Una scurtă: Candidatul independent

MOSCOW — Voters in Moscow go to the polls in a local election on Sunday, but when they examine their ballot papers, they won’t find a single candidate running on the ticket of President Vladimir Putin’s United Russia party.

Instead, more observant voters will discover United Russia members posing as “independent candidates” in an apparent bid to distance themselves from Putin’s increasingly unpopular party.

Sursă: Politico

Acum vă rog să vă aduceți aminte de Sorin Oprescu, independent la Capitală, Mugur Isărescu independent la Președenție în 2000, Diaconu la Președenție azi și așa mai departe.




Ar trebui mutată Capitala României?

Am citit acum ceva timp un articol interesant despre cum capitala Marii Britanii ar trebui mutată de la Londra la Manchester (sau în alt oraș). Ideea e una validă și a mai fost folosită de-a lungul timpului de alte națiuni:

  • Statele Unite au preferat să își facă o capitală de la zero (Washington DC). Unul din motive a fost că alegerea unui oraș din Nord sau Sud ar fi putut deranja cealaltă parte. Un alt motiv însă a fost posibilitatea de a o lua de la zero cu planificarea și construcția. Existența orașului în acea regiune rurală a reprezentat un stimulent puternic, în special după războiul civil american.
  • Brazilia are capitala la Brasilia, undeva în interiorul țării, departe de Rio de Janeiro și Sao Paolo, cele mai populate orașe ale țării. Orașul a ajuns să aibă a 3a populație deși a fost creat în anii 60 cu scopul precis de a fi capitală. Mai mult, regiunea în care a fost construit era una din cele mai sărace ale țării.
  • Egiptul vrea să își mute capitala de la Cairo într-un oraș pe care să îl construiască de la zero.
  • Canberra este capitala Australiei și a fost așezată în interiorul continentului pentru a nu putea fi atacată de pe mare, dar și pentru a impulsiona zona, comparativ mai săracă decât coasta Australiei.
  • New Delhi a devenit capitala Indiei în 1912 când rezidența a fost mutată de la Calcutta. Orașul a fost construit lângă Delhi, o altă veche capitală a Indiei Mughale. Delhi era însă deja foarte aglomerat.
  • Islamabad, capitala Pakistanului a fost creată de la zero. Fosta capitală (Karachi) era cel mai mare oraș al Pakistanului, dar era foarte aglomerat. Mutarea capitalei a avut drept scop principal stimularea dezvoltării economice a zonei interioare a țării (Karachi e pe coastă).

De ce se mută capitalele

Sunt câteva motive care apar frecvent atunci când o capitală e mutată:

  • Dezvoltarea unor zone mai sărace: orașul cel mai mare servește de regulă drept capitală. Mutarea administrației departe de cel mai mare oraș al țării de regulă aduce după sine o serie întreagă de investiții în dezvoltarea zonei respective. Chestia asta ajută foarte mult mai ales atunci când vorbim despre mutarea capitalei în zone slab dezvoltate economic. Chestia asta pare să fi funcționat în cazul Brasiliei sau Islamabadului.
  • Aglomerarea: Dezvoltarea economică vine la pachet de regulă și cu trafic congestionat, rețele de transport public subdimensionat, probleme de locuire etc.
  • Motive strategice: Capitala, deși este cel mai dezvoltat oraș al țării e așezată în calea unei potențiale invazii (Canberra, Karachi, Sidney / Melbourne puteau fi ușor invadate de pe mare).

E o listă întreagă de țări care au decis să își schimbe capitalele pe Wikipedia dacă sunteți interesați. Unele sunt sărace, altele bogate. Cert e că nr. de țări care au ales să facă asta e surprinzător de mare.

De ce ar trebui mutată capitala în afara Bucureștiului

Haideți să luăm pe rând motivele de mai sus.

Dezvoltare economică

În primul rând Bucureștiul e cea mai dezvoltată regiune a României. Da, Bucureștiul și comunele / orașele apropiate formează o regiune a României separată de restul Munteniei. Cam toți indicatorii economici ai Bucureștiului sunt cu mult peste media Munteniei și a României în general. De exemplu (via Profit.ro):

Nivelul regiunii de dezvoltare este unul dintre cele mai ridicate din  Europa, aproape de locul 20 din 281, la egalitate cu macroregiunea nemțească Bavaria (peste toate regiunile de dezvoltare care o compun, afară de cea din jurul Munchenului), peste Budapesta (139% din media UE) și în apropiere de regiunile Viena sau Salzburg (ambele cu 151% din media UE). 

Eurostat oferă o unealtă de vizualizare și comparare a datelor între regiuni foarte faină. Dacă vă jucați un pic cu ea puteți afla că Bucureștiul e de regulă peste celelalte regiuni la majoritatea indicatorilor economici:

  • 76,7 ani speranța de viață la naștere față de 75,8 ani regiunea Centru (locul 2) și 74,4 ani regiunea Sud Est (ultimul loc)
  • 73,7% (locul 2) – gradul de ocupare al populației față de 76,2% (locul 1) în Nord Est și 62,2% regiunea Sud Est (ultimul loc). De remarcat aici că Bucureștiul are cea mai mare populație de studenți din România totuși, care trage procentul în jos.
  • 51,7% locuitori au studii superioare, față de 26,6% în regiunea Centru (locul 2) și 15,8% regiunea Muntenia (ultimul loc). Aici se vede și diferența în număr de studenți de care vă spuneam mai sus.
  • PIB / capita de 144% din media UE față de 67% din media UE în regiunea Vest (locul 2) și 39% în regiunea Nord Est (ultimul loc).
  • 0.9% / PIB alocați pentru cercetare – dezvoltare (locul 1) față de 0,44% regiunea Nord Est (locul 2) și 0,08% regiunea Sud-Est (ultimul loc).

