Libertarienii spun „DA” funcțiilor și banilor publici

România a avut întotdeauna o problemă cu formele fără fond. Pentru o societate tânără e normal să existe tentația de a copia ce vede pe la alții pe afară. Un copil mic imită ce vede la părinți, la fel și culturile tinere copiază ce văd pe la alții.

Dar România pare să rămână perpetuu blocată într-un copy paste al formelor, dar fără să priceapă fondul problemei. Un exemplu concludent în sensul acesta e mișcarea libertariană din România, acolo unde doi proeminenți reprezentanți ai săi sunt în funcții publice. Mai întâi a fost Florin Cîțu, libertarian și parlamentar în același timp, deși cele două idei sunt incompatibile ideologic. Apoi a devenit și ministru al finanțelor. Adică ”taxarea e furt, dar acum avem treabă domne!”

Al doilea exemplu e Bogdan Glăvan, un al libertarian de frunte al PNLului (nu știu cum de s-au strâns în partidul ăsta). Pentru cei care nu îl cunoașteți, Bogdan Glăvan e profesor la Universitatea Româno-Americană și fusese dat ”pe surse” drept posibil Ministru al Fondurilor Europene. Bine, asta până când a ieșit la iveală o declarație a sa mai veche în care zicea că fondurile europene sunt ”o otravă”.

Domnul Glăvan a semnat de asemenea o scrisoare deschisă în care avertiza că economia României va intra în colaps dacă va crește salariul minim pe economie…în 2014. De atunci salariul minim a crescut considerabil iar apocalipsa economică așteptată nu a mai venit.

Partidul nu uită

Ei bine PNL-ul nu a uitat de domnul Glăvan și i-a dat totuși ceva post călduț:

Conform G4Media:

Astfel, Glăvan apare pe site-ul Loteriei Române ca membru provizoriu în Consiliul de Administrație. El a fost numit în 11 decembrie 2019 și are o remunerație de 7.198 lei brut/lună.

Ba apare și pe siteul Fondului Român de Contragarantare ca președinte al Consiliului de Supraveghere. Deci nu unul, ci chiar două posturi la stat. A da și una din ele e monopol.

România e o țară a paradoxurilor

Așa cum remarca Vasile Ernu, România e o țară tare ciudată:

Și da, are dreptate, oamenii ăștia sunt libertarieni pe banii statului pe care îl înjură. G4Media dă două exemple de postări ale domnului Glăvan:

Facebook / 5 noiembrie 2019: Un monopol de stat sau un sistem puternic centralizat și controlat de stat, pe modelul economiei socialiste panificate, nu are cum să producă ceva bun – în raport cu nevoile și interesele oamenilor.

Facebook / 11 noiembrie 2017: Trebuie să milităm permanent pentru minimizarea statului, a puterii politice, este cea mai sigură metodă prin care putem limita abuzurile și dezastrul fiscal-bugetar care, altminteri, se repetă ciclic

Cam asta despre cavalerii pieței libere din România: ideologia e bună, dar pozițiile publice și banii de la stat și mai buni.




PNL, Florin Cîțu și evaziunea fiscală

Oameni buni, PNL-ul a găsit soluția pentru a stopa evaziunea fiscală. În laboratorul eminențelor cenușii din PNL s-a pregătit o soluție care va salva finanțele României din ghearele evaziunii fiscale. Iată ce ne anunță Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu:

Ați băgat la cap, da? Evaziunea fiscală se va discuta în Consiliul Supre de Apărare a Țării. Generalii armatei române vor trimite tancurile T-55 și T-85 sovietice din dotarea armatei române în Piață la Obor. Forțele aeriene vor face raiduri cu aproape escadrila de F-16 vor supraveghea din aer târgul din Vitan. Și evident că vor primi ”intelligence” de la serviciile al căror buget crește de la an la an.

Lăsând gluma la o parte a discuta evaziunea fiscală în CSAT e frecție la picior de lemn și înseamnă zero barat.

Informatizarea ANAF

Informatizarea ANAF e o chestie pe care toate guvernele din 2000 încoace o promit și nimeni nu reușește să o ducă la capăt. Am avut inclusiv un program cu Banca Mondială care ne dădea bani și asistență tehnică pentru a face asta. Problema ANAF nu e că nu a încercat nimeni să informatizeze ci faptul că mai toată lumea a încercat să o facă fără să se țină de ce a făcut cel de dinainte.

Nu poți schimba conducerea ANAF ori de câte ori vrei, pe criterii politice și apoi să te plângi că nu merg lucrurile.

Și din păcate nici ANAF-ul nu a fost străin de contractele IT cu băieții deștepți. Iată lista pe 2014 cu contracte acordate de ANAF.

Câte din ele sunt pentru diverse chestii legate de IT, mentenanță IT, software și așa mai departe? Acum căutați de exemplu două din firmele celebre ale băieților deștepți din IT: Siveco și Romsys. Siveco e compania condusă de Irina Socol, atât ea cât și compania condusă de ea fiind puși sub acuzare pentru nereguli. Cele două companii erau cunoscute în industrie drept abonate la bani publici, dar și că din punct de vedere al calității munca prestată nu era prea grozavă. Puteți citi de exemplu aici despre un astfel de contract și să vă lămuriți singuri.

Aceeași poveste cu Romsys, altă companie abonată la contracte cu statul, la rândul ei încurcată în ițele corupției și contractelor publice.

Lipsa personalului calificat la ANAF

Aducerea ANAF în era digitală e un lucru bun, dar e tratată de politicieni drept o chestie care va rezolva toate problemele.

FALS!

Când tragi linie NU software-ul merge pe teren și stabilește taxe de colectat ci oamenii, iar ANAF are o problemă mare cu lipsa de personal calificat. Softul îți poate spune unde să te uiți înainte să pleci pe teren sau să faci un audit fiscal de la distanță, dar tot ai nevoie de inspectori buni din punct de vedere tehnic.

La ANAF în schimb e o hemoragie de oameni calificați de ani buni de zile și nimănui nu îi pasă. Unii dintre ei ajung în consultanță, alții se apucă de alte meserii. Cert e că oamenii care ar trebui să colecteze taxe sunt din ce în ce mai puțini. Softul nu va schimba asta! Ce face PNL și Ministrul Finanțelor Florin Cîțu? Păi elimină 2000 de posturi (via Hotnews):

Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, a anunțat că vrea eliminarea a peste 2.000 de posturi din Agenția Națională de Administrare Fiscală. Bineînțeles, asta nu înseamnă că vor fi dați afară oameni, ci doar se vor elimina posturile vacante, iar în rest se vor face redistribuiri de personal, acolo unde e cazul, și se va diminua numărul posturilor de conducere. 

