De ce negocierile sunt esențiale în politică: cazul USR

Dacă aveți prea mult timp liber și nu știți ce să faceți cu el atunci puteți citi un interviu cu Florina Presadă, parlamentar USR pe dollo.ro.

Sunt câteva chestii interesante pe acolo, dar mă opresc asupra celei la care se face referire încă din titlu:

Pe site-ul Senatului scrie că ai fost printre inițiatorii a 122 de legi. Dar spune-mi ce lege a trecut din cele scrise de tine?

Niciuna.

Și încă o chestie:

Deci teoretic ți-au trecut mai multe legi, dar nu poartă numele tău.

Da. Sau amendamente pe care le-am depus eu, au fost respinse, dar reluate de PSD-iști. Sau copiază legea ta, a lor trece, dar a ta nu.

Apoi asta:

Dar după aia te întreabă alegătorii, la sfârșitul mandatului, tu ce ai făcut?

Așa e. Dar oamenii trebuie să știe că din opoziție nu ai cum să arăți ce ai făcut, mai ales că PSD-iștii fură.

Vă spuneam la un moment dat de disonanță cognitivă și cum funcționează. Ei bine tare îmi e teamă că ăsta e un caz clasic de așa ceva.

A face politică

Haideți să o luăm de la capăt, iată ce zice dexonline despre sintagma ”a face politică”:

A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului.

Citiți cu atenție acea definiție. Cuvintele cheie sunt:

  • activ
  • discutare
  • rezolvare.

A făcut USR politică?

USR și-a construit întreaga retorică politică din 2017 până în prezent pe ideea că PSD fură / sunt hoți / corupți. Cam ăsta a fost mesajul cu care au mers la public în campania electorală din 2016 și cam ăsta a fost mandatul din partea alegătorilor cu care au intrat în Parlament. Așa că USR s-a dus în Parlament și în majoritatea cazurilor a fost anti-PSD pe unde a putut.

Am mai zis chestia asta și o mai zic: nu poți defini ceva ca opusul sau negația unui altceva. Dar, din păcate, USR s-a definit ca opusul PSD și a concentrat resursele sale în a se opune acțiunilor PSD.

Totuși, PSD au fost partidul de la putere din 2017 până în octombrie 2019 și încă au o influență puternică asupra Parlamentului, chiar și după ce guvernarea a fost preluată de PNL.

Acum revenim la definiția de mai sus. A luat parte USR activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului? În mare parte nu. Din păcate, USR a luat parte activ în a se opune PSD, nu însă și în a discuta și rezolva problemele statului.

Da, știu, îmi veți spune că USR a fost în opoziție și nu poți schimba lucrurile de acolo. Fals! E normal ca un partid din opoziție să facă…ei bine: opoziție. Dar problema e că USR nu a făcut opoziție la guvernarea PSD ci a făcut opoziție la partidul PSD.

Care e diferența? Ei bine: una e să te opui unor măsuri pe care le consideră greșite pentru guvernarea țării (opoziție la guvernare) și alta e să te opui unor măsuri doar pentru că sunt propuse de PSD și atât. Caz clasic a fost când Claudiu Năsui a încercat să facă filibuster pe legea cu split TVA fără să înțeleagă că de fapt bloca niște măsuri de clarificare ale acesteia, nu legea propriu zisă. Am scris despre chestia asta la momentul respectiv.

Îmi pare rău că trebuie să spun asta, dar discutarea și rezolvarea treburilor statului nu a fost o prioritate pentru USR în mandatul 2017 – 2020. De ce? Probabil pentru că percepția lor a fost că votanții i-au trimis în Parlament să se opună PSD-ului. Nici când s-a ivit ocazia să intre la guvernare alături de PNL nu au vrut să facă acest pas. Multă lume a spus că a fost o strategie pentru a evita erodarea imaginii înainte de alegeri, dar am o bănuială că nici nu erau pregătiți pentru asta.

Ce treabă are asta cu Florina Presadă?

Dacă partidul tău și tu însuți ai un discurs anti-PSD ca element definitoriu / predominant (poate chiar element unic?) și votanții tăi te-au trimis să faci opoziție la PSD (nu opoziție la guvernare) atunci șansele de a trece vreun proiect de lege tind spre zero. De ce?

Pentru că politica se face prin negocieri și compromis. ”Discutare” și ”rezolvare” din definiția de mai sus sunt esențiale pentru așa ceva.

Un alt partid ar fi discutat cu PSD propunerea de lege X înainte de a fi depusă pentru a obține susținerea acestora. Pentru a susține legea X PSD ar fi cerut ca USR să susțină la rândul lor legea Y probabil sau altă concesie.

Negocierile astea se poartă în toate parlamentele democratice ale lumii, inclusiv în România.

Dar USR nu poate purta astfel de negocieri cu PSD, pentru că USR e anti-PSD. Cei de la PSD au înțeles asta și știu că USR nu va veni la negocieri cu ei. Consecința? Păi e simplu: dacă văd o lege care merge și la ei atunci o iau cu copy și paste de la USR.

Ce riscă să piardă dacă fac asta? Nimic! Nu va mai colabora USR cu ei pe viitor? Oricum nu se întâmplă asta. Pentru PSD costul politic de a lua legi de la USR și a le da copy și paste e așadar foarte scăzut. Și USR a făcut lucrurile de așa natură încât acest cost să foe mic.

Frustrarea Florinei Presadă, deși e probabil justificată, e consecința naturală a acțiunilor ei și ale colegilor din USR.

Am ales răspunsurile de mai sus tocmai ca să vă arăt că a intrat în reflex parlamentarilor USR să spună că PSD fură. Fix așa a justificat inabilitatea ei și a partidului ei de a negocia trecerea acestor legi. Nu e nici cea mai mică urmă de îndoială că nu a trecut nicio lege din alte motive în acel interviu.

Sincer stau și mă întreb dacă inabilitate USR de a trece legi e o chestie asumată la nivel larg în partid.

În fine, mie personal mi se pare aiurea să te bagi în politică și să ai impresia că nu trebuie să negociezi nimic și să faci compromisuri.  Aparent pentru USR nu e o problemă. Dar iată că se vede și rezultatul acestei atitudini: unul din cei mai activi parlamentari ai României are ZERO legi trecute în 4 ani de mandat. Dacă doar cu asta se poate lăuda după 4 ani de mandat atunci și-a creat singură vulnerabilități și a dat apă la moară să ajungă pe locul 6 pe lista de alegeri.

Rămâne de văzut ce va crede și electoratul despre cei 4 ani de mandat ai parlamentarilor USR.