Aglomerație

Diverse studii pun Bucureștiul în topul orașelor cu cel mai congestionat trafic din Europa sau din lume. Din cele 8 milioane de mașini înregistrate în România la mijlocul lui 2018 circa 1,35 milioane erau înregistrate în București (conform Ziare.com).

De aglomerația de la metrou știm cu toții, de propuneri dubioase de mutare a orelor de începere a școlii pentru a fluidiza traficul ați auzit, șosea de centură care se construiește de 20 de ani în coace și așa mai departe.

Adevărul e că Bucureștiul e un coșmar când vine vorba despre aglomerație.

Ușor de atacat

Bucureștiul e ușor de atacat. De fapt, motivul pentru care capitala României e la București și nu la Târgoviște e acela că otomanii doreau să poată controla mai ușor domnitorii români. Bucureștiul era mai aproape de Giurgiu, acolo unde se afla staționată permanent o garnizoană otomană care putea ajunge în București foarte rapid pentru a potoli orice fel de problemă.

Au fost numeroase intervenții ale otomanilor în București de-a lungul secolelor, dar poate cel mai rău s-a simțit problema așezării Bucureștiului în Primul Război Mondial.

Odată cu înfrângerea armatei române la Turtucaia, pe Dunăre, nu a durat mult pentru ca bulgarii sprijiniți de austrieci și germani să ocupe Bucureștiul. De ce? Pentru că e doar o aruncătură de băț de la Dunăre până la București.

Bucureștiul e un oraș vulnerabil atunci când se pune problema de a fi atacat din sud.

Unde ar putea fi mutată Capitala României?

Aici lucrurile devin un pic complicate. Haideți să explorăm niște variante în funcție de criteriile de mai sus:

Dezvoltare economică

Dacă mutarea Capitalei se va face strict pe criterii de dezvoltare economică, ar fi logic să o facem în una din zonele sărace ale României. Așa cum se poate vedea mai sus atunci când vine vorba de dezvoltare sunt câteva zone care sunt mai mereu pe ultimele locuri:

  • Regiunea Sud-Vest (Oltenia)
  • Regiunea Nord-Est (Nordul Moldovei)
  • Regiunea Sud-Est (Sudul Moldovei și Dobrogea)

Acestea sunt cele mai sărace regiuni ale României conform datelor Eurostat. Mutarea Capitalei în oricare din aceste regiuni ar impulsiona dezvoltarea economică a zonei respective. Știu că mulți vor strâmba din nas la ideea de a avea capitala în Oltenia sau Sudul Moldovei.

Spre exemplu Oltenia e una din cele mai izolate regiuni ale României, rezultat al:

  • geografiei sale (munți la Nord și Vest, Dunărea la Sud cu puține poduri spre Bulgaria și Oltul la Est),
  • dar și al neglijenței autorităților: 0 km de autostradă în Oltenia, o singură linie de cale ferată electrificată care unește Oltenia de Muntenia și o linie neelectrificată. De asemenea sunt puține  poduri care traversează Oltul și Dunărea.

Căi ferate în Oltenia. Sursă: Wikipedia

Mutarea Capitalei în Oltenia ar duce automat la niște investiții masive în infrastructură. Chestia asta ar ajuta enorm de mult regiunea.

Ca fapt divers, mutarea capitalei la Craiova ar fi o idee, dar un impact mai puternic l-ar avea construcția unei capitale de la zero. O soluție mai ieftină ar fi însă unul din orașele deja existente.

Moldova la rândul ei ar fi ajutată enorm de mult de mutarea capitalei în oricare din cele două zone ale sale. Nu ar trebui ignorat faptul că Iașiul a fost secole la rând capitală. Există așadar o oarecare justificare istorică pentru a alege acest oraș ca și capitală. Zona Iașiului este însă una din cele mai dezvoltate ale Moldovei, așadar ar fi o idee mai bună construirea unei capitale în altă parte pentru ca impactul pozitiv să fie mai mare.

Considerente militare

Haideți să încep cu disclaimerele:

În primul rând nu sunt analist militar, deci luați ce spun cu un strop de sare.

Doi, sunt perfect conștient că o rachetă balistică intercontinentală (ICBM) poate atinge orice oraș de pe glob. Ba mai rău, rachete cu focoase nucleare se pot lansa inclusiv de pe submarine din Marea Neagră. Sunt conștient așadar că e irelevant unde îți pui capitala, un ICBM sau o rachetă balistică cu focos nuclear o poate transforma în cenușă în câteva secunde.

Rachetă de submarin cu focos nuclear Polaris – Muzeul Submarinelor din Gosport – Arhivă personală

Cu toate astea trebuie reținut că a cuceri capitala unui stat, cu armata adversă intrând în oraș e un factor psihologic important într-un război. Fix de asta, ideal ar fi să nu îți pui capitala într-un loc ușor accesibil pentru adversar. Repet ideea de mai sus: avem capitala la București pentru că e ușor de invadat de la sud de Dunăre.

”Doar nu o să ne invadeze Bulgarii” o să spuneți. Ba da, ne-au invadat în Primul Război Mondial și fix poziționarea proastă a Bucureștiului a făcut ca orașul să fie rapid ocupat iar capitala să fie temporar mutată la Iași pentru ca România să continue să lupte.

O viitoare capitală ar trebui poziționată într-un loc nu foarte aproape de o graniță ostilă. Din punctul meu de vedere asta ar exclude:

  • Sudul Munteniei,
  • Sudul Olteniei (deși acolo trecerile peste Dunăre sunt mai rare) și
  • Estul Moldovei.
  • Nici Vestul României nu e o zonă nemaipomenită, având în vedere relațiile istorice nu tocmai cordiale cu vecinii unguri.

