Semnale de alarmă în execuția bugetară pe trimestrul 1 2017

A apărut într-un final execuția bugetară consolidată pe primele 3 luni ale anului 2017. Lucrurile din păcate nu sunt foarte roz și ar putea fi rezumate în felul următor:

  • Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale
  • Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit
  • Creșteri la încasările din impozitele salariale și taxe locale
  • Ajutoare sociale mai multe
  • Cheltuielile cu proiecte europene nu par a crește
  • Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad
  • Surplusul înregistrat istoric în trimestrul 1 scade și el puternic

Acum să le luăm pe rând:

Cresc veniturile bugetare, dar scade ponderea veniturilor fiscale

Avem, mai exact, o creștere de 7,1% a veniturilor totale, dar veniturile fiscale au crescut cu doar 0,8%. În condițiile în care economia României a crescut cu aproximativ 4,8% anul trecut, ar fi fost de așteptat să avem o creștere a veniturilor cel puțin în linie cu nivelul creșterii economice. Chestia asta nu s-a întâmplat însă. Mai mult, ponderea veniturilor fiscale în total venituri bugetare a scăzut de la 64,3% în Q1 2016 la 60,5% în Q1 2017. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că România se bazează din ce în ce mai mult pe venituri care nu sunt sigure. Veniturile fiscale sunt stabile, sunt predictibile, sunt mai sigure decât orice altă categorie de venit bugetar. Fix veniturile de care e nevoie cel mai mult scad ca proporție în total.

O sinteză a evoluției încasărilor și încasărilor din impozite și taxe ar arăta cam așa:

Scad încasările din TVA, accize și impozit pe profit

S-au înregistrat, așa cum era de așteptat scăderi pe partea de încasări din TVA, impozit pe profit și accize. Dacă în cazul TVA-ului există explicația facilă cum că scăderea se datorează diminuării cotei de TVA de la 20% la 19%, în cazul celorlalte explicația nu mai ține pentru că nu au existat diminuări de cote în ceea ce privește accizele ori impozitul pe profit.

Răspunsul la întrebarea ”de ce au scăzut încasările în acest caz”, așa cum am explicat aici, este acela că anul 2016 a fost o anomalie în materie de încasări din TVA, accize și impozit pe profit pentru că în primul trimestru din 2016 au existat o serie de facilități fiscale care au dus la încasări considerabil mai mari, dar a avut loc și câteva mișcări de bunuri foarte mari în zona de accize. Acele situații însă au dispărut în 2017 așa că asistăm acum la o revenire la trendul obișnuitul.

Creșteri la încasările din impozitele salariale (albastru)

Încasările din impozitul pe venit și contribuțiile sociale au crescut considerabil în primul trimestru din 2017 ca urmare a creșterii salariului minim pe economie în principal. A se observa că ambele au crescut cu aproximativ același procent, în jur de 14%.

Creșteri de taxe și impozite locale (verde sus)

A avut loc o creștere substanțială a încasărilor pe partea de impozite și taxe locale. Acesta ar trebui să fie un motiv îmbucurător pentru că, de regulă, prin creșterea veniturilor la bugetele locale ar trebui să scadă transferurile venind de la bugetul de stat. Dacă acest lucru se va și întâmpla rămâne de văzut cel mai devreme în trimestrul 3 al anului, atunci când primăriile nu vor mai avea bani de încasat de impozite locale pe locuințe de la cetățeni.

Ajutoare sociale mai multe

Transferurile cu titlu de ajutoare sociale (verde) au crescut cu 9,7%  în trimestrul 1 din 2017 . Altfel spus, statul cheltuie considerabil mai mulți bani în 2017 decât o făceau în primul trimestru din 2016 pe ajutoare sociale.

Proiecte cu fonduri europene

Ni s-a promis prin programul de guvernare al PSD că vom obține sume fabuloase de bani din fonduri europene. Alocările de bani pentru a finanța proiecte europene au rămas însă aproximativ la același nivel ca anul trecut în perioada aceasta (roz dubios în imaginea de mai sus).

De observat că o linie scade în timp ce alta crește cu aproximativ aceeași sumă. Guvernul nu alocă mai mulți bani pentru proiecte cu fonduri europene, e de fapt doar o schimbare în raportare pentru că banii au început să vină acum din bugetul alocat pentru perioada 2014 – 2020.

În ceea ce privește încasările din fonduri europene, sumele sunt ridicol de mici: 2,9 miliarde, din care mare parte provin din proiecte derulate în timpul guvernării tehnocrate. Așteptăm cu interes performanțele guvernului Grindeanu însă. Oricum, programul economic al PSD se baza în mare parte pe venituri provenind din fonduri europene pentru a ofseta sumele uriașe pe care intenționa să le cheltuiască (mai multe detalii aici).

Cheltuielile de personal cresc puternic, dar cele de investiții scad

Partea cu adevărat îngrijorătoare e că în primul trimestru s-au înregistrat creșteri substanțiale ale cheltuielilor cu salariile (aproximativ 2,2 miliarde RON).

E greu e spus dacă întreaga sumă vine din creșterea salariului minim pe economie, chestie care a afectat și multe persoane care lucrează în sectorul public sau dacă o parte din creștere se datorează și altor creșteri salariale ori ca urmare a creșterii numărului de angajați.

Cert e că aceste cheltuieli cresc puternic, în timp ce cheltuielile cu investițiile (bunuri și servicii, dar și cheltuielile de capital) se reduc.

Momentan pe plus

Și nu în ultimul rând, momentan bugetul e pe plus pentru că, istoric vorbind în Q1 se încasează mai mulți bani decât se cheltuie. Dar și surplusul acela e în scădere:

Q1 2017 – 1,5 miliarde RON

Q1 2016 – 3 miliarde RON

Q1 2015 – 4,9 miliarde RON

Să ne pregătim pentru un trimestru doi cu deficit și multe vorbe grele și acuzații.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Deficitul de 3% e o prostie

Politicienii din România au două fetișuri ”pe partea economică”: cota unică de impozitare și deficitul de 3%. Dacă de prima e posibil să scăpăm în curând, a doua o să mai stea ceva prin discursurile politice. Și pentru că Eurostat tocmai a anunțat datele pentru 2016, am aflat și că România a avut un deficit de 3%. Și cu toate astea, eu vă zic de acum:

DEFICITUL DE 3% E O MARE PROSTIE!

De ce? Simplu: Pentru că România poate intra în faliment și cu un deficit de 2%.

De ce 3% și nu altă valoare?

