Ar trebui să avem taxe pe băuturile cu zahăr?

Probabil ați auzit deja că Guvernul vrea să introducă taxe pe băuturile cu zahăr. Dacă nu ați auzit de chestia asta până acum, atunci ei bine, varianta pe scurt e cam așa:

Ce vrea legea?

Legea ar vrea să taxeze băuturile în felul următor (sursă):

Băuturi răcoritoare cu conținut ridicat de zaharuri libere al căror conținut de zaharuri este între 5-8 g zaharuri/100 ml produs vor avea 0,8 lei pe litru, iar cele peste 8 grame zaharuri – 1 leu/litru.
Altfel spus, băuturile gen Coca Cola, Pepsi, Sprite, Fanta și așa mai departe vor fi taxate suplimentar. Cu cât? Păi cola normală are 10,6 grame / 100 ml, ceea ce trimite băutura în categoria care se taxează cu 1 leu / litru. Așadar o sticlă de jumătate de litru de cola ar trebui să se scumpească cu 50 de bani. O sticlă de 2 litrii cu 2 lei.
Din punct de vedere tehnic, taxa asta e similară cu acciza plătită pentru alcool, tutun sau alte chestii similare.
Ca multe alte lucruri românești însă și taxa asta a fost aruncată în discuție fără nici un fel de studiu de fezabilitate sau explicații vis-a-vis de felul în care va afecta piața și consumatorii. Iată ce zice de exemplu nota de fundamentare a propunerii:

În Uniunea Europeană, 52% din populația adultă este în prezent supraponderală, iar din această proporție 17% suferă de obezitate. Epidemia de obezitate constituie o povară imensă asupra sistemelor de sănătate, obezitatea reprezentând, în prezent, unul din principalii factori responsabili de morbiditate la nivel mondial.

Ce treabă are obezitatea din UE cu taxa pe băuturi cu zahăr românești? Cât e ponderea populației supraponderală în România? Cât e cea a persoanelor obeze? Cât de greu era să întrebi la Ministerul Sănătății care sunt cifrele pentru România? Aaa…a fost făcută pe genunchi propunerea și nu au găsit informația pe prima pagină a google?

De asemenea, se relevă cifre îngrijorătoare şi în cazul obezităţii infantile, cu repercursiuni importante asupra sănătăţii viitorului adult.

Care sunt cifrele alea? E o taxă pe băuturi românești, vreau să văd cifrele pentru România!

Planul de Acţiune pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor netransmisibile al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată faptul că supraponderea şi obezitatea la copii şi tineri înregistrează un trend ascendent.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recunoaşte contribuţia alimentelor cu exces de ingrediente dăunatoare în etiopatogenia bolilor cronice netransmisibile, inclusiv a obezităţii şi a bolilor cardiovasculare. În aria largă a măsurilor care au ca scop modificarea consumului de alimente nesănătoase există si posibilitatea suprataxării unor produse care conțin un nivel exagerat din nutrienți considerați dăunatori (zahăr, sare, grăsimi saturate).

Această măsură descurajează consumul de alimente nesănatoase și aduce venituri care pot fi investite în educație și sănătate.

Da…doar că sistemul de bugetare românesc funcționează pe principiul găleții: majoritatea veniturilor din impozite și taxe au ca destinație bugetul de stat. De acolo Guvernul împarte sume după cum consideră necesar. Așa că, exceptând cazul în care se dă derogare specială, banii din taxa asta vor merge în găleată cu restul taxelor și impozitelor, nu la educație și sănătate.

În ceea ce priveşte alimentele cu adaos mare de zaharuri, produsele incriminate a avea un impact mai mare asupra sănătăţii sunt produsele lichide, precum băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr, deoarece consumatorul nu are imaginea concretă a cantităţii de calorii ingerate, spre deosebire de produsele zaharoase solide asupra cărora percepţia calorică este bine cunoscută. În plus, caloriile lichide nu au proprietăți puternice de saţietate şi nu suprimă foamea, astfel că ele sunt consumate în cantităţi mult mai mari, aportul caloric fiind în ansamblu mai mare, cu impact important asupra sănătăţii consumatorilor.

