1

Reforma fiscală sub PNRR e aceeași apă de ploaie din ultimii 20 de ani

Am zis că o să se lase cu scandal după faza cu propunerile de reformă a sistemului de pensii al PNRR. S-a lăsat cu scandal evident. Am avut vreun glob de cristal? Nu, nu era nevoie, era evident că asta se va întâmpla.

Dar PNRR merită atenție nu doar pe partea de pensii ci și pentru alte chestii. Azi vreau să vă vorbesc despre reforma fiscală pe care Guvernul Cîțu vrea să o implementeze.

De ce e importantă discuția asta?

Pentru că România se îndreaptă cu pași repezi spre o aterizare forțată dacă nu reușește să ia niște măsuri pe partea fiscală. Încă de dinainte de pandemie Guvernul Orban a dus o politică fiscală destul de lipsită de prudență, chestie care a dus la creșterea deficitului.

Nu sunt și nu am fost niciodată un deficit hawk adică genul ăla de oameni care cer excesiv de multă prudență fiscală. Însă România a făcut niște greșeli mari în pandemie din punct de vedere al finanțelor publice, iar deficitul nu s-a dus în economia țării ci în buzunare private. Am scris de exemplu despre cât de neinspirată a fost decizia de a lăsa pe toată lumea să nu își plătească impozitele, despre haosul creat de comunicatele de pe Facebook ale lui Cîțu, dar care nu aveau corespondent în lege, despre măsurile politice luate de guvernul liberal în pandemie și despre abordarea complet superficială când vine vorba de evaziune fiscal.

Nota de plată pentru toate bâlbele astea se vede în deficitul pe 2020:

  • Pe de o parte România a avut un deficit de 9,79% din PIB
  • Pe de altă parte însă FMI zice că România a alocat doar 3% din PIB ca stimulent pentru ca economia să își revină după șocul coronavirusului.

Dacă facem un calcul simplu rezultă că România nu a avut un deficit atât de mare pentru că a cheltuit mulți bani în pandemie. Dimpotrivă, România a avut unul din cele mai mici programe de stimulare fiscală din Europa cel puțin.

Care e faza vă întrebați? Faza e așa: Guvernul nu a prea cheltuit bani pentru a stimula economia, iar diferența de deficit vine din faptul că nu s-au mai colectat bani la buget.

Iar în următorii ani va veni nota de plată. Așa că măsurile fiscale ce urmează a fi implementate sub PNRR ar trebui să fie importante…sau cel puțin asta e teoria.

Ce își propune Guvernul?

O să iau pe rând chestiile din program și am să comentez acolo unde e nevoie. În cazul în care nu știți de unde sunt chestiile astea aveți sursa aici iar partea de fiscal e la pagina 4 din 8.

Așadar:

Adopting modern compliance risk management systems for tax administration

A vrut să spună autorul mă întrebați? Că o să se adopte un sistem de proceduri care să analizeze și să determine unde sunt riscuri pentru colectarea taxelor. Știu, sună mai bine când o spun, dar asta e doar pentru că eu știu despre ce vorbesc.

E de bine? În teorie da, e de bine. În practică astfel de sisteme există cel puțin de prin 2000-2004 – 2007 (depinde pe cine întrebi). Dacă există, de ce vor altele? Pentru că e ușor să scrii și să rescrii proceduri, mai greu e să le pui în aplicare. Acolo e buba, dar ca om politic nu vrei să muncești ci vrei să fi reales.

Va avea vreun efect asupra colectării taxelor? Dacă se va rescrie procedura și atât atunci nu, dimpotrivă, va abramburi și puținele chestii care funcționează.

Improving the administration of the large taxpayer office

Aici e vorba de departamentul din cadrul ANAF care se ocupă de administrarea companiilor mari. Oficial el se numește Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC sau Mari Contribuabili).

Ce vor să spună aici? Faza e așa: un număr mic de companii plătesc o parte considerabilă din taxele încasate de stat. Ele sunt administrate separat de restul contribuabililor. Ori de câte ori guvernul are nevoie de bani trimite inspectorii la firmele astea ca să mai ciupească pe ici pe colo ceva sume în plus. Alte firme mai mici nu au trecut prin inspecții niciodată.

Bun, și atunci ce vor să îmbunătățească? Sincer, habar nu am, dar îmi imaginez că vor să crească rata de colectare tot de pe spatele acestor firme. Paradoxal sunt bani buni de colectat de la firmele astea, dar nu acolo unde caută de regulă ANAF.

Revenind: sunt firme care nu au avut control niciodată, dar unde creșterea nivelului de colectare necesită muncă. E o pâine de mâncat acolo, dar asta presupune efort și din partea inspectorilor ANAF și din partea politicienilor care s-ar putea trezi cu ”antreprenori” revoltați că îi verifica ANAF-ul cum au făcut ultima oară când s-a încercat un pic de inspecție pentru toată lumea. Dacă vă aduceți aminte curgea pe TV cu reportaje de genul: ”mi-a închis ANAF covrigăria că îmi lipseau 5 lei din gestiune” când în realitate era plin pe acolo de dubioșenii.

Introducing a more transparent and service-oriented model of revenue administration

Asta e o prostie luată de la cine știe libertarian. Repetați după mine: Rolul ANAF e de a colecta taxe și impozite, nu de a furniza servicii. ANAF nu poate fi ”service oriented” pentru simplul motiv că nu oferă servicii nimănui. Dacă vreți să faceți ANAF mai prietenos cu contribuabili atunci faceți tot posibilul să reduceți interacțiunea directă; iar asta nu pentru că la ANAF ar fi căpcăuni ci pentru simplul motiv că nu ar trebui irosite resurse pe ”Relații cu clientul”. Repet: scopul ANAF e de a colecta bani din taxe și impozite, nu de a oferi consultanță. Fiscul britanic are niște ghiduri foarte foarte detaliate și ușor de înțeles chestie care face viața contribuabililor mai ușoară. Cam ăla ar fi și modelul de urmat de ANAF-ul românesc în opinia mea.

A comprehensive review of the tax system to identify distortions and areas for revenue gains, particularly for the profit tax, income tax and social security contributions (SSC)

Aici miroase un pic a neștiință sau modalitate de a cheltui niște bani aiurea. Nu e nevoie de niciun ”comprehensive review” cum zic ei pentru simplul motiv că actualul Cod Fiscal e scris chiar foarte ok. Structura e simplă: mai întâi ai regula generală (ex: Se impozitează cu Impozit pe Profit veniturile astea), urmat de excepții / scuturi de la acea regulă.

Cine vrea să afle care sunt ”distorsiunile” poate pur și simplu să îl deschidă și să citească.

În afară de asta se cam știe foarte clar care sunt scutirile și ariile cu probleme din fiscalitatea românească pentru că discuțiile astea se tot poartă de ani buni de zile prin diverse grupuri de lucru. Chiar dacă am plecat din România la început de 2017 vi le pot spune și dacă mă dă cineva jos din pat la 3 dimineața. De ce? Pentru că au rămas în mare parte aceleași de niște ani buni de zile.

Freezing the number of goods and services subject to VAT reduced rates (9%) and super reduced rates (5%)

România e destul de generoasă cu cotele reduse deci nu mă aștept să se poată introduce vreo relaxare fiscală majoră prea curând. Ba mai mult, la 19% avem una din cotele standard cele mai reduse din UE.

Înțeleg însă de unde vine rugămintea de a nu mai umbla acolo, mai toate partidele politice au încercat să umble pe la TVA:

Cred că ați prins ideea, politicienii români nu prea înțeleg ce e cu TVA-ul. Știți care e problema însă? TVA-ul e o taxă foarte importantă atât pentru România (se încasează zeci miliarde de euro), dar și pentru UE al cărui buget e alimentat din încasările din TVA al statelor membre.

Așa că treaba de mai sus pare a fi ideea UE care ne cam știe incapabili și nu prea are chef să ne lase să ne facem de cap cu TVA-ul.

Gradually withdrawing excessive tax incentives, particularly for the profit tax, income tax and SSC

Aici e cu dedicație pentru IT-iști cred, asta fiind o discuție mai veche. Scriam din februarie 2018 despre subiectul însă, înainte să fie adus în discuție de Ludovic Orban. Explicam atunci că această scutire și-a depășit de mult timp utilitatea și nu mai are sens să fie păstrată. Piața era supra-încălzită iar acea scutire avea drept efect o subvenționare a salariilor din IT fără să aducă vreun beneficiu statului iar nr. de IT-iști din România era sub cel din alte țări care nu avuseseră niciodată astfel de scutiri.

Am explicat și de ce majoritatea motivelor avansate pentru păstrarea scutirii nu au sens economic. Din punctul ăsta de vedere eu sunt ok cu treaba asta. Întrebarea e însă dacă PNL și USR vor fi dispuse să lovească în propriul electorat cu treaba asta.

O altă scutire care probabil va fi eliminată e cea din sectorul construcțiilor. Întrebarea și aici e: avea sens introducerea acestei scutiri?

Dacă mă întrebați pe mine răspunsul e același: nu! De ce? Pentru că așa cum am explicat și într-un alt articol scutirile de taxe și impozite sunt soluția politicianului român la orice chestie. Putem folosi argumentele folosite pentru a introduce scutirea de impozite și contribuții din construcții pentru multe alte domenii din România și rezultatul va fi același.

Pe de altă parte trebuie spus clar care e și reversul medaliei: odată cu eliminarea scutirilor va deveni dureros de clar cât de puțin face Guvernul pentru economie.

Vreți IT-iști mai mulți și mai buni? Sigur, ați încercat recalificarea unor persoane care lucrează în alte domenii acum? Nu? Păi de ce nu? Vreți oameni în construcții? Păi cum ar fi să aduceți condițiile de muncă la nivelul celor din Vest?

Știți care e țara în care mor cei mai mulți oameni în accidente de muncă? Exact: România. Știți de ce pleacă Românii să lucreze în Vest în construcții? Odată salariile, dar poate la fel de important, faptul că pe acolo nu riscă să moară.

Așa Guvernul se face că nu vede problemele astea și mai aruncă o scutire ca să nu se supere nimeni că nu face nimic.

Revision of property taxation principles, particularly in respect to different taxation regimes of buildings depending on the status of the owner (legal or natural person)

Aici e de remarcat o treabă: taxarea proprietăților ține de administrațiile locale, nu de ANAF sau de bugetul de stat. Altfel spus impozitul pe casă, apartament sau mașină sunt bani care se duc la primărie nu la bugetul de stat.