Apoi vine chestia asta (via economica.net):

Finanţele au pregătit un proiect de Ordonanţă de Urgenţă care conţine mai multe măsuri de reorganizare a ANAF. În urma aplicării ei, numărul de posturi de conducere din ANAF ar urma să scadă cu 45%. Principalul departament vizat de proiect este Direcţia Antifraudă, unde se vor desfiinţa toate posturile de inspectori generali sau inspectori şefi. 

Așadar domnul Cîțu luptă cu evaziunea fiscală desființând posturi de la Direcția Antifraudă! Pentru că toată lumea știe că așa lupți cu evaziunea fiscală: luându-le oamenilor pozițiile și apoi cerându-le să fie și mai productivi.

A da, și să nu uităm, softul magic adus de informatizare va rezolva problemele.

Cine-i șef la ANAF?

O altă problemă destul de evidentă la ANAF e legată de managementul instituției. Nu-i așa că ar fi bine să nu mai ajungă șefi la ANAF persoane numite pe criterii politice și pe care nu le recomandă nimic altceva? Cum ar fi dacă în loc de numiri politici am avea concurs pentru ocuparea postului? Iar criteriile și rezultatele acelui concurs ar fi accesibile și mass-mediei?

Cum ar fi dacă șeful ANAF ar fi evaluat după niște criterii transparente, care la rândul lor să fie făcute publice? Nu neapărat ”creșterea cu X% a încasărilor”, dar niște indicatori de calitate de care să știm și noi?

Politica e complicată iar instituții precum ANAF sunt angrenate în acest circuit politic în care oameni și funcții sunt reciclate. În câteva luni vom auzi cum sunt probleme și e nevoie de tăieri de cheltuieli. Nimeni nu se va întreba dacă nu cumva se puteau colecta mai multe taxe. Nimeni! Presa ”quality” va ține ciocul mic în timp ce analiștii îngrijorați ne vor explica cum PSD a distrus finanțele publice.




De ce moare presa: Moise Guran va lucra pentru USR

Că Moise Guran avea anumite simpatii politice nu cred că e o surpriză. Dar conform Libertatea acum lucrurile devin oficiale:

USR-PLUS vrea să dea o lovitură de imagine, dar și strategică, luându-l pe Moise Guran drept șeful de campanie electorală, atât pentru ”locale”, cât și pentru ”parlamentare”. În 2018, USR a avut aceeași intenție, neconcretizată însă. ”Guran e o personalitate, are o reputație de om care cunoaște economie și e o voce în societate, așa încât pentru orice partid ar fi benefică prezența lui”, a explicat o sursă din alianța USR-PLUS pentru Libertatea

Despre enormitățile spuse de Moise Guran de-a lungul timpului am mai scris. În 2017 vedea dezastru în bugetul PSD deși era un banal caz de fluctuație a încasărilor din cauza sărbătorilor de iarnă.

În 2018 același Guran făcea emisiune în care se întreba dacă e ok să îți lași copilul să facă oameni de zăpadă în timpul iernii. În timpul campaniei privind Referendumul pentru familia tradițională anunța cu surle și trâmbițe că votul va fi fraudat. Și evident că vede asistați sociali peste tot, inclusiv acolo unde nu există.

Dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe blogul său o să observați că astfel de chestii nu sunt accidente sau articole izolate ci norma. Iar atacurile la adresa PSD, chiar și acolo unde nu era cazul sunt acum recompensate. Pentru mine nu e o surpriză, ci o confirmare a alinierii sale în siajul unui partid politic.

Credeți că va avea cineva o problemă în a citi în continuare postările sale? Nu, stați liniștiți! Până și Robert Turcescu, cel care s-a autodenunțat drept ”acoperit în presă” e în continuare bine mersi. În alte țări astfel de chestii l-ar fi scos complet din politică, nu însă în România.

Revenind la Moise Guran, se pare că lumea nu e deranjată de faptul că trage într-o anumită direcție. Nici de faptul că a fost coleg de platou cu doamna Firea. Nici de faptul că ne povestea despre Turnurile Gemene de pe bancnota de 1 dolar:

O curiozitate personală

Eu aștept însă altceva: am o chestie care mă roade și chiar vreau să aflu cum stă treaba. În august 2019 Moise Guran zicea despre Nicușor Dan că este:

fostul, viitorul şi probabil singurul candidat pe care primarul Gabriela Firea l-a bătut şi îl mai poate bate în alegerile locale de anul viitor

Acum se dovedește că domnul Guran e apropiat de Dan Barna și tabăra sa. Ori e știut că Barna face tot posibilul să numească un alt candidat la Primărie și nu pe Nicușor Dan. Așadar când scria lucrurile acelea, domnul Guran era în relații la fel de cordiale cu Dan Barna?

E fain să vezi cum atacurile duse adversarilor lui Dan Barna îi aduc un post domnului Guran. Presă quality indepentă domne! Măcar de spunea de la bun început pentru cine trage!




Lupta PNL cu inflația și logica electorală

Că politicienii români nu sunt întotdeauna sinceri, cred că știe toată lumea. Că politicienii români zic una azi și mâine fac exact invers cred că nu e surpriză. Dar cumva (nu știu de ce) mă așteptam ca în era internetului, când orice chestie pe care o zici rămâne salvată undeva, politicienii să fie ceva mai rezervați. Sau dacă nu rezervați, poate mai discreți în felul în care declară și fac lucruri.

Dar nu e cazul și de ce ar fi până la urmă dacă poți face asta fără să se întâmple nimic?

Să luăm cazul concret al PNL-ului și domnului Florin Cîțu pe subiectul inflației.

Ce zicea Florin Cîțu de inflație

Dictatura PSD-istă care crește inflația

Acum vreo 3 luni când PSD se afla încă la putere Florin Cîțu ne spunea următoarea chestie pe pagina dânsului de Facebook:

Ca regulă de bun simț: într-o dictatură reală nu poți urla ”Dictatură” în gura mare, în public (Facebook e spațiu public). Apoi nu poți să pui o poză cu inflația din luna august 2019 și să spui ”doi ani de cea mai mare inflație din UE” pentru că nu are sens.

Câștigul salarial

Dar nu a fost singura postare de genul acesta. Iată încă una, tot de pe Facebook:

 

Iar pentru a dovedi cele spuse domnul Cîțu vine și cu un grafic:

La fel ca și în prima postare domnul Cîțu trage concluzii pe baza unui grafic care se întinde pe 8 luni. În afară de asta Florin Cîțu nu știe sau nu spune (nu știu cum e mai nasol), că evoluția indicatorilor respectivi e influențată de factori sezonieri. Spre exemplu în martie se obișnuiește să se dea o primă femeilor de 8 martie (sau vouchere).