Despre harta alegerilor din București

Cineva s-a apucat de făcut o hartă a secțiilor unde a câștigat fiecare dintre candidații la Primăria Municipiului București. Rapid a început lumea să se uite la harta aia mai ceva ca ghicitoare-n palmă. Un exemplu de pe Facebook:

În cazul în care nu ați înțeles ideea: Firea a fost votată de periferie, Nicușor de oamenii din zonele mai bune. Miroase a elitism? Da. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc azi.

Ce spune harta

Faza asta cu harta mi-a adus aminte de o chestie pățită când eram în liceu. Participam la faza pe oraș sau județ la olimpiada de geografie și unul dintre subiecte cerea să interpretăm o hartă. Nu știu cum stau lucrurile acum, dar în vremurile alea cerneala de imprimantă era scumpă așa că se tipărea un exemplar de subiecte la imprimantă și apoi se fotocopia acel exemplar în 20-30 de exemplare sau câți participanți erau. Uneori copiile erau folosite pentru fotocopiere, în loc de versiunea printată la imprimantă.

Așa că de cele mai multe ori hărțile nu arătau prea grozav pentru că se pierdea din calitatea imaginii la fotocopiatoarele alea bătrâne din școli. Ei bine, pentru că am participat la olimpiadele de geografie pe parcursul întregului liceu ajunsesem expert în a distinge ce dungi de cerneală de pe hârtie fac parte din hartă și care sunt erori de la fotocopiere.

Îmi aduc aminte că au fost vreo două situații în care copia era atât de proastă încât a trebuit să întreb supraveghetorul de sală dacă aia face parte din hartă sau e doar cerneală scursă aiurea.

De ce vă spun asta? Pentru că trebuie să înțelegeți că atunci când vine vorba de hărți nu tot ce vedeți înseamnă ceva. Unele elemente fac parte din hartă, altele în schimb deși sunt acolo nu înseamnă absolut nimic. Ca să înțelegeți o hartă trebuie să vă bateți un pic capul și să încercați să vă uitați cu atenție să vedeți dacă nu cumva sunt ceva erori pe acolo.

Haideți să luăm harta aia de la Hotnews și să ne uităm mai de aproape:

Ce se vede și ce nu se vede în hartă

În primul rând trebuie să dați zoom pe hartă și o să vedeți cum o zonă care pare în întregime albastră când harta e mică brusc începe să se coloreze roșu și viceversa.

O altă surpriză e că apar și zone cu colorate galben, acolo unde câștigător nu a fost nici Firea nici Nicușor Dan. Văzut de sus culoarea galben pur și simplu nu apare pe hartă. Harta aia pe care o vedeți voi sus e considerabil mai fragmentată dacă dați zoom.

Locurile nu votează, oamenii votează

Una dintre cele mai des întâlnite probleme  ale oamenilor care nu înțeleg cum funcționează hărțile electorale e confuzia dintre locuri și oameni.

Luați harta de mai sus ca exemplu:

  • Lacul Morii a votat cu Gabriela Firea
  • Halele IMGB au votat cu Nicușor Dan

Sună stupid, nu? Păi chiar e stupid să spui asta, dar asta se înțelege dacă uitați la hartă. E impresionant să vezi ditamai bucata din hartă hașurat în roșu sau albastru. Dar adevărul e că s-a hașurat o zonă uriașă în care nu locuiește nimeni.

O problemă similară o au hărțile electorale ale americanilor. Un exemplu e harta electorală a Statelor Unite la alegerile din 2016:

Sursă: Wikipedia Ali Zifan / CC BY-SA (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0)

Ce e cu roșu mai sus sunt jurisdicții electorale câștigate de Trump, în timp ce cu albastru sunt cele câștigate de Hillary Clinton.

Dacă vă uitați la harta asta ați putea crede că Trump a câștigat la o diferență zdrobitoare, nu? Ei bine, nu! Hillary Clinton a obținut cu 3 milioane mai multe voturi decât Trump (68 milioane vs. 65 milioane).

Și știți de ce? Pentru că locurile nu votează. Munții Stâncoși ocupă o bucată uriașă din harta de mai sus. Acei munți nu votează deși ocupă o suprafață mare. Populația redusă care locuiește în acele zone a votat în schimb pentru Trump colorând o zonă mare în roșu.

Când vine vorba de hărți electorale e mai bine să vă uitați la distribuția populației și abia apoi la vot. O hartă ideală care ține cont și de populație și de vot arată în felul următor:

Înțegeți ce spun acum? Vedeți cât alb e pe harta aia? Parcă distribuția roșu vs. albastru arată mai echilibrat acum. În zonele alea cu alb nu prea stă nimeni. De aceea vă spun: locurile nu votează! oamenii votează!

Hărțile de genul acesta se numesc ”dasymetric dot density maps”. Nu știu cum se traduce în română expresia așa că o las așa.

Puteți să vă convingenți că am dreptate dacă vă uitați pe harta aia de la Hotnews și să vedeți cât de mulți oameni au votat în zona halelor IMGB.

Ce încerc să spun

Nu toate hărțile spun ceva. Și atunci când spun ceva trebuie luat cu un gram de sare pentru că s-ar putea să o facă prost. Era nevoie de o hartă pentru a explica felul în care s-a votat în București? Eu cred că nu, nu în cazul acesta.

Ah, și să nu uităm vorba aia cu ”nu vezi pădurea de copaci”. În 2016 Gabriela Firea a câștigat primăria cu 246.553 voturi. În 2020 a pierdut primăria cu 250.690 voturi. Altfel spus, mai multă lume a votat Firea în 2020 decât în 2016, dar ea tot a pierdut alegerile.

Având în vedere chestia asta, chiar credeți că e nevoie de o hartă cu felul în care a votat IMGB-ul pentru a înțelege alegerile astea?




Gânduri după campania electorală pentru alegeri locale

Am evitat să public chestii pe tema campaniei electorale pentru alegerile locale pentru a nu fi acuzat apoi că sunt partinitor. Acum că s-a încheiat campania vin și eu cu niște observații care sunt perfect inutile având în vedere că timpul lor a trecut. Fiecare putea fi un articol separat publicat la vremea lui, dar nu prea mai am chef să mă cert cu lumea pe internet pe politică având în vedere că oamenii preferă să își audă propriul ecou.

Dar las totuși gândurile astea aici pentru a îmi aduce aminte în 2024 cum a fost la alegerile anterioare.

Primari traseiști

Înainte de a începe campania electorală a început perioada de transferuri. PNL a transferat masiv de la PSD de zici că au și uitat ”ciuma roșie” de acum câteva luni. Cîțu o ține în sus și în jos cu ”socialiștii din PSD”, dar cred că sunt mai mulți socialiști acum în PNL decât au rămas în PSD. Ca să fiu sincer, nici cei care s-au mutat acum nu erau probabil PSD-iști adevărați, din moment ce mulți dintre ei fuseseră luați în PSD de Victor Ponta.