Nu îmi e clar ce principii vor să revizuiască ei care să aibă un impact major asupra finanțelor publice. Văzusem o declarație a unui secretar de stat de la Ministerul Finanțelor pe același subiect, dar și ea e destul de vagă și nu explică în mod concret ce schimbări se doresc.

Introduction of incentives to discourage cash payments, particularly in B2B relations

O poveste veche, descurajarea plăților sub formă de cash între firme. Ajută la combaterea evaziunii fiscale? Într-o oarecare măsură ajută, din păcate însă nu e suficient. Aș spune mai de grabă că e important să se ceară proceduri de AML (spălare a banilor) de la un număr mai mare de firme și apoi să se verifice în ce măsură sunt respectate. Altfel asta cu descurajarea plăților cash e apă de ploaie.

Improved cooperation between the fiscal administration and the labour inspectorates to fight the grey economy

E o problemă semnalată și de mine des: munca la negru sau la gri nu e verificată de ANAF ci de ITM. Iar dacă ITM găsește o problemă acolo (de regulă nu găsește probleme) atunci asta nu se traduce neapărat și prin măsuri luate de ANAF. De ani de zile însă tot se promite colaborare mai bună între cele două și rezultatul e că nimic nu s-a schimbat. Va fi diferit de data asta? Să sperăm, dar istoria zice că nu prea.

Prioritisation of large investment projects in terms of expenditures

Sincer nu știu dacă se referă la investiții ale ANAF (ex: în IT) sau investiții ale statului român.

Ce treabă are asta cu fiscalitatea? Nu prea are – asta e politică bugetară. De asemenea, care sunt acele acele proiecte de investiții?

Implementation of spending reviews in healthcare and education (to be followed by other sectors)

Am râs la asta. Odată că e băgată la fiscalitate deși nu are nicio treabă cu taxele. Și doi pentru că arată clar care NU sunt prioritățile Guvernului. În nici un caz sănătatea și în nici un caz educație.

Apropo, mai țineți minte declarație actualului Prim Ministru pe tema asta? Citez (via Adevărul):

Sectorul privat trebuie să fie principalul obiectiv în românia, nu învăţământul, nu sănătatea. Trebuie să muncim mai mult.

Care sunt domeniile subfinanțate ale României. Pă fix alea la care trebuie verificate cheltuielile. Apropo de asta, pe când un ”spending review” la Ministerul de Interne?

Promotion of centralised procurement to ensure efficiency gains and savings in terms of public expenditure

Știți ce bine e când centralizezi achizițiile în România? Pfooa, am văzut în perioada pandemiei cum au curs contractele la Unifarm de a ajuns și Curtea de Conturi și DNA pe fir. Aveți sumele explicate într-un articol pe temă.

Achiziția centralizată poate fi un lucru bun în unele circumstanțe, dar e nevoie de:

  • transparență (altfel se lasă cu frauda grav),
  • de viteză (spitalul are nevoie de chestii mâine, nu peste 2 ani când se termină licitația)
  • de oameni capabili.

Altfel achizițiile centralizate riscă să devină o gaură neagră uriașă pentru banii publici.

Providing a strengthened role for the Fiscal Council in budgetary decisions

Consiliul Fiscal are rol consultativ și cam atât. Mai mult de atât nu știu ce ar putea să facă cu el. Mai mult de atât probabil nici nu ar trebui să facă dacă e să mă întrebați pe mine.

Introduction of a real multi-annual budgetary process, at least on the expenditure side

Bugetarea multi anuală există de mult timp. Au pus ”reală” în față ca să spună că de fapt cea de acum nu e ok, dar a lor va fi. Sincer mi se pare jenant să faci chestii de genul ăsta, dar aia e, o să mai umble un pic pe la proceduri și apoi vor clama victorie deși nu s-a schimbat mai nimic concret.

Introduction of green taxation principles in the state budget

Aștept cu nerăbdare și interes principii de taxare ”verzi” în buget. Să văd și eu cu ochii mei cum se taxează Petrom mai mult decât o firmă normală sau HidroElectrica mai puțin decât un producător de energie din cărbune.

Dar probabil că ne vom alege cu o nouă taxă pe mașini la mâna a doua și cam aia o să politica verde a Guvernului.

Revision of the fiscal decentralization principles

A se citi: Guvernul va da autorităților locale mai multe obligații, dar va uita să le dea și bani și va spune ”vă descurcați voi cumva, gen creșteți taxele și impozitele locale”.

Deja au apărut mesaje în direcția asta (sursă):

„Mă gândesc foarte serios să nu mai dăm bani de la buget UAT-urilor unde gradul de colectare este mic”

Concluzii

Concluzia e că avem în PNRR aceleași idei reciclate de prin 2000. Au fost promise de multe ori, au fost implementate parțial și apoi reversate de la fel de multe ori.

La final nu e nimic altceva decât o spoială care o să țină câțiva ani. Apoi e problema altui Guvern, cei de acum vor spune cum ei au făcut bine și alții au stricat.




PNL taie din finanțarea ONG-urilor

A apărut recent un proiect de Ordonanță de Urgență care elimină posibilitatea de a redirecționa 3,5% din impozitul pe venit datorat ONG-urilor sau altor entități non-profit.

Mă așteptam sincer să se lase cu scandal, dar văd că până acum e liniște peste tot. Am prin feed-ul de social-media mai mulți ONG-iști, dar până acum unul singur a zis ceva despre chestia asta. În rest e liniște deși îmi aduc aminte că în anii trecuți postau apeluri la redirecționarea acelui profit către diverse ONG-uri.

Despre ce e vorba?

Știți că odată pe an veneau niște oameni (de multe ori chiar colegi/colege ale voastre) să vă roage să donați niște bani pe care nu trebuia să îi scoateți din buzunar? Ei bine, acei bani sunt cei 3,5% din impozitul pe venit de care vorbeam mai sus. Chestia asta e o măsură care permite ca o parte din banii voștri plătiți statului român sub formă de impozit pe venit să ajungă la un ONG pe care îl alegeți voi.

3,5% din impozitul pe venit pare o sumă mică, dar dacă un număr mare de oameni donează se poate ajunge la o sumă bună pentru un ONG mic. Să vă dau un exemplu: la un salariu minim pe economie de 2.230 RON brut impozitul pe venit datorat e de 103 RON / lună. În 12 luni statul colectează 1.236 RON impozit pe venit. Dacă acea persoană donează 3,5% din acest impozit aproximativ 43 RON din acei 1.236 RON se duc la ONG-ul ales.

Însă acei 43 RON sunt aferenți unui salariu minim pe economie. Un salariu mediu brut de 5.429 RON va aduce ONG-ului 148 RON. Un salariu de 10.000 RON (aprox. 2.000 de euro) va aduce 273 RON.

Banii aceștia erau importanți mai ales pentru ONG-urile mici pentru că cele mai mari se bazează și pe donații de la companii. Și evident că mai sunt acele ONG-uri care lucrează pe banii statului și care nu se prea agită după banii ăștia.

Ce zice proiectul?

Proiectul e cât se poate de sec:

(5) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau din bugetul de stat, după caz, acordate potrivit art. XI și art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 120/2020, precum și ale indemnizațiilor acordate potrivit art.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, cu completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

(6) Prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6) și art. 123^1 din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, după caz, acordate potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, cu completările ulterioare, și art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 147/2020, cu completările ulterioare, precum și potrivit Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

Dar vă traduc eu: de exemplu cine a fost în șomaj tehnic sau șomaj normal nu poate redirecționa acei 3,5%. Părinții care și-au luat liber pentru a rămâne acasă cu copiii când s-au închis școlile la rândul lor nu pot redirecționa bani. Nici cei prinși în acel sistem kurzerbeit sau cum dracu se scrie. Practic tot ce vine de la stat sub formă de bani legat de pandemie nu generează bani care pot merge la ONG-uri din ce înțeleg eu.

De ce se întâmplă asta?

Am vrut să înțeleg de ce vor să introducă prevederea asta pentru că nu prea are sens. Bine, știu la ce vă gândiți: au cheltuit mult și trebuie să taie de undeva, de aia fac asta.

Dar Guvernul nu a zis treaba asta, dimpotrivă, Guvernul spune că sunt bani și încă aruncă cu bani în firme și așa mai departe. Așa că, cel puțin la nivel declarativ nu acesta e motivul oficial al deciziei.

Dar care e atunci motivul? În propunerea de OUG nu scrie nimic care ar putea să fie de ajutor. Așa că m-am uitat și în nota de fundamentare e propunerii. Ce spune nota asta de fundamentare? Ei bine, ei numesc chestia asta „o clarificare”. Serios:

Pentru stabilirea și declararea obligațiilor fiscale aferente acestor indemnizații, se impune introducerea unor clarificări privind:

[…]

 – posibilitatea de a dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.

Nu vreau să mă apuc să analizez Dex-ul, dar asta e orice, numai clarificare nu. Și în trecut au existat oameni plătiți de la bugetul de stat, dar a fost permisă redirecționarea acelui procent din impozit.

Mai avem însă ceva în nota de fundamentare:

De asemenea, persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2020, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 120/2020, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 132/2020, cu completările ulterioare, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă nr. 147/2020, cu completările ulterioare, precum și potrivit Legii nr. 19/2020, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii, având în vedere că aceste indemnizații nu constituie venituri din desfășurarea activității, fiind suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, din bugetul de stat sau  decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale.

Au sens explicațiile astea?

Nu prea. Impozitul pe venit aparține statului român. E o sumă de bani plătită statului român fără a primi ceva în contrapartidă directă. Acei bani ajung la bugetul central și finanțează drumuri, salariile profesorilor, ale medicilor șamd. Dar plătitorul nu primește ceva direct la schimb pentru acea plată. Faptul că 3,5% din acei bani pot merge la un ONG e o măsură care ia din banii statului și îi dă unui ONG. Dar acei bani, repet, sunt ai statului.

Acum statul vine și zice: ”nu îți mai dau voie să muți din banii mei către ONG-uri pentru că nu ai obținut acei bani din desfășurarea activității”. Ori asta nu are sens, pentru că banii provin din impozit, nu din desfășurarea vreunei activități anume. Acel impozit aparține în ambele situații statului român, indiferent de sursa banilor. Nu se poate invoca chestia asta ca motiv din moment ce în ambele situații statul român colectează impozit în aceiași proporție (10%).