În lunile de vară apar angajații sezonieri part-time iar mulți angajați merg în concediu ceea ce le reduce salariile. Ați putea crede că poate mănânc eu rahat, așa că nu e nevoie să mă credeți. Dar puteți să îi credeți pe cei de la INS, de unde zice Florin Cîțu că a luat graficul. Iată în primul rând graficul complet:

Cumva avem fix aceleași oscilații și în 2018 și în 2017? Wow! Ce surpriză! Deci acele creșteri și scăderi sunt sezoniere și se petrec în fiecare an. Oare de ce nu a postat dl. Cîțu și restul graficului?

Haideți să vedem și ce explicații ne dau cei de la INS legat de aceste oscilații:

În cursul anului se înregistrează fluctuaţii ale câştigului salarial determinate, în principal, de acordarea premiilor anuale şi a primelor de sărbători (decembrie, martie/aprilie). Acestea influenţează creşterile sau scăderile în funcţie de perioada în care sunt acordate, conducând, în cele din urmă, la estomparea fluctuaţiilor câştigului salarial lunar la nivelul întregului an.

Aha, adică acordarea primelor mișcă linia aia atât de drastic în sus sau în jos. Mai vreți? Mai avem, tot din explicațiile INS:

În luna august 2019, în majoritatea activităţilor din sectorul economic2, nivelul câştigului salarial mediu net a fost mai mic decât în luna iulie 2019 ca urmare a acordării în lunile precedente de premii ocazionale (prime trimestriale, anuale ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost cauzate de nerealizările de producţie ori încasările mai mici (funcţie de contracte/proiecte ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă tichete de masă şi alte drepturi salariale).

Aha, deci lumea merge în concediu și nu mai primește bonuri de masă sau bonusuri…ce surpriză! Ba INS ne spune și care sunt sectoarele cu cele mai mari scăderi:

În sectorul bugetar s-au înregistrat scăderi ale câştigului salarial mediu net ca urmare a acordării în lunile precedente a biletelor de valoare (tichete de vacanţă), ori ca urmare a concediilor de odihnă când nu se acordă anumite drepturi salariale, astfel: învăţământ (-3,2%, inclusiv reducerea sumelor reprezentând plata cu ora a cadrelor didactice pe perioada vacanţei şcolare), administraţie publică (-3,1%), respectiv sănătate şi asistenţă socială (-2,0%).

Bun, acum că am stabilit că Florin Cîțu nu spunea adevărul (intenționat sau din neștiință), cred că putem trage concluzia că au făcut din inflație un subiect politic. PNL și Florin Cîțu au folosit subiectul împotriva PSD evident.

Acum haideți să vedem ce s-a întâmplat cu inflația de când a preluat PNL puterea:

Cum e inflația sub guvernarea PNL

PNL a preluat guvernarea în octombrie 2019, adică la începutul trimestrului 4 2019. Florin Cîțu vorbea despre consolidare fiscală sau dobânzi mai mari pentru a diminua inflația în postarea de mai sus.

Haideți să vedem cum a evoluat inflația în trimestrul 4 2019 (de la BNR):

Inflația e linia roșie continuă dintre liniile verticale de mai sus. Așadar, sub guvernarea PNL inflația a început iarăși să crească!

Iată și varianta cu cifre dacă nu vă plac graficele.

T1 2019 T2 2019 T3 2019 T4 2019 T1 2020 T2 2020
Ţinta 2,5
Efectiv/
Prognoză**(%)
4,0 3,8 3,5 3,8 2,8 2,7
taxe constante* (%) 3,6 3,5 3,1 3,4 2,7 2,5
Interval de incertitudine (%) ±0,5 ±0,9 ±1,2

Am putea crede că această creștere a inflației nu e vina PNL, pur și simplu ”s-a întâmplat”, nu? Ei bine, dacă mergem pe varianta asta atunci trebuie să admitem că poate și în timpul guvernelor PSD nu a fost întotdeauna vina lor, nu?

Trecând peste asta, ce a cauzat totuși acea creștere a inflației? Ei bine, scriam acum ceva timp despre subiectul acesta:

 

Vedeți urcarea aia rapidă a cursului (Adică devalorizare a RON)? Ei bine ea coincide cu instalarea guvernului liberal. De ce? Pentru că Guvernul Liberal al lui Orban are o majoritate slabă. De fapt, mai multe evenimente politice din ultima vreme arată faptul că Guvernul nu are majoritate în Parlament. Iar piața știe asta și se așteaptă la instabilitate politică în lunile următoare.

În afară de asta declarațiile belicoase ale PNL anterioare instaurării guvernului sugerau că va urma o rundă de tăieri de cheltuieli guvernamentale și diminuare / înghețare a creșterilor salariale pe partea de salariu minim. Ori asta se traduce printr-o diminuare a consumului și posibilitatea ca România să intre în recesiune sau să aibă o creștere economică slabă.

Toți acești factori au condus la o depreciere rapidă a monedei. Iar ce vedeți voi în graficul de mai sus e o depreciere controlată, pentru care BNR a trebuit să intervină în piață și să cheltuie 1 miliard de EUR din rezervă

 

Impactul guvernării PNL asupra inflației

Așadar PNL prin Florin Cîțu, actualul Ministru al Finanțelor, spunea că PSD e motivul pentru care inflația e mare. Apoi vine PNL la guvernare cu o majoritate subțire. Consecința? Cursul se duce la vale atât de rău încât BNR trebuie să cheltuie 1 miliard de euro pentru ține lucrurile sub control.

Dar consecințele sunt clare:

  • slăbirea monedei se vede în inflație mai mare în trimestrul 4 2019.
  • inflația mai mare va duce la un ROBOR mai mare.

Așadar, în afară de bani mai mulți dați pe mâncare românii cu rate vor plăti și dobânzi mai mari băncilor (via economica.net):

ROBOR la trei luni a crescut la 3,22%, faţă de 3,16%, nivelul din şedinţa precedentă şi atinge cea mai ridicată valoare din 3 iulie 2019. ROBOR la şase luni a crescut la 3,27%, faţă de 3,21%, nivelul şedinţei precedente şi atinge cel mai ridicat nivel din 18 iulie 2019.

Așadar guvernarea super competentă a PNL a reușit să ne facă pe toți mai săraci într-un timp foarte scurt.

Cât despre domnul Cîțu, acum că e ministru al finanțelor, brusc inflația nu îl mai deranjează. Nu a mai zis nimic de câștigurile salariale nete sau de faptul că ROBOR crește sub guvernarea PNL. Acum totul e bine!