Cât consumă românul tipic în materie de zahăr? Cât vine din băuturi și cât din mâncare și dulciuri? E o categorie de vârstă mai predispusă la consumul de astfel de băuturi decât altele?

În acest sens, se impune adoptarea unor măsuri în vederea combaterii consumului de băuturi răcoritoare cu conținut ridicat de zaharuri libere, prin introducerea acestora în sfera produselor supuse accizelor nearmonizate.

Clar ca lumina zilei! Doar că nu e. Știți de ce nu a pus Guvernul cifrele pentru România în nota de fundamentare? Pentru că la capitolul obezitate România are cel mai mic nr. de adulți obezi din UE. Nu glumesc, cele mai recente date sunt din 2014 și arată așa:

Femei (obezitatea e marcată cu linia albastră):

Și bărbați (obezitatea marcată cu linia albastră):

Nu suntem țara cu cei mai slabi oameni, dar avem țara cu cei mai puțini oameni obezi. Iată și distribuția pe grupe de vârstă:

 

Datele și graficele sunt din 2014 și au drept sursă Eurostat. În 2019 se vor culege iarăși date, articolul urmând să fie actualizat în 2020.

Eu am reușit să găsesc informația asta în vreo 2 minute pe google. Ministerul Sănătății probabil are date ceva mai recente, dar na…atât s-a putut la MF.

Ce e de remarcat aici însă: ponderea persoanelor supraponderale crește odată cu vârsta. În România chestia asta arată așa:

  • Vârstă: 18 – 24 ani → 21,8%
  • Vârstă: 25 – 34 ani → 38,6%
  • Vârstă: 35 – 44 ani → 54,4%
  • Vârstă: 45 – 64 ani → 69,3%
  • Vârstă: 65 – 74 ani → 71,2%

Acum întrebarea e: cine bea sucuri cu zahăr? Cei cu vârstă între 35 – 74 de ani, unde procentul persoanelor supraponderale sare de 50%? La categoria 18 – 24 ani se pare că procentul e cel mai mic. Îmi pare rău că nu am reușit să găsesc cifrele pentru categoria până în 18 ani. Poate în cazul lor procentul e mare. Dacă e să ne bazăm strict pe cifrele UE atunci nu sucurile par problema, decât dacă admitem faptul că oamenii între 65 – 74 ani beau multă cola.

Acum că ne-am dumirit cât de mult îi pasă Guvernului de consumatori, haideți să ne punem niște întrebări existențiale și, acolo unde se poate, poate găsim și răspunsurile.

Cum se vor comporta consumatorii de băuturi cu zahăr

O primă mare problemă a taxelor pe zahăr e faptul că lumea presupune că se vor comporta la fel ca accizele la tutun. Chiar și guvernul român a băgat taxa asta în aceeași categorie (dacă citiți proiectul de lege puteți vedea că sunt băgate la accize nearmonizate).

De ce spun că asta ar fi o problemă?

Gândiți-vă la următoarea situație:

Crește taxa pe tutun așa că și țigările devin mai scumpe. Ai de ales însă? Adică, în afară de țigări, îți poți lua tutun sau nicotină din altă parte? Atunci când au fost introduse accizele, nu exista alternativă la nicotina din tutun. Vreai nicotină, plăteai mai mult pentru țigări. Alternativa era să te lași.

Haideți să ne gândim acum la zahăr: Se scumpește sucul, dar tu vrei ceva dulce. De unde iei zahăr? Ai alternative? E ca la tutun? Nu, nu e. Poți să îți iei un baton de ciocolată sau o prăjitură sau biscuiți dulci și așa mai departe. Există foarte multe alternative pentru oamenii care vor zahăr. Nu același lucru e valabil pentru tutun.

Chestia asta se numește substituție și oriunde substituția are loc în număr mare taxa nu va fi eficientă.

Dacă acei consumatori care înainte cumpărau sucuri cu conținut ridicat de zahăr renunță și se apucă să cumpere apă minerală, atunci e bine. Dar dacă își cumpără o sticlă de apă și un baton de ciocolată? Mai e ok? Nu știm.