Apoi, nu îmi e clar ce înseamnă ”venituri din desfășurarea activității”. Se referă la venituri plătite de angajator pentru munca efectivă prestată? Dacă da, atunci care e logica? Că dacă sunt banii statului atunci nu e cazul de redirecționare? Ce ne facem atunci cu oamenii care lucrează la stat, spre exemplu chiar dl. Cîțu? Banii cu care e plătit el nu vin din mediul privat ci din același loc de unde au venit și banii din care au fost plătiți oamenii afectați de coronavirus, adică de la bugetul de stat.  Impozit pe venit se reține în ambele cazuri, de ce unii pot face asta, dar alții nu?

Altă întrebare, de ce se aplică restricția asta pe banii proveniți din fondul de șomaj? La urma urmei acei bani sunt o asigurare pentru care angajatul a cotizat ani de zile la un fond. Acea sumă nu e dată de stat din mărinimie ci pentru că statul s-a angajat că va plăti acei bani ca urmare a cotizației. De ce impozitul aferent nu poate fi redirecționat?

Ce încerc să spun?

Impresia mea e că cineva de la Ministerul Finanțelor a zis să nu se permită redirecționarea acelui procent unde impozitul rezultă din bani plătiți de statul român. Dar persoana sau persoanele în cauza nu știu exact cum funcționează taxele și nici nu s-au deranjat să încerce să înțeleagă cum funcționează lucrurile. Am înțeles intenția guvernului, dar sincer a ieșit o struțo-cămilă dubioasă care nu are logică.

Puteau să spună mai simplu: nu vrem să mai permitem alocarea a 3,5% pentru toată lumea și gata, rezolvau problema. Așa au preferat o chestie care va crea enorm de multă confuzie.

E un caz clasic de om pafarist care vine și spune ”să se facă asta” fără să îi pese dacă are sens și dacă poate fi implementată chestia aia. Și chiar sunt curios cum va face ANAF să verifice declarațiile alea. Va lua fiecare declarație la rând să verifice de unde au provenit veniturile care au dus la acel impozit?

Dar e ok, ONG-iștii noștri sunt preocupați de situația din Belarus și de cum se împrăștie fakenews-ul.

P.S: ONG-urile nu ar trebui să se bazeze pe banii statului fix pentru a evita situații precum asta.




Vrei să înveți ce sunt și cum funcționează taxele?

Am văzut recent niște dezbateri pe la mine prin bula de social media că la școală în România se învață materii inutile, gen latina. Și apoi se plângeau oamenii că în loc de o limbă moartă mai bine învață copiii ceva util, gen cum să economisească sau ce sunt taxele.

Ei bine, dacă tot vrea lumea să aibă copii educați care să știe ce sunt și cum funcționează taxele, m-am gândit să dau o mână de ajutor.

Comisia Europeană are un program de educație pentru copii, adolescenți și adulți fix pe subiectul ăsta. Și ca să vedeți ce mișto e să fii membru UE, programul e disponibil și în limba română și poate fi accesat la adresa asta:

https://europa.eu/taxedu/home_ro 

Acolo puteți accesa pagina principală a portalului, de unde puteți alege ce anume vă interesează. Și chiar aveți o grămadă de chestii dedicate taxelor pe acolo, inclusiv materiale educaționale pe grupe de vârstă:

Toate modulele de educație pot fi găsite pe pagina de resurse, unde puteți pune și filtre pentru a căuta doar anumite tipuri de conținut.

Haideți să vă arăt un exemplu concret, mai jos aveți un video introductiv în care se explică ce sunt taxele:

Dacă nu apare nimic mai sus și sunteți pe google chrome atunci dați click în dreapta sus în bara de adresă unde apare o pictogramă cu un ochi tăiat (pe desktop). Altfel, va trebui să umblați la setările browserului. Dacă tot nu merge atunci puteți vedea videoul aici.

Ca o paranteză, e mișto cum google chrome blochează embedul de pe siteul Comisiei Europene, dar nu și cel de pe propriul site Youtube.

Materiale educative pentru profesori

Oamenii care au creat acest portal s-au gândit inclusiv la profesori și oferă posibilitatea de a descărca planuri de lecții care să îi ajute pe profesori să explice aceste concepte elevilor.

De exemplu avem lecția numită: Cine plătește taxe și impozite în prezent? 

Planul de lecții poate fi descărcat de aici.

Taxlandia – joc de taxe pe telefon

Da, cei care s-au ocupat de portal au creat inclusiv un joc de tip Sim City pentru copii în care pot învăța și aplica interactiv tot felul de concepte legate de taxe. Găsiți jocul în mai toate appstore-urile mari căutând Taxlandia sau intrați de pe mobil pe pagina lor și dați click pe linkul appstore-ului vostru. Dacă vreți să vedeți cum e jocul puteți să încercați și varianta în browser pe care o găsiți cu un click aici. Aveți în dreapta un steag, click pe el pentru a seta limba în Română.

Apropo, jocul e pentru copii, așa că nu vă așteptați la ceva fabulos. E făcut să fie educativ pentru copii, nu pentru adulți.

De asemenea, dacă vedeți că are notă mică în appstore, e pentru că mulți cretini i-au dat notă mică pe sistem:

  • ”e un joc socialist, de ce îi invățați pe copii de taxe” sau
  • ”de ce se bagă UE să îmi învețe copii de taxe” sau
  • ”jocul e subțire, nu are cine știe ce acțiune”

E un joc pentru copii, nu îi învață să consume droguri și să invoce pe Satana în timp ce desenează steagul UE cu sânge de capră, stați calmi. Și da, chiar sunt oameni atât de cretini încât să creadă că e socialism să îi explici unui copil cum funcționează taxele.

Una peste alta, dacă vreți să înțelegeți cum funcționează taxele sau vreți să învețe copiii voștri atunci folosiți materialele astea educative.




Ați auzit de tactica ”sparge banul până la rectificare”?

Speram sincer că pandemia asta va aduce mai multă disciplină bugetară în finanțele publice ale țării. Nu e vorba că sunt idealist (nu sunt), dar mă gândeam că poate acum lucrurile vor părea atât de grave încât politicienii să renunțe la mizeriile obișnuite pe care le fac.

Ei bine…m-am înșelat.

Una dintre chestiile clasice făcute de guvernele post-decembriste e manevra pe care eu o numesc ”sparge banul până la rectificare”.  În ce constă manevra asta?

Care e faza cu bugetul României

Ca să vă explic șmecheria din titlu trebuie să vorbim în primul rând despre cum se construiește un buget și apoi cum se manipulează.

Cum se (poate) face un buget

Ei bine, procesul de bugetare nu e doar unul de natură tehnică așa cum poate vă așteptați ci si de vointa politica.

Procesul de bugetare ar trebui, în principiu, să țină cont de câțiva factori care tin de felul în care privim veniturile și cheltuielile.

Pe partea de cheltuieli, de dragul acestei conversații, vom presupune că avem:

  • cheltuielile nediscreționare – fie că ne place, fie că nu, deade cheltuieli nu se poate scăpa. Salariile personalului bugetar sunt un exemple de cheltuieli nediscreționare. Doctorii, pompierii, oamenii din centrele pentru bătrâni, inspectorii de la ANAF și mulți alții lucrează pe un salariu. Acel salariu trebuie plătit, altfel serviciul public respectiv nu va fi prestat. O parte din  aceste cheltuieli sunt considerate si “rigide” pentru ca nu pot fi reduse cu ușurință. Vrei medici în spitale? Tot aici intră și alte cheltuieli care nu pot fi evitate, cum ar de exemplu atunci când statul român e obligat să plătească daune ca urmare a unui proces. Aceste cheltuieli sunt cunoscute dinainte de regula, ceea ce le face mai ușor de bugetat.
  • cheltuieli discreționare – aici intră cheltuielile pe care guvernul aflat atunci la putere dorește să le facă pentru a pune în aplicare viziunea lor de guvernare. Aceste cheltuieli sunt sub controlul guvernului care decide cui alocă bani mai mulți sau mai puțini. La partea de cheltuieli discreționare (ex salarii) nu poți să alegi să nu plăteși salariile. În categoria asta a cheltuielilor discreționare intră în principiu cam tot ce ține de promisiuni ale guvernului, adică bani pentru autostrăzi, construirea de spitale, și alte minuni promise de guvernanți.
  • cheltuieli cu împrumuturile – Pur și simplu bani împrumutați și dați înapoi către creditori.

Pe partea de venituri, avem așa:

  • Venituri recurente – Le-am numit venituri recurente pentru că sunt venituri care se repetă cel puțin anual. Cea mai mare parte a lor sunt venituri din taxe și impozite.
  • Venituri temporare – sunt fix ce le spune și numele, adică venituri care nu se repetă în timp. Cel mai bun exemplu pe care îl pot da sunt veniturile din privatizări: odată finalizată privatizarea bugetul nu mai încasează nimic.
  • Împrumuturi – Am pus împrumuturile separat pentru că ele sunt ceva între cele două categorii. Nu au caracter permanent pentru că teoretic ele trebuie rambursate la un moment dat. Dar nici temporare nu sunt pentru că statul se împrumută în permanență.

Fiind relativ stabile ca și cuantum o regulă de bun simț a principiilor de stabilire a bugetului spune că veniturile recurente ar trebui să acopere cheltuielile nediscreționare recurente. Spre exemplu atunci când se stabilește cât de mari să fie cheltuielile cu salariile bugetarilor, acestea ar trebui acoperite în totalitate din venituri recurente. Dacă ai cheltuieli rigide și permanente precum salariile, dar veniturile care le acoperă nu sunt permanente la rândul lor, în cazul unei recesiuni economice riști să te trezești că nu ai din ce plăti salariile.

Un exemplu

Haideți să luăm un exemplu: În decembrie 2019 guvernul adoptă un buget pentru anul 2020. Propunerea de buget arată în felul următor:

Venituri bugetare 100 RON, din care:

  • Venituri recurente: 75 RON
  • Venituri temporare: 10 RON
  • Împrumuturi: 15 RON

Cheltuieli bugetare 100 RON, din care:

  • Cheltuieli nediscreționare: 70 RON
  • Cheltuieli discreționare: 20 RON
  • Cheltuieli cu împrumuturi 10 RON

Veniturile și cheltuielile trebuie să fie egale astfel încât ”bugetul să se închidă”. Faptul că venituri = cheltuieli însă nu înseamnă că bugetul acela are zero deficit. Dacă vă uitați cu atenție, total venituri fără împrumuturi e egal cu 85 RON. Total cheltuieli fără împrumuturi este de 90 RON. Asta înseamnă că în acest an deficitul bugetar este de 5 RON.