Una scurtă despre bugetul pe 2020

Nu intru în detaliile felului în care au fost alocate sursele (alt articol despre asta). Vreau să remarc o singură chestie foarte importantă (via News.ro):

”Vă mărturisesc că folosim în premieră o modalitate de adoptare a bugetului, procedura asumării răspunderii. Este o procedură reglementată de Constituţie şi care, spre deosebire de OUG, are foarte multe aspecte care o fac cu adevărat democratică. Sigur că poate am surprins pe mulţi cu această procedură pentru legea bugetului”, a mai afirmat premierul, care a precizat că au fost aprobate  foarte multe amendamente formulate de parlamentari individuali sau grupuri parlamentare.

Așadar PSD ăla nașpa, cu Dragnea care a ”instaurat dictatura” conform unora de prin Opoziție, a trecut bugetul prin Parlament în 2017, 2018 și 2019. Cu ocazia asta s-au formulat amendamente, au avut loc discuții, s-a ieșit în presă cu luări de poziție și așa mai departe.

Bugetul pe anul 2020 e conceput de PNL. USR a negociat cu PNL ceva amendamente. Dar asta a fost, ăsta a fost tot exercițiul de democrație liberală al Guvernului Orban.

Vreți dezbateri? Cântă la altă masă băiatu! Băieții super-profesioniști de la PNL nu au timp de formalități inutile de genul trecutului unei legi atât de importante prin dezbateri parlamentare și comisii.

Democrație? Sigur, democrația PNL-istă presupune guvernarea prin HG-uri, OUG-uri și alte instrumente care ocolesc dezbaterea.

Esența democrației e dezbaterea și compromisul. Guvernul Orban nu pare interesat sau dispus nici măcar să mimeze intenția de a dezbate ceva.

Ne așteaptă vremuri întunecate…




Se va (re)apropia Dacian Cioloș de PNL?

Nu trebuie să vă spun cine e Dacian Cioloș, probabil știți deja. Cei mai tineri dintre voi e posibil să nu știți însă că domnul Cioloș a fost membru PNL mult timp și ministru al Agriculturii din partea acestui partid înainte de a merge la Bruxelles.

După scurtul său mandat ca Prim Ministru domnul Cioloș a fost curtat insistent de PNL pentru a fi ”star-ul” lor în campania electorală din 2016. Cioloș s-a fofilat atunci, nu fără a isca un mini-scandal legat de faptul că liberalii au fost atât de convinși că va merge cu ei încât au cheltuit și bani printând materiale de campanie cu Cioloș și sigla PNL pe ele.

În perioada respectivă PNL era mult mai slab decât în prezent iar sentimentul anti-PSD nu era atât de puternic. Domnul Cioloș a intuit bine că nu are sens să își bată capul cu PNL atunci așa că și-a făcut propriul partid.

Niște ani mai târziu, impresia mea e că domnul Cioloș a simțit că de data asta nu prea poate să mai scoată mare lucru de la USR în condițiile date și ar fi cazul să încerce o apropiere de PNL.

Iată ce a postat Dacian Cioloș ieri pe pagina sa de Facebook:

Care e faza cu scăderea cotei de TVA?

Cota standard de TVA (adică aia care se aplică la vânzarea majorității produselor în România) e 19%. Acum ceva vreme niște parlamentari au depus în Parlament o propunere de modificare a legislației fiscale care ar diminua cota standard de la 19% la 16% (PL-x nr. 597/2019 – Proiect de Lege pentru modificarea și completarea art.291 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal pentru cei curioși).

Ei bine și dacă ne uităm la inițiatorii acestei legi, ce vedem?

Cumva scrie foarte clar acolo că inițiatorii modificării sunt de la PNL? Dar dl. Cioloș ce spune în postarea sa?

Fără să le pese de consecințe, parlamentarii PSD votează propuneri dintre cele mai populiste doar cu scopul de a băga bețe în roate Guvernului PNL.

Lol, doar că PSD votează o propunere PNL de modificare a legislației. Adică oamenii de la PNL nu s-au gândit că o diminuare a cotei de TVA cu 3% va lovi grav în finanțele țării când au propus modificarea legii?

Ba mai mult, Florin Cîțu, actualul Ministru al Finanțelor, reproșa PSD că nu a scăzut TVA-ul la 18%.

Wow, ce supriză…sunt șocat! Iar acum PSD folosește asta împotriva PNL? Adică e clasicul ”îți rup mâna și te bat tot pe tine cu ea?”. Nu mă așteptam să facă cineva fix chestia asta. Nu e ca și când toate celelalte partide politice din istoria post-decembristă a României nu ar fi făcut la fel.

Alocațiile copiilor

Bun, divaghez un pic, dar simt nevoia să subliniez și o altă chestie:

Scăderea TVA de la 19 la 16 la sută, dublarea alocațiilor pentru copii, eliminarea pensiilor speciale pentru magistrați și angajații din justiție fără a regândi așezarea pe baze noi și solide a întregului sistem de pensii sunt măsuri care pot da bine în ochii electoratului, dar care aruncă în aer bugetul țării și pot bloca pe termen lung justiția. Dacă ar fi fost bani pentru măsurile acestea, ne întrebăm de ce ele nu au fost adoptate din 2016 și până acum de guvernele PSD.

Dacă am citi postarea asta în India sau Nigeria aș zice că e îngrijorătoare dublarea alocațiilor copiilor pentru bugetul țării. Dar să bagi chestia asta la capitolul ”aruncă în aer bugetul țării” în România e ridicol.

Domnul Cioloș putea să se uite pe știri și să vadă că actualul guvern PNL dă 300 de milioane de euro ajutor de stat pentru marile companii din domeniul energiei.

Dar alocațiile pentru copii într-o țară cu populație în declin nu merită alocații mai mari. Doamne ferește să sprijine un guvern liberal familiile sărace cu copii! Iar domnul Cioloș le ia apărarea.

Omul politic Dacian Cioloș

Credeți că Dacian Cioloș nu știe că proiectul acela a fost inițiat de PNL? Știe, evident. Atunci de ce nu a zis nimic despre chestia asta în postare? În fond PNL e un partid rival al alianței USR-PLUS, deci Cioloș ar avea interes să dea în ei. Însă citind postarea rămâi cu impresia că maleficul PSD e de vină pentru scăderea cotei.

Ei bine, bănuiala mea e că domnul Cioloș încearcă o reapropiere de liberali. De ce? Pentru că USR începe să pară din ce în ce mai mult un pariu pierzător. Chestia asta s-a văzut în felul în care Cioloș a știut să se țină departe de Barna în campania electorată. L-a susținut, dar fără eforturi mari, fără să pună inimă sau efort. Știa că Barna e o carte pierzătoare.