Amuzant în povestea asta e că au fost transferați inclusiv oamenii care îl apăraseră pe Liviu Dragnea.

Și cum suntem în România nici USR-PLUS nu a stat degeaba și a luat niște oameni de la PNL, ALDE și PSD. De ce? Pentru că ”oameni noi”, de aia! Iar dacă citiți ce a făcut USR-PLUS după ce s-a aflat de povestea asta o să vedeți că situația e de tot râsul.

Dar uite că o să fiu Gică Contra și o să spun că toată povestea asta cu transferurile e ipocrită dacă ne uităm un pic în oglindă.

Adică, de ce avem pretenția ca primarii să nu schimbe partidul într-o țară în care niciunul din marile partide nu prea are doctrină politică? Liberalismul PNL e sublim, dar lipsește cu desăvârșire când te uiți cu atenție. Social-democrația PSD stă pitită în spatele tăierilor de taxe date HORECA, grădinițelor private promise lui Țiriac, cotei unice de impozitare șamd. De USR ce să mai zic, că nici ei nu știu clar ce doctrină au de au ajuns la neopașoptism.

Dar oamenii nu votează în funcție de doctrină în România, cred că e clar pentru toată lumea, nu? Dacă se vota după doctrină nu aveam haosul din prezent în care toate partidele medii și mari se bat pentru electoratul de centru și dreapta (inclusiv PSD). Iar votanții nu sancționează lipsa de doctrina a partidelor și partidele știu asta, altfel nu își permiteau astfel de transferuri.

Dacă lăsăm teoria în urmă, ar mai fi și problema realității din teren.

Dacă unui primar i se spune că soarta unor proiecte de infrastructură din comuna lui depinde de înscrierea în alt partid politic ce ar trebui să facă? Să spună: nu mulțumesc, doctrina îmi interzice.

Practic, acel primarul are de ales între:

  1. A lăsa oamenii din comună fără gaz, drumuri asfaltate, canalizare, apă curentă sau ce proiecte are el acolo sau
  2. Să țină de doctrina unui partid fără doctrină.

Cred că ar trebui să nu uităm că acel primar are un mandat de la oamenii care l-au votat și l-au ales direct. Responsabilitatea lui primară e față de acei oameni, nu față de partid. Mi se pare etic și logic să alegi interesele celor care te-au votat și să schimbi partidul dacă de asta e nevoie.

Din punctul ăsta de vedere traseismul politic nu e doar scuzabil ci și soluția logică având în vedere realitatea politică a României.

Alegerile într-un singur tur și dezbaterile

Scriam acum un an că PNL nu va scoate votul într-un singur tur pentru că procedura asta de alegere a câștigătorului o avantajează alături de PSD. Cam orice persoană care urmărește politica și e cu capul pe umeri știa că asta se va întâmpla.

Consecința firească a acestui sistem e că primul candidat care trece linia e dat câștigător. Altfel spus, dacă ai 3 candidați:

  • Gigel de la partidul galben cu 35%
  • Ionel de la partidul albastru cu 34% și
  • Dorel de la partidul roșu cu 31%

atunci câștigător e Gigel, chiar dacă are doar 34%. Poate că puși să leagă între Gigel și Ionel, electoratul partidului roșu l-ar prefera pe Ionel. Ei bine, asta e irelevant, Gigel câștigă, deși nu are o majoritate care să îl valideze.

Genul ăsta de alegeri nu prea sunt ok pentru un sistem democratic pentru că în multe situații câștigătorul nu reprezintă ideile unei categorii mari a populației. Ba mai mult, având 2 tururi, cei doi candidați rămași încearcă să atragă electoratul celorlalți, ceea ce îi va deschide la negocieri și la compromis. Democrația e construită pe ideea de compromis politic, nu pe tabere care nu comunică.

Ați văzut că nici la electoralele astea nu au prea fost dezbateri? A fost vreo dezbatere între candidați în orașele mari? Nu prea, pentru că poți câștiga primăria cu un număr ridicol de mic de votanți, atât timp cât sunt cu 1 votant peste numărul contracandidaților. De aceea nu a existat dezbatere Firea vs. Nicușor Dan, fiecare tabără a preferat să își mobilizeze propriul electorat, nu să rupă din electoratul celuilalt sau al altor contra candidați.

Ca fapt divers, suntem o democrație tânără, dar în anii 90 alegerile aveau dezbateri. Acele dezbateri au produs surprize pentru că au dat ocazia publicului să vadă pe cine votează efectiv. Întrebări surpriză, răspunsuri bâlbâite, imaginea omului fără consilierul lângă el care să îi sufle în ureche răspunsul corect. Chestiile astea au dispărut aproape complet din politica românească a ultimilor ani.

Iliescu a respectat mai mult acest obicei democratic al dezbaterii decât Klaus Iohannis. Procesați informația asta și faceți ce vreți cu ea.

Votul tactic

Alegeri într-un singur tur vin la pachet cu politicieni care explică poporului: nu îți irosi votul! Avețo exemple aici la PNL sau aici la USR. E un îndemn cinic și profund anti democratic, care spune oamenilor că votează degeaba dacă nu votează candidații cotați cu primele șanse. Păi dacă e așa, nu mai bine ne lăsăm de democrație și revenim la comunism? Că parcă doar acolo ți se spunea cu cine să votezi, nu?

Democrația are nevoie de oameni și partide care să se adreseze tuturor păturilor sociale, nu doar de 2 partide mamut pe sistem american sau britanic. Sunt bine știute limitările acestui sistem și nu ar trebui să repetăm greșelile altora. Și dacă nu știți la ce mă refer, vă fac un rezumat: dispariția centrului! La asta duce un sistem de tip ”primul care trece linia câștigă”. Pentru politicienii din marile partide asta e bine, dar pentru alegători și ONG-uri ăsta e un dezastru.

Așadar, dacă de la politicieni nu am pretenții, măcar de la cei care sunt pe la ONG-uri aveam pretenții, dar se pare că dorința de a scăpa de Firea la București a fost prea puternică pentru a mai ține cont de principii (sursă):

Cel mai afectat partid de treaba asta cu alegerile în un singur tur va fi USR, care va fi strivit între PSD și PNL. Și ca o paranteză, cel mai mare eșec al lui Dan Barna și al echipei sale în USR nu e faptul că nu a prins turul 2 la prezidențiale. Trebuia să fii naiv să crezi că îl va prinde. Cel mai mare eșec e faptul că nu a reușit să negocieze cu PNL eliminarea votului într-un singur tur.