Bugetul se închide pentru că acoperim acea cheltuială din împrumuturi noi de 5 RON, adică diferența dintre:

  • cheltuieli cu împrumuturi 10 RON – aceștia sunt bani pe care statul îi dă înapoi pentru împrumuturile luate în trecut și
  • venituri din împrumuturi noi adică 15 RON – aceștia sunt bani împrumutați de statul pentru a acoperi cheltuielile sale de funcționare.

Ca o paranteză, dacă sunteți contabili sau știți cum funcționează programarea bugetară, știu că nu așa funcționează lucrurile dpdv al contabilității, dar ce e mai sus e în linie cu principiile economice din spatele bugetării.

Banii aceia de cheltuieli de mai sus sunt la rândul împărțiți pe ministere și proiecte. Haideți să presupunem următoarele:

  • 65 RON din totalul de 100 RON bugetați merg la salarii (cheltuieli nediscreționare).
  • 25 RON din totalul de 100 RON bugetați merg la investiții (cheltuieli discreționare).
  • 10 RON din totalul de 100 RON bugetați merg la împrumuturi.

Guvernul publică cu mândrie faptul că au prins în buget o sumă record pentru investiții (25 RON), spre deosebire de adversarii lor politici care au cheltuit doar 12 RON pe investiții în anul precendent. Tot Guvernul spune că vor crește veniturile bugetare cu 15 RON față de anul trecut prin ”combatarea evaziunii fiscale”. Iarăși aruncă săgeți partidului care guvernase țara în anul anterior și spun că cei de dinainte au fost incapabili să aducă bani la buget.

Ce sunt rectificările și de ce există ele?

Bugetul votat la începutul anului e o estimare, nu un lucru cert. Nu ai de unde să știi exact câți bani se vor încasa, ce fel de cheltuieli neprevăzute apar și așa mai departe. De aceea apar rectificările, adică situații unde guvernul se uită la venituri și cheltuieli și, dacă sunt material diferite de estimăriile inițiale, face o rectificare.

Scopul rectificării e de a reașeza cheltuielile și veniturile în funcție de realitatea din teren. Toate țările au rectificări bugetare, nu e nimic anormal în faptul că ele au loc și în România.

Ce e anormal însă e felul în care ele se fac. Și aici apare șmecheria de care vă spuneam în titlu.

Sparge banul până la rectificare

Mare parte din politică e bla bla făcut pentru ochii publici, urmat de mișcări făcute în spatele cortinei de care politicienii speră să nu se prindă publicul.

Așa cum vă spuneam mai sus când se schimbă partidul / coaliția de guvernare cei noi vor vrea să arate că ei  fac lucrurile mai bine decât cei de dinainte. Așa că sar cu declarații de genul:

  • ”Am prins în buget o sumă record pentru investiții (25 RON), spre deosebire de partidul care a guvernat înainte, care au cheltuit doar 12 RON pe investiții în anul precendent”.
  • ”Avem un buget record pentru educație / sănătate etc.”
  • ”Vom crește veniturile bugetare cu 15 RON față de anul trecut prin combatarea evaziunii fiscale. Adversarii noștri politici care au guvernat țara în anul anterior au fost incapabili să aducă bani la buget.”

Ce se întâmplă foarte des în România e însă următoarea chestie: În toamnă (Septembrie de regulă) ”se constată”:

  • că nu s-a realizat planul de încasări decât în proporție de X%. De regulă acel X% e mai mic decât 100%, altfel spus nu s-au încasat banii prinși în buget. Va trebui să tăiem din cheltuieli de undeva. Deci în loc să avem venituri recurente de 75 RON vom avea doar 65 RON să zicem. Veniturile temporare pot și ele să fie 5 RON în loc de 10 RON de exemplu.
  • Dacă s-a realizat planul de încasări prin vreo minune aflăm că au crescut cheltuielile peste așteptări. Adică am făcut cei 75 RON din taxe, 10 RON venituri temporare și 15 RON din împrumuturi, dar total cheltuieli au sărit de 100 RON din diverse motive.
  • Ministerul Educației sau Ministerul Sănătății (ba chiar și apărarea) nu au cheltuit banii alocați pentru investiții decât în proporție de 40% (sau alt procent mic), prin urmare nu are când să îi cheltuie si pe cei ramasi necheltuiti pana la final de an. Asa ca îi vom da altcuiva, ca e pacat de ei. Salariile nu prea scad așa că de regulă acești bani necheltuiți sunt de regula din investiții, adică din acel 25 RON record alocat investițiilor. Așa că, spun guvernanții, nu are rost să lăsăm banii acolo să stea degeaba, mai bine îi dăm cuiva care chiar are nevoie de ei.
  • Ministerul de Interne și Serviciile au nevoie de mai mulți bani de cheltuit pentru că ”securitate națională” și deja au epuizat bugetul. Luăm deci banii de la investiții în sănătate și educație necheltuiți și îi mutăm prin alte locuri. Așa că scade acel 25 RON alocat pentru investiții și se transformă în 12 RON să zicem pt investiții. Iar diferența merge la alte ministere, mai ”harnice” în a cheltui bani.

Ce vedeți mai sus sunt doar câteva exemple foarte des întâlnite. Dar sumarizand, de regulă, șmecheria  functioneaza în felul următor:

  1. Veniturile bugetare sunt estimate mult peste realitate pentru a da bine politic  la populație (iete ce de bani dăm la educație și investiții).
  2. Pe un buget mare unele instituții / ministere cheltuie bani în draci până în toamnă. În toamnă primesc bani noi pentru că nu se poate fără ele (SRI și Ministerul de Interne primesc întotdeauna bani în plus, an de an).
  3. Creșterile de mai sus nu pot fi făcute fără a se lua din altă parte. Acel ”altă parte” sunt de regulă investițiile, educația, sănătatea și alte domenii care sunt pentru populație. De ce nu se cheltuie acești bani? Uneori pentru că nu există capacitatea de a face acele proiecte (ai nevoie de specialiști), alteori pentru că nu se vrea, iar acele ministere sunt ”rezervoare” pentru alte ministere la rectificare.

Ca o paranteză, de aceea politicienii se laudă că bugetul alocat e mai mare cu X% sau Y miliarde la investiții decât suma efectiv cheltuită de partidul anterior. Ei nu compară sumă bugetată de ei cu suma bugetată de ceilalți pentru că și unii și alții au exagerat cifrele.

PNL vrea o rectificare bugetară

M-am apucat să scriu articolul acesta după ce am văzut declarația asta a lui Orban (sursă):

Noi finalizăm săptămâna aceasta evaluările şi săptămâna viitoare vom adopta ordonanţa de urgenţă privind rectificarea. Aş vrea ca până sâmbătă să vă reevaluaţi extrem de serios solicitările, pentru că vreau să existe fundamentări foarte solide pentru orice solicitare de bani. Ştim foarte bine că situaţia economică nu este dintre cele mai bune, că economia românească, ca toate economiile ţărilor lumii, a fost afectată de epidemia de COVID şi va trebui să drămuim fiecare ban şi, mai ales, să alocăm resursele către proiectele importante, către investiţii, către proiecte “, a spus Orban.

Declarația asta e tare ciudată având în vedere ce spunea Ministrul Finanțelor în ultimele 2-3 săptămâni. Spre exemplu aici:

Revenire rapidă a economiei cică, deși dacă vă uitați pe grafic reintrarea în teritoriu pozitiv are loc abia în 2021, dar mă rog.
Iată și aici:

Deci cresc pensiile deși acum aflăm că nu sunt bani? Sau când a zis că vor crește pensiile pe 1 august erau bani, dar o săptămână mai târziu nu mai sunt? Bine, dl. Cîțu una zice alta face de când a intrat în politică, puteți să vă convingeți și singuri de asta.

Dar întrebarea mea e: credeți că e haos la guvern sau am ajuns în punctul în care banii au fost cheltuiți iar acum trebuie redistribuit de pe la ceilalți?

Adică guvernul a dat bani la IMM Invest, va garanta plata facturilor pentru marile firme, a amânat încasarea taxelor și a impozitelor pentru toată lumea, nu doar pentru firmele lovite de Covid19, ba chiar a dat și o amnistie fiscală pentru datorii anterioare Covid19?

De ce? Dumnezeu știe! Dar apoi același guvern generos cu firmele vine și spune că nu mai sunt bani și trebuie strânsă cureaua.

Pentru mulți asta poate părea ceva neobișnuit, pentru cine e familiar cu felul în care funcționează bugetarea publică e doar aceiași poveste de anul trecut, dar ediția 2020. De data asta nu mai e PSD partidul care face măgăria asta ci PNL. De data asta nu e evaziunea fiscală de vină că nu au ajuns bani la buget ci Covid19 deși guvernul a renunțat voluntar la a încasa bani în multe situații.

Așadar au fost bani până acum pentru facilități pentru firme, dar în curând nu vor fi bani pentru alte lucruri.

Punem pariu că se taie de la Educație? Punem pariu că Ministerul de Interne și Serviciile primesc mai mulți bani?

Românilor nu le pasă de bugete

Cred că e important să adaug două alte chestii:

  • Bugetul pe anul 2020 NU a fost dezbătut în Parlament ci a fost adoptat de Guvern prin asumare. Asta înseamnă că Guvernul a trecut peste Parlament și a adoptat bugetul așa cum au crezut ei. Nu cred să fi fost vreun buget de la Revoluție încoace adoptat fără dezbatere așa cum a făcut PNL cu bugetul pe 2020. Curtea Constituțională a zis că e legal, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că reprezentanții aleși ai cetățenilor nu au dezbătut bugetul. Eșecul bugetului pe 2020 aparține exclusiv PNL.
  • Bugetul asumat de PNL a fost construit încă de dinainte de Covid19 pe niște cifre nerealiste. Nu o spun eu ci Consiliul Fiscal care explică cu lux de amănunt ce era în neregulă cu bugetul pe 2020. Repet, aceste probleme erau semnalate înainte de Covid19, deci bugetul a fost construit pe fundamente nerealiste de dinainte de pandemie.