În afara de asta amenințarea de a rupe alianța cu USR și de a susține guvernul PNL ar oferi PLUS spațiu de manevră în negocierile cu USR. În fond s-a discutat de multe ori despre ce va face Cioloș, fiind avansată inclusiv ideea că va deveni membru USR în trecut.

În afară de asta cred că Dacian Cioloș e îngrijorat și de situația incertă din USR din acest moment. În cazul în care Barna pierde partidul Ei bine, în USR lucrurile au luat o turnură destul de dubioasă, actuala conducere (Barna & Co) fiind sub presiune din mai multe părți.

În același timp însă USR e într-o degringoladă totală:

  • Barna e sub presiune pentru că a pierdut locul 2 la alegeri și a ieșit destul de ciufulit din campanie cu un scor prost.
  • Nicușor Dan, fostul lider al partidului, va candida la Primăria București și are parte de sprijinul unei părți mari din membrii USR din București. Chestia asta nu îi convine lui Barna care încearcă să blocheze candidatura lui.
  • Sunt excluși oamenii care îl contestă pe Barna, dar sunt păstrați în partid oameni gen Caramitru, în ciuda derapajelor frecvente.
  • Barna vrea referendum intern pentru a stabili doctrina partidului
  • Parlamentarii USR propun chestii care erau la modă acum 50 de ani, gen creșterea pedepselor pentru aproape orice legat de droguri (toate, fără excepții). A se nota că marijuana e populară între tineri în România iar prin Vest e decriminalizat consumul cam peste tot. Ba în unele țări vânzarea marijuanei e legală. Evident că treaba asta nu a picat bine.

Văzut din afară chestiile astea arată haotic și s-ar putea să demobilizeze electoratul partidului. În momentul de față PLUS e depend de infrastructura USR. Așa că Cioloș probabil se gândește că performanța USR s-ar putea să tragă în jos și performanța PLUS.

Ar fi posibilă o apropiere de PNL?

Cu siguranță, mai ales ca un instrument de negociere cu USR. În același timp nu ar trebui exclusă posibilitatea reală de a rupe alianța cu USR dacă aceasta nu poate oferi PLUS tracțiunea și expunerea necesară. PLUS e un partid mic, centrat în jurul lui Cioloș. Din punctul ăsta nu e cu nimic diferit de ALDE sau PMP. Într-o viitoare guvernare PLUS nu poate spera la mai mult de rolul de ”partid balama” dacă trebuie să candideze de unul singur. Nici nu e foarte sigur că ar trece de prag și ar intra în Parlament dacă ar intra în alegeri de unul singur.

O alianță cu USR sau PNL ar oferi partidului mai multă libertate, resurse, dar și ceva legitimitate. Problemele cu USR le-am menționat mai sus. Pe de altă parte și o alianță cu PNL ar aduce probleme la rândul ei:

  • PNL e uriaș pe lângă PLUS și probabil ar duce la ruperea completă a partidului
  • Nu e clar ce electorat are PLUS și cât din el s-ar suprapune cu cel al PNL. Cu cât suprapunerea e mai mare cu atât există riscul ca o alianță cu PNL să nu aducă nimic în plus PNL-ului.
  • Tactic, cel mai bine dintr-o astfel de alianță ar ieși Cioloș, în timp ce restul membrilor s-ar pierde probabil în hățișurile politice ale luptei cu PNL.

Un politician adevărat trebuie să își țină prietenii aproape, dar dușmanii și mai aproape. Așa că a juca la două capete (și cu USR și cu PNL) nu ar fi ceva ieșit din comun. Chiar și așa, ca în povestea cu iepurele, e posibil ca la final să nu te alegi cu nimic.




Ce nu s-a văzut la votul Diasporei

[Guest post]

În mai 2019 eram unul din miile de români care nu au putut să voteze la alegeri. 9 ore de stat în picioare, bătuți de vântul rece de pe coasta de sud a Angliei, am așteptat să votăm. Unii au fost norocoși, alții nu.

Eu m-am numărat printre cei care au plecat acasă, frustrată și dezamăgită că mi-am pierdut o zi întreagă la coadă, niște ore pe tren și vreo 40 de lire bani de drum, fără să apuc să pun mâna pe ștampila de vot.

Am scris atunci un articol plin de patos despre neajunsul de a mă fi născut într-o țară care nu vrea în ruptul capului să își lase cetățenii din Diaspora să voteze.

Diaspora, sau ”ăștia” cum ne numea doamna Dăncilă, am început atunci să cerem mai multe secții de votare, vot prin corespondență și în general să ni se permită să ne exercităm un drept constituțional.

Presiunea pusă de oamenii nemulțumiți a făcut ca lucrurile să se miște și legislația necesară pentru ca votul din Diaspora să se desfășoare în condiții (ceva mai) normale să fie adoptată în cele din urmă. O legislație făcută pe genunchi, cu multe neajunsuri, așa cum urma să aflu, dar care totuși permitea votul în Diaspora pe parcursul a trei zile și posibilitatea de a vota prin corespondență.

Nici cele 9 ore de stat la coadă la europarlamentare nu au fost totuși în zadar. Prieteniile legate în acea zi mohorâtă la secția din Portsmouth și dorința de a face ceva pentru ceilalți români din sudul Angliei m-au făcut să vreau să mă implic în înființarea unei noi secții de votare. Și totuși, nefiind afiliată politic, m-am întrebat: de unde să încep?

Cum se deschide o secție de vot în Diaspora?

Am încercat să iau legătura cu partidele politice care aveau interes în a lua voturi în Diaspora. Singura persoană care m-a contactat a fost Delia Manea, reprezentantă USR în zonă. Alături de ea și alți 13 voluntari, fiecare cu experiență în arta statului la coadă pentru a vota, am început demersurile pentru o secție în Brighton. Așa că o mână de voluntari a trebuit să ducă muncă de convingere cu românii împrăștiați prin zona Sussex, pentru ca aceștia să se înscrie pentru a vota. În lipsa unui număr minim de persoane înscrise în regiune, secția nu își putea justifica existența în ochii Autorității Electorale Permanente și a Ambasadei. Nu a fost ușor, dar românii au vrut să voteze așa că, în cele din urmă, s-a ajuns la un număr suficient de mare de înscrieri astfel încât să fie aprobată deschiderea secției.

A urmat un lung șir de emailuri și telefoane date către administrația locală din Brighton. De ce? Ei bine pentru că urnele și cabinele de vot nu au fost furnizate de Ambasadă sau de Ministerul Afacerilor Externe din România. Ele au fost oferite de către oamenii din Brighton care organizează alegeri locale. Și bineînțeles că tot voluntarii s-au ocupat și de partea logistică, adică transportul lor.