Deficitul de 3% e una dintre condițiile impuse prin Tratatul de la Maastricht și a fost apoi inclus apoi în Pactul de Stabilitate și Creștere (SGP)Tratatul de la Maastricht a fost semnat în 1991 (acum 26 de ani) și reprezintă momentul când au fost puse bazele viitoarei monede euro. Practic, mai multe state europene au hotărât că vor avea o singură monedă, dar pentru că nu aveau încredere unii în alții au stabilit niște reguli:

  1. Datoria guvernamentală să nu depășească 60%. De ce 60%? Pentru că, în medie, acela era nivelul datoriei publice al viitoarelor membre ale zonei euro în acel moment (din nou, vorbim de începutul anilor 90).
  2. Deficitul să nu depășească 3%. De ce 3%? Pentru că așa zice formula următoare:

        d = g x b, acolo unde d – este deficitul, g – este creșterea economică și b este datoria guvernamentală.  

În acea perioadă creșterea economică era undeva pe la 5%, datoria la 60%. Prin urmare, formula va arăta în felul următor:

d = 5% x 60%, adică d = 3%.

Hai să vedem ce se întâmplă dacă introducem valorile înregistrate anul trecut de România în formulă:

d = 4,8% x 37,6% adică d = 1,8%

Ce înseamnă acel d de fapt? Ei bine aceea e valoarea maximă a deficitului pe care o poate avea un stat pentru a nu își majora datoria publică.

Altfel spus, dacă nu vrem să creștem datoria guvernamentală a României, trebuie să avem un deficit mai mic de 1,8%. Nu 3%! Mai mic de 1,8%! La o valoare de 3%, cum este cea înregistrată în prezent, datoria publică se va duce în sus.

Pe de altă parte însă trebuie subliniată o chestie: formula de mai sus este o variantă super simplificată a modelului keynesian și pleacă de la prezumția că nu putem avea creștere economică fără deficit bugetar, chestie care, evident, nu e adevărată întotdeauna. Dar, deși nu e întotdeauna adevărată, e o formulă simplă și ușor de înțeles de către politicieni așa că a ajuns în Tratatul de Maastricht.

Economiștii hard core în schimb se uită la deficitul primar și de acolo încearcă să își dea seama dacă țara respectivă are sau nu finanțe stabile.

Revenind însă la România, ce înseamnă acel deficit de 3%?

  • În primul rând că trăim din datorii. Unele țări pot face asta fără să își facă griji (SUA de exemplu), dar România nu are luxul acesta.
  • Înseamnă și că vom avea, cel mai probabil o nouă creștere a datoriei publice.
  • Mai înseamnă și că deși nu se va declanșa procedura de deficit excesiv, Uniunea Europeană va sta cu ochii pe noi în 2017 pentru că, deși nu am depășit 3% suntem fix la limită. Mai mult, nimeni nu are încredere în Guvernul Grindeanu atunci când spune că România va fi în limita de 3% pentru că au fost promise atât de multe lucruri încât ceva trebuie să crape pentru a ne menține în limită.

Cum s-a ajuns totuși la 3% deficit?

În primul rând a fost o problemă pe partea de venituri, bugetul având vreo 10 miliarde de euro mai puțin în încasări. Am explicat motivele pe larg aici așa că nu revin asupra subiectului.

În noiembrie 2016 deficitul era de 0,73%. La final de decembrie 2016 deficitul a ajuns la 3%. Ce s-a întâmplat în decembrie? Guvernul Cioloș a decis să aloce bani pentru mai multe chestii precum plăți în agricultură sau rambursări de TVA. Acesta nu e un lucru rău, dimpotrivă, e bine că s-a întâmplat așa.

Ce nu e bine în schimb e că Ministru Finanțelor declara că deficitul ESA e de 2,6% prin decembrie. De la 2,6% până la 3% e distanță cam mare și cineva de pe la Ministerul Finanțelor și INS ar trebui să dea niște explicații în sensul ăsta.

Concluzie:

Ținta de deficit de 3% e o prostie din anii 90 și e irelevantă pentru România. Ținta de deficit a României trebuie să fie mult mai mică, altfel riscăm să dăm cu economia de gard.

Și dacă vreți să dați vina pe cineva pentru deficitul acesta vinovații ar fi, după mine, următorii:

  1. Ponta
  2. Cioloș



Ministrul Turismului nu înțelege cum funcționează turismul

Am uneori impresia că trăiesc într-o piesă de teatru scrisă de Caragiale și tot aștept să înceapă lumea să aplaude ori de câte ori mai iese careva pe la TV și spune lucruri dubioase. În cazul de față, mă refer la Ministrul Turismului.

9% pentru agențiile de turism

Visul umed al oricărui politician român de la criză încoace e să reducă TVA-ul. Nu știu de ce oamenii ăștia au impresia că reducând TVA-ul o să se rezolve toate probleme României. Aparent și ministrul turismului merge pe același drum afirmând că România va trimite o solicitare Comisiei pentru a permite diminuarea cotei de TVA la agențiile de turism la 9%. 

Am să îl scutesc eu pe domnul ministru de așteptare și am să îi dau răspunsul: NU

Dacă ministrul ar fi întrebat un consultant fiscal cu cunoștiințe decente de TVA sau pe cei de la Ministerul Finanțelor Publice, ar fi aflat că nu se poate acorda o cotă redusă de TVA pentru agențiile de turism din simplul motiv că ele beneficiază deja de un regim special de TVA. Iată cum funcționează:

O agenție de turism cumpără de regulă servicii de cazare, transport și asistență (ghid să zicem) pentru turiști. În cazul unei vacanțe în străinătate, toate serviciile astea nu generează TVA românesc pentru agenție din varii motive (nu are sens să intru în detalii tehnice). Problema e că atunci când agenția din România vinde vacanța turistului trebuie să pună TVA pe factură la o cotă de 19%. Adică vom avea, spre exemplu costul total al serviciilor de cazare, transport și asistență de 600 RON, iar agenția va vinde vacanța cu 1.190 RON din care 1.000 RON îi revin ei iar TVA-ul de 19% însumând 190 RON trebuie plătit statului român.

Ca să ușureze viața agențiilor există un regim special de TVA care se aplică pentru agențiile de turism. Folosind acest regim special agenția poate să aplice TVA doar asupra profitului pe care îl face din vânzarea pachetului turistic. Asta înseamnă că vom aplica TVA asupra profitului obținut din pachet, adică la 400 RON, nu la 1.000 RON ca în exemplul de mai sus. Prețul final de vânzare scade în felul ăsta de la 1.190 RON la 1.076 RON. Practic, e ca și cum cota de TVA ar fi de 7,6% în loc de 19%.

Mai mult, mai toate statele din UE, inclusiv România au cote reduse de TVA la cazare iar transportul internațional de persoane e scutit de TVA cam peste tot.

Directiva de TVA, adică legislația care reglementează TVA la nivel european nu prevede posibilitatea de a aplica o cotă redusă de TVA pentru turism pentru simplul motiv că sectorul beneficiază deja de unul din cele mai permisive sisteme de cote reduse dintre toate domeniile de activitate.