De ce și Moldova? Pentru că de la Tiraspol la Iași sunt 219 km, distanță care poate fi parcursă în 3 ore. Iar la Tiraspol este staționată în continuare Armata a 14-a Rusă. Țineți minte: armata rusă se află la 3 ore de condus de România.

Unde ar avea sens o nouă capitală?

Având în vedere cele două considerente principale (dezvoltare economică și securitate militară), eu aș opta pentru mutarea capitalei:

  • fie în interiorul arcului carpatic
  • fie imediat lângă arcul carpatic în zona subcarpatică

În interiorul arcului carpatic

Harghita și Covasna ar satisface atât criteriile militare, cât și cele economice:

  • zonele sunt slab dezvoltate economic și mutarea capitalei acolo ar impulsiona puternic dezvoltarea economiei locale.
  • din punct de vedere militar pentru a accesa zonele trebuie traversat arcul carpatic atât de la sud cât și de la est. Intrarea prin zona vestică poate fi și ea controlată.

Problema ar fi acolo mai de grabă de sensibilități naționaliste: etnicii maghiari din zonă ar putea vedea mutarea capitalei drept un atac la identitatea lor națională.

Dar problemele astea pot fi evitate dacă te duci ușor mai spre sud, la Brașov. Orașul Brașov a fost înființat de sași, dar acum populația e majoritar română. O capitală în zona depresiunii Brașov, nu departe de județele Harghita și Covasna, ar ajuta zonele acestea fără să declanșeze discuții etnice.

În Subcarpați

Un alt candidat din punctul meu de vedere ar fi mutarea capitalei în zona Subcarpaților. Județul Mehedinți e unul din cele mai izolate și mai puțin dezvoltate ale României. E o zonă dificil de accesat de o armată străină având în vedere relieful.

Nordul județului Gorj și Vâlcea se pot califica și ele cu ușurință într-o virtuală cursă pentru o nouă capitală. Nordul Olteniei e greu accesibil de la Sud de Dunăre sau de oriunde altundeva de altfel. De asemenea, din punct de vedere economic mutarea capitalei în aceste zone ar fi extrem de benefică.

Alegerea mea

Personal, dacă aș avea ultimul cuvânt în mutarea capitalei aș alege Valea Jiului. E o zonă emblematică pentru problemele economice. De acolo au venit minerii nemulțumiți în 1999. Acolo s-a închis tot ce se putea închide în materie de fabrici și industrie, de acolo a început emigrația internă și apoi internațională a României.

Felul în care guvernele României au tratat Valea Jiului (poate și ca pedeapsă pentru mineriade) reprezintă o pată în istoria economică a României. Mutarea capitalei acolo ar da un impuls economic puternic zonei. De asemenea poate ar deschide ochii politicienilor mutați acolo cu privire la una din cele mai sărace zone ale României.

Valea Jiului

Pare absurdă propunerea? Nu e!

România e o țară profund dezechilibrată din punct de vedere economic, al infrastructurii și al dezvoltării în general. Mutarea capitalei ar putea să arate politicienilor și publicului larg cum se trăiește în afara Bucureștiului.

Ar fi de asemenea și o mutare importantă din punct de vedere al imaginii: coborârea din turnul de fildeș și apropierea de cetățean. Capitala nu mai e în îndepărtatul București ci într-un oraș mult mai mic și mult mai aproape!

 




Trei chestii scurte despre Brexit

Ieri au început și azi continuă discuții aprinse în Parlamentul Britanic pe tema Brexit. Premierul Boris Johnson vrea să suspende Parlamentul pentru a scoate Marea Britanie din UE fără vreun acord. Parlamentul vrea să își exercite suveranitatea însă și să nu lase Guvernul să facă treaba asta.

Așa că ieri au trecut legislația (după intense dezbateri) care să blocheze posibilitatea Guvernului de a scoate țara din UE fără acord.

Voi posta un articol mai pe larg despre situația în care e Marea Britanie în weekend probabil, după ce actuala sesiune a Parlamentului se închide.

Vreau să vă las însă cu niște imagini sugestive referitoare la discuțiile din Parlamentul Britanic:

Jacob Rees Mogg

Jacob Rees Mogg e unul dintre susținătorii lui Boris Johnson și Leader of the House of Commons, adică echivalentul Șefului Camerei Deputaților de la noi. Ei bine în timp ce Parlamentarii se agitau de mama focului, Jacob Rees Mogg stătea așa cum îl vedeți în preview-ul de mai jos.

Dați click pe video pentru mai multe imagini:

Evident că nu avea cum să se termine bine, așa că internetul l-a transformat deja în memă:

Sau asta:

Theresa May

Și Theresa May a fost la dezbateri și probabil s-a uitat cu satisfacție cum parlamentarii britanici fac un fel de ”Roast-ul politic al lui Boris Johnson”. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt că s-a distrat acolo, e suficient să vă uitați la poza asta cu ea părăsind Parlamentul:

Dezbateri în Parlamentul Britanic

Au fost multe dezbateri în Parlamentul, multe dintre ele aprinse. Dacă vi se pare că englezii sunt politicoși și reci, atunci nu îi cunoașteți cu adevărat:

E de admirat pasiunea cu care atât parlamentarul laburist cât și Johnson își apără cauza și cât de inteligent (dpdv politic) e schimbul de replici dintre cei doi. Nimic din ce am văzut în Parlamentul României nu se compară din păcate.




De unde vine următoarea criză / recesiune în România

Mai toată lumea în ultima vreme vorbește de crize. Mai toată lumea prin PNL și USR urlă de prin decembrie 2016 că PSD va băga România în faliment. Florin Cîțu de exemplu a făcut o pasiune din chestia asta. La fel și colegul său de Opoziție, Claudiu Năsui.