Ei bine, cu această ocazie am aflat și cât de greu e să găsești o locație pentru o secție de votare care să îndeplinească criteriile impuse de legislația românească. De exemplu încăperea trebuia să fie de minim 50mp, să aibă conexiune la internet, cel puțin două toalete funcționale, rampă de acces pentru persoane cu dizabilități.

Am trimis zeci de e-mailuri către centre comunitare, școli și biserici pentru a verifica disponibilitatea lor și a vedea în ce măsură spațiile lor respectă aceste cerințe.

Oamenii au fost prompți și foarte politicoși (deh, englezi) iar răspunsurile au venit de regulă repede. Chiar și cei care nu ne-au putut oferi un răspuns pozitiv au încercat să ne ajute sugerând locații alternative de care știau.

Toate lucrurile acestea s-au petrecut pe repede înainte pentru că timpul alocat organizării a fost foarte scurt. Și totuși, cu multe eforturi și ceva noroc…Am reusit! Aveam secție de votare în Brighton în sfârșit! O victorie mică pentru noi, o victorie mai mare pentru românii din zonă!

Odată cu înființarea secției s-a constituit și comisia electorală cu membri delegați din partea a trei partide politice și restul am fost delegați din partea MAE, neafiliați politic. Ca o paranteză, am beneficiat de un curs de pregătire tehnică pentru membri operatori de tabletă, organizat într-un mod foarte profesionist de către personalul de la Serviciul de Telecomunicații Speciale. E o dovadă, dacă vreți, că există profesionalism în instițuțiile publice românești.

 

Cine au fost voluntarii?

Pentru că până acum am discutat doar la telefon și pe rețele sociale, am hotărat să sărbătorim momentul la un pahar de vorbă sa ne cunoaștem în persoană și să planificăm mai bine ce avea să facă fiecare. Și am cunoscut niște oameni faini cu povești interesante, de la studenți la automatică și calculatoare, psihologi, până la asistenți sociali și designeri de produs. Oameni fără de care sunt convinsă că existența secției nu ar fi fost posibilă și cu care mi-aș dori să păstrez legătura și pe mai departe.

Cealaltă Românie

Când am început să scriu despre alegeri nu aveam de gând să vorbesc despre secții de votare și proceduri, ci despre oameni. Mai exact, despre oamenii care și-au luat inima în dinți, s-au rupt de ai lor, de părinți, de copii, oameni care după frământări multe și gânduri negre au luat-o din loc. Și totuși ei nu au plecat niciodată complet din România. O jumătate de inimă e rămasă acasă, între prieteni, lângă familie, în locurile în care au copilărit.

Sunt oameni care spun că Diaspora nu ar trebui să voteze, pentru că sunt rupți de realitatea României. Alții spun că Diaspora votează dintr-un sentiment de vinovăție, pentru că ar fi abandonat țara fără să ducă lupta până la capăt. Mie îmi place să cred că românii din Diaspora votează cu gândul la oamenii care au rămas în țară, având în grijă jumătatea lor de inimă uitată acolo.

Și s-au perindat pe la noi pe la secție Oameni și Oameni.

Au fost mulți români care au venit de la zeci de kilometri distanță: Worthing, Eastbourne, Hastings, Ukfield, Tunbridge Wells sau Londra, ajunși aici cu speranța de a nu mai sta la coadă nouă ore ca la alegerile anterioare.

Și au venit încă de la primele ore ale dimineții, înainte de ora 7.00, am avut surpriza să găsim români la intrarea în secție, veniți de la muncă după tura de noapte, care voiau să fie siguri că ajung să voteze. Erau oameni cu mâini muncite, în salopete pătate de var, cu ochii mici după o noapte albă de muncă.

Pe parcursul zilei au venit să voteze români pe motociclete de livrare, între două comenzi sau curse. Am comandat o pizza la prânz și domnul care a venit să livreze pizza a profitat de ocazie la rândul-i pentru a vota. Nu pot să nu le mulțumesc frumos și doamnelor care ne-au adus bomboane. Am avut chiar și un tort făcut pentru noi de doamna Alina din Willingdon.

Aceste gesturi și mulțumirile sincere venite de la oameni au fost mai bune pentru alungarea somnului și a oboselii decât cafeaua.

Dar poate că nu vă plac sentimentalismele, poate vă plac cifrele:

  • Aproape 70% din cei care au votat la noi aveau între 18 și 34 de ani. Dacă vă întrebați de ce nu votează tineretul în România…ei bine, e pentru că el votează în afara țării. Mulți dintre ei au plecat din România imediat după terminarea liceului pentru că facultatea era timp pierdut pe banii lor iar în regiunea din care proveneau pur și simplu nu existau suficiente oportunități de angajare.
  • Din vorbă în vorbă mi-am dat seama că aproape 2/3 din cei care au venit să voteze provin din regiunea Moldovei și Bucovinei, chestie care m-a durut. Am crescut în Roman și știu cât de puține sunt locurile de muncă în zonă și cât de prost plătite. Iașiul, capitală de secole a Moldovei a rămas în mintea mea doar un centru universitar și cam atât. Enorm de mulți absolvenți de facultate sau liceeni pleacă din acea parte a țării spre Transilvania sau București pentru a-și găsi un loc de muncă.
  • Așa cum bine vedeți, numărul de bărbați veniți la vot e mai mare decât cel al femeilor. Bănuiesc că asta se datorează faptului că sectorul de construcții din zonă e în plin avânt.

Concluzii

Nu am concluzii cât am întrebări: de ce pleacă românii din țară, dar vin totuși în numere mari să voteze? Cine sunt acești oameni care pleacă? Ce i-a împins să se arunce în necunoscut? Ce poate face România pentru a dovedi cetățenilor ei că mai merită o șansă?




Chiar e nevoie de o dezbatere în turul 2?

Dacă nu ați trăit izolați de lume probabil ați aflat că actualul președinte, Klaus Iohannis, refuză să meargă la o dezbatere cu candidatul PSD Viorica Dăncilă.

Iar cei care se simt ofensați de chestia asta au dreptate la nivel principial:

  • Iohannis refuză dialogul cu adversarul. Una din funcțiile președintelui e aceea de mediere ori mediere fără dialog nu se poate.
  • Același Iohannis forțează nota și nu oferă votanților alt motiv de a fi votat decât: PSD e nașpa, eu vă apăr de PSD
  • O societate democratică are nevoie de dezbatere ca de aer, altfel nu poate avea loc schimbul de idei atât de necesar.
  • Iohannis își desconsideră adversarul refuzând complet orice fel de negociere pe problema unei dezbateri sugerând că nu are cu cine dezbate.

