Salariul minim și firmele de textile

A fost reluată tema ”salariul minim distruge economia” zilele astea cu articole shareuite de pe Startup Cafe, Adevărul, Digi 24 și ZF.

Știu că frica vinde și mai știu că din dorința de a găsi orice ocazie, oricât de mică de a arunca cu rahat în guvernul Dragnea Grindeanu (nu că n-ar merita)  presă o ia pe arătură. Dar sunt un pic uimit de cât de ușor se trece cu vederea un detaliu important: vorbim despre industria de textile!

Sunt câteva chestii care ar trebui avute în vedere când vine vorba despre acest sector de activitate:

  1. Industria textilelor nu e chiar un etalon în ceea ce privește respectarea legislației fiscale. O căutare rapidă pe google vă poate arăta un număr foarte mare de cazuri de evaziune fiscală descoperită în rândul acestor firme, în special pe partea de angajări la negru.
  2. Așa cum a arătat o investigație făcută de cei de la Casa Jurnalistului, de multe ori condițiile de muncă din aceste fabrici sunt inumane și aduc puternic a sclavie modernă. Nu spun că toți procedează în felul acesta, dar condițiile acestea au fost semnalate și de inspecții ITM și de presă în nenumărate rânduri.
  3. Multe dintre firmele din industria de textile operează în sistem de lohn. Asta înseamnă că ele nu cumpără materia primă din care fac hainele și nici nu vând haine,  ci doar prestează servicii de croitorie. Mai mult, lohn-ul nu se practică în relație cu companii din România deci orice creștere a costurilor nu se va vedea în prețul hainelor din România. Materia primă textilă e adusă de regulă din Turcia sau Egipt sau alt stat din Orient. Consumabilele și echipamentele sunt aduse din China deci explicații de genul ”au crescut prețurile în cascadă” sunt bullshit-uri ieftine.
  4. Multe dintre aceste companii fac parte din lanțuri de companii care vând și cumpără haine. Astfel, de la poarta fabricii din România și până în țara de destinație, hainele își schimbă proprietarii de vreo 3-4 ori. Fiecare intermediar își adaugă marjă de profit la vânzarea lui. Iar profitul depășeste de regulă 100%.
  5. Nu se întreabă nimeni de ce se produc textile în România deși Asia e mai ieftină? Dacă salariul cât mai mic era motivul, de ce avem atâtea fabrici în România? Motivul e simplu, mulți clienți din Vest vor să cumpere haine pe care scrie ”Made in the EU”, gândindu-se că firmele europene respectă standardele de securitate a muncii, sunt etice și își plătesc angajații decent. Ceea ce nu știu ei însă e că în țări precum România sau Bulgaria condițiile și salariile nu sunt tocmai în regulă. Dar ce e  important de reținut e că România nu e în competiție cu Asia pentru salarii ci poate cu Bulgaria, dar cam atât.
  6. Trebuie înțeles un lucru: industria textilelor e foarte sensibilă la prețuri și caută costuri cu forța de muncă reduse. La un moment dat, din cauza creșterii economiei și a salariilor în general, România nu va mai fi suficient de competitivă pentru această industrie. Dar asta e normal. Nu mai există fabrici de textile în Germania, pentru că nemții lucrează în fabrici auto, în Anglia în City-ul londonez sau servicii. E normal ca la un moment dat industria asta să plece din România, dar nu cred că a venit încă acel moment.
  7. În final vorbim despre o afacere care urmărește obținerea unui profit, nu neapărat păstrarea unui anumit număr de angajați. Aceste companii vor pleca din România în momentul în care nu vor mai putea face profit, indiferent de nivelul salariului sau dorințele guvernanților.

Și legat de știrile de mai sus, cine are curiozitatea să citească declarațiile oamenilor de la cele două ”făbricuțe” va avea o surpriză. În cazul Mopiel aflăm de exemplu că:

”Momentan, nu a dat afara pe nimeni, insa nu poate sta prea mult asa.”

”In functie de rezultatul pe care o sa-l primim referitor la suportbilitatea noilor costuri in produsul finit o sa inceapa si gandirea pentru disponbilizari”

În cazul firmei Alison Hayes, aflăm de pe profit.ro că de fapt problema costurilor e legată de transportul angajaților și de perspectivele nu foarte optimiste ale creșterii economice din Marea Britanie, plus aprecierea leului românesc în fața lirei sterline. Salariul minim pe economie aparent nu a fost o problemă atât de mare.