Ce tind să facă consumatorii românii? Există vreun studiu care să ne spună? Care e obiceiul de consum al românului tipic? Nu știm, dar vom introduce o taxă oricum.

Sunt toți consumatorii la fel?

O altă problemă e dacă nu cumva avem consumatori dependenți de băuturi cu zahăr dispuși să plătească oricât. În cazul alcoolului, conform IFS, taxarea suplimentară duce la rezultate diferite:

  • cei care consumă puțin alcool (sub 8 unități britanice) renunță mai repede la alcool
  • cei care consumă mult alcool (peste 40 de unități britanice) renunță mai greu spre deloc la alcool,

Ce facem în cazul? Taxa nu face altceva decât să aducă bani la buget, dar nu îmbunătățește situația celor dependenți aparent. Mai mult, conform BBC, se pare că 5% dintre cei care consumă mult alcool în Marea Britanie cumpără aceeași cantitate de băutură precum 80% dintre cei care consumă puțin alcool (tot cu referință la unitățile de mai sus).

În cazul dependenților de alcool (consumatori mari) se pare că taxarea nu funcționează. E valabil oare și pentru consumatorii de băuturi cu zahăr? Există băutori avizi de astfel de băuturi, oameni care ar plăti oricât?

Guvernul Britanic spune că principalii băutori de sucuri cu zahăr sunt adolescenții. Iar rata obezității în rândul lor e suficient de mare încât să îi facă pe britanici să se gândească la taxa asta ca la o soluție.

E valabil și în România? Cât consumă un adolescent în materie de băuturi cu conținut ridicat de zahăr? Avem și alte categorii care consumă mult din astfel de băuturi în afară de adolescenți?

Guvernul introduce o taxă, dar nu știe clar cine îi va plăti acele taxe și cum se vor comporta acești consumatori după introducerea taxei. Se vor apuca adolescenții de băut apă? Sucuri naturale? Apă cu baton de ciocolată? Altceva?

Cum vor reacționa producătorii?

Asta e o altă problemă spinoasă pentru că vorbim despre Coca Cola și Pepsi, două din cele mai mari business-uri din lume.

Odată cu anunțul că se dorește introducerea unei taxe pe băuturile cu conținut ridicat de zahăr, în Marea Britanie producătorii au început să împingă pe piață variantele ”diet” și ”zero”, acolo unde zahărul e înlocuit cu aspartam sau alte substanțe.

Zahărul în exces duce la diabet, asta știm cu toții, dar consumul în exces de aspartam sau alte substanțe îndulcitoare e ok? Prin introducerea taxei influențăm alegerile consumatorilor, dar le influențăm în bine? Nu sunt chimist, medic sau specialist așa că nu știu ce efect are aspartamul sau alt îndulcitor asupra corpului. Dar dacă aș fi legiuitor aș vrea să știu asta înainte de a împinge consumatorii în direcția respectivă.

O altă consecință a introducerii taxei e reducerea conținutului de zahăr sub limita de taxare. Chestia asta nu se întâmplă la Cola sau Pepsi ci la celalalte sucuri cu zahăr din oferta firmelor (ex: Fanta, Mirinda etc.).

Practic vorbim de o modificare a formulei băuturii pentru a duce băuturi sub limita de taxare.

E ok așa? Acele limite de zahăr sunt în regulă? Vrem să încurajăm consumul de aspartam? Suntem mulțumiți dacă firmele reduc cantitatea de zahăr din băuturi pentru a nu plăti taxa? Pot părea chestii tehnice, dar avem nevoie de astfel de discuții și / sau explicații din partea guvernului.

Guvernul pare a fi interesat mai mult de bani și mai puțin de efectul produs de această taxă. Ceea ce mă duce la următoarea întrebare:

Funcționează taxele pe băuturi cu zahăr?

Logica din spatele taxei e însă că o taxă pe zahăr ar trebui să funcționeze la fel ca acciza la tutun. Pe scurt asta înseamnă:

  • Consumatorii vor fi descurajați de taxă ducând la o scădere a consumului de zahăr.
  • Scăderea consumului de zahăr ar trebui să diminueze obezitatea în rândul populației.

