Care e prețul civilizației?

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

E o vorbă înțeleaptă care circulă printre oamenii care lucrează în taxe:

Taxele sunt prețul pe care îl plătim pentru a trăi într-o lume civilizată.

În  cazul meu prețul pentru a trăi într-un oraș civilizat e: 7,475,96 RON / an

De unde suma asta? Atât trebuie să plătesc eu și jumătatea mea anul acesta (aprilie 2018 – martie 2019) ca taxe locale în Marea Britanie.

Asta înseamnă 623 RON pe lună în taxe locale. Ca să vă faceți o idee am plătit la începutul anului taxele locale și în România pentru un apartament la marginea Bucureștiului. Cât anume? sub 200 RON pentru întreg anul calendaristic 2018! Asta înseamnă că plătesc într-o săptămână și jumătate în Marea Britanie cam cât plătesc în România într-un an întreg!

Și ca să fie clar, taxele astea nu includ loc de parcare sau alte minuni. Locul de parcare de exemplu se plătește separat și, în zona unde locuiesc eu, ajunge la aproximativ 1,000 de lire sterline pe an.

Nu vă spun lucrurile astea ca să mă plâng sau să mă laud ci pentru a transmite următorul mesaj:

Civilizația vine cu un preț! Taxe mai mari!

În România plătesc 200 RON/an taxe și primesc servicii de 200 RON pe an:

  • trotuare pline de mașini,
  • străzi mizerabile,
  • gunoi colectat la grămadă,
  • lucrări la carosabil care încep în decembrie și se termină în septembrie anul următor, cu mai puțin de 1 lună de muncă efectivă,
  • parcuri neîngrijite și tot așa.

Realist vorbind însă, pot să cer mai mult pentru 200 RON / an?

Dar dacă plătesc 623 RON / lună sunt îndreptățit moral să am pretenții? Pot să cer de exemplu:

  • trotuare fără mașini?
  • străzi curate?
  • gunoi colectat selectiv?
  • șantiere care nu țin mai mult de 1-2 săptămâni?
  • parcuri impecabile?

Eu cred că da!

Nu spun că taxele plătite de mine sunt prețul corect, pentru că sunt ceva mai mari decât ce plătește un englez obișnuit, orașul în care locuiesc eu fiind o stațiune foarte populară în Anglia. Nici nu spun că atât ar trebui să plătim în România pentru a avea parte de servicii publice civilizate, pentru că veniturile românilor sunt mult mai mici.

Dar trebuie să ne întrebăm: oare nu cumva parte din motivul pentru care avem servicii publice de rahat e acela că taxele locale plătite sunt foarte mici? 

Taxele locale și descentralizarea

Și aici apar o altă problemă a României: descentralizarea!

Descentralizarea presupune mutarea responsabilităților și a puterii de decizie de la centru spre localități. Se vorbește despre descentralizare de mulți ani de zile, dar conceptul acesta a rămas blocat într-un punct critic: banii!

Degeaba delegi obligații dacă nu delegi și modalități de finanțare a acelor obligații.

O primărie are mai multe modalități de a strânge bani pentru a finanța cheltuielile sale:

  1. taxe și impozite locale – impozitul pe locuință, impozitul pe teren, impozitul pe mașină etc.
  2. procente din taxele colectate pe teritoriul său – cele mai consistente sume vin din TVA-ul și impozitul pe venit colectate în localitatea respectivă.
  3. transferuri de la bugetul de stat – adică bani primiți de la bugetul de stat pentru a acoperi partea de cheltuieli care nu a putut fi finanțată prin veniturile de mai sus.
  4. venituri ocazionale – orice chestie ocazională care aduce primăriei bani, cum ar fi de exemplu vânzarea de active din patrimoniul său (clădiri, terenuri etc.)

Un oraș ca Bucureștiul colectează suficiente venituri din categoria 1 și 2 încât să nu mai fie nevoită să apeleze la transferuri de la bugetul de stat pentru a echilibra bugetul. Orașele mici sau comunele în schimb depind în proporție uriașă însă de transferuri, fără de care nu ar putea exista. Imaginați-vă o comună oarecare din Vaslui sau Teleorman. Se poate vorbi de venituri din categoria 1 sau 2? Nu prea! Și e normal să fie așa, chiar și în țări bogate, nu doar în România.

Problema însă nu e la localitățile mici ci la orașele cu o populație decentă care totuși se bazează pe transferuri de la buget deși ar putea la fel de bine să colecteze taxe mai mari.