Chestiile astea două de mai sus sunt posibile pentru că publicului NU îi pasă de probleme care țin de bugetul public. Iar partidele politice știu asta și profită din plin de situație.

Pe de altă parte trebuie remarcat și că influencerii care erau foarte vocali în trecut pe probleme de justiție și orice legat de PSD, mai nou sunt foarte tăcuți. Orice chestie făcută de PSD, indiferent că era semnificativă sau nu era dezbătută amplu. Dacă PSD nu mai e acolo, lumea e preocupată de alte probleme, gen de ce pe un interlop are porecla ”Pian”, ce a mai zis vedeta X despre purtatul măștii și așa mai departe.

Concluzii

PNL nu vrea să renunțe la obiceiurile politicienilor tranziției și face aceleași scheme ca PSD-ul și celelalte partide politice de înaintea lor. Practic, au aruncat cu bani în marile companii din mediul privat și în curând ne vor anunța că nu sunt bani pentru una sau alta.

Dar toate astea nu s-ar putea face fără largul concurs al populației și influencerilor care se uită în altă direcție (voit sau nu) în perioada asta.

Și sincer lucrurile arată acum teribil de tare ca in 2008 când guvernul (Tăriceanu) de atunci o ținea sus și tare că totul e ok și criza e la alții, nu la noi. În 2009 au fost luate o serie de măsuri fiscal bugetare care au pus consumul și mediul privat mic și mediu în genunchi. Sper ca 2021 să nu fie la fel.




La Factual se doarme în post?

Probabil știți de Factual, site-ul de factchecking al bulei de facebook care vrea să salveze România de PSD. Cei de la Factual fac factchecking doar când vor, doar cum vor și câteodată dau niște rezultate strâmbe rău.

Am mai scris în trecut când au bușit factchecking-ul la niște achiziții făcute de ANAF. Am crezut atunci că e întâmplare (cu toții greșim). Apoi au urmat o serie întreagă de factchecking-uri făcute cu dedicație și cu bătaie într-o singură direcție.

Și treaba asta continuă de ceva timp și uneori cu niște ”factcheck-uri” de îți stă mintea-n loc.

Orice venit care de fapt e unul singur

Un exemplu de analiză părtinitoare (sursă):

Persoana care a făcut verificarea în cazul ăsta nu avea cum să treacă examenul de capacitate sau BAC-ul în condiții normale. De ce zic asta?

Ați văzut afirmația de mai sus, da? Doamna Prună zice clar ”10% din orice ban câștigăm se duce la stat pentru sistemul de sănătate”. Chestia aia cu ”din orice ban” ce înseamnă pentru voi? Pentru mine înseamnă că dacă fac bani în România, indiferent de sursă dau 10% la stat pentru sănătate. Că de aia e ”orice ban” ăla acolo, nu?

Ce verifică Factual?

Care este contribuția unui angajat la sistemul de sănătate și care este contribuția unui angajat pe salariu minim pe economie.

Brusc ”orice ban” câștigat în România s-a transformat în salariu și atât. Pentru că în România toată lumea câștigă bani din salarii! Nu există oameni pe PFA, oameni pe micro, oameni care câștigă bani din drepturi de autor, pensii și multe altele. Dacă ar fi după cei de la Factual Codul Fiscal ar fi probabil la un sfert din dimensiune.

Așa că să îi sune cineva pe ăia de la Academia Română și să le spună că ”orice” mai nou înseamnă de fapt o singură chestie, nu mai multe.

”Pot să mănânc orice” înseamnă ”pot să mănânc doar salată”?

”Pot să bat orice persoană șah” înseamnă ”pot să îl bat pe Gigel la șah”?

”Pot să repar orice mașină” înseamnă ”pot să repar doar Renault Clio”?

Și nu, nu e o scăpare. În România nu toate veniturile sunt impozitate cu contribuția de asigurări de sănătate la care se referă doamna Prună. Și e foarte simplu de aflat care sunt veniturile care sunt scutite. Uite, vă arăt și vouă și celor de la Factual cât de ușor e cu un simplu click aici. Serios, e o listă lungă de situații în care contribuția asta nu se plătește, listă pe care o găsiți la art. 154 din Codul Fiscal. Ca fapt divers știți cum se numește acel articol? Ei bine fix așa:

ART. 154 – Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate

E suficient să dai un google search si te trimite google acolo, nu trebuie să ai cunoștințe avansate de fiscalitate.

O altă problemă, care pare fizică cuantică pe lângă căutatul pe google, e că nu întotdeauna se duc la stat 10% din venituri pentru sănătate. Unele venituri sunt scutite, așa cum scriam mai sus. Altele în schimb au parte de tot felul de deduceri sau modalități mai complicate de impozitare astfel încât atunci când tragi linie nu dai 10% din venit statului. Un exemplu foarte des întâlnit e în cazul veniturilor obținute din chirii unde e o poveste întreagă cu ce se impozitează și ce nu.

Pot să înțeleg că nu știu de faza cu impozitarea chiriilor, că e destul de specifică, dar aia cu ”orice venit” care e de fapt venitul din salariu e complet ridicolă.

Nu știu cui îi pasă de chestiile astea, dar nu luați pe nemestecate astfel de chestii. Faceți și voi un minim de google search pe subiect pentru că în România factchecking-ul e o artă, nu o știință, la cât de subiective sunt lucrurile.




Guvernul și-a sabotat singur încasările din taxe și impozite

Vă spuneam acum ceva timp că e o idee foarte proastă să se dea liber la neplata taxelor și impozite. Explicam atunci că, deși sunt destul de multe companii lovite grav de situația asta, altele vor profita de pe urma ei (așa e în capitalism). E lipsit de sens ca toată lumea să beneficieze de facilitatea asta în condițiile în care unele sectoare chiar au banii necesari și capacitatea de a plăti.

Înțeleg ca anumite IMM-uri să aibă probleme, dar nu mi se pare în regulă ca toată lumea să nu plătească. Iată niște știri care în toată avalanșa asta mediatică poate au scăpat multora:

Vânzările în sectorul de retail au crescut

Ați auzit bine, vânzările retailerilor din România au crescut cu peste o treime (sursă):

România a înregistrat, în perioada 23 februarie – 15 martie, o creștere cu 37,2% a vânzărilor în retail, față de același interval de timp al anului trecut, cele mai importante salturi fiind consemnate la produsele de îngrijire personală și la alimente, reiese dintr-o analiză întocmită de specialiștii Nielsen

TVA-ul pentru luna februarie (încasat de la clienți) a rămas în buzunarele lor, dacă nu au decis ei că vor să îl plătească. Nu aveau însă obligația asta. Aceiași retaileri, au putut să nu plătească impozitul pe profit pe anul 2019.

Rămâne de văzut dacă vor plăti TVA-ul pe martie către bugetul de stat sau nu.

Mai sunt și alte firme care fac profituri frumușele în perioada asta (producători și intermediari de produse sanitare, măști, comerțul online etc.). Și ei au fost scutiți deși probabil fac o gălăgie de bani acum.

Spitalele la Ministerul Sănătății

Una dintre primele măsuri economice luate de Ministrul Finanțelor Cîțu în privința coronavirusului a fost să dea liber la neplata taxelor locale. Scriam atunci că asta e o idee foarte proastă:

Se numesc taxe locale dintr-un motiv evident: banii aceia merg la localitățile care le colectează nu la bugetul central. E o distincție foarte importantă pentru că prin această amânare Ministerul Finanțelor privează localitățile de principala lor sursă de finanțare în multe cazuri. Chiar dacă la nivel individual suma plătită nu e mare, aceste impozite și taxe locale se adună și finanțează serviciile publice locale.

Transportul în comun din localități, serviciile sociale, întreținerea școlilor și a foarte important: A SPITALELOR! Multe spitale sunt în administrarea localităților în care se află. Și nu de ieri ci de mulți ani.

Explicam atunci că primăriile vor rămâne rapid fără bani dacă nu se pot baza pe taxele locale. Alternativa era fie să primească mai mulți bani de la bugetul central, fie să treacă spitalele la Ministerul Sănătății. Ei bine, ce credeți că s-a întâmplat săptămâna trecută?

“Guvernul României a decis ca, pe perioada pandemiei, toate unitățile sanitare care se aflau în subordinea autorităților administrației publice locale să fie transferate în coordonarea Ministerului Sănătății. Va fi transferată inclusiv activitatea de numire sau revocare a persoanelor care ocupă funcții de conducere.”, a anunțat, vineri, ministrul Sănătății, Nelu Tătaru.

(sursă)

Sunt eu vreun geniu ascuns sau descendent al lui Nostradamus? Nu, sunt doar un om care știe să citească legi, abilitate rară în România aparent. Așadar dragii moșului, spitalele au trecut la Ministerul Sănătății, după cum vă spuneam încă de pe 16 martie. De ce? Eu spun că sunt șanse mari ca administrațiile locale să nu fi avut fondurile necesare.

Facilități fiscale pentru ceva ce ar trebui să fie obligatoriu

Era să fac spume când am văzut OUG 33, venit de la minunatul Guvern PNL. De ce? Pentru că între prevederile sale avem și următoarele:

Contribuabilii plătitori de impozit pe profit [editat pentru coerență], care plătesc impozitul datorat pentru trimestrul I al anului
2020, respectiv pentru plata anticipată aferentă aceluiaşi trimestru, până la termenul scadent de 25 aprilie 2020 inclusiv, beneficiază de o bonificaţie calculată asupra impozitului pe profit datorat, astfel:
a) 5% pentru contribuabilii mari stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.609/2016 privind organizarea activităţii de administrare a marilor contribuabili;
b) 10% pentru contribuabilii mijlocii stabiliţi potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.610/2016 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor mijlocii, cu modificările ulterioare;
c) 10% pentru ceilalţi contribuabili care nu se încadrează la lit. a) şi b).

Pe scurt lucrurile stau cam așa: până pe 25 Aprilie ar trebui plătit impozitul pe profit pentru trimestrul 1 din 2020. Firmele care vor fi lovite de coronavirus sunt șanse mari să fie pe pierdere, deci nu ar prea avea impozit de plată oricum. Firmele care au profit (ex: retailerii) în schimb ar cam trebui să plătească tot. Dar iată, dacă un retailer își duce la bun sfârșit obligația legală de a plăti impozitul datorat va plăti oricum mai puțin cu 5%.