Avem o serie de studii care vorbesc despre efectul unei astfel de taxe. Ele se împart în 2 mari categorii:

  1. cele care afirmă că taxarea acestor băuturi duce la o scădere a consumului de zahăr și implicit la o reducere a cazurilor de diabet și scădere în greutate
  2. cele care afirmă că taxarea acestor băuturi nu duce la o scădere a consumului din cauza efectului de substituție

Trebuie pus un disclaimer mare și urât în ceea ce privește studiile de la punctul 2: Coca Cola și Pepsi au finanțat foarte multe dintre aceste studii. Asta nu înseamnă automat că ele sunt făcute în favoarea lor, dar nici nu te poți baza pe obiectivitatea lor. Partea proastă e că sunt șanse mari ca studiile finanțate de Coca Cola și Pepsi să subestimeze efectul taxelor, în timp ce studiile de la punctul 1 să îl supraestimeze.

Și diferența dintre studiile astea vine, în principal din efectul de substituție despre care vă vorbeam mai sus. Puteți găsi o parte din studii pe Wikipedia. Altfel dați un google search după ”sugar tax study”.

O altă problemă cu studiile astea e că nu prea grozave din punct de vedere statistic. The Guardian vorbește despre 26 alte țări în lume care aplică astfel de taxe. Ai crede că eșantionul de țări e suficient de mare și avem de unde alege. Problema e că majoritatea acestor țări au introdus taxa relativ recent.

Chiar și așa, The Guardian vorbește de efecte pozitive ale taxei în Mexic de exemplu:

An analysis of sugary-drink purchases, carried out by academics in Mexico and the United States, has found that the 5.5% drop in the first year after the tax was introduced was followed by a 9.7% decline in the second year, averaging 7.6% over the two-year period.

[…]

Purchases of other untaxed drinks went up on average by 2% over the two years, although the second year showed a decline. There is evidence from other data, however, of an increase in the production of still bottled water two years after the tax began, which the authors say may suggest some consumers are turning to water instead.

Deși rezultatele par a fi pozitive trebuie amintit că studiul din Mexic se bazează pe date pe 2 ani. Un statistician se va îngrozi la ideea de a trage concluzii vis-a-vis de un subiect atât de complicat cu date care nu merg mai departe de 2-3 ani în majoritatea cazurilor.

În afara de asta e al dracului de greu să distingi efectul taxei de cel al altor măsuri luate pentru scăderea obezității, a diabetului și a celorlalte probleme asociate consumului în exces de zahăr. S-ar putea ca alte măsuri să fie mai eficiente. Sau e posibil ca taxa asta chiar să funcționeze. E greu de spus în momentul acesta.

Partea și mai nasoală e că s-ar putea ca și cu un eșantion ce se întinde pe o perioadă mai lungă de timp să nu reușim să tragem o concluzie prea curând. Ceea ce mă duce la următoarea întrebare:

E suficientă taxarea băuturilor cu zahăr?

Sunt șanse mari ca simpla taxare a băuturilor cu zahăr să nu fie suficientă pentru a obține efectul dorit. Dacă ne uităm la tutun vedem că se insistă foarte mult pe publicitatea negativă la vânzarea țigărilor. Știți la ce mă refer: dinți stricați, fetuși, organe cancerigene și altele asemenea apar pe pachetele de țigări.

Ar fi eficientă punerea unor imagini cu dinți stricați pe sticlele de suc cu zahăr? Sau avertismente privind riscul de diabet?

Tutunul nu are reclamă la TV sau în presă, dar alcoolul are. Sucurile cu conținut ridicat de zahăr ar trebui să aibă reclamă? Trecem peste faptul că Pepsi și Coca Cola sunt printre cei mai mari cumpărători de servicii de publicitate din lume și din România. Dacă sucurile astea sunt atât de nasoale, de ce le permitem reclame la TV sau în media?