Apeluri de la influenceri

Împărtășesc opinia că bulele de Facebook sunt din ce în ce mai irelevante atunci când vine vorba despre politică. Ultimii ani au văzut o segregare puternică a populației în triburi și tribulețe:

  • pro sau contra familie tradițională în legislație
  • PSD-ist sau ”din ăla bun”
  • ”cu botniță” sau ”port mască”
  • cred / nu cred în Covid

Iar oamenii par hotărăți că a lor credință e unica acceptabilă și nu vor să fie ajutați să se răzgândească. Dimpotrivă, toată lumea caută oamenii și opinii care să le confirme propriile păreri. De asta influencerii sunt cam inutili în anul de grație 2020. Nu spun că nu sunt utili politicienilor, dar ei nu influențează, ei confirmă păreri.

Care e diferența? Păi e influencer cel care influențează. Erai de dreapta și ai început să îl urmărești pe Gigel pe Facebook. După 1 an de zile ai păreri de stânga. Ăla e influencing iar Gigel e influencer.

Dacă ești de dreapta și ai început să îl urmărești pe Gigel, care și el e de dreapta, iar după 1 an de zile ești tot de dreapta atunci Gigel nu e influencer și ce face el nu e influencing. Gigel e foarte util însă pentru un partid politic pentru că te ajută să îți menții neschimbate părerile tale  de dreapta. Dar ăsta nu e influencing, e confirmat de păreri.

Gigel nu va putea să aducă voturi noi unui partid de dreapta ci doar să fidelizeze un public care vrea să își confirme opiniile.

Fiecare tabără are acum propriile locuri de unde să își ia informațiile pentru a confirma opiniile deja create.

Nu veți vedea critici de la influenceri, nu veți vedea decât rar tentative de a intra în teritoriul taberei adversei (Dana Budeanu e un exemplu de strecurat).

Influencerul politic a murit, trăiască influencerul!

Absența de la vot ca protest politic

Am reușit cumva să ne creăm un sistem politic în care absența de la vot nu se mai poate contabiliza ca protest așa cum observa Iulia Popovici. Când nu votezi la alegeri locale bagi un vot în buzunarul candidatului de pe locul 1 sau 2 dacă:

  1. Nu te prezinți deloc să votezi
  2. Votezi un candidat de pe locul 3 sau mai jos.

Chestia asta e teribil de demobilizantă pentru că favorizează primarul în funcție.

Dar din păcate asta nu schimbă cu nimic faptul că mulți oameni nu se regăsesc în ceea ce oferă partidele politice actuale și primarii. Ba mai mult, așa cum scriam și mai sus, ies chiar politicienii și ONG-iștii imparțiali și îți spun că degeaba votezi pe altcineva în afară de locul 1 sau 2, că oricum nu contează. În condițiile astea de ce ai mai merge la vot? Candidatul pe care îl vrei are zero șanse de a ieși dacă e pe locul 3 sau mai în jos iar cei de pe locurile 1 și 2 nu adresează problemele tale.

E cât se poate de normal să nu ai chef să îți bați capul în privința asta.

Mai e apoi și problema traseismului politic: dacă primarul tău ieri a fost la PSD iar azi e la PNL, iar tu vrei să votezi ideologic, ce faci? Dacă ai țipat ”ciuma roșie” ieri, dar azi primarul care era PSD e PNL, îl votezi? Iarăși, e normal să ți se facă scârbă și să nu vrei să mergi la vot, mai ales pe vremuri de pandemie.

Ce se întâmplă însă dacă te duci și votezi ceea ce percepi a fi ”răul mai mic” din candidații de pe poziția 1 și 2, dar acesta se dovedește a fi la fel de rău sau chiar mai rău decât primarul anterior? Personal, trăiesc  cu impresia că Bucureștiul a ținut din rău în și mai rău cu fiecare primar în ultimii 10 -15 ani. Bucureștiul arăta mai bine când am venit la facultate decât arăta anul ăsta în februarie când am  fost ultima oară în România. Sunt mulți oameni care văd asta și pur și simplu le e scârbă să mai voteze pentru că au fost dezamăgiți de n ori până acum.

Nu în ultimul rând, Vasile Ernu făcea o observație foarte bună în legătură cu relația dintre stat și cetățean:

În acest sens, cetățeanul obişnuit – cel care nu are afaceri, nu are mari joburi la stat sau privat, cel cu salariu mediu spre minim pe economie – adică grosul populației, este total dezinteresat de agenda politică a ţării. De ce? Pentru că statul nu există pentru el. El percepe statul, sau mai degrabă sfera politică, precum o afacere a unei caste boiereşti parvenite.

Nu prea le poți cere acestor oameni să iasă la vot și să aleagă răul cel mai mic.

E vina pensionarilor că votează PSD

Deja îmi e greață de câte ori am auzit asta. Se vorbește despre ”țara lui pensionar vodă” în condițiile în care pensia medie e de 1.339 RON, dar salariul mediu e de 3.176 RON net. Întrebare: dacă ești pensionar și ai norocul de a avea 1.339 RON net, bani din care trebuie să plătești întreținere, mâncare, medicamente, haine șamd, cu cine votezi?

  • Cu dreapta care demonizează pensionarii pe unde poate și se face că plouă când vine vorba de mărit pensiile mici, dar mărește și dă pensii mari?
  • Cu PSD (că nu îmi vine să le spun stânga) care mai mărește pensiile pe ici pe colo chiar dacă și ei dau pensii speciale într-o veselie?

Nevoile politice și materiale ale unui pensionar sunt la fel de importante precum ale oricărui alt locuitor al României. Dar dreapta și publicul ei refuză să înțeleagă treaba asta.

Și apropo de cei care iau găleata și șapca cu PSD la alegeri: ce ați vrea să facă, să nu le ia? când votează dreapta nu văd nimic, ba sunt acuzați că sunt leneși și trăiesc din ajutoare sociale. Când votează PSD măcar văd o șapcă și o găleată. Ăsta e un comportament perfect rațional, dar văd lumea permanent șocată când se întâmplă asta.

România e o țară ruptă între cei care simt creșterea economică și cei care nu. Electoratul de dreapta din mediul urban mediu și mare se bucură când se deschide un mall sau vreo terasă nouă. Dar cum ajută asta un pensionar? Are pensionarul bani de mers la mall sau terasă? Nu are pentru că beneficiile creșterii economice trec pe lângă el având în vedere că el nu lucrează și nu are investiții în piața de capital. Dar cu brațele acelui pensionar a fost construită infrastructura pe care se bazează creșterea economică de azi.

