O taxă care nu e de solidaritate

Am mai scris prin iulie despre taxa de solidaritate și speram că ideea a murit atunci când premierul Tudose a spus că taxa trebuie trecută la capitolul ”discutate și uitate”. Ei bine, iată că a revenit în plină forță pe agendă. Nu vreau să reiau argumentele din iulie în detaliu așa că am să punctez elementele esențiale:

  • toate țările europene care au avut sau au taxe de solidaritate au taxele respective fixate pe perioade determinate de timp. Italia a avut o astfel de taxă o perioadă fixată de dinainte. După ce a expirat termenul de aplicare taxa nu a mai fost prelungită. Ministrul Mișa nu are în plan o taxă pe o perioadă determinată ci o taxă generală care să se aplice până când el sau altcineva nu mai au chef să o folosească.
  • taxele de solidaritate au scopuri precise, nu un scop general. În Germania era nevoie de bani pentru a aduce Germania de Est la un nivel acceptabil comparativ cu Germania de Vest. Din nou, ministrul Mișa nu a precizat cum vor fi folosiți acei bani din taxa de solidaritate precizând că vor merge la bugetul general de stat. Altfel spus românii vor fi solidari cu statul, nu cu alți români.
  • taxele de solidaritate sunt introduse pentru cheltuieli excepționale. Nu îmi e clar care e scopul excepțional aici, ce anume e excepțional în cheltuielile generale ale statului român.

O chestie foarte interesantă pe care nimeni din mediul economic nu o adresează ministrului Mișa e de ce taxa asta se aplică tuturor salariilor? Ai citit bine, taxa s-ar aplica asupra fondului de salarii, deci indiferent că angajatorul plătește minimul pe economie sau salarii de sute de mii de lei, ar trebui să plătească banii aceștia statului român.

Pe de altă parte cum e posibil ca un partid social-democrat să reducă impozitul pe dividende, dar să vrea să impună o taxă de solidaritate asupra salariilor? Social democrația era despre oamenii muncii, nu despre cum să scoți bani din firmă fără nici un efort.

Mai mult, România ar fi singura țară în care se aplică taxa de solidaritate doar asupra salariilor. Germania aplică taxa de solidaritate asupra tuturor veniturilor obținute de indivizi sau companii, Franța o aplică asupra activelor deținute de indivizi. Numai România ar aplica o taxă de solidaritate asupra salariilor, dar nu și asupra veniturilor obținute din alte surse.

Concluzia mea e una destul de simplă: Taxa de care vorbește ministrul Mișa nu e taxă de solidaritate! E o creștere de taxe, e o taxă nouă, puteți spune orice, dar în nici un caz nu e taxă de solidaritate!

Cea mai deranjantă chestie în toată povestea asta însă e că cei din guvern nici măcar nu se mai străduie să găsească scuze bune pentru creșteri de taxe, pur și simplu afirmă lucruri fără nici un sens economic.

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

About the Author

Daniel
De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist. Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

Be the first to comment on "O taxă care nu e de solidaritate"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*