O altă chestie extrem de stranie e faptul că sucuri carbogazoase cu mult zahăr beneficiază în acest moment de TVA de 5% dacă sunt cumpărate din magazin. Dacă sunt consumate la bar, terasă sau restaurant beneficiază de 9% TVA. Ori în România cota standard de TVA e de 19%.

Cât de logic e să ai cotă de TVA redusă, dar să suprataxezi băuturile cu zahăr? De ce nu aducem TVA-ul la aceste băuturi la cota standard ca să descurajăm consumul? De ce nu păstrăm și taxa pe zahăr și creștem și TVA-ul?

Și dacă tot aminteam mai sus de substituție: nu ar trebui oare să taxăm și mâncarea cu foarte mult zahăr? Nu ar trebui ca Guvernul să insiste pentru schimbarea compoziției cărnii procesată de exemplu, un alt mare factor pentru obezitatea din rândul populației?

Ce vrea Guvernul de fapt?

Așa cum scriam mai sus englezii au introdus la rândul lor o taxă de genul ăsta. Guvernul lor a explicat în cuvinte simple ce vor să obțină cu taxa asta

The aim of the Soft Drinks Industry Levy is to encourage companies to reformulate their soft drinks. Since the levy was announced two years ago, the expected amount of revenue has gone down from £520m in Year 1 to £240m. Even before coming into effect, the levy is already working – over 50% of manufacturers have reformulated their drinks

Guvernul Britanic a spus clar că scopul era de a reduce consumul de băuturi cu zahăr. Au vrut să introducă taxa inițial în 2015 pentru 2016 iar prima estimare a fost că vor obține venituri de 520 milioane de lire. Taxa a fost introdusă într-un final în 2018, moment la care veniturile estimate erau de 240 milioane lire.

De ce? Pentru că între timp marii producători de sucuri și-au schimbat formula de fabricația pentru a nu plăti taxa. Pentru Guvernul Britanic așadar scopul a fost acela:

  1. de a schimba preferințele consumatorilor prin descurajarea cumpărării de sucuri cu zahăr.
  2. de a schimba preferințele producătorilor prin stimularea acestora de a scădea cantitatea de zahăr și tranziția spre băuturi diet.

Banii se pare că nu au fost un scop în sine din moment ce veniturile estimate au scăzut de la 520 milioane lire la 240 milioane lire.

Scopul declarat al Guvernului român (vezi mai sus) e de a reduce obezitatea în rândul populației. Trecem cu vederea faptul că nu avem cifre deloc referitor la România.

Dacă producătorii se vor comporta similar cu cei din UK (sunt în principiu aceiași) atunci mă aștept să asistăm la:

  1. o modificare a compoziției sucurilor,
  2. o scădere a consumului de astfel de sucuri.

Proiectul de lege vorbește despre venituri estimate de 320 milioane RON în 2019 (Septembrie – Decembrie). Nu spune însă nimic despre veniturile estimate în 2020.

Având în vedere punctele 1 și 2 de mai sus, stau și mă întreb pe ce se bazează acele venituri estimate și dacă au avut în vedere modificarea compoziției. Știind profesionalismul Guvernului, am o bănuială că nu.

Ori problema se pune dacă nu cumva veniturile din această taxă vor scădea sub un prag psihologic care va face costul politic al taxei prea mare raportat la beneficii. Din motivul ăsta s-ar putea ca taxa fie:

  • să nu fie introdusă în cele din urmă
  • să fie introdusă pentru o perioadă scurtă și apoi revocată

În orice caz, având în vedere că propunerea e făcută pe genunchi nu mă aștept ca actuala formă să devină lege.

Părere personală

Am început să scriu articolul ăsta plecând de la premiza că voi avea o concluzie ceva mai clară. Din păcate nu o am. Nu e clar dacă o astfel de taxă are efectul de reduce obezitatea, incidența diabetului și alte chestii similare.

Impresia mea e că acestei taxe i-au fost atribuite niște consecințe pe care nu le va atinge niciodată. De ce spun asta? Pentru că zahărul e prezent nu doar în aceste sucuri ci și în carne, pâine și alte alimente.