Ministrul și tehnologia

Digi 24 a făcut o comparație între destinația de Paște a românilor de anul acesta și cea de anul trecut folosind date de pe Trivago. Rezultatul e că românii se duc de Paște în Bulgaria în loc să meargă pe litoralul românesc. Comparația e idioată pentru că anul trecut Paștele a picat în mai, anul acesta la mijloc de aprilie, adică înainte de începerea sezonului estival. Dar nu asta e problema, sunt obișnuit ca Digi să publice materiale făcute în doi peri, adevărata problemă e că ministrul turismului nu știe ce e Trivago, unul din cele mai mari siteuri de comparare de prețuri pentru camere de hotel.

Și asta nu e tot, acum se lucrează la o lege prin care ANPC va suspenda website-urile care publică anunțuri cu unități de cazare neclasificate sau nelicențiate. O măsură bună în aparență, doar că…piața de reclame online e dominată de Facebook și Google, iar reclamele de acolo sunt automate. Altfel spus, o pensiune fără autorizație își poate face reclamă pe Facebook sau Google fără autorizație și fără ca ANPC să poată face ceva în privința asta. De ce spun asta? Pentru că e greu de crezut că ANPC poate închide facebook sau google. În plus, multe dintre acele reclame fac parte din categoria ”programatic advertising”, adică reclame care rulează automat în funcție de utilizator. Altfel spus ele îți pot apărea atunci când intri pe un site fără ca siteul respectiv să aibă contract încheiat cu pensiunea respectivă.

Chestia asta îmi demonstrează că ministrul turismului nu are nici cea mai vagă idee cum funcționează tehnologia.

Este un sistem cangrenat

Cuvintele nu îmi aparțin mie ci ministrului turismului. Și asta nu e nimic, întreaga declarație sună în felul următor (boldul e al meu):

Este un sistem cangrenat, nu imbacsit, ci cangrenat, in care fiecare protejeaza pe fiecare, iar la rezultate nu avem niciun fel de rezultate. Nu din cauza mea sau a secretarilor de stat institutia nu functioneaza, ci din cauza lor. Pentru ca ei vaneaza numai pozitii, se vaneaza unii pe altii, au orgolii, au polite de platit, au frustrari

Țara asta e condusă de PSD în colaborare cu diverse alte partide din 2012 și până în prezent. Asta înseamnă 5 ani de prezență continuă a PSD în structurile de conducere ale României iar Ministrul Turismului pus de PSD se plânge că nu își poate face treaba din cauza oamenilor din sistem.

Ironic e că acel sistem cangrenat în care fiecare protejează pe fiecare și lipsit de rezultate e același care l-a adus pe el în scaunul de Ministru. Și apropo de rezultate și sisteme îmbâcsite, cum poate un om care a lucrat toată viața la firma tatălui său, firmă de panificație, să fie ministrul al turismului deși nu are nici un fel de experiență relevantă în domeniu? Oare cumva mulțumită acelui sistem îmbâcsit de care se plânge? Cumva oamenii aceia de care se plânge acum au ajuns în acele posturi la fel ca el?


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Impozitul pe gospodării îi va îmbogății pe cei deja bogați

Am mai scris despre impozitului pe gospodărie, minim 12 miliarde de euro gaură în buget și multe necunoscute. Pe lângă toate neajunsurile semnalate până acum putem adăugă încă o problemă cu impozitul pe gospodărie:

Impozitul pe gospodărie îi favorizează pe cei bogați și asta nu ar trebui să mire pe nimeni

 În fond vorbim despre PSD, partidul cu cele mai agresive tăieri de taxe din istoria post decembristă. De ce ne-ar mira faptul că iau măsuri care îi dezavantajează pe cei săraci și bagă bani în buzunar celor bogați, nu?

Nu vrea să fiu înțeles greșit, un sistem de impozitare echitabil trebuie să ofere posibilitatea de a deduce anumite cheltuieli, dar sistemul deducerilor, așa cum e gândit acum, îi va favoriza pe cei bogați. Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor și consultant fiscal a făcut un calcul al noului impozit pe gospodărie bazat pe veniturile sale obținute în 2015 și l-a calculat cu impozitul efectiv plătit în acea perioadă.

Concluzia, deloc surprinzătoare e că noul sistem de impozitare i-ar reduce impozitele plătite către stat într-un an cu 54%, de la 309.300 RON la 167.000 RON.

Asta se întâmplă în primul rând pentru că impozitul se reduce de la 16% la 10%. Apoi ar mai fi de luat în calcul și faptul că, pe lângă venitul neimpozabil de minim 2.000 RON (pentru o gospodărie de 1 persoană) se mai acordă și o posibilitatea de a deduce cheltuieli de minim 2.000 RON (pentru o gospodărie de 1 persoană).

Dar știi ce? Cei cu salariul minim pe economie probabil nu se vor mai încadra pentru nici o deducere pentru că nu vor mai plăti impozit. Cei care au însă venituri mari (cum e cazul de mai sus), vor putea deduce cheltuieli de minim 2.000 RON pe lună. Și nu orice fel de cheltuieli. Iată lista propusă:

a) contribuția de asigurări sociale și contributia de asigurări sociale de sănătate datorate și plătite de către persoanele fizice în baza art. 148 si 170 din Codul fiscal;

b) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească nivelul unui salariu minim pentru un muncitor necalificat pe gospodărie

c) fonduri de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare sau cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European;

d) prime de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament;

e) asigurările obligatorii pentru casa și masina (RCA).

f) programe educationale si recreere pentru copiii aflati in intretinere: gradinite particulare, programe tip before/after school, taxe școlare, tabere sau excursii școlare, cursuri: limbi straine, arte, sport, cursuri de pregatire tip meditatii;

g) alimentarea contului pentru educaţie permanentă, înființat în baza Legea nr. 1/2011 Legea educației naționale;

h) activități educaționale pentru tineri/adulți (ex. taxe școlare, etc)

i) activitati sportive pentru adulti (ex. abonamente sala fitness, gimnastica, dans, alte activitati sportive);

j) achizitii de carti si produse de papetarie;

k) activitati culturale (ex: bilete/abonamente la teatru, cinema, spectacole);

l) servicii balneo-climaterice, fiziterapeutice, kinetoterapeutice;

m) medicamente pentru boli cronice si grave;

n) întreținere și reparații gospodărie;

m) susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.

Se oferă deducere pentru abonamentele de sală, fitness, bilete la teatru sau cinema, donații, taxe școlare, grădinițe și școli private, activități de recreere și altele. Bucuria oricărui corporatist doar că oamenii cu venituri reduse nu prea au astfel de cheltuieli. De acord, au cheltuieli cu reparații în gospodărie, dar de regulă și le cam fac singuri. Copiii oamenilor săraci merg la școală de stat, nu la școală privată și nu prea își permit abonamente la sală sau bilete la cinema.

