Ipocrizie la BNR cu gradul de îndatorare

BNR trimite semnale în piață că ar vrea să diminueze nivelul maxim de îndatorare pentru persoane fizice de la 70% cât e în prezent la un 35% – 40% conform Profit.ro care îl citează pe Florian Neagu, director adjunct Direcţia Stabilitate Financiară:

”Volumul de credit nou din ultimii ani l-a depășit pe cel dat din 2007 și 2008, când aveam condiții minime în ceea ce privește cursul de schimb. Există acest risc, să înlocuiești riscul de pe cursul de schimb cu riscul de pe rata dobânzii, având în vedere că în ultimii ani ratele de dobândă au fost la minime istorice. Va veni un moment când ratele de dobândă vor începe să crească. Atunci, serviciul datoriei pentru populație s-ar putea majora chiar semnificativ pentru cei mai vulnerabili”

Sună bine ca idee și principiu și sunt perfect de acord cu ce se zice domnul de la BNR de mai sus. Doar că mie mi se pare că BNR e ca mama din povestea cu drobul, care începe să bocească de pe acum pentru când drobul ăla va cădea. Și la fel ca în poveste sunt două întrebări pe care trebuie să ni le punem:

  1. Cine dracu a pus copilul sub drob sau drobul deasupra copilului (alegeți voi)? În traducere, cine a lăsat populația să se îndatoreze până la 70% din venit? Păi cine decide nivelul maxim de îndatorare al populației? Simplu, BNR!
  2. De ce bocește mama de ce ar putea să i se întâmple plodului și nu face efectiv ceva? Adică în loc să avertizeze că băncile îi îndatorează prea tare pe români sau că românii se împrumută iresponsabil, de ce nu a luat BNR măsura asta înainte de a se ajunge la un nivel periculos de îndatorare?

Culmea e că, așa cum zice și BNR-ul situația asta seamănă izbitor de tare cu ce s-a întâmplat înainte de criză: Și atunci, ca și acum, economia duduia sub conducerea PSD și a unor liberali (conduși, ca să vezi, tot de Tăriceanu). Și atunci, ca și acum, BNR a luat decizia de a frâna creditarea nu cu mult înainte de a începe criza, după ce permisese ani de zile faimoasele ”credite doar cu buletinul” în euro, dolari sau franci.

Știți care a fost consecința? Milioane de români s-au trezit că nu își permit să plătească ratele din ce în ce mai mari din cauza creșterii cursului de schimb, dar nici nu pot refinanța acele credite cu unele în lei pentru a scăpa de ratele care tot creșteau. De ce nu puteau refinanța? Pentru că BNR diminuase atunci nivelul maxim de îndatorare iar mulți români, după standardele noi de creditare, nu s-au mai încadrat ani buni de zile în condițiile pentru o refinanțare.

Unii au ales să dea în judecată băncile (și au pierdut sau câștigat), alții nu și-au mai plătit creditele, dar majoritatea și-au rupt de la gură pentru a plăti banii înapoi. ”Deleveraging” e termenul tehnic pentru fenomenul ăsta în care oamenii sau companiile nu consumă sau investesc pentru că au de dat bani înapoi băncilor. Iar asta are efect și asupra creșterii economice, pentru că în România consumul rămâne motorul principal al creșterii economice.

Și mie îmi pare că BNR se va juca iarăși cu viitorul financiar al românilor pentru că a permis creșterea nivelului de îndatorare mult peste o limită confortabilă (da, 70% din venituri e enorm de mult). Dacă va pune frână brusc creditării corelat cu o creștere imediată a ROBOR atunci ne vom întoarce în 2009 – 2012, cu credite neperformante, cu oameni care plătesc datorii în loc de a cumpăra bunuri / servicii și cu o economie anemică, blocată la 2-3% creștere economică.

Ar trebui diminuat nivelul maxim de îndatorare al românilor? DA, cu siguranță! Ar trebui făcută chestia asta odată cu creșterea ROBOR? NU, cu siguranță NU! 

Soluții sunt destul, trebuie doar să fie receptivi la nevoie românilor nu ale băncilor sau ale statului român!

Și apropo de asta, în 2009 s-a mai întâmplat o măgărie: Băncile finanțau aproape în exclusivitate statul român, în timp ce companiile private și indivizii nu se puteau atinge de credite. Sper că actuala măsură a BNR a limitare a creditului indivizilor nu se va suprapune cu o creștere a nevoilor de finanțare a statului român. Altfel am putea pune în discuție independența BNR-ului și a politicii monetare în România.

 

Daniel

De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist.
Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

About the Author

Daniel
De 7 ani lucrez în consultanță, din care ultima jumătate de an petrecută la o firmă din UK. Pasionat de economie și artă grafică. Cola mă ține treaz, ceaiul mă ține sănătos, dar vinul mă ține optimist. Scriu despre economie, taxe, tehnologie și alte lucruri la care mă pricep.

2 Comments on "Ipocrizie la BNR cu gradul de îndatorare"

  1. Nivelul asta de 70% e inca dinainte de criza daca tin bine minte si chiar si atunci umblau cu aceleasi texte si promiteau ca or sa-l reduca si ca e prea mare. 10 ani mai tarziu nu s-a schimbat nimic, deci intentia BNR-ului e clara.
    Dincolo de asta, daca-l reduc atat de drastic, la 30-40% e deja drastic si tot ce e sub 50% poate sa fie catalogat drept drastic, ma intreb din ce or sa mai faca ei profit, pentru ca imprumuturile iresponsabile erau de fapt sursa lor principala de venit in anii dinaintea crizei.

    • Imediat dupa criza BNR a limitat accesul la credite pentru populatie prin scaderea perioadei maxime a unui credit de consum, de la 10 ani la 5 ani. Altfel spus puteai lua aceeasi suma, dar in loc sa imparti la 120 de luni, trebuia sa imparti la 60. Sunt modalitati destul de a limita iarasi accesul, dar, asa cum observi si tu, au o problema cu bancile care raman fara obiectul muncii. Pe langa asta vor mai avea o problema si cu cresterea economica bazata pe consum, o chestie care nu va fi pe placul PSD.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*