Taxa pe băuturi cu conținut ridicat de zahăr nu poate rezolva de una singură problema diabetului sau a obezității, deși e împinsă pe piața așa. S-ar putea ca introducerea ei să creeze aștepătări care nu pot fi atinse și va fi declarată un eșec peste ceva timp. Faptul că nu avem studii concludente pe subiectul ăsta nu ajută.

Cu toate astea taxa pare a avea un efect mai pronunțat în reducea consumul de zahăr și calorii pe o grupă de vârstă în special: copiii și adolescenții.

Măcar pentru atâta lucru ar trebui încercată!

Dar această taxă trebuie să fie doar una din mai multe măsuri. Ar trebui probabil făcut ceva în privința reclamelor la TV și în social media al acestor produse. Companiile care vând astfel de sucuri targetează fix categoria de vârstă de mai sus: copiii și adolescenții. Auto-controlul scăzut al acestora îi face ținta perfectă pentru un produs care poate da dependență.

Zahărul din celelalte produse pe care le consumăm zilnic ar trebui să ne îngrijoreze de asemenea. Nu doar sucurile au zahăr!

Spune-le si altora

8 Comments on "Ar trebui să avem taxe pe băuturile cu zahăr?"

  1. Răspuns: nu.

    Răspuns standard: nu, nu trebuie măsuri care să ne palpeze senzația de lipsusuri din cauza prețurilor umflate artificial.

    Răspuns onest: nu, fiindcă măsura asta (și altele) sunt făcute strict pentru pensii speciale și beneficii pentru comuniștii, securiștii & sinecuriștii bătrâni; și pentru descendenții comuniștilor, noii securiști & sinecuriștii post-comuniști cu pile, să ia bani la grămadă, spre deosebire ceilalți care n-au vrut să calce pe cadavre și au pensii mizere sau au muncit/muncesc pe bune.

    N-ar trebui, da’ inflațiile artificiale pentru bunurile de consum îmi stârnesc memoriile din copilărie & tinerețe, scorojite cu cicatricile lipsusurilor. Pentru mine, asta e politică „third rail”.

    • Astea sunt cicatrici ramase dupa comunism si tranzitia de 20 de ani a Romaniei. Pe mine ma racaie ideea ca nu se stie exact daca taxa asta functioneaza sau nu si ne aruncam pe ea. Ca sa nu spun ca ar fi probabil mult mai eficient sa scoatem interzicem reclamele la bauturi din astea tintite pe adolescenti. Vom vedea ce se intampla…

  2. Pare a fi un fel de “taxă pe viciu”. Probabil urmeaza taxa pe jocurile video si taxa pe rețelele sociale etc. Și astea duc la dependenta cu consecințe asupra sănătății publice. Și poate nu ar fi o idee rea sa introducem sinonime taxă pe sex că și ăla da dependenta, nivel sigur cu obezitatea.

    • Chiar e taxa de viciu, dar logica unor astfel de taxe 1) e sa te arda la buzunar ca sa nu faci des si 2) sa corecteze/ imbunatateasca ceva in societate. Nu e clar daca taxa asta face ce scrie la pct. 2. Apoi s-ar putea ca producatorii sa modifice sucul si sa nu mearga nici pct. 1.
      Legat de sex, activitatea asta arde calorii si combate obezitatea. Ar trebui incurajat 🙂

    • anonim | 19/08/2019 at 18:51 |

      Despre combaterea obezității mai bine „lecții particulare” cu ombladon.😀
      Oricum văd că e la moda printre politicienii români să vină cu idei năstrușnice gen vinetele eco ale lui Firea.

    • Vinete eco ale lui Firea? Wait what? Link?

    • Dumnezeule, am crezut ca te referi la vinete ca legume (fara misto).

      Am citit un pic despre propunerea lui Firea. Avand in vedere ca sunt 1,5 milioane de masini in Bucuresti si Ilfov propunerea ei nu va rezolva nimic. Poluarea nu vine de la masinile din afara Bucurestiului, ca nu e nimeni cretin sa tranziteze Bucurestiul daca il poate evita.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*