Nu zic că nu sunt de dorit astfel de deduceri, dar stau și mă întreb dacă nu cumva ar fi mai bine să folosim acei bani pentru a ajuta săracii să nu mai fie săraci, finanțând învățământul rural, oferind bani profesorilor să predea la țară, sau plătind doctorii să meargă la țară și să aibă grijă de bunicii noștri.

În plus, nu se întreabă nimeni cât va fi nota de plată pentru paradisul fiscal din grădina carpatică? Eu am calculat minim 12 miliarde RON fără a ține cont de impactul deducerilor care e mai greu de cuantificat.

Cine va controla sumele declarate?

Pe de o parte angajatorii vor declara în continuare în REVISAL câștigurile salariale ale angajaților, dar cum se vor verifica sumele menționate cu titlu de deduceri? Va trimite ANAF inspectori care să verifice zeci, sute sau mii de bonuri, chitanțe sau facturi? Se vor lua resurse importante de la combaterea evaziunii mari, aia de milioane de euro, pentru a verifica dacă familia Popescu și-a declarat corect deducerile? Hai să luăm altfel lucrurile, dacă nu se va face nici un fel de control, nu își va pune toată lumea deducerea maximă în declarație pentru că oricum nu verifică nimeni?


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


ANAF nu are capacitatea de a administra acest impozit

Cu sau fără ajutorul consultanților, ANAF nu are oameni suficienți pentru a administra taxele din prezent. Pentru a te înscrie ca gospodărie trebuie să trimiți o cerere către ANAF. Asta înseamnă că ANAF va primi în jur de 8-9 milioane de cereri pe care va trebui să le procese. Cine va introduce 8-9 milioane de CNP-uri în baza de date ANAF pentru înregistrare? Cine va introduce de mână cifrele aferente impozitului ori de câte ori se va depune declarația?

Ce se întâmplă în acea perioadă, ANAF renunță la a mai face orice altceva pentru a procesa declarațiile? Chiar dacă se vor putea depune declarații în format electronic, majoritatea românilor vor sta la ghișee în ultimele 2-3 zile pentru că așa suntem învățați.

Nu înțeleg de ce guvernul insistă la faza cu consultanții

Nu există 35,000 de consultanți și nici nu se va putea ajunge la un număr apropiat prea curând. Sunt 4.121 consultanți activi în momentul de față. Și mulți dintre ei nu vor vrea să își asume răspunderea pentru niște deduceri care presupun parcurgerea a zeci, sute sau mii de chitanțe, bonuri fiscale ori facturi. Alternativa ar fi să nu fie ținuți răspunzători pentru completarea declarației, situație în care consultantul nu mai e consultant, e doar o persoană care completează declarația fără să își bată capul cu ce scrie efectiv acolo.

Contribuabilul trebuie să își plătească impozitul

Asta e o aberație pentru că oamenii nu vor plăti întotdeauna banii datorați. Abia aștept reportajele lacrimogene cu săraca familie care e executată silit pentru că nu a plătit statului 100 de RON. Ni se va explica cum au cumpărat o mașină sau un apartament sau altceva și acum nu mai au bani de taxe. Apoi va veni Dragnea, Grindeanu sau altcineva și va da un OUG prin care va șterge cu buretele zeci sau sute de milioane de euro taxe neplătite pentru că e an electoral.




12 miliarde RON impactul impozitului pe gospodărie

Pe scurt lucrurile stau cam așa:

  • Din puținele declarațiile din presă și câteva cifre aruncate aiurea rezultă un impact bugetar de 12 miliarde RON (44% din veniturile din 2016).
  • ANAF nu poate să se ocupe de chestia asta deci se vor ocupa consultanții. Doar că nu avem 35.000 de consultanți în România.
  • Vom avea deduceri.

Varianta mai lungă ar fi următoarea și se bazează pe declarațiile făcute la Sinteza zilei

Impactul bugetar e uriaș

Impozitul va fi de 0% pentru venituri sub 2.000 RON sau 10% dacă depășesc valoarea asta și se va aplica asupra veniturilor gospodăriei. Gospodăria nu e definită, dar probabil va fi orientată în jurul familiei tradiționale, aia constituită din soț și soție. Două persoane care sunt impozitate în prezent cu 16% vor fi impozitate la comun cu 10%.

Două persoane care câștigă minimul pe economie (1.450 RON), în prezent, plătesc impozit pe venit de 292 RON (146 RON x 2 persoane). Nu e clar cum se va calcula noul impozit, dar dacă nu se va schimba nimic în legislație, se va impozita cu 10% diferența între 2.900 RON și 2.000 RON. Ar rezulta un impozit de 72 RON. Statul pierde 220 RON.

Asta va duce la o scădere drastică a veniturilor la buget pentru că 40% dintre salariații români (2,4 milioane de salariați) câștigau minimul pe economie în 2015. Hai să presupunem că toți cei 2,4 milioane sunt căsătoriți. Asta înseamnă 220 RON x 1,2 milioane gospodării. Într-un an bugetul ar pierde 3,2 miliarde RON doar de la gospodăriile care câștigă salariul minim.

Salariul mediu brut era în decembrie 2016 de 3.257 RON. În prezent două persoane care câștigă salarium mediu pe economie plătesc 870 RON impozit pe profit (435 RON x 2 persoane). După noul sistem acea gospodărie ar plăti 377 RON impozit, rezultând o pierdere pentru bugetul de stat de 493 RON pe gospodărie. Sunt 5,45 milioane de salariați, din care 2,4 milioane câștigă minimul pe economie. Rămân 3 milioane de salariați, adică aproximativ 1,5 milioane de gospodării. 493 RON x 1,5 milioane înseamnă 8,8 miliarde RON într-un an.

Adăugând cele 3,2 miliarde de mai sus obținem un total de 12 miliarde RON pierduți de buget prin aplicarea noului impozit. În 2016 încasările la bugetul de stat din impozit pe venit au fost de 27,7 miliar RON. Ar rezulta o diminuare a încasărilor cu 44% și asta fără să țin cont de deduceri.

Atenție însă, calculele mele se bazează pe ipoteza că impozitul pe gospodărie se va calcula la fel ca impozitul pe venit. Și pentru că nu am acces la cifre exacte am folosit doar salariul minim și salariul mediu în calculele mele.

Vom avea deduceri pe bază de bon fiscal

Pe scurt se va acorda deducere pentru copii: 1.600 RON / an / copil pentru familii cu venituri sub 5.000 RON, 1.200 RON / copil / an pentru familii cu venituri între 5.000 RON și 8.000 RON și nimic pentru cei peste 8.000 RON (chiaburii dracu).

Aici nu zic nimic de rău, pentru că mi se pare ok. Și nu am nimic împotriva deducerii pe bază de bon fiscal, e perfect rezonabil pentru că va încuraja pe oricine să ceară bonuri.