Se simte de asemenea un aer de auto-suficiență din partea lui Iohannis care pare a spune: eu am muncit pentru voi în ultimii 3-4 ani așa că trebuie să mă votați acum.

Și totuși ce ne-ar aduce această dezbatere?

Pentru mine asta ar fi întrebarea cheie. Repet, argumentele de mai sus sunt toate valide, dar cu ce ne-ar îmbogăți această dezbatere?

Mie unul mi s-ar fi părut esențială o dezbatere în turul 1 între primii 5 candidați, cei care aveau teoretic șanse la turul 2. Chiar m-am plâns de lipsa totală a unei dezbateri și dădeam câteva exemple de dezbateri care au schimbat soarta alegerilor în trecut.

Acea dezbatere nu a avut loc niciodată pentru că atât Iohannis cât și Dăncilă au zis ”pas”.

De ce? Pentru că scorurile lor de atunci îi duceau în turul 2 fără să fie nevoie de dezbatere. Nici Iohannis, nici Dăncilă nu par teribil de buni când vine vorba de a vorbi liber. Exista riscul așadar de a pierde voturi în favoarea unui candidat ceva mai guraliv sau înfipt în timpul unei astfel de dezbateri.

Ambii au refuzat așadar dezbatere. Acum Dăncilă de fapt ar cam vrea dezbatere. Dar haideți să fim serioși, oare Dăncilă ar avea de câștigat din această dezbatere? Oare Iohannis ar avea de pierdut?

Dăncilă e un candidat care reprezintă omul simplu din popor așa cum scriam într-o postare anterioară. Aceeași Dăncilă nu are scheleți în dulap ca Iohannis. Dar cam aici se oprește avantajul ei într-o dezbatere.

Exceptând cazul în care se știu întrebările de la început Dăncilă nu va rupe gura târgului cel mai probabil.

Iohannis și dezbaterea

Iohannis poate câștiga alegerile fără să aibă acea dezbatere. Iohannis a fost cel care a dansat în pas de tango cu Dragnea, pentru că Iohannis avea nevoie de Dragnea pentru scorul de la alegeri. S-a văzut asta după felul în care a fost luată decizia împotriva lui Dragnea imediat după referendum.

Același Iohannis a pus pe Dăncilă prim-ministru, știind foarte clar în acel punct profilul ei și faptul că va trage scorul PSD în jos. Am fost printre puținii oameni care au scris despre chestia asta, intuind că asta va duce la căderea lui Dragnea.

Iohannis a știut de asemenea să meargă pe sârmă cu referendumul pentru familie, pentru a nu antagoniza nici segmentul conservator al votanților săi, dar nici segmentul progresist. Soluția lui Iohannis atunci a fost de a vota după ce devenise clar că referendumul nu va trece.

Toate chestiile de mai sus au fost compromisuri politice făcute de Iohannis și sunt șanse mari ca ele să fie folosite împotriva sa în timpul dezbaterii. Iohannis știe asta și probabil nu vrea să își asume riscuri. În fond, fără dezbatere el are șanse mari de a câștiga al doilea mandat.

Ar avea și el muniție împotriva lui Dăncilă? Cu siguranță: toate greșelile făcute de această plus faptul că a fost marioneta lui Dragnea.

Și totuși de ce ar vrea Iohannis dezbatere?

Adică de ce și-ar asuma Iohannis acest risc? Ce ar câștiga dacă și-ar asuma riscul unei dezbateri iar chestiile de mai sus să fie folosite împotriva sa?

Păi nu câștigă nimic, pentru că poate câștiga mandatul de președinte fără să își asume riscul.

Da, e nasol pentru că nu e super democratic. Dar politica e cinică iar Iohannis e un președinte foarte cinic, așa cum a arătat atunci când a acceptat pe Dăncilă prim-ministru deși nu era potrivită pentru rol. Ce face Iohannis acum e în linie cu ce a făcut tot mandatul.

Nu îmi place chestia asta, dar o înțeleg perfect: Iohannis e rațional și își maximizează șansele de a fi reales.

Poate ar trebui să ia și alții notițe și să înțeleagă faptul că politica e cinică și rece.




No comment: Prezența la vot

De pe Facebook-ul autorului




Despre candidatul Viorica Dăncilă la alegerile prezidențiale

Încep prin a recunoaște că turul 1 al alegerilor prezidențiale din 2019 mi-a adus o surpriză bizară: dintre oamenii cu șanse reale de a prinde turul 2, doar candidatul PSD era curat. Nu glumesc:

  • Iohannis are problema cu casa aia luată pe nașpa
  • Barna are problemele alea cu fondurile europene date firmei surorii sale
  • Mircea Diaconu a avut probleme cu ANI

Dăncilă în schimb e curată (din ce se știe până acum) deși e de la PSD, partid care e recunoscut pentru problemele penale ale oamenilor săi de bază. Dăncilă pare nelalocul ei atât în PSD cât și în alegerile astea. Dar iată că fix ciudățenia asta a ei e binevenită pentru votanții PSD. Să o luăm cu începutul:

Reputația Vioricăi Dăncilă

Știm cu toții reputația Vioricăi Dăncilă, femeia a fost luată la mișto și înjurată în toată felurile. Viorica a făcut destul de multe gafe:

Dar așa cum spuneam într-un articol la vremea respectivă, cel puțin greșelile de protocol nu erau vina ei, ele fiind chestii care țin de echipa care se ocupă de protocol.

Viorica Dăncilă a fost, de asemenea, privită întotdeauna drept marioneta lui Dragnea, o persoană ușor de controlat de către acesta. Partea asta pare adevărată, Viorica având puține ezitări în fața lui Dragnea, iar acelea atunci când devenise clar că Dragnea pierde teren.

Cu Dragnea ieșit din schemă însă Dăncilă s-a trezit nu doar prim-ministru ci și șefa PSD și candidat prezidențial.

De ce a ajuns Viorica Dăncilă candidat la prezidențiale?

În primul rând pentru că nimeni nu a vrut să se bage. Istoric vorbind, candidatul PSD care a pierdut alegerile a cam pierdut și partidul la scurt timp după (Năstase, Geoană, Ponta). Așa că lumea nu s-a înghesuit să îi ia șefia PSD, să devină candidat și apoi să piardă partidul după alegeri.

Era cineva în PSD cu șanse reale de a câștiga alegerile? În momentul de față, nu, o astfel de persoană nu există. De aici și apetența partidului pentru a o da jos pe Dăncilă.