Chestia asta se numește solidaritate intergenerațională și văd multă lume care se face că plouă când aude cuvântul ăsta. În 20 de ani va veni rândul lor să iasă la pensie, dar până atunci vor fi uitat de vorbele de azi. Însă vor avea ocazia să trăiască în România pe care ei vor fi construit-o, o Românie care disprețuiește pensionarii.

Vreți să scăpați de PSD? Atunci întrebați candidatul care vă cere votul ce are de gând să facă cu pensiile speciale mari și pensiile normale care sunt prea mici.

Votatul în vremea pandemiei

Pe la începutul pandemiei îmi aduc aminte că a fost ditamai scandalul legat de cei care vreau să meargă la biserică de Înviere. Urma să vină un val uriaș de îmbolnăviri peste România pentru că acei oameni urmau să se ducă să ia lumină.

Autoritățile au organizat cu Biserica Ortodoxă Română tot procesul și se pare că nu a sărit numărul de cazuri ca urmare a acestui eveniment. Dar încă îmi aduc aminte discuțiile și cum oamenii de prin bula mea îi făceau inconștienți pe cei care vreau să iasă afară pentru a lua lumină.

Niște luni mai târziu aceiași oameni care îndemnau la stat în casă de înviere îndeamnă lumea să iasă la vot. Numărul de cazuri confirmate e mai mare în Septembrie când sunt alegerile decât de Paște, dar cumva asta nu împiedică pe nimeni să arunce zeci / sute de mesaje prin bula mea cu ieșitul la vot.

Cumva mersul la biserică pentru a lua lumină crește riscul infectare, dar mersul la vot nu deși la vot trebuie să îți dai masca jos pentru scurt timp în fața comisiei, la biserică nu trebuia.

Avea dreptate Vasile Ernu când spunea că s-a trecut de mult la faza de credință în ceea ce privește pandemia asta (scuze, aș fi dat link, dar nu îi mai găsesc postarea de pe Facebook). Paradoxal argumentele folosite pentru a justifica faptul că sunt șanse mici de a lua virusul la vot sunt aproape identice cu cele auzite pentru a justifica faptul că sunt șanse mici de a lua de la biserică. Virusul poate fi luat și de la biserică și de la vot. Cozi și lume multă au fost și la biserică și la vot. În ambele cazuri e vorba de credință și misticism, nu de logică pentru a explica acest comportament.

Cele două categorii: cei care îndeamnă la mers la vot și cei care îndemnau la mers la biserică folosesc aceleași mecanisme mentale pentru a își justifica acțiunile.

Mersul la vot trebuie încurajat în circumstanțe normale, dar nu trăim în vremuri normale ci în mijlocul unei pandemii.

Concluzii

Nu știu de voi, dar acord din ce în ce mai puțină atenție zgomotului venit din politica românească. De ce? Pentru că politica românească e un fel de ”Tânăr și Neliniștit”: totul e surprinzător, dar într-un tipar bine definit. Că te uiți zilnic sau odată la fiecare 100 de zile, nu pare să fie mare diferență atât timp cât știi care sunt principalele personaje și în mare caracterul lor.




Ce zice Curtea de Conturi despre succesul programului IMM Invest

Vream doar să vă reamintesc la ce nivel se face politica în România și de faptul că nu mă iau aiurea de oameni pe aici. Am scris despre IMM Invest că se dovedește a fi un eșec. Dar poate credeați că sunt eu răutăcios așa că iată ce zice Curtea de Conturi (vedeți pagina 52 din raport):

La finalizarea stării de urgență (13.05.2020), din numărul total de 54.498 de IMM-uri care au solicitat finanțări în cadrul Programului IMM Invest România, un număr de 11 solicitări au fost aprobate de către bănci, pentru care FNGCIMM a încheiat 3 contracte de garantare, aferente solicitării a 2 IMM-uri.

Deci la 13 mai 2020 se aprobaseră 11 cereri de finanțare din care doar 3 ajunseseră la stadiul de contract semnat. Îmi e și frică să calculez cât înseamnă 11 din 54.498 sau, mai rău, 3 din 54.498 așa că vă las vouă plăcerea asta. Se poate numi asta un succes?

Haideți să vedem și alte date:

Din totalul de 64.282 de IMM-uri care au cereri/solicitări înregistrate la FNGCIMM la 25.06.2020 au fost aprobate de bănci un număr de 5.488 de cereri, reprezentând un procent de 8,5%.

La aceeași dată, din numărul de cereri aprobate de bănci FNGCIMM a emis 1.451 contracte de garantare, reprezentând un procent de 26,4% din cererile aprobate de bancă, pentru un număr de 1.418 de IMM-uri.

Până la 25.06.2020 au fost emise contracte de garantare în valoare de 588.379 mii lei, reprezentând un procent de 3,9% din plafonul de 15 miliarde lei.

8,5% din cereri aprobate la 25 iunie 2020. Din acel 8,5% doar circa un sfert (26,4%) ajunseseră să aibă contract semnat, adică 2,25% din totalul cererilor depuse. Plafonul de garantare fusese utilizat doar în proporție de 3,9%.

Acum haideți să comparăm aceste cifre cu declarațiile premierului  Ludovic Orban (sursă):

Am pornit deja programe economice, cum este programul IMM Invest. Am atins plafonul de 6 miliarde, peste 7.000 de firme beneficiare și deja am atins un plafon de 6 miliarde.

Declarația e din 21 iunie. Orban vorbea de 7.000 de firme beneficiare, dar în realitate doar 1.451 aveau contract semnat. Orban zicea că programul ar fi atins plafonul de 6 miliarde RON, dar contractele emise erau de 588 milioane RON.

Pe 29 iunie, adică nu departe de data din raportul Curții de Conturi ministrul finanțelor, Florin Cîțu vine și zice următoarele (sursă):

Succesul IMM Invest INCONTESTABIL! Până acum: 8.368 de firme!!! 7.2 miliarde lei credite acordate!!!

25 iunie pica într-o joi, declarația lui Cîțu e de pe 29, adică luni. Între cele două date calendaristice avem un weekend în care nici băncile nici FNGCIMM nu au lucrat. Credeți că au sărit cifrele de la 1.451 contracte semnate (și credite date) la 8.368 în 1-2 zile lucrătoare? Sau că a sărit plafonul de la 588 milioane RON la 7,2 miliarde?

Succes pe linie, dar mai mult în declarații decât pe teren.




Chestii amuzante în economie: cireșele lui Dragnea

Cred că am să fac o mini-rubrică de chestii amuzante din economie.