Criza însă nu a venit spre dezamăgirea multora, nici măcar o recesiune. De ce? Pentru că o recesiune sau o criză economică nu vine când au chef politicienii, de aia.

Și totuși cum se va desfășura și care va fi impactul unei astfel de recesiuni asupra României? Să le luăm pe rând: De unde vine criza mai întâi? Economiștii nu sunt Mafalda, să vadă în globul de cristal exact de unde vine o criză. Dar au așa, în mare câteva idei. Să vedem:

  • Potențiale cauze externe: fiind conectați la economia globală, dacă ceva se sparge la nivel mondial, cioburile vor ajunge și la noi.
  • Potențiale cauze interne: adică facem noi românii ceva stupid și ne tăiem craca de sub picioare

Haideți să le luăm pe rând:

Cum va veni criza din afară

În ciuda a ce spun cei din opoziție, în momentul de față, e mai probabil ca o recesiune să lovească România ca urmare a unor probleme economice la nivel global. Circuitul economic global în care e prinsă și România e aproximativ următorul:

  • Asia (fără China), China și SUA reprezintă cele mai importante piețe de desfacere din lume.
  • Uniunea Europeană exportă masiv către aceste două zone, principalele țări ca și pondere în aceste exporturi fiind Franța, Germania, Italia, Olanda și Spania. Puteți vedea cât exportă UE către fiecare din aceste piețe în graficul de mai jos:

Principala sursă de risc pentru economia României e în momentul de față o încetinire a comerțului global, venită pe filiera descrisă mai sus. Concret:

  1. Din cauza tensiunilor comerciale dintre China, SUA și UE comerțul global încetinește. Fabricile din China spre exemplu au intrat în a 4a lună consecutivă de scădere a producției.
  2. UE, a cărei economie se bazează masiv pe exporturi, vede și ea o încetinire a activității economice ca urmare a tarifelor impuse de ceilalți 2 parteneri în comerț. Mai mulți indicatori economici publicați în iulie și august 2019 arată că s-ar putea ca economia Germaniei să fii intrat deja în recesiune. Spre exemplu producția industrială din Germania a înregistrat cea mai semnificativă scădere din ultimii 9 ani. Indicatorul de încredere (confidence index) e și el în scădere
  3. Economiile din Vest intră în recesiune și activitatea economică încetinește
  4. România, care depinde de Europa Vestică ca piață de desfacere nu mai poate vinde atât de mult așa că încetinește activitatea economică și în România. Consecința directă e că va crește deficitul de cont curent și deficitul fiscal foarte rapid. Guvernul va lua măsuri pentru a reduce aceste deficite, băgând economia și mai rău în recesiune.

Cine poate provoca recesiunea?

China

Legat de punctul 1 de mai sus ar fi mai niște chestii de spus. China e o piață imensă iar o criză acolo ar lovi puternic economia globală. China e condusă de un regim autoritar cu un obicei prost de a cosmetiza puternic informațiile financiare și economice pe care le publică. E greu spre imposibil să ne dăm seama ce se întâmplă acolo. Momentan economia Chinei pare zdravănă, dar pentru că informațiile de încrede sunt puține situația se poate schimba foarte rapid.

Dar trebuie avut în vedere faptul că în China sunt, spre exemplu, orașe fantomă construite doar pentru că e nevoie de investiții, locuri de muncă și liniște socială. China ar vrea să le populeze, dar nu prea vrea nimeni să stea în mijlocul pustiului.

Dar nu construcțiile goale sunt cea mai mare problemă ci faptul că această infrastructură (care include orașele fantomă) a fost construită pe un munte de datorii private și publice. The Economist descrie situația drept ”o bombă cu ceas” pentru că acele investiții trebuie rambursate la un moment dat. Guvernul Chinez încearcă să facă bomba să se fâsâie, finanțand o parte din acea datorie, dar nu e clar dacă le va reuși.

Dacă acele datorii nu pot fi refinanțate, o criză financiară majoră va lovi China și va trage restul economiei globale prin mecanismul descris mai sus.

Statele Unite ale Americii

Deși abia au ieșit din cea mai mare criză financiară din istoria recentă (mai mare decât cea din 1929 ar zice unii), americanii se joacă iarăși cu focul.

Aproape un deceniu de QE au făcut ca băncile să ofere împrumuturi la dobânzi foarte mici. Multe companii și chiar oameni au împrumutat masiv în perioada asta.

Spre exemplu tinerii americani au datorii de 1,5 trilioane (adică 1.500 miliarde) dolari în credite luate pentru facultate (asta dacă vă mai vine vreo idee creață în a privatiza învățământul). Mulți dintre ei deja au probleme în a rambursa acele credite (aproximativ 20%), dar numărul celor care nu vor reuși să le ramburseze ar putea urca la 40% până în 2023. Datoria asta e garantată de stat aparent, dar ghici ce se întâmplă când ai de dat bani înapoi și nu îți ajunge salariul: tai din costuri. O criză economică va fi accentuată puternic de aceste datorii.

În afară de asta ar mai fi și problema datoriilor de pe cărțile de credit, care sunt în continuă creștere:

Dar poate cea mai nasoală chestie dintre toate e faptul că împrumuturile companiilor au crescut vertiginos în perioada crizei economice și nu dă semne că ar da înapoi, pe fondul dobânzilor foarte mici:


sursă: tradingeconomics.com

Există temeri că o creștere prea rapidă a ratei dobânzii de politică monetară ar face ca o parte considerabilă a acelei datorii să nu mai poată fi plătită.