Deci retailerii fac și bani în criza asta, apoi plătesc și impozite mai mici. Ce sens are măsura asta? Firmele fără lichidități și dacă datorează impozit, nu vor avea de unde să plătească, cu sau fără bonificație. În schimb bonificația îi va ajuta pe cei care oricum aveau bani disponibili. Repet: nu are nici un sens măsura asta!

Dar e ok, în loc să plătească taxele și impozitele la timp firmele mari ale României mai fac câte o donație pe care o recuperează oricum din impozitul pe profit de plată. Evident că în aplauzele românilor…




PNL se joacă de-a ”Uite impozitu, nu e impozitu”

Devine obositor să tot scriu despre minunile Guvernului PNL și al Ministrului Finanțelor Florin Cîțu. O fac însă și pe post de jurnal și ca să îmi aduc aminte să nu votez prea curând cu PNL.

Ce s-a mai întâmplat acum? Ei bine, ditamai degringolada cu impozitele care ba nu se declară și nu se plătesc, ba se declară, dar nu se plătesc, ba sună ANAF și amenință cu penalități…a fost haos zilele astea.

Dar haideți să luăm lucrurile pe rând:

Măsură de criză comunicate pe Facebook

Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu are o pasiune pentru comunicarea pe Facebook. Face live-uri, postează update-uri și tot felul de alte chestii. Problema e că lucrurile pe care le spune pe Facebook nu se pupă cu ce se întâmplă în realitate.

Spre exemplu a ieșit pe Facebook să spună că firmele nu vor mai depune declarații fiscale (profit, TVA etc.) în martie:

Totodată, se amană termenul de depunere a declarațiilor fiscale de la 25 martie 2020, până la data de 25 aprilie 2020.

Chestia asta a ajuns apoi și într-un comunicat ANAF. Dar apoi, în cel mai pur stil politicianist s-a schimbat modificarea (sursă):

Având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice a lansat un amplu program de garantare și subvenționare a creditelor pentru IMM-uri, în scopul de a susține mediul privat și în special sectoarele lovite puternic de criza cauzată de virusul COVID-19, dar și măsura de a rambursa cât mai urgent TVA pentru a asigura fluxul de capital, injecții de capital către companii, iar pentru a beneficia de o rambursare companiile trebuie să aibă o situație fiscală actualizată, s-a decis renunțarea la propunerea de prorogare a termenului de depunere a declarațiilor.

Nu încercați să înțelegeți fraza de mai sus, nu are nici un fel de sens. Așadar nu se mai amâna depunerea. Data comunicatului este 21 martie 2020, iar termenul de depunere era de 25 martie pentru majoritatea declarațiilor. Deci și-au schimbat abordarea cu 4 zile înainte de depunere. De fapt, Guvernul și-a schimbat abordarea, se depun declarații, dar nu se sancționează neplata zice OUG-ul guvernului:

– nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și neachitate până la 30 de zile după încetarea stării de urgență;
– aceste obligații fiscale nu sunt considerate obligaţii fiscale restante;

Care e diferența între cele 2 abordări?

Diferența e una enormă și se vede mâna de amator a politicienilor în povestea asta. Depunerea declarațiilor nu are doar rolul de a spune statului ce impozite ai de plată ci și de a servi drept bornă pentru niște evenimente.

Spre exemplu cei care lucrează în taxe știu că, istoric, ANAF a legat termenul de prescriere a obligațiilor fiscale de data declarării acelor obligații (discuție lungă dacă asta e corect sau nu).

Nedepunerea declarațiilor putea însemna foarte bine că o serie de obligații aveau termenul de prescriere amânat cu 1 lună sau un trimestru.

O altă problemă erau rambursările de TVA. Dacă Gigel SRL a cumpărat mult, dar a vândut puțin într-o lună, are dreptul să primească de la stat diferența dintre TVA-ul încasat (puțin) și TVA-ul plătit către furnizori. Ori dacă nu depune declarația de TVA Gigel nu are cum să îi spună ANAF-ului cât trebuie să primească înapoi.

Nedepunerea declarațiilor cu contribuțiile sociale înseamnă că, spre exemplu CASS-ul (contribuția pentru sănătate) nu e declarată pentru angajați. Ori în România îngrijirea medicală generală (nu aia de urgență) e condiționată de existența unei asigurări de sănătate de stat. Pe românește dacă angajatorul tău nu declară (nu e musai să și plătească) CASS atunci tu ca angajat nu beneficiezi de asigurare medicală. Cazurile de Covid-19 probabil intră pe îngrijire de urgență, dar bolile oamenilor nu intră pe pauză în perioada crizei. Diabetul nu dispare, operațiile de apendicită și Dumnezeu mai știe ce alte afecțiuni sunt în continuare acolo și trebuie tratate.

Ori dacă nu se declară CASS-ul, bolnavul nu e asigurat și ar trebui să își plătească toate investigațiile și consultațiile de la stat.

Cotizația la CAS (pensie) se ia tot din declarațiile fiscale. Oameni care trebuiau să iasă la pensie și aveau februarie 2020 ca ultimă lună se trezeau cu stagiu de cotizare incomplet.

Iar astea sunt doar câteva exemple legate de felul în care informațiile din declarațiile fiscale ajung în alte sisteme ale statului și afectează viața de zi cu zi.

Acum nu știu dacă realizați asta, dar eu, neica nimeni care scriu aiurea pe un blog știu chestia asta. Cei de la PNL în frunte cu dl. Cîțu care au venit cu ideea creață de amânare a depunerii declarațiilor se pare că nu știau.

Așadar e bine că nu s-a amânat depunerea declarațiilor. Și ar trebui să știți că declarațiile fiscale pentru firme se depun cam toate online. Problemele sunt la omuleți, dar și acolo Spațiul Virtual a început să facă destul de multe chestii.

Dacă există așadar posibilitatea de a declarațiile online de ce să nu se depună? Ar fi mult mai dificil atât pentru firme cât și pentru angajați și stat dacă s-ar lua pauză.

Guvernul nu ar fi trebuit să facă plata impozitelor opțională pentru toată lumea

Asta a fost una din primele măsuri luate de Guvernul Liberal: liber la neplată. Știu că vă gândiți probabil că e un mediu dificil și asta e o măsură bună, dar sunt câteva lucruri care vă scapă dacă aveți impresia asta.

Pe 25 martie se depun multe declarații. Poate cea mai importantă e declarația finală de impozit pe profit. Explicam într-un articol precedent care e treaba cu declarația asta:

 Pe 25 martie se plătește impozitul pe profit aferent calculului final pentru anul 2019. Impozitul se plătește în mod normal trimestrial pe baza unui calcul provizoriu (profitul înregistrat la trimestru). Dar sunt anumite cheltuieli care apar abia la final de an (de exemplu costurile cu auditul, facturi de abonamente anuale, cheltuieli cu managementul, cheltuieli venind de la firma mamă șamd). Asta înseamnă că o firmă care plătește impozit pe profit plătește 3 tranșe de impozit pe profit aferent trimestrelor 1 până la 3, apoi calculul pentru trimestru 4 e de fapt calculul final care include toate veniturile și cheltuielile aferente anului, din care se scade ce s-a plătit deja. Acest impozit se plătește luna asta pe 25 martie.

Declarația de acum urma să fie însoțită de plata impozitului aferent Trimestrului 4 + regularizarea situației contabile de final de an. În același articol menționam și următoarea chestie:

Acea plată va pune ceva presiune pe finanțele firmelor mici și mijlocii în special.

Acum întrebare, cine credeți că este afectat cel mai puternic de coronavirus:

  • multinaționalele cu access la finanțare bancare, venture capital și ajutoare de stat?
  • IMM-urile nebancabile?

Presiunea de care vorbeam eu e mai mare pe IMM-uri și mai puțin pe multinaționale. Ori Guvernul PNL a dat liber la toată lumea la neplată! Te cheamă Petrom și ai avut anul trecut profit de 3,63 miliarde RON și cifră de afaceri de 25,5 miliarde RON? E ok, nu trebuie să plătești. Nici tu Gigel SRL cu 3 angajați și cifră de afaceri de 100.000 RON și profit 10.000 RON.

Multe dintre marile companii sunt mai rezistente la șocuri decât IMM-urile. Iar asta nu e o chestie specifică României ci universal valabilă.

În afară de asta eu mai am 2 probleme cu abordarea asta:

  1. Sunt companii care fac bani din pandemia asta: producătorii de măști, echipamente sanitare, lanțurile de supermarketuri șamd. Companiile astea vor face o gălăgie de bani, dar sunt tratate la fel ca acele firme care au zero clienți în perioada asta. Poate am să scriu mai pe larg despre subiect, dar îmi e teamă că ne îndreptăm spre o lume unde profitul rămâne în buzunarele celor care au făcut bani în perioada asta în timp ce pierderile firmelor afectate vor fi suportate de stat.
  2. Companiile aveau deja banii ăștia puși deoparte. Impozitul pe Trimestrul 4 + regularizarea aferentă impozitului pe profit reprezentau o sumă măricică. Banii ăștia erau deja puși deoparte de ceva timp pentru plata. E o idee bună să lași banii ăștia unor firme, dar nu e o idee prea grozavă să îi lași altora. Repet: supermarketurile fac bani în perioada asta. Ce sens are să rămână cu banii ăștia în buzunar când ei deja erau puși deoparte și gata să fie plătiți?

Care vor fi consecințele acestor decizii

Prin faptul că a dat posibilitatea tuturor de a nu plăti impozite, statul român se sabotează singur și pune presiune aiurea pe finanțele publice. Nu era nevoie să lase acei bani băncilor. Nu era nevoie să lase acei bani supermarketurilor și altor companii.

Gaura din buget ar putea declanșa o criză bugetară și va fi folosită ca justificare pentru tot felul de decizii de politică fiscală. Pe de o parte ne vom alege cu taxe mai mari. Pe de altă parte vor fi tăieri drastice și iar voi auzi discursul cu asistații sociali.

Prin chestia asta Guvernul PNL și Ministrul Finanțelor Florin Cîțu au deschis ușa larg unei crize a datoriei guvernamentale. Să sperăm că nu se va ajunge acolo deși germenii ei existau încă de dinaintea epidemiei de coronavirus.