ANAF nu are capacitatea de a administra acest impozit

Spun chestia asta ori de câte ori apare câte o discuție despre taxe noi: ANAF nu mai face față unor alte impozite și taxe noi. Nu au angajați suficienți, nu au servere suficiente, dar toate guvernele vor bani mai mulți. PSD știe chestia asta așa că a venit cu propunerea ca impozitul să fie administrat de consultanți fiscali. S-a vehiculat numărul de 35.000 de consultanți fiscali necesari. Doar că…nu sunt 35.000 de consultanți fiscali în România. În momentul de față Camera Consultanților Fiscali numără exact 4.121 membrii activi. Nu se știe de unde vor veni restul de 31.000 de oameni, poate de la Fisc, deși asta ar paraliza activitatea ANAF de tot. Aaa…și apropo, mulți dintre acei consultanți fiscali nu vor avea chef să lucreze pentru statul român care de multe ori uită să plătească.

Cea mai mare aberație e însă asta:

Acest consultant fiscal va plati si impozitele in numele acelei gospodarii, asa ca se vor reduce costurile

Consultantul fiscal nu va plăti niciodată impozitele. Nimeni nu vrea să fie făcut răspunzător pentru plata altora. De ce și-ar asuma un consultant o plată pentru o familie pe care nu o cunoaște. Dacă familia nu are bani să plătească atunci ce se întâmplă? Plătește consultantul și rămâne să își recupereze datoria de la contribuabil? NIMENI nu va accepta să facă asta. Oamenii care au propus chestia asta nu au nici cea mai vagă idee cum funcționează taxele!

La final niște sfaturi:

  1. Feteleor, dacă sunteți singure și cu carieră, căutați pe unul sărac, dar cu deducere mare.
  2. Băieți, dragobetele sărută fetele…care diminuează impozitul de plată. Abia acum înțeleg de ce toți ăia din telenovele își luau cameriste sărace de nevastă.
  3. Faceți copii / adoptați copii / cumpărați copii dacă vreți deduceri mari. Acum înțeleg de ce Angelina adopta câte un plod după fiecare film.

Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





Una scurtă despre jocurile de Bingo

Aparent firma aflată în spatele jocului de bingo difuzat de Antena 1 nu vrea sau nu poate să plătească banii câștigați de participanți. Nimic nou în chestia asta, țara e plină de țepari.

Vreau doar să remarc două lucruri:

Antena 1 nu își asumă nici un fel de răspundere pentru ce fac băieții ăia

Din punct de vedere juridic e normal să nu vrei să îți asumi mizeriile pe care le fac partenerii tăi. Sunt convins că în contractul dintre părți scrie foarte clar că Antena 1 / Grupul Intact nu e responsabil pentru acțiunile partenerului bla bla bla.

Odată cu apariția în emisiunea TV firma de bingo a beneficiat de un transfer mare de credibilitate venind de la Antena 1. Logica telespectatorilor e simplă, dacă nu ar fi fost ok, nu ar fi apărut la Antena 1. Pe de altă parte și Antena 1 a beneficiat de pe urma parteneriatului, difuzând o emisiune cu premii fără să dea ea premiile efectiv. Deci costuri reduse și câștig probabil măricel. Dar cu ocazia asta s-a expus la orice fel de transfer de credibilitate venind de la partener (bun sau rău). Publicul va crede deci că Antena 1 e cea care a dat țeapă oamenilor, nu Gigel Bingo SRL.

Ce e uimitor pentru mine e însă faptul că oamenii de la Antena 1 nu par să fi făcut verificări de nici un fel în legătură cu partenerii lor. S-au expus fără să se asigure că partenerul lor e solvabil din punct de vedere financiar.

Ciclul economic și bingo

Nu am nici un fel de informație concretă în privința asta, doar observații personale, dar mie mi se pare că emisiunile de bingo apar la TV atunci când economia merge prost.

Emisiunile de bingo aveau audiență mare la finalul anilor 90, început de 2000 atunci când nu o duceam prea bine. Prin 2004 – 2008 au dispărut aproape complet de la TV. Apoi au reapărut de prin 2009 încoace. Cum s-a îmbunătățit situația economică a românilor cum emisiunile de bingo încep iar să dispară din grilă și firmele au probleme.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]


 




Produsele din Vest nu au același gust la noi și e normal să fie așa

Ministrul Agriculturii (tipul ăla care vorbește ca Nicolae Ceaușescu) anunță că a cerut ajutorul unor țări din Vest pentru a verifica dacă produsele comercializate în România de branduri internaționale sunt de o calitate mai slabă decât cele din Vest.

Din dorința total altruistă de a scuti bugetul de stat de o căruță de bani cheltuiți deamp…fără motiv, am să îl lămuresc eu dl. ministru: Nu tovarășu ministru, produsele vândute în România nu sunt inferioare, dar nici nu sunt la fel. Și oricât de mult vă veți stresa nu veți găsi produse inferioare pentru că:

Igiena și normele de producție sunt lucruri cu care firmele serioase nu se joacă

Acesta e motivul pentru care, tovarășul ministru, veți vedea că toate produsele vor trece cu brio orice fel de teste la care vor fi supuse pentru că în alte țări se fac controale mai des ca la noi. Și dacă tot veni vorba de controale, nu ar fi cazul să facem niște teste și în România? Anul trecut a fost ditamai scandalul cu niște salmonela care ba era ba nu era prezentă într-o fabrică din Argeș. Nu îmi aduc aminte să se fii găsit în schimb salmonela prin fabricile străinilor în România.

Reputația e cuvântul cheie 

Niciodată nu veți vedea produse inferioare din punct de vedere calitativ așa cum sugerează tovarășul ministru pentru că firmele mari nu își permit să își strice reputația. De ce și-ar strica un gigant cu afaceri de miliarde de euro reputația pentru o piață de câteva zeci de milioane de euro?

În schimb la noi în România firma aia de lactate cu angajați infestați cu salmonela din Argeș încă operează fără probleme.

Care e definiția calității inferioare?

Și ar mai fi o chestie, oare cum definește tovarășul ministru calitatea inferioară? Când e o brânză inferioară alteia? Sau o băutură? Berea la americani are 2,5% alcool, în Europa între 4 – 6%. E berea americană inferioară? Dacă da, de ce nu s-au ofuscat americanii și nu au făcut scandal la Heineken să nu le mai vândă bere cu 2,5% alcool?

Tot apropo de definiția calității inferioare, un articol din 2015 publicat de BBC explică diferențele între gustul ciocolatei Cadbury în Statele Unite față de Marea Britanie. Trebuie să citești articolul ca să poți înțelege cât de dificil e să compari aceeași ciocolată, dar produsă după specificații diferite. Oare tovarășul ministru citește presa străină?

Știți însă de ce aceleași produsele alimentare au gusturi diferite în țări diferite? 