Italia

Ce? Italia? Huh? Italia e ”bolnavul Europei” în momentul acesta. O economie uriașă, dar care stagnează de aproape 10 ani. Iar acea datorie publică de 132% a Italiei înseamnă că Guvernul Italian are o capacitate limitată de a se împrumuta pentru a putea investi în lucruri care ar ajuta restul economiei să iasă din mlaștina în care se află. O criză a datoriilor în Italia nu ar fi la fel de dificilă precum cea din Grecia, dar magnitudinea datoriilor e cu totul alta iar restructurarea datoriei ar fi teribil de dificilă.


sursă: tradingeconomics.com

Dar dacă temerile legată de datoria de 132% (a doua din UE după cea a Greciei) nu erau suficiente, pentru că Italienii simt că au mâinile legate, mai mulți politicieni Italieni au amenințat că Italia ar putea părăsi Uniunea Europeană. Dacă s-ar întâmpla asta, rezultatul ar fi dezintegrarea UE așa cum o știm și ar provoca mama tuturor crizelor economice. Evenimente politice triviale în alte țări crează deja nervozitate la nivel global atunci când au loc în Italia, așa că vă puteți imagina de ce spun că Italia poate fi sursa unei crize economice de proporții.

Criza provocată de români

Deși finanțele publice sunt ok în momentul de față, România are o problemă majoră pe termen mediu, o ”bombă cu ceas” dacă vreți. Iar acea bombă cu ceas se numește: noua lege a pensiilor. De ce spun că e o bombă cu ceas? Iată cum va crește punctul de pensie în anii următori (via Economica.net):

Valorile punctului de pensie sunt:

  • 1.265 de lei la 1 septembrie 2019;
  • 1.775 de lei la 1 septembrie 2020;
  • 1.875 la 1 septembrie 2021.

În anul 2021, valoarea punctului de referinţă este de 75 de lei. Începând din anul 2022, valoarea punctului de referinţă, în funcţie de care se stabileşte cuantumul pensiei, se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

Cred că e destul de clar că o astfel de creștere a punctului de pensie va pune o presiune considerabilă asupra finanțelor publice. Problema nu e anul 2019 ci anul 2021 având în vedere creșterea creșterea de 40% a punctului de pensie. Vor fi bani pentru o astfel de mărire? Conform lui Eugen Teodorovici, da (via Hotnews):

„Tot ceea ce spune legea pensiilor se va aplica aplica fără niciun fel de discuţie. Este o nebunie, dar poate rămâne o nebunie frumoasă dacă vom rămâne în continuare la guvernare. Banii sunt prinşi în buget anul acesta. Anul viitor sunt pentru că am pus în această strategie bugetară acest lucru. Deci se arată foarte clar că banii există. Punctul de maximă provocare este 2021. Şi trebuie s-o spunem, atunci este anul în care impactul pe legea pensiilor este foarte mare. Nu îmi asumam o astfel de lege dacă eram sigur că se poate şi aplica„, a explicat Eugen Teodorovici.

Care e problema cu această lege?

Problema e următoarea: acei bani nu există propriu zis, sunt doar niște calcule bugetare. Iar acele calcule sunt bazate pe o creștere economică cam nerealistă zic mulți, prognoză economică vorbind de 5,5% creștere în 2020. Dar așa cum vă spuneam mai sus:
  1. se pare că trecem printr-o încetinire a economiei la nivel global
  2. Guvernul a cam tăiat taxele pe unde le putea tăia,
  3. venituri pentru investiții bugetare nu prea sunt.
Nu e clar cum ar putea Guvernul să finanțeze acea creștere altfel decât intrând puternic în zona de deficit bugetar. Cei de la BCR, spre exemplu, văd lucrurile cam așa (via Economica.net):

„Din ce estimăm noi, s-ar putea ajunge lejer în 2021 la peste 5% din PIB, undeva la 5,4% (Notă autor: deficit bugetar). Acesta doar din creşterea punctului de pensie. Nici nu am luat în calcul creşterea numărului de pensionari, nu am mai luat în calcul în 2022 schimbarea modului de calcul a pensiilor.

Problema nu e creșterea pensiilor cât finanțarea acelei creșteri în condițiile în care populația României îmbătrânește puternic iar Românii pleacă din țară. Nr. de pensionari va crește, pe fondul scăderii populației.

Pensiile nu sunt teribil de mari, dar creșterea de mai sus nu poate fi realizată fără o creștere a impozitelor și taxelor. Dar nimeni nu pare dispus să crească taxele, ceea ce poate băga România în datorii.

Și totuși

Tot cei de la BCR adaugă următoarele (via Economica.net):

”Nu credem că vom ajunge acolo (Nota autorului: la deficitul de mai sus). În 2021 va fi destul de dificil de gestionat un astfel de deficit bugetar. Chiar în condiţiile în care pentru economia globală nu avem un scenariu de recesiune. Avem un scenariu de evoluţie economică moderată”, a spus Horia Braun, la o conferinţă organizată de Asociaţia Administratorilor de Fonduri.

De remarcat că oamenii de la BCR nu cred că acea creștere a punctului de pensie va avea loc. De ce? Cel mai probabil pentru că atât ei cât și mulți alți analiști consideră că această creștere extravagantă din 2020 a fost introdusă de actualul Guvern știind că nu vor prinde acele vremuri la guvernare.

Concret, e un cadou otrăvit lăsat viitorului guvern din care ei consideră că nu vor face parte. Așa că nu va fi problema lor de unde vin acei bani. Mai mult, dacă Guvernul din 2020 decide să nu crească pensiile atunci actualul partid aflat la conducere, din opoziție atunci (posibil), va câștiga puncte electorale. E o manevră politică destul de cinică, dar și eficientă.