Ministrul Finanțelor ia măsuri politice în plină pandemie

Fostul prim-ministru desemnat și actual (încă) ministru al finanțelor, Florin Cîțu ne-a anunțat că a luat măsuri pentru a sprijini contribuabilii în plină epidemie de coronavirus.

”În sfârșit se mișcă lucrurile” mi-am zis, mai ales că scrisesem și eu despre ce măsuri au luat alții pentru a ajuta mediul de afaceri. Nu știu de ce, dar mă gândeam că vor fi luate niște măsuri comprehensive, ceva consistent.

Ei bine, m-am înșelat, tot ce a putut produce dl. Cîțu pentru început a fost asta (sursă):

Și pentru că anunțul de mai sus nu era ”pe brand”, a venit și cel cu logo și siglă PNL (sursă):

Am două probleme mari și late cu măsura asta:

E o picătură într-un ocean

Dacă aveți curiozatatea să vă uitați pe cuantumul taxelor locale în România o înțelegeți de ce spun asta. Căutați cât sunt taxele pe siteul localității din care sunteți. Uite, vă dau eu linkul pentru Sector 1 București. Câte mașini are firma la care lucrați voi? Cât plătește pentru clădirea în care sunt birourile?

Cât plătiți voi ca persoană fizică taxe locale? 100 și ceva de lei pentru apartament? câteva sute de lei pentru mașină?

Taxele locale în România sunt mărunțiș pe lângă taxele locale din alte țări. Iar firmele nu plătesc sume exorbitante către consiliile locale. Asta înseamnă că amânarea asta nu le va ajuta prea mult.

Dinspre mediul de afaceri și consultanții fiscali veneau în schimb alte cerințe:

  • Amânarea plății impozitului pe profit, care are termen 25 martie, adică peste 2 săptămâni. Pe 25 martie se plătește impozitul pe profit aferent calculului final pentru anul 2019. Impozitul se plătește în mod normal trimestrial pe baza unui calcul provizoriu (profitul înregistrat la trimestru). Dar sunt anumite cheltuieli care apar abia la final de an (de exemplu costurile cu auditul, facturi de abonamente anuale, cheltuieli cu managementul, cheltuieli venind de la firma mamă șamd). Asta înseamnă că o firmă care plătește impozit pe profit plătește 3 tranșe de impozit pe profit aferent trimestrelor 1 până la 3, apoi calculul pentru trimestru 4 e de fapt calculul final care include toate veniturile și cheltuielile aferente anului, din care se scade ce s-a plătit deja. Acest impozit se plătește luna asta pe 25 martie. Acea plată va pune ceva presiune pe finanțele firmelor mici și mijlocii în special.
  • În afară de asta ar mai fi și plata TVA-ului care se face fie la trimestru (pentru cine are sub 100.000 de euro cifră de afaceri) sau lunar (cine e peste sau intră pe niște excepții). Termenul de plată pentru TVA e 25 a lunii următoare celei în care s-a terminat trimestrul.

Deci pe 25 martie e termen de plată a impozitului pe profit pe anul 2019 și a TVA-ului pe luna februarie 2020. Abia pe 16 martie și după multe insistențe au apărut informații cum că se va amâna depunerea declarațiilor și plata acestor impozite.

Dar repet, ce sens avea amânarea impozitelor locale ca primă măsură? Cu atât mai mult cu cât măsurile de impact sunt altele?

Taxele locale sunt importante pentru localități

Se numesc taxe locale dintr-un motiv evident: banii aceia merg la localitățile care le colectează nu la bugetul central. E o distincție foarte importantă pentru că prin această amânare Ministerul Finanțelor privează localitățile de principala lor sursă de finanțare în multe cazuri. Chiar dacă la nivel individual suma plătită nu e mare, aceste impozite și taxe locale se adună și finanțează serviciile publice locale.

Transportul în comun din localități, serviciile sociale, întreținerea școlilor și a foarte important: A SPITALELOR! Multe spitale sunt în administrarea localităților în care se află. Și nu de ieri ci de mulți ani.

Spre exemplu Primăria București are în administrare 19 spitale (sursă):

De aproape 12 ani, în București, un număr de 19 spitale, unele foarte mari, precum Colentina (1.500 de angajați) sau Obregia (2.000 de angajați), funcționează în subordinea Primăriei Capitalei.

Amânarea termenului de plată a taxelor locale va lăsa Primăria București cu o gaură uriașă în buget! Ori PMB e responsabilă direct cu administrarea spitalelor unde se află și se vor afla cei care suferă de coronavirus. Salariile doctorilor sunt plătite de Ministerul Sănătății, dar spitalele sunt întreținute din banii primăriei.

De ce a luat dl. Cîțu măsura asta? Nu ajută firmele prea tare, nu ajută oamenii prea mult, dar pune o presiune uriașă pe finanțele primăriilor!

Speculez aici, dar e destul de clar că primăriile vor cere ajutor de la bugetul central. Cine controlează bugetul central? Ei bine, PNL prin dl. Cîțu. Cine va primi cu prioritate bani?

Experiența ultimilor 20 de ani ne spune că banii merg mai întâi la primăriile de aceeași culoare politică precum cea a partidului de la guvernare. Dacă ipoteza asta e adevărată atunci primăriile PNL vor primi cu prioritate bani în timp ce primăriile PSD vor vedea mai puține resurse. Știți care e cea mai mare primărie controlată de PSD? Primăria Municipiului București, cu cele 19 spitale în subordine.

În plină pandemie PNL și dl. Cîțu par să nu uite că sunt în an electoral. Să sperăm că mă înșel.

Și dacă Guvernul ar fi într-adevăr setat pe a ajuta primăriile ar fi putut trece finanțarea spitalelor în subordinea Guvernului măcar temporar. Așa Guvernul a luat banii primăriilor, dar le-a lăsat cheltuielile. Cu atât mai grav acum când spitalele vor fi supra-aglomerate

Halal responsabilitate!

Foto din cover: Norbert Kaiser / CC BY-SA (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5)




USR și tăierea taxelor pe salarii

Îmi tot promit că nu mai scriu despre Dan Barna și USR, dar e revoltător felul în care înțeleg ei să facă politică. Pe de o parte acuză PSD și PNL de ipocrizie, populism și așa mai departe. Dar pe de altă parte vin în campanie cu niște chestii care miros de la o poștă a populism sau minciună.

Spre exemplu iată ce promite candidatul la prezidențiale Dan Barna (de pe Facebook):

Ce e în neregulă cu promisiunea asta? Mai multe lucruri:

”Nu poți întreține o familie cu 2.000 lei pe lună”

Corect, nu poți întreține o familie cu 2.000 lei pe lună. Tocmai de aceea USR a făcut scandal când a crescut salariul minim pe economie, nu? Iată ce zice Claudiu Năsui spre exemplu despre creșterea salariului minim (via Hotnews):

​Creșterea salariului minim din pix este o măsură disperată de a crește încasările statului susține Claudiu Năsui, deputat USR, membru în Comisia de buget-finanțe din Camera Deputaților, într-o postare pe Facebook. Potrivit acestuia, cu fiecare leu cu care crește salariul minim, statul câștigă 45 de bani din cauza impozitării ridicate a muncii.
Articolul e de pe 24 octombrie iar citatul e dintr-o postare de pe Facebook a sa. Deci Dan Barna zice pe o parte că nu poți trăi cu 2.000 lei pe lună, colegul său de partid Năsui zice că nu trebuie să crească salariul pe partea cealaltă.
Ca o notă separată, se pare că dl. Năsui a preluat argumentul meu că Guvernul folosește salariul minim pe economie mai mult pentru a crește veniturile la buget.

Totuși oamenii ăștia nu înțeleg că jumătate din România trăiește pe minimul pe economie? Oare chiar nu înțeleg că salariile mici îi fac pe tinerii români să emigreze? Nu taxele sunt de vină, salariile! O scutire de impozit dintr-un salariu mic e o sumă nesemnificativ de mică pentru un om care câștigă minimul pe economie. Scutirile de taxe pentru cei săraci nu îi ajută! Un salariu mai mare în schimb da!

Zero taxe pe primii 2.080 lei

Cred că oamenii lui Barna înțeleg că nu are nici un fel de șansă de a câștiga, dar încearcă totuși să prindă turul 2. Mă întreb însă de ce nimeni de pe acolo nu gândește lucrurile pe termen mediu și lung. Astfel de declarații sunt teribil de periculoase, în special dacă, la un moment dat, USR ajunge la guvernare.

De ce spun asta?

Pentru că tot repet de ceva vreme: aproape jumătate din forța de muncă a României lucrează pe minimul pe economie!

Știți ce înseamnă zero taxe pe primii 2.080 lei? Înseamnă că jumătate din salariații României nu vor mai plăti nici un fel de taxe! Dacă ajung la putere ce vor face cu promisiunea asta? Nu își dau seama că se va întoarce împotriva lor?

Programul economic al USR vorbea inițial despre scutirea de la plata impozitului pe venit, Barna în schimb vorbește despre ZERO taxe.

Ori zero taxe implică scutire de la plata:

  • contribuției la pensie (CAS) – cu jumătate din contribuabili scutiți, sistemul ar intra în colaps. De unde bani de pensie pentru milioane de români dacă jumătate din forța de muncă nu cotizează? Ca să nu spun că pilonul II ar dispărea și el.
  • contribuției la sănătate (CASS) – cu jumătate din contribuabili scutiți sistemul de sănătate va intra și el în colaps. Apropo, cei care nu plătesc CASS nu beneficiază de asigurare de sănătate.
  • contribuția de șomaj – vor beneficia oamenii care sunt scutiți de șomaj? Regula zice: nu plătești șomaj, nu beneficiezi de șomaj.

Colaps sau bluff?

Așadar:

  • Dan Barna și USR chiar susțin scutirea tuturor taxelor sau e bluff?
  • Oare vor să spună doar scutirea de la impozitul pe venit, ca în programul lor economic?
  • Dacă vor scutirea de la plata tuturor impozitelor, chiar vor intrarea în colaps a sistemului de pensii și de sănătate?

Sincer, cred că vor doar introducerea scutirii de la impozit pe venit, dar sună mult mai sexy să spui ”Zero taxe” decât ”scutim de la plata impozitului pe venit, dar nu de la contribuții sociale”. Pe lângă asta nu știu câți din oamenii din USR înțeleg terminologia din taxe (sau le pasă).

Cu toate astea mesajul e destul de clar ”zero taxe” înseamnă că nu plătești nimic!