Pentru că oamenii au gusturi diferite

Și e normal să fie așa! Știu asta pentru că îmi place să încerc sortimente diferite de cola prin fiecare țară pe care o vizitez și până acum nu am găsit două care să semene. Iar asta tovarășu ministru se datorează faptului că oamenii au gusturi diferite iar companiile știu asta și încearcă să se plieze pe acele gusturi. Nu e nici o conspirație de a vinde produse mai slab calitative, e vorba doar de gusturi diferite.

Pentru că legislația e diferită 

Și de multe ori acesta e punctul de plecare pentru cele mai semnificative diferențe.

Fiecare țară are propriile standarde de calitate a mâncării. În unele țări se admite minim X% dintr-un ingredient, dar nu mai mult de Y%. În alte țări proporțiile sunt diferite. Unele țări interzic cu totul ingrediente care sunt ok în alte state. Și uite așa se poate ajunge ca brânza sau ciocolata sau coca cola vândute de aceeași companie să aibă gusturi diferite în fiecare țară în parte.

Concluzii

Declarația asta a ministrului face parte dintr-o campanie de demonizare a străinilor: Uite, ne vor colonie, uite, ne vând chestii inferioare și altele asemenea. Nu vor găsi nimic pentru că nu e nimic de găsit. Dar le vor arăta oamenilor că ei se luptă cu străinii ăia răi care vor să ne fure brânza tradițională și să ne bea cola strămoșească.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]





UBER și decizia Curții de Apel Cluj

În cazul în care nu știați un tribunal din Cluj și-a dat cu părerea despre ce face UBER și a zis ca UBER nu e firmă de transport ci gestionează o platformă tehnologică.

Nu știu exact ce au fumat judecătorii de acolo, dar știu o vorbă de la americani: Dacă merge ca o rață, se poartă ca o rață și măcăne, atunci indiferent cum i-ai spune tu, aia e o rață.

Doar că ardelenii, care demonstrează încă odată de ce lumea îi ia la mișto și spune că sunt înceți, sunt de altă părere. Dacă veți avea răbdarea de a trece prin decizia curții veți descoperi două chestii dubioase:

  1. Curtea de Apel zice că reclamanta (Asociația de Monitorizare Taxi Transilvania) nu poate justifica un interes legitim pentru că nu are scop patrimonial. Altfel spus, pentru că AMTT e o asociație și nu o companie de transport, nu poate să dea în judecată UBER și să îi acuze de concurență neloială.
  2. Curtea de Apel mai zice că UBER prestează doar activități de marketing, sesiuni de informare a celor care folosesc aplicația și activități suport de verificare a documentației prezentate de furnizori. Acele documente sunt, conform instanței, acte de identitate, permise de conducere, taloane ale autovehiculelor, asigurări, caziere judiciare şi caziere auto. Tot ca motiv pentru care nu se consideră că UBER ar face transport în România a fost invocat faptul că UBER nu deține mijloace de transport destinate unei activităţi specifice celei de transport persoane.

Așa cum ziceam mai sus, UBER arată și se comportă ca o firmă de taximetrie iar Curtea de Apel face greșeala de a se uita doar la ce face UBER în România, acolo unde activitățile sunt de suport. Chiar și așa, faptul că filiala UBER din România verifică documente specifice activității de transport de persoane nu dă de gândit? Faptul că o firmă poate face orice fel de activitate cu resursele tehnice sau umane (echipamente, mașini, oameni) ale unui subcontractor nu e știut la Cluj?

Mergând pe logica lor, oricine își poate face o firmă în Bulgaria, crea o aplicație și apoi se poate apuca de taximetrie în România. Și uite așa nu mai e nevoie de licențe de taxi în România.

Avocat: Onorată instanță, UBER nu e firmă de taximetrie!

Judecător: Dar ce e atunci?

Avocat: E aplicație!

Judecător: Huh?

Avocat: E chestie din aia de se instalează pe telefon, cum e…ăăă..Candy Crush!

Judecător: Hmm…nu prea știu ce e Candy Crush…

Avocat: Onorată instanță, dumneavoastră cum chemați un taxi?

Judecător: Îi fac cu mâna pe stradă, sau sun și chem un taxi.

Avocat: Ăăă…ok…păi, da, exact!…onorată instanță, dacă ați vrea să opriți o mașină UBER pe stradă nu ați putea. Dacă ați încerca să sunați la UBER pentru o mașină nu ați putea.

Judecător: Atunci e simplu!

Și uite așa cred eu că s-a ajuns la decizia judecătoriei Cluj.

P.S: Luați chestia aia de sus ca pe o glumă, nu sunt nici avocat și nici nu am fost de față 😉




Cum a schimbat UE viața românului obișnuit, în cifre

Politicienii români au prins gustul discursurilor anti-multinaționale și anti-UE. De partea cealaltă, argumente de genul: Dar uite cu cât a crescut PIB-ul!

Dacă spun cuiva pe stradă că în 2007 PIB-ul României a fost de 125,4 miliarde de euro, iar în 2016 a atins 169 miliarde euro va înțelege ceva?

O creștere de 34,8% în 10 ani e mult sau e puțin? Poate să spună PIB-ul dacă viața românului obișnuit e mai bună? Din păcate nu. Așa că m-am apucat să caut pe Eurostat indicatori sociali și economici care să îmi spună dacă viașa românilor e mai bună sau nu de când România a devenit membră UE. Iată ce am găsit:

UE ne-a băgat mai mulți bani în buzunar

Cel puțin asta susțin statisticile. Din 2007 și până în prezent fondul de salarii la nivelul economiei a crescut cu aproximativ 35,8%, adică în linie cu creșterea PIB-ului. În același timp însă venitul median (adică venitul a 50% + 1) al unei gospodării tipice românești a crescut cu 44,33% în perioada 2007 – 2015. Ritmul de creștere e destul de ridicat dacă avem în vedere reducerea de 25% din sectorul public înregistrată în 2009 și ajustările similare din sectorul privat.

Pe de altă parte însă productivitatea muncii, nu a crescut la fel de mult: doar 22,9% în intervalul 2007 – 2015, ceea ce înseamnă că acele creșteri salariale au mers în parte și spre sectoare în care productivitatea a crescut mai încet decât au crescut salariile sau nu a crescut deloc. Cea mai probabilă explicație e că această diferență se datorează creșterilor salariale din sectorul public.

Dar tot UE ne-a împrăștiat prin toate colțurile Europei

Din 2007 până în 2015 populația României a scăzut oficial cu aproximativ 1 milion de locuitori. Dintre aceștia în jur de 806 mii erau persoane aflate în câmpul muncii, oameni care munceau în România, care plăteau impozite în România, dar mai important însă, erau oameni care contribuiau la creșterea PIB-ului. Acei oameni lucrează acum cel mai probabil în UE. Lipsa lor se simte pe piața muncii în România, acolo unde avem un deficit sever de electricieni, instalatori, mecanici, medici și alții.

