UBER e firmă de transport zice Avocatul General al Curții Europene

Situația UBER se complică și mai tare. Avocatul General al Curții Europeane de Justiție consideră că UBER e companie de transport și ar trebui reglementată ca atare. Puteți citi știrea fie pe Financial Times (engleză), fie pe Hotnews (română). Opinia poate fi citită integral aici sau într-un rezumat copiat de toată lumea, aici. Ca și notă, Hotnews nu e în stare să dea un link către opinia Avocatului General, cei de la Financial Times în schimb da.

Hai să vedem ce înseamnă decizia asta:

Ce e Curtea Europeană de Justiție?

Curtea Europeană de Justișie (hai să îi zicem CEJ) e instanța supremă a Uniunii Europene. Nu orice caz însă poate ajunge la CEJ ci doar cele cazuri care ating domenii ce sunt reglementate de legislația europeană. De regulă un caz trebuie să treacă prin toate curțile naționale înainte de a fi trimis la CEJ.

În situația de față e vorba despre o asociație de taxi din Barcelona care consideră că UBER le face concurență neloială, fiind o firmă de transport și nu o companie din sectorul IT așa cum susțin ei. Serviciile IT sunt reglemetate de directive europene, în timp ce transportul e reglementat strict la nivel național. Așa că CEJ a fost întrebat în ce categorie se încadrează serviciile UBER?

Atunci când un caz e mai complicat se cere opinia unui Avocat General, o persoană cu experiență în interpretarea legislației europene din domeniul respectiv. CEJ nu e obligată să țină cont de părerea Avocatului General, dar de cele mai multe ori părerea sa este luată în considerare datorită experienței sale.

De ce e considerată UBER firmă de transport?

Avocatul general urmează aceleași linii de gândire pe care le-am explicat și eu aici și aici, adică identifică două componente ce compun serviciul UBER:

  • o componentă electronică, adică aplicația în sine
  • o componentă fizică, adică transportul efectiv prestat de șoferii UBER.

Pentru ca UBER să presteze servicii electronice ar trebui ca acea componentă fizică, adică șoferii care lucrează pentru UBER să poată să presteze serviciul de transport și în absența UBER. Problema e însă că există o relație de dependență a șoferilor față UBER. Chestia asta a mai fost indicată și de o instanță din Marea Britanie care a spus că șoferii UBER au statut de angajați și nu de persoane ce acționează independent. Decizia a fost contestată, dar raționamentul din spatele deciziei  pare să ducă la aceeași concluzie.

Mai mult, prețul serviciului nu e stabilit de șofer ci de UBER, șoferii trec printr-un proces de selecție pentru a opera pe platformă și pot fi excluși dacă nu îndeplinesc anumite criterii, chestie care indică o relație de dependență ce nu e specifică unei companii care oferă servicii IT ci servicii de transport.

Concluzia e că predomină componenta de transport și nu cea electronică. Mai mult, a compara UBER cu platforme online precum cele de booking a camerelor de hotel  nu e posibilă pentru că hotelurile își desfășoară activitatea independent de platformele de booking.

Avocatul General elimină și argumentul că UBER ar face ride sharing: atât timp cât pasagerul e cel care stabilește destinația iar suma plătită depășește costul călătoriei, nu avem de-a face cu ride sharing.

Poate fi decizia extinsă și în alte cazuri?

Da și nu. Dacă CEJ ajunge la aceeași concluzie ca Avocatul General atunci cazul acesta poate fi folosit pentru a clasifica și alte servicii similare UBER ca fiind servicii de transport. Asta înseamnă că Lyft, un serviciu care operează aproape la fel ca UBER va avea parte, cel mai probabil de același tratament.

Dar AirBnB sau alte companii care fac parte din așa numita ”sharing economy”? Din punctul meu de vedere fiecare domeniu de activitate va avea nevoie de propriul caz CEJ. Cazul analizat de Avocatul General face referire la condiții specifice UBER. AirBnB spre exemplu operează în condiții relativ diferite pe o piață cu specific diferit.

Așadar, deși principiile din spatele raționamentului aplicat de Avocatul General au condus la concluzia că UBER oferă servicii de transport, chestia asta nu trebuie aplicată automat și în cazul altor tipuri de servicii din așa numita ”sharing economy”.

Ce înseamnă asta pentru UBER?

Ar trebui înțelese în primul rând limitările deciziei de mai sus:

  • Avocatul General, așa cum ziceam și mai sus, are rol consultativ și CEJ poate ignora comentariile sale
  • CEJ nu va decide dacă UBER trebuie reglementat sau cum trebuie reglementat ci doar dacă UBER prestează servicii IT sau servicii de transport. Asta înseamnă că fiecare țară în parte va fi liberă să reglementeze sau nu  serviciul UBER după cum consideră de cuviință.

Așadar, dacă CEJ are aceeași poziție ca Avocatul General, atunci fiecare stat membru al UE va fi liber să decidă dacă vrea și cum vrea să reglementeze UBER. Spre exemplu, dacă vrea, România poate decide să schimbe legislația care reglementează transportul de persoane și să permită UBER să opereze fără licență. În același timp Spania poate decide că șoferii de UBER au nevoie de licențe de transport.

Pentru România decizia poate însemna intrarea în legalitate a UBER, pentru alte țări înseamnă însă confirmarea tratamentului deja aplicat.

Din punctul meu de vedere decizia e binevenită pentru că ar trebui să ajute și curțile de justiție din România (cum e aia de la Cluj) să ia o decizie. Oamenii nu păreau foarte stăpâni pe situație în ultima decizie unde e destul de evident că nu înțeleg cum funcționează economia digitală.

Decizia CEJ nu poate fi apelată, deci ce va decide va rămâne bătut în cuie.

În plus e nevoie de competiție pe piața de transport de persoane, dar această competiție trebuie făcută în limitele legii, altfel riscăm să înlocuim un serviciu prost cu un alt serviciu prost.

Facebook Comments

Be the first to comment on "UBER e firmă de transport zice Avocatul General al Curții Europene"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*