Debutăm cu o declarație de care am aflat abia anul acesta din păcate, dar care e atât de bună încât nu pot să nu îi dau share. O punem în categoria ”oldies, but goldies” chiar dacă e din  Foarte pe scurt în mai 2019 Blaga de la PNL dădea vina pe Dragnea de la PSD pentru prețul mare al cireșelor (sursă):

”De 30 de ani ne batem cu PSD-ul care, într-adevăr, este cea mai proastă formă a lui, dar încă nu-i învins. Să nu ne culcăm pe-o ureche (…) Niciodată n-am avut o şansă ca acum să-l îngenunchem (…) PSD-ul care spune că vrea să fie patriot în Europa. Într-o Europă care nu-l vrea. Cei din familia lor europeană vor să-i dea afară. Păi de ce mai vor să meargă acolo, atunci? Ăştia care au spus că vor să facă nu ştiu câte spitale regionale, nu fac niciunul. De autostrăzi nu se ocupă. Au făcut ca preţurile să crească halucinant. Săptămâna trecută, în Bucureşti, un kil de cireşe era la acelaşi preţ ca mielul de Paşti, 100 de lei. Ăsta-i PSD-ul”, a spus Blaga, la mitingul electoral liberal de la Suceava.

Acum că Dragnea e la pușcărie, au ajuns cireșele la 2-3 lei / kg? Nu? Nu știu de ce, dar probabil tot PSD e de vină cumvă pe undeva.

Altfel, trebuie să recunosc că mi-au apărut considerabil mai puține glume cu cireșe anulă ăsta în feed față de anii trecuți. Ori s-a săturat lumea de ele ori am renunțat eu la persoanele toxice din feed-ul meu.

 




Ipocrizia liberalilor cu bugetarii

Un update scurt despre atitudinea PNL față de bugetari. Așa cum scriam într-o postare anterioară oamenii de la PNL, în frunte cu doamna Violeta Alexandru nu au nici un fel de jenă să dea în bugetari ori de câte ori are ocazia.

Cu toate astea același guvern PNL bate record după record în materie de angajat bugetari (sursă):

Numărul de posturi ocupate în instituțiile și autoritățile publice a crescut și în luna martie, astfel că totalul de la schimbarea guvernului PSD cu un executiv PNL, la începutul lunii noiembrie a anului trecut, a ajuns la un plus de 12.268 de posturi. Totalul angajărilor este mai ridicat decât reflectă numărul de posturi ocupate, indicator raportat de Ministerul Finanțelor, întrucât acesta nu evidențiază impactul posturilor eliberate prin pensionări, demisii sau demiteri, fiind cunoscut că la schimbările de guverne sunt înlocuite de foarte multe ori conducerile instituțiilor publice chiar și la eșaloane inferioare.

Așadar cel puțin 12.268 de posturi noi de bugetari adăugate din noiembrie 2019 de când a preluat PNL puterea și până în martie 2020. Iar numărul ăsta e minim pentru că Ministerul Finanțelor raportează doar totaluri, nu și fluctuația de personal. Puteți să vedeți cifrele cu ochii voștri pe siteul Ministerului Finanțelor. La nivelul lunii februarie erau 10.551 oameni angajați în plus.

Ca să vă faceți o idee, PSD a angajat în 2 ani și 10 luni cât au stat la putere în jur de 45.000 de oameni (sursă):

Numărul angajaților din sectorul public a crescut cu peste 45.000, 3,8%, în intervalul decembrie 2016 – octombrie 2019, perioada de doi ani și 10 luni în care guvernarea a aparținut PSD, arată date ale Ministerului Finanțelor analizate de Profit.ro.

Tot repet chestia asta poate intră în cap la cât mai multă lume:

Doctorii, profesorii, pompierii, oamenii de pe ambulanțe, cei din centrele de îngrijire a bătrânilor de stat, cei care au grijă de copii abandonați și mulți alții sunt bugetari. Când cineva cere scăderea numărului de bugetari, din categoriile astea se taie cel mai mult.

Apoi ne plângem că nu se face educație în școli și că ne pleacă doctorii în afară. Avem nevoie de bugetari din categoriile astea.

Majoritatea românilor se gândesc însă la oameni din spatele unui birou care împing hârtii când aud de bugetari. Da, sunt și din ăia, unii utili, alții nu prea. Dar numărul lor e relativ mic atunci când îl compari cu cel al categoriilor utile.

E nevoie de reformă în administrația publică românească? Da, probabil că e nevoie. Trebuie să dăm afară la grămadă bugetari? Clar nu!

Altă problemă, dacă se hotărăște PNL să dea afară bugetari, de unde credeți că vor da afară? Din cei cel puțin 12,268 angajați de ei sau din ceilalți?

Altfel da, e mișto să arunci cu rahat în bugetari pentru publicul larg, dar sub mandatul tău să crească numărul bugetarilor în câteva luni aproape cât în 1 an la PSD.




No comment: Responsabilitățile lui Boris Johnson

Sursă




No comment: Trump e omniscient

Trump chiar e un fel de zeu omniscient. Dacă nu mă credeți ascultați-l aici:




Ce e Gardul lui Chesterton și de ce e important

Un om vrea să ajungă undeva și, în timp ce merge pe drum dă la un moment dat peste un gard care îi blochează drumul.

Se uită la gard și vede că nu e nimic dincolo de el, dar îi blochează drumul.

Situația asta și-a imaginat-o Gilbert K. Chesterton un filozof britanic, care spunea că un om normal s-ar gândi probabil:

”Nu îmi dau seama de ce e gardul ăsta în drum, dar îmi blochează calea. Prin urmare îl voi demola ca să nu mai blocheze drumul.”

Dar un om cu capul pe umeri i-ar spune însă acelei persoane:

”Dacă nu reușești să îți dai seama care era scopul gardului, atunci cu siguranță nu ar trebui să îi dărâmi. Mai bine du-te înapoi și gândește-te. Când ai să te întorci și ai să îmi spui care era motivul pentru care acel gard a fost pus acolo, atunci am să te las, poate, să îl dărâmi”.

Chesterton folosea anecdota gardului pentru a explica felul în care politicienii și oamenii vremii sale abordează diverse probleme și vin cu legi noi sau vor să anuleze legi vechi.

El credea că e important să nu distrugi ceva (sau să anulezi o lege) doar pentru că ți se pare inutilă. Dimpotrivă, dacă nu înțelegi care e scopul ei ar trebui să te gândești în primul rând că poate îți scapă ție ceva, nu că acel lucru (sau lege) e inutilă.

”Second order thinking” (nu știu dacă există expresie echivalentă în limba română) numea Chesterton modalitatea asta de a privi lucrurile și presupune să te gândești la care ar fi rezultatele acțiunilor tale ipotetice (dărâmarea gardului) înainte de a lua efectiv decizia.