Pentru cei care practică aceste meserii însă emigrația a reprezentat o mare oportunitate. Au putut să plece în țări mai dezvoltate economic și să câștige mai mult decât o puteau face în România. Nici cei care au rămas în România nu o duc rău pentru că lipsa persoanelor calificate a dus la competiție între angajatori sau creșterea tarifelor pentru liberi profesioniști.

În același timp însă salariile mai mari s-au tradus în creșteri ale prețurile pe care populație le plătește pentru serviciile prestate de medici, electricieni și celelalte categorii aflate la mare căutare. Și să nu mai zic de bugetul de pensii care e aproape de colaps din cauza scăderii numărului de contribuabili (deși trebuie precizat că nu din cauza românilor care au emigrat s-a ajuns în această situație).

Aș spune că UE ne-a împrăștiat prin toată Europa, dar a și băgat bani în buzunarul românilor care practică meserii pentru care există cerere în UE.

Mai mulți români au acum loc de muncă

În 2007 gradul de ocupare al forței de muncă era de 64,4%. În 2015 atinsese 66%. Gradul de ocupare al forței de muncă arată cât la sută din totalul populației apte de muncă și muncește efectiv. Creșterea poate părea mică, dar având în vedere emigrația puternică și cât de răspândită e munca la negru în România, creșterea e un semn îmbucurător.

Am căutat însă și indicatori care să arate dacă și românii săraci își găsesc mai ușor de muncă sau doar cei cu meserii la mare căutare. Și am găsit la Eurostat un indicator numit: ”Persoane care trăiesc în gospodării / familii cu intensitate a muncii scăzută”. Mai pe românește, indicatorul ne arată câte persoane locuiesc în familii în care membrii nu muncesc deloc sau muncesc cel mult 20% din timpul normat (adică mai puțin de 2 luni și jumătate pe an). În general astfel de gospodării / familii pot fi considerate sărace sau la limita sărăciei. Din acest punct de vedere, în România, oficial, existau 1,67 milioane de persoane care trăiau în astfel de familii în 2007 (suprinzător, nu?). În 2015 numărul scăzuse însă la 1,19 milioane de persoane. Asta înseamnă că viața a jumătate de milion de români s-a îmbunătățit cel mai probabil pentru că, în acești 9 – 10 ani de UE, ei, părinții lor sau alți membrii ai familiei au putut să își găsească un loc de muncă.

Românii săraci și-au îmbunătățit viața

Și nu e propagandă, chiar asta spun cifrele: în 2007 9,4 milioane români, adică 47% din populația totală a țării, erau incluși de Eurostat în categoria ”risc de sărăcie sau excludere socială”, un indicator care măsoară numărul de persoane cu venituri reduse sau care provin din familii fără locuri de muncă (indicatorul de mai sus) și alte criterii legate de sărăcie. În 2015 Eurostat raportează un număr de 7,4 milioane de români aflați în această categorie, adică 37,4% din populația țării. Asta înseamnă că în 9 – 10 ani 2 milioane de români au ieșit din sărăcie. Repet, 2 milioane de români!

Nivelul de privațiune materială (Material Deprivation rate în engleză) era de 54,5% în 2007. Pe românește asta înseamnă că 54,5% dintre români nu aveau bani pentru cel puțin 3 din următoarele 9 lucruri:

  • să fie la zi cu chiria, rata la casă sau plata utilităților;
  • să aibă căldură în casă;
  • să facă față unor cheltuieli neprevăzute;
  • să mănânce carne sau proteine în mod regulat;
  • să plece în concediu;
  • să aibă un televizor;
  • să aibă mașină de spălat;
  • să aibă mașină;
  • să aibă un telefon;

În 2015 procentul scăzuse la 39,5%, o diferență de 15% față de 2007 care se traduce în 3,5 milioane de români care duceau în 2015 o viață mai bună decât în 2007.

Avem mai puține WC-uri în curte

Știți cu toții statistica aia care spune că X% din români au WC în curte. Ei bine, în 2007 41,5% dintre familiile românești nu aveau WC, duș sau baie în casă. În 2015 procentul scăzuse la 30,5%, care, deși în continuare foarte ridicat, e o îmbunătățire considerabilă pentru că acel 11% diferență înseamnă că 2,6 milioane de români au parte de instalații sanitare moderne.

Și nu e vorba numai despre WC în curte ci și despre calitatea locuințelor în general. În 2007 30,7% dintre români trăiau în locuințe cu igrasie, acoperișul stricat, cu infiltrații de apă sau  ferestre care nu izolau de intemperii. În 2015 procentul scăzuse la 12,8%. Asta înseamnă că 3,7 milioane de români care în 2007 locuiau în case umede și reci au acum locuințe decente.

Suntem însă neatenți cu banii

Vrem să ne fie bine, dar mai important vrem să le fie lor bine. Copiii să aibă calculator, soția să nu spele la mână rufele, bunica are acoperișul stricat și vine iarna. Ne-am dus la bănci și ne-am îngropat în datorii pentru că vrem să fie bine, dar asta vine cu un preț, iar acel preț se numește DAE și se măsoară în procente. Românii s-au împrumutat mult în anii de dinainte de criză iar asta se vede și în indicatorii Eurostat:

Dacă în 2007, an în care creditele se dădeau doar cu buletinul, doar 10,7% dintre români aveau facturi de întreținere sau rate la bancă sau chirie restante, în 2015 s-a ajuns la 19,6%, adică aproape dublu. Criza și-a spus cuvântul iar mulți români încă mai au de achitat credite luate la dobânzi foarte mari înainte de 2008.

De asemenea dacă în 2007 46,2% dintre români spuneau că nu ar face față unor cheltuieli neprevăzute, în 2015 procentul a urcat la 51,4%. Da, credite, cheltuieli, dar și o oarecare inconștiență și lipsă de responsabilitate sau educație financiară.

Dar cu sănătatea cel puțin stăm mai bine

Speranța de viață la naștere a crescut de la 73,1 ani în 2007 la 75 de ani în 2015. E mai bine, dar se poate mult mai bine, având în vedere că media UE e în prezent de 80,6 ani.

Și poate că nu ai să crezi, dar în ciuda a ce auzi pe la TV și pe internet, erau mai mulți doctori practicanți în 2015 decât erau în 2007. Astfel, dacă în 2007 aveam 208 doctori la 100.000 locuitori în 2015 proporția ajunsese la 270 doctori la 100.000 locuitori. De ce a crescut numărul de doctori? Ar fi două motive cred eu:

  1. a scăzut populația, deci dacă numărul de doctori a rămas constant sau a scăzut mai puțin decât scăderea populației, s-a înregistrat o creștere a indicatorului.
  2. salarizarea peste medie a unui doctor (da, un doctor în România câștigă peste media veniturilor unui român obișnuit), face meseria foarte atractivă.

Ceea ce nu poate să măsoare însă acest indicator e cât de buni sunt acei doctori sau dacă iau șpagă.