Dar pe de altă parte un partid ca PSD nu poate să nu aibă candidat, e prea mare, prea puternic și nu vrea să își piardă votanții, în special acum când există și Pro-România. Așa că varianta cea mai convenabilă a fost să îi lase șefia partidului lui Dăncilă, să o lase candidat și apoi să o dea jos după alegeri.

Atuurile candidatului Dăncilă

Primul atu a fost acela că nu e Dragnea. Liviu Dragnea a fost demonizat de opoziție până la punctul la care simpla sa prezență făcea rău PSD. Dăncilă nu stârnește astfel de reacții viscerale, ceea ce a condus probabil la o demobilizare a electoratului anti-PSD în turul 1.

Dăncilă nici nu pare o figură amenințătoare, fiind greu opoziției să o portretizeze în același stil machiavelic precum au făcut cu Dragnea sau Ponta. Da, se râde de greșelile ei, se face mișto de IQ-ul ei și așa mai departe, dar mișto-urile astea nu stârnesc sentimentul de dezastru iminent pe care îl stârnea Dragnea.

Un alt atu al ei a fost faptul că este primul candidat femeie propus de un partid mare din România. Am auzit de multe ori de la gospodine și bunici că o votează pentru că e femeie. E ironic cum PSD, un partid eminamente conservator trimite o femeie să candideze la prezidențiale, în timp ce USR, partid cu ceva veleități progresiste îl trimite pe Barna.

Altă chestie importantă, Viorica Dăncilă arată, se îmbracă, vorbește și se poartă ca un om din popor.

Tot legat de treaba asta cu omul din popor, trebuie spus că se face mișto de faptul că nu se exprimă corect și că nu știe capitala provinciei Kosovo. Dar realist vorbind, marea majoritate a populației nu știe capitala Kosovo. Alea sunt chestii care țin de briefing și de protocol.

Deși nu făcută pentru a fi politician, Viorica Dăncilă e mai reprezentativă pentru România decât Iohannis sau Barna.

Și poate cea mai importantă chestie dintre toate: dintre candidații cu șanse la turul 2, Dăncilă era singura care nu avea probleme cu legea sau de etică (gen Barna). Voi realizați că PSD a dat cel mai curat candidat la aceste alegeri prezidențiale?

Viorica Dăncilă ca underdog

Știți cum sunt filmele de la Hollywood care prezintă o bătălie între doi oponenți? Unul e candidatul cu șansele mari și sistemul în spatele lui în timp ce adversarul nu are nimic de pierdut și ajunge până în finală în ciuda tuturor?

Ei cam așa poate fi Viorica Dăncilă. Am auzit multă lume care o vedea demisă după căderea lui Dragnea: a preluat șefia partidului în ciuda tuturor. Apoi a luat nominalizarea la prezidențiale deși lumea zicea că nu va prinde turul 2. Iată pe Dăncilă în turul 2!

Toți adversarii fac mișto de ea, dar cumva, ea reușește să ajungă în marea finală cu Iohannis. Cum zice Adrian Tirca într-o postare pe facebook, e cazul clasic de underdog sau anti-erou.

Paradoxal e că ea vine de la PSD, care a fost la putere niște ani de zile.

Viorica Dăncilă – Candidat pentru cei sătui să voteze răul cel mai mic

Citisem la Vali Petcu pe blog un guest post interesant despre cum românii tot încearcă să voteze candidatul cel mai bun:

  • L-au votat pe Iliescu în 90 pentru că au vrut pe cineva care știe cum e cu realitățile românești, nu oameni idealiști (Rațiu). S-a lăsat cu mineri care băteau oameni.
  • L-au votat pe Constantinescu pentru că era profesor universitar, om deștept și prezentabil. S-a lăsat cu șomaj și dezastru economic.
  • L-au ales pe Băsescu gândindu-se că omul a condus vapoare și dacă poate struni un echipaj de bețivani poate struni și politicienii români. Nu are rost să vorbim despre cum au mers lucrurile.
  • L-au ales pe Iohannis în ideea că neamț și nemții fac lucruri de calitate. Da, doar că neamțul nostru e cam românizat.

De ce nu ar vota românul un om care arată și vorbește ca el? De ce să tot voteze răul cel mai mic?

Nu, nu sunt nebun, și nu, nu fac mișto, e posibil ca Viorica Dăncilă să primească niște voturi pentru că va fi privită ca anti-sistem. Iohannis, ca și președinte pare mai rupt de românul obișnuit decât Dăncilă.

Iohannis e cel care refuză dialogul, refuză dezbaterea și pare arogant și total absent. Așadar atitudinea lui Iohannis față de Dăncilă poate să îi trimită lui Dăncilă niște voturi pe filiera anti-sistem.

Dezavantajul lui Dăncilă

Dăncilă a ajuns în turul doi ca urmare a:

  • greșelilor făcute de adversari (nu știu câți se așteptau ca Barna să fie atât de slab)
  • scoaterii ei din lumina publicului (nu a participat la dezbateri)
  • apariții controlate în media
  • voturile aduse de partid care a arătat că e în continuare extrem de puternic în teritoriu.

Ei bine, mare parte din chestiile de mai sus ar putea deveni dezavantaje în turul 2, pentru că:

  • nu mai sunt adversari care să se saboteze așa că privirile sunt spre Dăncilă și Iohannis. Cu toate astea aici e o pâine de mâncat cu aroganța lui Iohannis și faptul că nu vrea dezbatere. Va fi oare suficient? Nu cred.
  • dacă iese la o dezbatere riscă să facă o nouă gafă. Personal cred că nu s-ar descurca foarte rău dacă ar fi instruită cum trebuie de o echipă de comunicare profesionistă. Nici Iohannis nu dă lumea pe spate când vorbește în public.
  • aparițiile controlate nu îi mai pot aduce prea mari beneficii
  • partidul îi va aduce un număr similar de voturi. Întrebarea se pune dacă va putea atrage voturi din alte părți, dar cifrele din turul 1 nu sunt încurajatoare. Va lua probabil votanții lui Diaconu și ceva resturi de pe ici pe colo, dar cam atât. Greu de crezut că va atinge 40%. în lipsa unor gafe majore ale lui Iohannis.

Concluzii

Viorica Dăncilă a făcut o treabă remarcabilă având în vedere ce spunea lumea inițial despre ea când a început campania electorală. Intrarea în turul 2 nu ar trebui să surprindă pe nimeni chiar dacă nu va avea un scor prea grozav împotriva lui Iohannis.

Cu toate astea poate și celelalte partide ar trebui să exploreze cu mai multă atenție candidați cu profilul lui Dăncilă: om simplu, din popor, dar fără scheleți în dulap.

Photo cover: US Mission to the European Union [Public domain]