Ideea gardului lui Chesterton nu spune să nu dărâmi gardul ci să te asiguri că înțelegi de ce e acolo. Sunt garduri bune și garduri rele, unele trebuie dărâmate, altele nu. Dar toate au avut un scop la un moment.

Mă rog, dacă cei de la Cards Against Humanity ar face un gard probabil că nu ar avea nici un scop (ca atunci când au săpat o groapă doar pentru că puteau să sape o groapă). Dar ați prins ideea…

Gardul lui Chesterton și legile 

Cel mai evident loc unde gardul lui Chesterton poate fi folosit e în politică. Vine politicianul Cutărescu să îți explice cum vrea el să desființeze nush ce instituție? Ar trebui întrebat: de ce există instituția asta de la bun început?

E simplu să spui: aia e o instituție politizată, trebuie să o desființăm! Dar dacă îi provocați să treacă dincolo de explicația asta încep să dea din colț în colț. Același lucru se aplică și pentru abrogarea unei legi: nu o anula până nu îți dai seama ce a avut în minte cel care a scris legea aia.

Când vine vorba despre sisteme juridice sau legislative complexe, acel gard e probabil doar o parte dintr-un sistem mai mare de garduri. E posibil ca prin distrugerea lui (adică desființarea instituției sau abrogarea legii) să te trezești cu o turmă de oi în mijlocul drumului.

Ceea ce m-a făcut să mă gândesc la gardul lui Chesterton nu e paradoxal din politica românească ci din cea britanică (sursă):

Boris Johnson scrapped a team of Cabinet ministers tasked with protecting the UK from a pandemic six months before coronavirus arrived, a Mail investigation has found.

The Government’s ‘anti-pandemic committee’, which included senior ministers Michael GoveMatt Hancock and Gavin Williamson, was disbanded without discussing virus control plans.

The group, officially known as the Threats, Hazards, Resilience and Contingency Committee (THRCC), was supposed to ensure the UK was ready to cope with a pandemic.

But it was mothballed by former prime minister Theresa May on the advice of Cabinet Secretary Sir Mark Sedwill so ministers and officials could focus on Brexit. 

It was abolished by Mr Johnson days after he entered No10 last July as part of a vow to streamline Whitehall.

Six months later Covid-19 arrived.

Deci Theresa May și Boris Johnson au dezmembrat respectiv desființat o instituție care trebuia să se ocupe de pandemii cu 6 luni înainte de începerea pandemiei de coronavirus.

Nu vorbim așadar de concepte filozofice ci de o decizie care a făcut din Marea Britanie țara cu cel mai mare număr de morți din Europa, deși nu are cea mai mare populație:

  • 41.662 morți raportat oficial față de 34.301 în Italia.
  • peste 60.000 de morți dacă avem în vedere mortalitatea în exces.

De ce se repetă istoria

”Cei ce nu își cunosc istoria sunt sortiți să îi repete greșelile” zic niște oameni înțelepți. În spatele acestui aforism se află oameni care au renunțat la concepte, legi și instituții ale vechii generații considerându-le inutile, dar fără a își pune problema dacă nu cumva renunțând la ele își fac un mare deserviciu.

În 1996 a ajuns la putere CDR (ăia de dreapta), luând locul PSD-ului de atunci. Ei bine, acea coaliție au reușit performanța de a băga economia României în gard atât de rău încât 3 ani la rând am avut recesiune economică. Principala problemă a fost austeritatea bugetară impusă de Guvern. Iar oamenii au votat pe cale de consecință: PSD și PRM au luat împreună 2/3 din totalul voturilor iar PNȚCD a fost aruncat la coșul de gunoi al istoriei.

În 2009, în plină criză economică Guvernul de dreapta al lui Boc a impus fix aceleași măsuri de austeritate bugetară. Consecința?

Cum ar fi fost dacă oamenii de la PDL s-ar fi întrebat: nu cumva cheltuielile astea bugetare ajută economia? Nu cumva dacă eliminăm cheltuiala asta economia va fi afectată mult mai rău decât banii economisiți?

Ar fi fost bine dacă s-a întâmplat asta, dar știm cu toții cum au decurs lucrurile. Cea mai adâncă criză economică de după 89 și PDL, partidul lui Boc, aruncat la coșul de gunoi al istoriei (prin ”fuziunea” cu PNL). Plus 8 ani pentru PSD la conducerea României.

Gardul lui Chesterton și stima de sine

De ce a fost luată decizia de a desființa acea instituție care se ocupa de pandemii? Probabil pentru că oamenii de la conducere s-au uitat la ea și nu au înțeles ce scop are din moment ce nu am avut pandemii de nu știu cât timp.

Dar eu cred că e vorba și de altceva: prea mult încredere de sine.

Stați un pic și vă gândiți la următorul scenariu: dacă ați fi prim-ministru (voi cititorilor) și ar trebui să luați decizia de a desființa o instituție care se ocupă de pandemii, ce ați face?

Eu dacă aș fi în situația asta mi s-ar face teamă. Nu sunt neapărat fricos de fel, dar mi-ar fi frică să fac să dispară din pix o instituție care se va ocupa de pandemii. Am fost atent la orele de biologie din liceu, știu ce sunt virușii și cum funcționează, dar de atunci nu am studiat domeniul. Nu aș ști ce să fac în cazul unei pandemii dacă aș fi prim-ministru.

Dar oamenii care ajung prim-miniștri nu gândesc așa (de aia eu nu o să ajung niciodată în poziția asta). Oamenii ăștia au atât de multă încredere în ei înșiși încât cred că s-ar putea descurca în astfel de situații. Iar rezultatul e fără echivoc: toții marii bărbați ai politicii ultimilor ani au dat chix în pandemie. Dacă vă uitați pe numărul de decese la nivel mondial puteți constata cum Trump, Bolsonaro și Johnson sunt lideri la momentul acesta. Macron e și el pe acolo.

Politica modernă și gardul lui Chesterton

Gardul lui Chesterton e un concept care ar trebui să ne facă să ne gândim de două ori înainte de a lua o decizie. Dar când eziți și ai dubii asupra propriilor tale idei riști să lași impresia unui om indecis. Iar oamenii indeciși nu au ce căuta în politica modernă. Acolo totul e clar, alb-negru, ori ești cu noi ori împotriva noastră. În politica modernă nu are nimeni timp să se gândească de 2 ori.

Ce s-ar întâmpla dacă un politician de la Partidul Albastru ar merge pe drum și ar da peste un gard? Probabil ar privi acel gard ca pe o oportunitate. Imediat ar scoate telefonul și ar face un live pe Facebook în fața lui. Ar explica doct că acel gard este un simbol al oprimării cetățeanului născut liber de către Partidul Roșu. Ba mai mult gardul blochează drumul și îngrădește creșterea economică. Politicianul albastru va promite o autostradă care să treacă prin acel gard și să lege cele două provincii istorice separate de gard.

