și USR (un fel de pact sau susținere tacită, informală).
  • Poziționarea anti CpF nu e garanția succesului – Poziția anti CpF e cu siguranță un pas mare în direcția construirii unui partid modern care să atragă publicul progresist. Totuși, doar chestia asta nu va fi suficientă pentru a atrage publicul. Va fi nevoie de o schimbare a atitudinii în Parlament și de o opoziție reală la măsurile PSD. Nimeni nu are pretenții de la ei să reușească să răstoarene PSD, dar parlamentarii USR trebuie să se facă remarcați prin interpelări, luări de cuvânt, propuneri de modificare, moțiuni de cenzură și multe alte chestii care, deși se vor dovedi a nu avea succes în Parlament le va aduce capital de imagine.

Dacă până acum aveați impresia că e bâlci în USR, stați să vedeți ce urmează. Sper totuși să avem parte de măcar un partid progresist în Parlament.

 




Deficitul bugetar și un exercițiu de echilibristică mentală

Îmi pare rău când văd oameni bine pregătiți care sunt nevoiți să facă echilibristică intelectuală de dragul politicii de partid:

Acum mai puțin de o lună domnul Socol ne spunea într-o postare numită ”Despre falsele profeţii ale unei crize fiscal bugetare în România

Înţeleg că unii au viziuni cu crize bugetare, cu derapaje majore în finanţele publice, cu impunerea – din nou – a unor pachete de măsuri de austeritate.

Fiţi pe pace. Nu este vorba despre ceva corect în aceste profeţii catastrofice. Este doar o neînţelegere profundă a mecanismelor şi corelaţiilor macroeconomice. 

Apoi cineva îi atrage atenția asupra evidentului:

La final de 2015 făcea parte din mixul de politici al PSD. La final de 2016 nu mai făcea parte însă. Era probabil de datoria guvernului Cioloș să execute programul politic al PSD, care aparent se schimbă după cum bate vântul. A se nota că avem deja două programe foarte diferite de când PSD a preluat puterea în decembrie 2016.

Sunt curios cum de în iunie scăderea TVA nu era o problemă, dar în iulie e. Am atras atenția asupra faptului că structura veniturilor și cheltuielilor bugetare în execuția bugetară pe 2017 nu e una sănătoasa, dar hei…ce știu eu.

Pentru cine nu știe, Cristian Socol este fostul consilier pe probleme macroeconomice a lui Victor Ponta și unul din autorii Programului de Guvernare a PSD. Am avut plăcerea de a-i fi student acum mulți ani și pot spune cu sinceritate că a fost cel mai bun profesor pe care l-am avut în ASE.

Tocmai de aceea mă doare când văd că trebuie să facă astfel de exerciții de echilibristică intelectuală.




De ce avem politicieni corupți la 27 de ani după căderea comunismului?

Am citit recent un articol ce vorbea despre o posibilă explicație pentru care democrațiile eșuază: Clasa politică de natură conservatoare (cea care se opune schimbării în general) nu simte că poate supraviețui în climatul politic adus de schimbare, motiv pentru care, în loc să accepte schimbare fac tot posibilul pentru a i se opune:

The most crucial variable predicting the success of a democratic transition is the self-confidence of the incumbent elites. If they feel able to compete under democratic conditions, they will accept democracy. If they do not, they will not.

Cum aplicăm asta în România? Haideți să ne gândim la PSD, ALDE și o mare parte din PNL. Majoritatea membrilor acestor partide sunt oameni crescuți într-un alt sistem politic. Sunt obișnuiți să primească de la stat casă, masă și demnitate (a se citi doctorate și onoruri). Într-o societate democratică și capitalistă mulți dintre ei nu pot supraviețui lucru demonstrat de rapiditatea cu care firmele care au contracte cu statul falimentează atunci când trebuie să concureze pe piață liberă. Cel mai bun exemplu cred că sunt firmele lui Ghiță care dau falimente pe capete acum că nu mai pot câștiga contracte cu statul.

Iată ce mai zice articolul acela:

And the single thing that most accurately predicts elite self-confidence, as Ziblatt marshals powerful statistical and electoral evidence to argue, is the ability to build an effective, competitive conservative political party before the transition to democracy occurs. 

Păcatul cel mai mare al PSD și celorlalte partide e că nu au știut să își construiască un partid conservator care să participe activ la jocul democratic. PSD e un partid coagulat nu în spatele unor idei cât în spatele unei temeri comune: aceea de a fi săltat de DNA.

Iar de aici ideea care mie mi-a scăpat până acum: Cheia pentru o democrație stabilă în România e de avea un partid conservator funcțional.

Ok, dar cine să fie acel partid?

Acel partid ar fi putut fi PSD acum vreo 10 – 15 ani de zile, dar îmi e teamă că vremea lor a trecut, PSD fiind ținut laolaltă de ura comună pentru justiție.

Prin urmare, cred că, în momentul de față, cel mai bun candidat pentru un partid conservator funcțional pare a fi PNL. E ironic cum partidul autoproclamat liberal e de fapt conservator până în măduva oaselor.

Nu văd alte partide care ar putea să se transforme, cu succes într-un partid conservator la noi, în ciuda poziționării USR ca un partid semi conservator.

Coaliția pentru Familie și Conservatorii

O altă chestie interesantă e că apariția Coaliției pentru Familie și punerea pe tapet a unor probleme precum rolul familiei în societate, drepturile minorităților pare a fi accelerat progresul societății spre apariția unor aripi conservatoare în partidele actuale și spre separarea identității politice în conservator vs. progresist. Nu îmi aduc aminte discuții pe tema asta anterioare apariției acestui grup.

E posibil ca în jurul Coaliției să se formeze un nou partid conservator, la fel cum e posibil însă ca această organizație să prefere să se folosească de actualele partide pentru a-și atinge țelurile politice ademenindu-le cu cele 3 milioane de semnături pe care, ipotetic vorbind, le-ar avea.

Pe scurt

  • Faptul că politicienii corupți nu pot supraviețui într-o democrație capitalistă îi face să se opună procesului democratic.
  • Faptul că PSD, cel mai puternic partid din România, nu a reușit să se coaguleze în spatele unei idei conservatoare îl vulnerabilizează și îl expune riscului de a se fărâmița.
  • Coaliția pentru Familia va accelera procesul de apariție a unui partid conservator.
  • PNL pare cel mai bun candidat pentru un partid conservator în momentul acesta, dar nu e exclus să vedem și partide noi cu această orientare.