Deficitul de cont curent

România nu are un istoric prea bun când vine vorba de deficitul de cont curent. Am explicat ce e deficitul de cont curent și cum funcționează el într-o altă postare. Tot în acea postare era un grafic cu numărul de dăți când România apărea în top 10 mondial la capitolul deficit:

România e cu roșu, Ungaria e cu verde iar Polonia cu albastru. După 2011 am rămas singuri în acel top10, celelalte 2 țări ieșind. De ce e relevantă chestia asta? Păi, din câte se pare, țările care înregistrează mai mereu deficite de cont curent au mai mereu probleme:

The best way to spot problems in a country’s accounts, according to King, is to figure out which countries have run persistent current account deficits. The longer a deficit goes on, the deeper the entrenchment and the harder the adjustment when capital decides to flee. In national accounts, it often doesn’t pay to continuously depend on the kindness of strangers.

Iar România stă foarte prost la capitolul ăsta. O recesiune în UE sau la nivel mondial ne va prinde iarăși cu chiloții în vin. Și la fel ca data trecută ajustarea deficitului de cont curent va fi dureroasă. Și ca să înțelegeți la ce mă refer, de regulă ea se face prin:

  • devalorizarea monedei, ceea ce duce la inflație
  • creșterea ratei dobânzilor, ceea ce face creditele scumpe, deci mai greu cu refinanțările.

Deficitul fiscal

Asta ar fi o altă problemă pe care Guvernele din România o au în mod repetat. Există un plafon de 3% de deficit impus de UE, dar acel deficit de 3% e complet inutil pentru România și am explicat de ce. Varianta pe scurt e următoarea: putem foarte bine să intrăm în faliment cu mai puțin de atât, la fel cum putem fi bine mersi și cu deficite mai mari.

Problema e alta: din ce acoperim acel deficit? Împrumuturi. Mai rău chiar, conform celui mai recent raport FMI pentru a nu sări de plafonul de 3% în 2018 guvernul s-a jucat de-a alba neagra cu fondurile europene (a luat banii de la UE, dar nu i-a plătit), cu banii din rambursările de TVA și a cerut companiilor de stat să distribuie dividende din rezerve. FMI zice așa:

The deficit was contained by low-quality or one-off measures at year-end, amounting to 0.6 percent of GDP, including utilization of EU funds to retrospectively finance domestic investment projects and extraordinary SOE dividends

Nu sunt unul dintre oamenii care demonizează consumul, dar infrastructura României lasă mult de dorit. Și nu mă refer doar la drumuri, poduri și căi ferate, ci și la infrastructura umană: școli, spitale, biblioteci și așa mai departe. Plus, armata are și ea nevoie de tancuri, avioane, nave de război. De mai bine de 1 an americanii, britanicii și canadienii fac poliție aeriană pentru că România nu are avioane de vânătoare la standarde NATO.

Consumul e necesar, dar investițiile astea sunt și ele necesare. Iar acest deficit, din păcate ia spațiu fiscal de la aceste investiții care chiar sunt necesare.




O campanie politică faină la britanici

Democrația nu e un bibelou de porțelan pe care îl pui în vitrină pentru a fi admirat. Democrația înseamnă instituții capabile, înseamnă birocrați capabili, înseamnă proteste și, foarte important, să îi poți trage la răspundere politic pe oamenii care ne reprezintă în funcțiile de conducere.

Ultima parte e cea mai des întâlnită formă de manifestare a democrației, dar probabil și cea mai prost exercitată. Florin Cîțu de exemplu îl amenință pe Eugen Teodorovici cu pușcăria. La fel și Andrei Caramitru cu politicienii aflați acum la putere. Evident că sunt vorbe goale spuse pentru public pe Facebook și cam toată lumea știe asta.

Dar Britanicii au exercițiul democrației și și-au câștigat drepturile prin răscoale, războaie, boicoturi și alte chestii similare. Așa că nu e de mirare că încearcă să se opună clusterfuck-ului numit Brexit și să tragă la răspundere politicienii care fac declarații complet contradictorii în funcție de propriul interes. Iar campania politică a celor de la Led by Donkeys e un exemplu foarte fain.

Dar mai întâi ceva context:

Johnson suspendă Parlamentul

Nu știu dacă ați urmărit ce se mai întâmplă în UK, dar Boris Johnson a suspendat Parlamentul pentru vreo 5 săptămâni. Scopul, zice mai toată lumea, e să poată să scoată Marea Britanie din UE fără vreun deal, iar Parlamentul s-ar fi opus la treaba asta.

O serie de politicieni și parlamentari britanici l-au susținut pe Johnson. Înainte ca Boris Johnson să devină Prim Ministru o parte dintre ei spuseseră că suspendarea Parlamentului ar fi profund nedemocratic.

Odată preluați de ”team Boris” și-au schimbat brusc opinia și au considerat că suspendarea Parlamentului pentru 5 săptămâni e o măsură normală.

Dar iată că un grup de activiști numiți ”Led by Donkeys” (”Conduși de Măgari” în română) a făcut o campanie politică faină. Au închiriat niște ecrane TV uriașe pe care rulau declarațiile acestor parlamentari și le-au pus pe o remorcă. Apoi au început să se plimbe cu ele prin circumscripțiile electorale ale acelor politicieni.

Cu ocazia asta oamenii care i-au votat au putut vedea pe ecrane declarațiile acestor politicieni de acum câteva luni.

Michael Gove pe 28 august 2019 (sursă):

Speaking to the BBC on Wednesday (August 28), Gove insisted Prime Minister Boris Johnson’s decision to suspend Parliament had nothing to do with avoiding a Brexit debate.

„The Prime Minister is clear he wants to use a new parliamentary session in order to ensure the people’s priorities are met,” he said.

„But it’s also the case parliamentarians will have plenty of time when we come back next week to debate Brexit.”