”Dar Daniel, și banii de la buget sunt tot bani din taxe și impozite, nu e tot aia?”

Mă bucur că m-ai întrebat asta tinere învățăcel! Nu, nu e tot aia. Taxele care merg la bugetul central (TVA, impozit pe profit, accize etc.) au alte scopuri. Armata de exemplu nu e finanțată de Primăria Pitești ci de bugetul central. Amenajarea unui parc sau măturarea străzilor din Pitești nu va fi făcută cu bani de la bugetul central ci de la Primăria Pitești.

De aici și marea problemă cu descentralizarea: primăriile au obligații, dar fie nu vor fie nu pot să și le finanțeze din bani proprii și se bazează pe transferuri de la bugetul central.

Sursă fotografie

Mai exact, primarii din diverse localități ale României nu îndrăznesc să crească taxele locale foarte mult pentru că se tem că nu vor mai fi aleși de votanți. Prin urmare, pentru că banii din taxe locale nu acoperă cheltuielile localității primarul trebuie să ceară bani de la bugetul central. Bugetul central e controlat de partidul aflat la putere, care în ultimii ani a fost PSD. Aici apar două posibilități:

  1. NU ești din același partid cu cei care controlează bugetul și atunci nu o să primești mare lucru. Ai de ales în cazul acesta între taxe mici și oraș jalnic sau taxe mai mari, oraș decent, dar teama că nu vei fi reales.
  2. Ești din același partid cu cei care controlează bugetul și atunci poți spera că vei primi bani, dar trebuie să faci ce ți se dictează de la centru. Niciodată banii nu vor ajunge pentru toată lumea, nici măcar când ești din același partid cu cei care distribuie banii.

Punctul 2 se aplică multor primari PSD care trebuie să îl accepte pe Dragnea pentru că el controlează banii de la bugetul central.


Ținem legătura pe mail?

Dacă îți place articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

Odată cu completarea numelui și adresei de mail îți dai acordul pentru stocarea și procesarea (dacă e cazul) a informațiilor acestea. Informații sunt private și nu vor fi revândute sau oferite altor persoane cu excepția autorităților, dacă sunt solicitate explicit.

Între primari și bugetul central se crează așadar o dependență nesănătoasă: Primarii țin taxele locale jos pentru voturi, dar oferă servicii proaste parțial pentru că banii nu ajung, parțial pentru că trebuie să își tragă și ei ceva. Locuitorii orașului nu cer foarte mult de la primar pentru că oricum nu plătesc prea mult în taxe și impozite. E un cerc vicios din care se iese doar când apare cineva care crește acele taxe și face efectiv ceva palpabil!

Dar de ce să plătesc taxe mai mari dacă oricum se fură banii ăia!

Fix pentru că atunci începe românului să îi pese!

A fura din banii care vin de la bugetul central e mai ușor decât a fura din banii de taxe locale pentru că românul nu simte că banii de la bugetul central ies din buzunarul lui neapărat și ajung în buzunarul primarului. Dacă în schimb plătește bani mulți la primărie și află apoi că au fost furați atunci se va simți și el furat.

Dacă românul plătește 200 RON pe an o să îl doară la bască de ce se întâmplă cu banii. Sau dacă face gălăgie primarul îl poate trimite lejer la plimbare iar românul nu va insista pentru că nu are rost să bați drumuri sau mai rău să îți pui Primăria în cap pentru 200 RON / an.

Dar dacă plătește 50 sau 100 RON / lună taxe locale, românul obișnuit se va enerva când va vedea trotuarul plin de rahat de câine, sau parcul mizerabil. Se va întreba ce face primarul cu banii lui, când ar putea mai bine să își cumpere el țigări sau bere de banii aceia.

Atunci va începe să facă gălăgie dacă nu primește servicii de banii aceia. Sau mai rău se va întreba de ce primarul nu folosește fonduri europene (bani gratis) pentru proiecte de infrastructură și preferă să îi ia lui bani din buzunar.

Concluzii

Multe primării din România ar trebui să mărească taxele locale pentru a putea oferi cetățenilor săi străzi asfaltate, trotuare curate, parcuri îngrijite și alte condiții civilizate. Taxele locale în România sunt ridicol de mici și poate odată cu creșterea lor va crește și gradul de implicare a cetățenilor în problemele orașului.

About the Author

Daniel
De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist. Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

Be the first to comment on "Care e prețul civilizației?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*