Și apropo de șpagă, în 2007 11,3% dintre români spuneau că nu au putut beneficia de asistență medicală corespunzătoare din cauza costurilor financiare prea mari. Într-o țară în care tratamentul medical era teoretic gratuit (în 2007 nu se introdusese coplata) asta se poate traduce prin ”români care nu au avut bani de șpagă”. În 2015 procentul scăzuse la 8,3% . Cum sistemul medical nu a fost reformat îmbunătățirea se datorează fie faptului că românii au mai mulți bani de dat șpagă fie că au început să se trateze la privat. Cert e însă că accesul la tratament medical s-a îmbunătățit.

Concluzii

UE a ridicat milioane de români din sărăcie și nu o spun eu o spun cifrele seci raportate de INS către Intrastat. Ne-a oferit posibilitatea de a ne face viața mai bună, mai sănătoasă. Ne-a ajutat să punem mancare caldă pe masă, să ne facem casele mai primitoare și să ne cumpărăm lucruri necesare în orice gospodărie.

E adevărat, nimeni nu ne-a dat lucrurile astea pe gratis, am muncit pentru ele, dar dacă nu eram în UE, nu am fi avut niciodată șansa de a face asta.




Antreprenorul român și Statul

Antreprenorul român e o ființă ciudată: Pe de o parte se laudă pe unde are ocazia că ține sus stindardul capitalismului într-o țară sufocată de intervenția statului, dar pe altă parte cere statului să îi faciliteze accesul pe piețele vestice, vrea scutiri de taxe și protecție în fața concurenței din alte țări.

Am văzut recent în feed-ul de facebook un articol despre o conferință organizate de cei de la publicația/website-ul Curs de guvernare având ca temă: ”Falia dintre economia românească și România productivă: Politicile necesare să o închidem”. Titlul articolului anunța cele 8 mari probleme ale României productive așa că am dat click, sperând că voi afla de la antreprenorii români care sunt problemele cu care se confruntă afacerile lor. Iată ce minuni am găsit:

”Lanțurile de producție s-au rupt în sectoare întregi” 

Da, într-adevăr s-au rupt, pentru că erau constituite din companii de stat falimentare, ce funcționau în pierdere, cu subvenții de la stat din bani cu care s-ar fi putut construi infrastructură, spitale sau școli.

”Nu există o rețea fiabilă de atașați comerciali ai României”

Și ce ar trebui să facă acei atașați mai exact? Să vândă produsele companiilor private din România? Să promoveze anumite sectoare economice? Dacă da, care? De ce e sectorul tău mai breaz decât al altuia? Nu statul ar trebui să promoveze produsele unor companii private, ele însele ar trebui să facă asta.

”Atitudinea statului față de companiile producătoare”

Atitudinea statului față de companiile producătoare e aceeași ca pentru orice altă companie: dezinteres față de felul în care își desfășoară activitatea, dar interes ridicat față de banii pe care îi poate colecta sub formă de taxe și impozite.

”Deși o bună parte din problemele care zădărnicesc eficiența afacerilor de producție se află la administrațiile locale”

Da, acele administrații locale sunt votate de angajații plătiți cu minimul pe economie de antreprenorii români. Acele administrații primesc de multe ori bani de la antreprenorii români pentru a facilita afaceri. Antreprenorii locali ies la masă cu politicieni și le sponsorizează campaniile electorale. Nu îți convine, încearcă tu să schimbi lucrurile, fă o reclamație dacă știi de spăgi, organizează un flagrant dacă ți se cere, depune o plângere împotriva inspectorului dacă ți se pare că a comis un abuz. Vrem schimbare, dar preferabil să înceapă de la alții.

Politicile economice nu prevăd absolut nicio măsură coerentă de sprijin pentru internaționalizarea activității producătorilor români.

Asta pentru că statul nu ar trebui să sprijine internaționalizarea activității nimănui. Nu statul trebuie să vândă produsul, firmele private trebuie să o facă. Există târguri internaționale, există agenți de vânzări, intermediari, reclame etc. Nu statul trebuie să te ia de mână și să te ducă în fața clientului. Statul trebuie să își vadă de ale lui și să se ocupe de drumuri, spitale, școli și altele asemenea.

Nu există absolut nicio preocupare pentru protejarea zonelor strategice din economie

Și care sunt oare zonele strategice ale economiei românești? Fiecare antreprenor crede că domeniul în care activează el e strategic. În numele strategiei Ceaușescu a ridicat coloși de oțel care nu au fost niciodată competitivi pe piața internațională. Asta ne dorim? Să avem iarăși companii protejate de dragul strategiei?

La acestea se adaugă cele două necesități ”basic” pe care un stat condus de administratori responsabili le pune la dispoziția mediului de afaceri: o educație orientată spre viitor, cu ramura de cercetare de la care se așteaptă valoarea adăugată. Deja forța de muncă a ajuns o problemă mai mare decât banii.
Și, firește, infrastructura. 

Hai să vă traduc, vrem ca statul să ofere educație bună și să facă și cercetare dezvoltare iar noi să luăm apoi rezultatele. Știți cine face cercetarea în statele dezvoltate? Mediul privat, univesitățile și statul. Statul face cercetare dezvoltare în general în sectorul militar sau de securitate. Universitățile fac cercetare în sectoare teoretice. Mediul privat face cercetare aplicată, uneori în parteneriat cu universitățile, dar de cele mai multe ori de unul singur.

Dar nimeni din mediul universitar nu face cercetare dezvoltare pentru mediul privat pe gratis. Poate ar trebui să le spună cineva și antreprenorilor români de treaba asta.

Iar treaba cu infrastructura e pur si simplu adorabilă. Întrebare, câți antreprenori au bătut la poarta politicienilor să le spună: ”Boss, nu vreau TVA de 19%, era ok 24%, dar de diferența de bani fă și tu un drum asfaltat trăițar sufletu să pot să transport marfa mai repede și mai ieftin”. Scăderile repetate de taxe sunt unul din motivele pentru care în prezent nu prea mai sunt bani la buget și implicit nu avem cu ce face drumuri. S-au dus antreprenorii să spună că vor drumuri și nu TVA de 19% sau scăderi ale contribuțiilor sociale?

Încă o observație: sunt 6 probleme legate de statul român mai sus din totalul de 7 sau 9 (articolul vorbea de 8, dar în fine…). Dintre ele, 3 cer în mod explicit ca statul să intervină în activitatea economică a companiilor, lucru care, la 27 de ani de la căderea comunismului mi se pare uluitor.

Există antreprenori români care muncesc 12 – 14 ore pe zi pentru afacerea lor. Plătesc taxe, angajează oameni, vând produse sau servicii în afara țării. Nu am auzit pe vreunul dintre ei cerând ca statul să îi vândă produsele. Și afacerile lor merg bine nu pentru că îi ajută statul ci pentru că depun efort, bagă bani în business și învață din greșeli.


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

[email-subscribers namefield=”YES” desc=”” group=”Public”]