Același Michael Gove în urmă cu 2 luni zicea însă fix invers (dați click pe video):

Fix același lucru l-a făcut Sajid David:

Matt Hancock:

Amber Rudd:

Nici Boris Johnson nu a scăpat, deși la el era un tweet:

Dacă vreți să vedeți toate interviurile lor le găsiți aici.

De ce au succes astfel de campanii

Pentru că oamenii sunt sătui de certuri pe Facebook și mulți dintre ei nu urmăresc subiectul cu atenție. De asemenea opinia publică are memoria scurtă fiind constant bombardată de informații și scandaluri.

Fix de asta o campanie politică prin care plimbi ecranul prin fața alegătorului obișnuit e teribil de eficientă: uite-l pe Gigel acum 3 luni spunând exact pe invers ce a declarat ieri. Când mințea, atunci sau acum?




Cum poate Romania să revină la masa celor puternici

Sigur ați auzit de vizita lui Klaus Iohannis la Washington, ocazie cu care a discutat timp de 1 oră cu Donald Trump. Nu mă bag în analize docte ale momentului pentru că deja îmi e silă de comentariile din social media pe subiect (zău, nu e ok să desconsideri momentul, doar pentru că acum te-ai înscris în alt partid sau susții pe Barna).

Citeam însă în Washington Post că Trump e mai interesat de relația cu Estul Europei decât de cea cu Berlin și Paris:

Ahead of the meeting, a senior administration official said Trump is highlighting “the importance of Central Europe to the United States, both as allies and security partners, and as business and commercial partners for the future.”

The president has met with the leaders of Austria, the Czech Republic, Slovakia, Turkey, Hungary and Poland. Iohannis is the seventh from Central or Eastern Europe.

De ce? Pentru că Trump vrea mai multă implicare militară a Franței și Germaniei, dar sub conducerea SUA. Ba la un moment dat i-a și amenințat pe Germani că retrage trupele SUA de pe teritoriul lor, chestie care s-ar putea întâmpla într-un viitor nu foarte îndepărtat. Am scris pe larg despre problema Germaniei cu politica lui Trump dacă sunteți curioși.

De remarcat o chestie aici: Ungaria, Polonia, Austria și Cehia sunt conduse de eurosceptici, oameni cu care axa Berlin / Paris nu sunt în relații nemaipomenite. Turcia e cu un picior out din NATO. Între țările astea din zonă România e cam singura care are relații bune cu Berlinul și Parisul:

  • Cu Berlinul prin Iohannis, sas la origini.
  • Cu Parisul prin Cioloș și afilierea PLUS / USR la ALDE Europa.

Cei dintre voi care știu un pic de istorie înțeleg unde bat:

Rebelul Estului

Pe 21 August 1968 Armata Roșie intra în Praga și punea capăt primei mari rebeliuni împotriva URSS-ului, așa numita ”Primăvară de la Praga”. Alături de Armata Roșie erau și armatele celorlalte țări comuniste aliniate Moscovei, cu o excepție notabilă: România. Ca și paranteză, au mai lipsit Albania și armatele RDG.

Nicolae Ceaușescu, într-un act de sfidare la adresa Moscovei a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei. Ba mai mult a și condamnat evenimentul, chestie care i-a adus o popularitate imensă în Vest. Iar Ceaușescu a știut să se folosească de popularitate, o oportunitate pe care diplomația din România a exploatat-o aproape perfect.

Practic, printr-o strategie diplomatică uluitor de bună (comparativ cu cea din prezent), România a reușit să devină astfel căsuța poștală între Vest și Est. Gândiți-vă la următoarea situație:

Erai un președinte american care vrea să discute o chestie nasoală cu sovieticii? Aveai două posibilități:

  1. Vorbeai personal prin canalele oficiale cu sovieticii. Dar sovieticii erau dușmanii așa că o atitudine prea conciliatoare era privită rău de public și ușor de exploatat de rivalii politici.
  2. Vorbeai cu Ceaușescu, liderul cool al unei țări comuniste, dar care era rebel și nu se dădea în vânt nici el după sovietici. Ceaușescu discuta apoi problema cu sovieticii…așa, ca între comuniști.

Folosindu-se de mecanismul acesta diplomat și de poziția asta unică între țările comuniste, România a ajuns să joace un rol considerabil mai important decât i-ar fi permis armata sa, economia sa ori resursele sale în general.

O nouă oportunitate

România are din nou oportunitatea de juca la masa celor bogați. În momentul de față Washington-ul se concentrează pe Estul Europei. Ori, în momentul de față, România e singura țară din zonă cu relații bune atât cu SUA cât și cu axa Paris / Berlin.

Dacă diplomația românească reușește să mențină echilibrul acesta atunci poate juca din nou rolul de căsuță poștală. Mizele nu sunt la fel de mari, dar oportunitățile sunt în continuare acolo.

Dar e o fereastră de oportunitate care poate dispărea dacă:

  1. Donald Trump pierde președinția sau alegerile din 2020.
  2. În Polonia forțele politice eurosceptice pleacă de la putere. Între România și Polonia Vestul va prefera Polonia.

Sunt sigur că oamenii din staff-ul Președintelui înțeleg oportunitatea asta și probabil încearcă să acționeze pe cale de consecință.

Epoca de aur a comunismului românesc (final de anii 60 și anii 70) nu ar fi fost posibilă fără banii Vestului. Iar acei bani au venit ca urmare a rolului ei în diplomația dintre Est și Vest.

Dacă știm să jucăm bine, putem să ne așezăm iarăși la masă cu marile puteri.

Foto din cover: Official White House Photo by Shealah Craighead




Protestele și dictatura pe la alții

Am zis că iau concediu, dar uite că nu pot sta deoparte:

Lumea e un loc ciudat. În Hong Kong studenții care se opun regimului chinez se folosesc de citate revoluționare din Mao:

Când vă întrebați de ce e PSD în continuare la putere, să vă gândiți la citatul de mai sus.