Apoi va dărâma acel gard în aplauzele fanilor săi fără să se întrebe sau să verifice dacă Partidul Roșu chiar a pus acel gard și de ce. Însă nimeni nu are timp să verifice, dincolo de gard se află alte cauze politice aducătoare de voturi.

Dar în politica modernă e loc pentru toată lumea. În spatele politicianului albastru se află un alt politician, de data asta de la Partidul Roșu. Partidul Roșu zice și face fix pe dos ce zice și face partidul Albastru. Politicianul roșu va ajunge în dreptul gardului dărâmat și le arată fanilor ce dezastru a rămas după politicianul anterior. Va explica apoi cât de complicat este pentru Partidul Roșu să curețee  mizerie și cum vor aloca resurse din alte părți (spitale, educație etc.). Greaua moștenire nu e invenție românească, dar politicienii români au dus conceptul ăsta la nivel de artă.

Apoi politicianul roșu va explica faptul că acel gard e un simbol, dar și un instrument eficient de apărare pentru că ținea imigranții musulmani mâncători de copii și icoane departe de cetățenii onești. El ca politician și reprezentant al poporului va ridica un nou gard acolo, mai bun, mai trainic. Se va apuca de treabă și va da contractul unei firme de partid care va ridica doar 1/3 din gard până să rămână fără bani. Iar în loc să folosească beton și fier va folosi borduri, rămase de la alt contract.

Dar și Politicianul roșu va merge mai departe, pentru că în lume sunt alte cauze care trebuie dezbătute și unde trebuie să își exprime părerea.

La final nu îi va păsa nimănui ce era cu gardul acela, cine l-a ridicat prima oară și de ce. Scandalul a trecut, lumea și-a mutat atenția în altă direcție.

Stau și mă întreb dacă un astfel de concept are sens în politica modernă sau e ceva pentru alte vremuri.

Educația

Știu că toate problemele României s-ar rezolva prin mai multă educație, dar niciodată nu se rezolvă în realitate. Însă privind la anii petrecuți în școală îmi dau seama că ar ajuta mult dacă astfel de instrumente de gândire critică ar fi predate.

În școala generală se face cultură civică, prin liceu se studiază logică și filozofie la un moment dat. Dar de cele mai multe ori materiile astea sunt făcute la mișto pentru că sfânta matematică și limba română au prioritate.

De aia România e o țară plină de oameni care știu reguli obscure de gramatică, dar cred că vaccinul injectează în oameni nanoboți controlați prin turnuri 5G sau că țara e plină de asistați sociali pentru că au văzut ieri un cerșetor pe stradă.

Așa că da, vreau Gardul lui Chesterton predat în școală. Și cu ocazia asta educăm și copiii și profesorii.




La Factual se doarme în post?

Probabil știți de Factual, site-ul de factchecking al bulei de facebook care vrea să salveze România de PSD. Cei de la Factual fac factchecking doar când vor, doar cum vor și câteodată dau niște rezultate strâmbe rău.

Am mai scris în trecut când au bușit factchecking-ul la niște achiziții făcute de ANAF. Am crezut atunci că e întâmplare (cu toții greșim). Apoi au urmat o serie întreagă de factchecking-uri făcute cu dedicație și cu bătaie într-o singură direcție.

Și treaba asta continuă de ceva timp și uneori cu niște ”factcheck-uri” de îți stă mintea-n loc.

Orice venit care de fapt e unul singur

Un exemplu de analiză părtinitoare (sursă):

Persoana care a făcut verificarea în cazul ăsta nu avea cum să treacă examenul de capacitate sau BAC-ul în condiții normale. De ce zic asta?

Ați văzut afirmația de mai sus, da? Doamna Prună zice clar ”10% din orice ban câștigăm se duce la stat pentru sistemul de sănătate”. Chestia aia cu ”din orice ban” ce înseamnă pentru voi? Pentru mine înseamnă că dacă fac bani în România, indiferent de sursă dau 10% la stat pentru sănătate. Că de aia e ”orice ban” ăla acolo, nu?

Ce verifică Factual?

Care este contribuția unui angajat la sistemul de sănătate și care este contribuția unui angajat pe salariu minim pe economie.

Brusc ”orice ban” câștigat în România s-a transformat în salariu și atât. Pentru că în România toată lumea câștigă bani din salarii! Nu există oameni pe PFA, oameni pe micro, oameni care câștigă bani din drepturi de autor, pensii și multe altele. Dacă ar fi după cei de la Factual Codul Fiscal ar fi probabil la un sfert din dimensiune.

Așa că să îi sune cineva pe ăia de la Academia Română și să le spună că ”orice” mai nou înseamnă de fapt o singură chestie, nu mai multe.

”Pot să mănânc orice” înseamnă ”pot să mănânc doar salată”?

”Pot să bat orice persoană șah” înseamnă ”pot să îl bat pe Gigel la șah”?

”Pot să repar orice mașină” înseamnă ”pot să repar doar Renault Clio”?

Și nu, nu e o scăpare. În România nu toate veniturile sunt impozitate cu contribuția de asigurări de sănătate la care se referă doamna Prună. Și e foarte simplu de aflat care sunt veniturile care sunt scutite. Uite, vă arăt și vouă și celor de la Factual cât de ușor e cu un simplu click aici. Serios, e o listă lungă de situații în care contribuția asta nu se plătește, listă pe care o găsiți la art. 154 din Codul Fiscal. Ca fapt divers știți cum se numește acel articol? Ei bine fix așa:

ART. 154 – Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate

E suficient să dai un google search si te trimite google acolo, nu trebuie să ai cunoștințe avansate de fiscalitate.

O altă problemă, care pare fizică cuantică pe lângă căutatul pe google, e că nu întotdeauna se duc la stat 10% din venituri pentru sănătate. Unele venituri sunt scutite, așa cum scriam mai sus. Altele în schimb au parte de tot felul de deduceri sau modalități mai complicate de impozitare astfel încât atunci când tragi linie nu dai 10% din venit statului. Un exemplu foarte des întâlnit e în cazul veniturilor obținute din chirii unde e o poveste întreagă cu ce se impozitează și ce nu.

Pot să înțeleg că nu știu de faza cu impozitarea chiriilor, că e destul de specifică, dar aia cu ”orice venit” care e de fapt venitul din salariu e complet ridicolă.

Nu știu cui îi pasă de chestiile astea, dar nu luați pe nemestecate astfel de chestii. Faceți și voi un minim de google search pe subiect pentru că în România factchecking-ul e o artă, nu o știință, la cât de subiective sunt lucrurile.