Iar fabrica se închide, dar liniile de producție sunt mutate de fapt la Buzău, mai aproape de localitățile de unde provine forța de muncă. Cu siguranță însă nu veți vedea un astfel de articol viral.

Concluzii:

  • Industria textilor e una din principalele surse de muncă la negru din România;
  • Majoritatea societăților lucrează în sistem lohn, deci nu se vor scumpi hainele în România;
  • România pare a fi încă suficient de competitivă pentru companiile de textile;
  • Exemplele date prin presă sunt în mare parte false;

Și ca idee, probabil singurii care au prins ideea de cum funcționează industria textilor de prin presă sunt cei de la Casa Jurnalistului.

LE: Modificat formularea de la punctul 4


Ținem legătura pe mail?

Dacă ți-a plăcut articolul te poți abona la newsletter-ul și vei primi mail, odată pe săptămână cu ce articolele am scris. Fără spam! Fără mizerii!

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

About the Author

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

7 Comments on "Salariul minim și firmele de textile"

  1. Asa, ca pentru publicarea pe un site cu numele economie, imi puteti spune si mie in ce realitate paralela ajunge marja de profit sa fie peste 100%? Si e evident ca nu numai salariile contribuie la plecarea din tara, dar in aceeasi masura sunt un factor important in cresterea costurilor de productie, dupa cum impredictibilitatea fiscala promovata de mai toate guvernele de pana acum duce la dificultati in planificarea costurilor.

    • Intr-o realitate in care cumperi cu 100 RON si vinzi cu 250 RON. Si da, se intampla des in industria textilelor.

  2. E adevarata faza cu marja de profit.

  3. alexnicolae | 09/03/2017 at 10:16 | Reply

    cateva generalizari, dar in mare e ok articolul.
    – in Germania, inca exista fabrici textile, doar ca produc doar produse scumpe si foarte scumpe sau seriile 0 (modele).
    – costul fortei de munca si materiei prime plus transportul e undeva pe la 30% din pretul final de vanzare al hainelor, dar! adaosul de 100% e exagerat prezentat. Pretul 100% ajunge doar pentru cca 10% din hainele vandute. Depinde de multi factori vanzarea produselor legate de moda – multe serii de haine se vand sub pretul de fabricatie daca vanzarea nu reuseste sa ia avant suficient de repede, se schimba seria. Per total adaosul comercial final/baza profitului mentionat, e pe la 10%. Poate 30-40% pe tot lantul de vanzare. Dar 100% e exagerat ca generalizare. Desigur, sunt serii de haine care au potential de adaos si mai mare. Ce uita fiecare sa mentioneze e ca industria textila/moda e singura industrie unde NU exista proprietate intelectuala pentru modele ci doar pt brand. Asta inseamna o presiune mare pentru inovare, orice produs de succes va fi copiat instant. Si asta duce si la un razboi de costuri. Si asta e unul din motivele pentru care Romania va ramane atractiva – pentru rapiditatea livrarii unor serii mici si medii -> produse scumpe cu adaos mare.

    • Atentie, nu am spus ca firmele producatoare au profit sau adaos 100%. E o practica in industria de lohn de a avea mai multe firme pe lant. Firma producatoare are marjele si adaosul relativ mici. Asta se poate vedea si in informatiile de pe mfinante. Dar profitul nu ramane acolo pentru ca bunurile sunt vandute catre o parte afiliata sau un tert care le vinde la randul catre clientul final. Preturile de transfer sunt cuvantul cheie aici si ANAF-ul incepuse la un moment dat sa investigheze.

  4. Glumetzu | 09/03/2017 at 11:34 | Reply

    Problema de care se lovesc multe firme e impredictibilitatea fiscală. Dacă creșterea salariului minim se anunța cu 6 sau 12 luni înainte firmele puteau să-și adapteze planul de afaceri. La noi azi e o taxă, mâine e alta. Azi la 10 ai o cotă de TVA, până la 3 după amiază alta… E evident că salariul minim trebuie să crească, dar nu în stilul ăsta heirupist.

    • Se stia ca salariul minim va creste de la 1 ianuarie 2017 de prin toamna 2016. In iunie 2016 aparusera deja primele discutii. De data asta, lucrurile au fost anuntate din timp. Reducerea cotelor de TVA la fel, a fost anuntata din timp. Reducerea din 2017 era stiuta din decembrie 2015.

      Problema de data asta vine de la cheltuielile bugetare. Daca la mijlocul anului nu vor putea fi acoperite, atunci poti fi sigur ca ne vom trezi peste noapte cu vreo crestere de taxe.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*