În Rusia în schimb politicienii din opoziție trebuie să facă live-uri în social media ca să există dovezi că au fost arestați de poliție:

Când auziți că ”în România e dictatură” sau că ”Liviu Dragnea a fost dictator”, să vă gândiți câți politicieni români au trecut prin ce a pățit tipa din Rusia.




Presa de calitate și tupeul: Boris Johnson intervievat

Un interviu cu Boris Johnson e întotdeauna o sursă de declarații savuroase. Asta cu atât mai mult cu cât în UK jurnaliștii au tupeu să pună întrebări neplăcute. Și nu mă refer la tupeu prostesc ci la curajul de a avea în fața ta un om important din stat și să îi pui întrebări incomode.

Luați ca exemplu interviul de mai jos:

Boris Johnson așadar o arde viteaz cu ”vom crește salariile și totul va fi bine”. Dar Laura Murray, jurnalista care îl intervievează îi taie aripile în zbor cu o întrebare simplă:

L.M.: What is the living wage now, then?

B.J.: It’s at…all around 10 pounds or so

Context

Britanicii au un concept interesant numit „real living wage”, diferit de „salariul minim” (numit „living wage” în UK). Salariul minim e reglementat de stat, la fel ca în România. ”Real living wage” în schimb nu e reglementat ci e un salariu pe care unii angajatorii au decis să îl asigure. Care e diferența?

Cu minimul pe economie nu poți trăi în Londra deși poate ai putea trăi în vreun orășel de pe lângă Manchester. Minimul pe economie e un pic rupt de realitate. Așa că unii angajatori au anunțat public că ei vor plăti ”real living wages” adică salarii din care chiar poți trăi (decent, nu nemaipomenit).

Real living wage în Londra e diferit de real living wage într-un oraș mai mic, tocmai pentru că Londra e mai scumpă. Salariul minim în schimb nu e diferit între Londra și vreun sat pierdut pe undeva prin nordul Angliei.

Iar declarația lui Johnson vine pe fondul atitudinii extrem de belicoase în privința Brexitului. Ce treabă are una cu alta? Păi un Brexit fără acord poate însemna recesiune, pierderi de locuri de muncă și scăderi ale salariilor în UK. De aici promisiunile lui Johnson.

Interviul cu Boris Johnson

Boris Johnson vorbește de creșteri de salarii, dar nu știe exact despre ce vorbește. Living wage-ul, adică salariul minim pe economie de care îl întreabă jurnalista e 8,21 lire / oră. Boris zice că e în jur de 10. Ceea ce e fals. Și dacă vi se pare că nu e diferență mare atunci vă înșelați: diferența e de vreo 18% – 20% (Boris zice ”10 și ceva”)

Apoi Johnson zice că de fapt el se referă la salariul din Londra. Dar, așa cum ziceam mai sus, living wage, adică salariul minim pe economie e același peste tot. Real living wage, e altceva și nu e reglementat de stat, deci nu avea sens să se refere la el.

Iar jurnalistei nu îi e teamă să îl confrunte pe tema asta.

În România așa ceva nu se întâmplă de obicei pentru că majoritatea covârșitoare a politicienilor dau interviuri doar jurnaliștilor de la publicații prietene partidului. Rare sunt ocaziile când un politician se mai duce pe la publicații care nu sunt de casă. Chiar și atunci interviurile sunt dureros de tâmpe și seamănă cu un dialog al surzilor.

Așa că interviurile de genul ăsta din UK încă mă surprind. E fain să vezi presa de calitate în acțiune!

Poza din cover: Foreign and Commonwealth Office [CC BY 2.0 (https://creativecommons.org/licenses/by/2.0)]




Cercetătorii sovietici, internetul și roboții cântăreți

Internetul, așa cum îl știm noi, e o invenție a armatei americane în parteneriat cu niște firme private. Tehnologia dezvoltată de DARPA (oamenii care se ocupă de proiecte de genul ăsta din armata americană) a prins atât de bine încât a devenit internetul folosit azi.

Cu toate astea au fost oameni și de partea cealaltă a Cortinei de Fier care visau să creeze o rețea similară. Acei oameni nu erau antreprenori sau militari ci oameni de știință. Iar visul lor ar fi dus la apariția unui lumi diferite de cea din ziua azi, o lume în care lider ar fi devenit un robot cântător la saxofon:

Paragraful de mai sus face parte din cartea ”The Square and the Tower” de Niall Ferguson. De curiozitate am căutat mai multe informații despre tentativele oamenilor de știință sovietici de a crea propria lor rețea. Pot să vă spun că e lectură fascinantă pe care o recomand.

Aeon, un site absolut fabulos, are un articol detaliat despre tentativele sovieticilor.

Sau o versiune video de 2 minute dacă nu.

Cât despre robotul președinte cântăreț de jazz, ei bine…era doar o glumă (din articolul de pe Aeon de mai sus):

Instead of event invitations, the group issued pun-filled faux passports, wedding certificates, newsletters, punchcard currency and even a Cybertonia constitution. In a parody of Soviet (council) governance structure, Cybertonia was governed by a council of robots, and at the head of that council sat their mascot and supreme leader, a saxophone-playing robot – a nod to the US cultural import of jazz

Robotul cântăreț de jazz era așadar un mișto fin la adresa americanilor. De unde să știe cercetătorii sovietici că ani mai târziu americanii chiar vor avea un președinte american cântăreț la saxofon:

P.S: poza din cover e unul din acele documente date de cercetători pentru a populariza ideea. Robotul președinte cântăreț la saxofon e cel din dreapta.




No Comment: Tabără de vară în China

Voi unde vă trimiteți copiii în tabără? (sursă):