Pensii speciale?

O chestie foarte interesantă pe care cei de la USR par că nu o înțeleg e că scutirea de la contribuția de pensie (CAS) ar însemna că persoanele în cauză nu cotizează la pensie. Altfel spus, cât timp primești scutirea, nu se consideră că ai stagiu de cotizare la pensia de stat.

Ce va face USR? Va lăsa milioane de români care lucrează pe minimul pe economie fără pensie? Alternativa ar fi să se considere că au cotizat, deși nu plătesc. Presupunând că reușesc să scoată bani de unde pentru a acoperi cotizațiile lipsă a milioane de români, ei nu realizează ce fac?

Atunci când pensia primită nu e legată de stagiul de cotizare, se numește că ai ”pensie specială”. Păi mama măsii, fix asta zicea Barna că vrea să elimine?!

Impozitare progresivă

Barna mai zice de asemenea că:

”Este o măsură care funcționează deja în mai multe state europene și trebuie să se întâmple și la noi.” 

Da man, măsura asta poartă și un nume: ”impozitare progresivă”! Iar eu sunt un susținător al ei. Și da, ai dreptate, chiar funcționează! Putem să o băgăm și noi acum?

Dar știți cine mai susține impozitarea progresivă? Eugen Teodorovici de la PSD! Vai vai vai, domnul Barna și dl. Teodorovici vor același lucru! Nu îmi vine să cred!

Și apropo de susținători ai impozitării progresive, Claudiu Năsui tot aduce în discuție scutirile acordate de Marea Britanie (via Economica.net):

În Anglia nu-ţi ia statul nimic dacă ai sub 12.000 de lire pe an. Nu impozitează sărăcia. Acelaşi lucru trebuie să facem şi noi.

În primul rând afirmația asta e falsă! Statul nu îți ia impozit pe venit. Aia e singura scutire primită. Îți ia în schimb contribuții sociale pentru pensie, sănătate, șomaj și așa mai departe.

A doua chestie pe care nu o spune Claudiu Năsui e că Marea Britanie are un sistem de impozitare progresivă prin care veniturile sunt impozitate (impozit pe venit) cu:

  • 0% între 0 – 12.500 lire (nu 12.000 cum spune el în interviu).
  • 20% între 12.501 – 50.000 lire
  • 40% între 50.001 – 150.000 lire
  • 45% venit de la 150.001 lire în sus.

Banii pierduți din scutirea primilor 12.500 lire sunt recuperați din impozitarea cu 20%, 40% sau 45% a celorlalte venituri.

Cine va acoperi acel 0% în România având în vedere că România are 10% cotă unică de impozitare?

De ce nu sunt de acord cu tăierile de taxe?

Din mai multe motive, unele practice altele principiale.

La nivel de principiu eu cred că toată lumea ar trebui să plătească taxe iar scutirile ar trebui să fie niște excepții extreme pentru adulți (invalizi de război, persoane cu handicap etc.). Taxele sunt prețul plătit pentru civilizație iar lumea trebuie să înțeleagă chestia asta. Cei care plătesc taxe sunt mai atenți cu felul în care acele taxe sunt cheltuite și stimulează implicarea cetățenilor în viața publică.

De ce? Pentru că au ”skin in the game” cum zic americanii sau ”și-au pus pielea la bătaie” cum am zice noi. E vorba de bani care ți se iau din salariu. Te vei oftica dacă se cheltuie aiurea.

Primești scutire însă? Nu sunt banii tăi! Oricum ție nu îți ia nimic. Când parlamentul X și-a angajat nepoatele la cabinet și a spart bani pe poșete scumpe pentru ele tu nu ai pierdut nimic.

Din punct de vedere civic e mai bine ca toată lumea să plătească ceva.

Apoi la nivel practic:

  • Cât de mult îi ajută o scutire pe cei săraci? Dacă ai un impozit de 10% și îl aplici la un venit de 1.000 lei atunci impozitul e 100 lei. Scutind persoana în cauză de impozit îi bagi în buzunar 100 de lei. Va trăi mai bine un om sărac dacă are 100 de lei în plus? Tot sărac va fi! 100 de lei pe lună nu te fac bogat. Cu 100 de lei nu îți cumperi apartament sau mașină. Dar cu acei bani poți finanța servicii publice de calitate, care sunt mult mai eficiente în a ajuta oamenii săraci decât scutirile de taxe. Vorbesc aici de servicii medicale pe care altfel nu și le vor permite, educație pentru copii, formare profesională și recalificare pentru adulți și așa mai departe.
  • Erodarea bazei de impozitare distruge un impozit. Cu cât restrângi aplicarea unei taxe cu atât taxa respectivă devine mai puțin eficientă. Puținul venit de la mulți se adună în sume mari. Odată ce acel puțin dispare ceilalți trebuie să suporte diferența. Presiunea de a plăti mai multe taxe va fi contracarată apoi de solicitarea și a altor categorii de a nu plăti acel impozit. De ce doar cei cu minimul pe economie să fie scutiți? De ce nu și medicii? De ce nu și profesorii? Și uite așa impozitul se distruge un impozit. Iar banii aceia vor trebui să vină din altă parte, adică din alt impozit.

În momentul acesta România are prea multe excepții de la impozitare. Iar USR vrea să le extindă, ceea ce va pune presiune pe alți contribuabili și alte tipuri de taxe.

Cum câștigă Iohannis alegerile?

Stând pe margine cu o pungă de popcorn și suc îmi imaginez:

Încep să am fani

P.S: Nu știu cum se întâmplă, dar încep să îmi văd ideile preluate în din ce în ce mai multe locuri. E adevărat, nu îmi rostește nimeni numele. Și sunt conștient că nu sunt singura persoană care gândește poate în felul acesta. Dar după ce anumite articole devin virale și îmi iau o gălăgie de înjurături încep să îmi văd argumentele preluate la milimetru. Culmea că sunt fix oamenii ai căror fani mă înjură de regulă.

Ce să zic, mă bucur că un blog de nișă de la o persoană necunoscută publicului larg are ceva influență în cercurile înalte ale politicii românești.




Norvegienii au motiv de a sărbători

Acele multe zerouri sunt de fapt 10 trilioane de coroane norvegiene, adică aproximativ 1,088 de miliarde de dolari sau 988 miliarde EUR.

Ce reprezintă suma asta? Ei bine reprezintă valoarea activelor aflate în fondul de investiții al statului norvegian. Norvegia e o țară cu rezerve uriașe de petrol, dar care a învățat din experiențele nefericite ale altora. Oamenii și-au dat seama că dacă se bazează pe banii din petrol, s-ar putea trezi într-o bună zi că scade brusc prețul țițeiului și ei rămân în fundul gol.

Așa că banii din redevențele petroliere merg într-un fond care investește banii peste tot prin lume. În 2011, era cel mai mare fond de investiții din lume, deși între timp a fost depășit de altele. Sună bine, nu e așa?

De ce nu avem și noi așa ceva?

Scriam la un moment dat despre faptul că și PSD avea în programul inițial de guvernare un astfel de fond. Deși, ca principiu mi se pare o idee bună, România a mai avut o experiență nefericită cu un fond de investiții.

Mă refer la faimosul fond înființat din banii primiți de statul român pentru vânzarea BCR, către Erste. Suma nu era deloc mică, 2,2 miliarde de euro la vremea respectivă iar banii trebuiau folosiți pentru investiții în infrastructură. Știți ce s-a întâmplat cu ei? I-a folosit guvernul Tăriceanu pentru a acoperi cheltuielile extravagante ale statului român cu măriri de salarii în sectorul public și angajarea unui număr uriaș de bugetari, deși legea interzicea lucrul acesta. 

PSD nu a reușit să reînvie ideea prin acel Fond Suveran de Investiții pentru că nu a reușit să găsească bani pentru a alimenta acest fond. Deși, ca o paranteză, la un moment dat, părea că ar putea fi folosiți banii din Pilonul II pentru treaba asta.

Dar rezervele de petrol mă veți întreba, banii de acolo nu pot fi folosiți?

Sunt mici șanse să ne alegem cu mare lucru. Legea redevențelor s-a tot plimbat între diverse tabere politice. A fost adoptată pentru ca apoi să fie respinsă și retrimisă de Iohannis către Parlament. Urmează să fie din nou modificată, dar de data asta cu condiții mult mai permisive pentru mediul de afaceri.

Așa că probabil nu vor veni mulți bani la buget din redevențele astea. Iar banii care vor veni vor merge să acopere ce cheltuieli curente ale statului.

Și ca să înțelegeți cât de bine echipat e statul român pentru a gestiona resursele sale (via Business24):

“Pretul de referinta pentru calcularea redeventelor nu a mai fost actualizat din 2008. Acest pret este, la ora actuala, de 495 de lei pe mia de metri cubi. Intre timp, piata a evoluat, au existat dereglementari in 2013 si 2017. In aceasta perioada, din pacate, ANRM nu a avut disponibilitatea sa ajusteze nivelul pretului de referinta, astfel incat si incasarile la bugetul de stat sa fie la nivelul pietei”, a spus Unsarescu, in deschiderea sesiunii de dezbateri.

Potrivit acestuia, Curtea de Conturi a relevat, in urma a doua controale, ca acest lucru a dus la neincasarea la bugetul de stat a unei sume totale de 7 miliarde de lei in perioada 2010 – 2015, ca urmare a faptului ca pretul de calcul al redeventei a ramas la nivelul din 2008.

Și ca să vă faceți o idee, în 2018 conform ANRM s-au încasat 1,797 miliarde RON:

Și totuși ar avea sens un fond de investiții?

Cum spuneam și mai sus, problema nu e fondul ci persoanele care îl vor administra și politicienii români. Cheia ar fi așadar găsirea unui mecanism de administrare care să fie sub control statului, fără să permită însă politicienilor să retragă banii sau să direcționeze investițiile spre firme de casă. Nu e imposibil, dar necesită ceva efort și maturitate politică.

Transferul a 1,8 miliarde RON / an (cât s-a încasat în 2018 din redevențe) în acest fond nu ar fi un lucru rău. Suma e nesemnificativă raportat la nevoile României, dar lăsat să crească (capitalizând câștigurile) vreo 20-30 de ani ar putea ajunge la niște sume frumoase. Poate la acel moment, când se va resimți puternic îmbătrânirea populației, acești bani vor fi de ajutor.